Jun 10

Vineri dimineaţă m-am dus la frigider să scot două ouă pentru a le fierbe. Numai că, surpriză, ouăle în loc să fie reci erau la temperatura normală. Aşa am descoperit că frigiderul meu nu mai răceşte. Când am deschis congelatorul carnea era dezgheţată. Aveam o problemă care se cerea rezolvată imediat.. Cum nu aveam cunoştinţe în domeniul serviciilor de frigotehnie, am apelat la câţiva cunoscuţi pentru a-mi recomanda o firmă sau un reparator particular. Îndrumat la firma Gama SRL, situată undeva în apropiere de sediul ISU Botoşani, cel care mi-a răspuns la telefon m-as întrebat ce marcă este frigiderul. Când a aflat că este Artic mi-a spus că ei nu repară aşa ceva dar să mă duc la reprezentanţa Artic.
Reprezentanţa Artic la Botoşani îşi are sediul în zona pieţei centrale. Am sunat şi mi-a răspuns un angajat care mi-a explicat că până miercuri săptămâna aceasta nu poate face nimic. Nu era în localitate. Mi-am adus aminte de frigotehniştii de la cooperaţia de consum. Primul pe care l-am găsit nu mai lucra de patru ani dar mi-a dat numărul de telefon de la un coleg al său mai tânăr. Acesta şi mi-a spus că nici el nu mai repară dar că fiul său, Mihăiţă, a preluat tradiţia familiei.
Mihăiţă mi-a răspuns prompt la telefon. După ce i-am explicat păţania şi i-am răspuns la întrebările ce mi le-a pus, m-a asigurat că în jumătate de oră va fi la uşa mea. Şi a fost! A consultat frigiderul şi verdictul a venit scurt: termostatul căzut, instalaţia de răcire spartă, costul reparaţiei în jurul a 400 lei.
- Mai bine cumpăraţi u nul nou – a fost sfatul său final. Mi-şa recomandat magazinul Altex, cică au frigidere ieftine. I-am plătit tariful de „consultaţie” a frigiderului, după care am decis să merg la magazinul Pro Casa, situat la nici 200 m distanţă de mine.
La Pro Casa am găsit un frigider la preţ convenabil.
- Ce condiţii de livrare aveţi? – l-am întrebat pe băiatul care m-a însoţit.
- Păi, achitaţi suma şi să-l folosiţi sănătos.
- Dar nu asiguraţi transportul? Nu primiţi în loc frigiderul vechi?
- Transportul îl asigură un cetăţean cu maşina. Costă 70 de lei. Frigiderul vechi îl aduceţi că vi-l primim.
Cum şmecherul cu transportul îmi aducea frigiderul la uşa blocului şi nu la uşa apartamentului iar pe cel vechi trebuia să-l cobor eu la uşa blocului, urmând a plăti alt tarif ca să-l ducă la magazin, m-am lăsat păgubaş. Firma Pro Casa îşi face reclamă că asigură transportul la domiciliu a produselor sale. Mincinoasă reclamă!
Mihăiţă îmi recomandase magazinul Altex. M-am dus la cel din zona Kaufland. Culmea, am găsit acelaşi model de frigider ca la Pro Casa şi mai ieftin cu 100 lei. Numai că la condiţiile de livrare mi-au spus că numai luni, adică azi, mi-l poate aduce acasă şi să-l ia pe cel vechi. Mie mi se strica borşul în cratiţă şi se împuţea carnea dezgheţată iar ei mă amânau pe luni. M-am dus nervos la Dedeman.
După ce am trecut în revistă un şir lung de frigidere asistat de vreo trei supraveghetori, am descoperit frigiderul pe care-l văzusem la Pro Casa şi Altex, numai că era cu 200 lei mai scump. Potrivit reclamei făcute pe toate posturile de televiziune şi radio, frigiderul vechi luat la schimb asigură şi o reducere la preţul celui nou. Le-am întrebat pe fetele care-mi ţineau trena de condiţiile de livrare.
Aşa am aflat că este o firmă care se ocupă cu transportul dar contra cost. Frigiderul vechi nu-l primeau pentru că nu sunt în programul celor de la Mediu – mi-a explicat o fată cam doapă la corp. Aşadar, frigider mai scump, transport neasigurat în cost şi pe deasupra îmi rămânea pe cap şi beleaua defectă. Din nou devenisem victimă a reclamei mincinoase.
Cum stăteam dezorientat mi-a sunat telefonul. Un coleg din echipa de la Lumea lu’ Rotundu se interesa dacă am găsit frigider. Aflând că nu. mi-a cerut să revin în oraş că merge cu mine la Flanco.
Din nou în zona Kaufland, de această dată la magazinul Flanco, vecin cu cel al lui Altex. Culmea, am găsit acelaşi model de frigider pe care-l găsisem la Pro Casa, Altex şi Dedeman dar mai ieftin u 100 de lei decât la Altex. Mai mult, îmi lua vechiul frigider scăzând 100 lei din cost. Rămânea problema transportului. Trebuia să aştept vreo patru ore.
Cum nu aveam timp, mi-am făcut socoteala că reducerea de preţ făcută pe seama vechiului frigider îmi acoperea transportul, aşa că l-am cumpărat. Pentru că era ultimul frigider din acelaşi model mi-au mai făcut o reducere de 60 de lei şi mi-au dat garanţie 2 ani,. Am pierdut ceva timp umblând de la un magazin la altul dar n-am ieşit în pierdere.
Dacă acceptam condiţiile de la Pro Casa, Altex sau Dedeman pierdeam cel puţin 200 lei, başca transportul pentru regimul de urgenţă, că nu puteam sta fără frigider pe căldurile astea.
Iată cum cu ajutorul reclamelor mincinoase patronii de lanţuri de magazine cu pretenţie te atrag şi odată intrat în mecanismul lor de convingere, uiţi că ai fost amăgit cu o reclamă mincinoasă şi le cumperi produsele la preţuri mult mai mari decât în oferta reclamei.
Nu cred că inspectorii de la Autoritatea Protecţiei Consumatorului Botoşani nu ştiu de aceste reclame mincinoase dar se feresc să facă controale pentru că aceste firme, la vârf, în opinia mea cotizează la PSD. În schimb, îi controlează la sânge pe chioşcari, buticari, tonetarii din pieţe şi târguri, aplicându-le amenzi care-i duc la faliment.

 

written by Ioan Rotundu

May 20

La sfârşitul săptămânii ce tocmai a trecut am fost abordat din nou de către trei locatari de la blocurile de pe Aleea Gh. Avramescu unde, în apropiere de Şcoala nr. 14, între blocuri, s-a ridicat o biserică. Locatarii mi s-au plâns că preotul le-a spus iniţiat că ridică o bisericuţă dar în final s-a ridicat un mastodont care a ocupat întreg spaţiul dintre blocuri şi le-a luat lumina naturală. <br>
Iar ca un supliment de tulburare a liniştei de care se bucurau înainte de a se ridica biserica, preotul obişnuieşte să difuzeze dimineaţa slujbele şi la un difuzor exterior, uneori după-amiază, ceea ace-i deranjează pe vârstnici dar mai ales pe cei care lucrează în schimburi şi care nu se mai pot odihni.
Despre construcţia acestei biserici am mai scris în câteva rânduri. <br>
Am atras atenţia că biserica, aflată la nivel de temelie, se anunţa a fi una extrem de masivă, ceea ce va pune în pericol intervenţia pompierilor în cazul unui incendiu. La fel şi în caz de o urgenţă medicală. Este de miorare cum cei de la ISU şi-au dat avizul pentru construcţia bisericii când ştiau foarte bine că ea le va pune piedici în caz de intervenţii. <br>
Nu se dau avize la construcţia unor obiective culturale dacă nu se asigură căi duble de evacuare sau suficient spaţiu de intervenţie a pompierilor dar s-a dat aviz pentru construcţia acestei biserici care a blocat mai multe căi de acces şi care este un adevărat pericol public. <br>
Le-m spus celor trei că abia sunt la început de calvar. Când va fi finalizată biserica şi se va instala clopotul, atunci dangătele acestuia îi vor trezi din somn pe cei mici şi va crea mare disconfort celor maturi pentru că sunetele clopotului se vor lovi de geamurile blocurilor, neavând unde se răspândi, iar ecoul le va amplifica. <br>
M-au întrebat <b>„Ce-i de făcut?”</b>. Le-am răspuns că <b>„Nimic!”</b>. Trebuiau s ă se burzuluiască atunci când au aflat de construcţia bisericii şi când preotul Teodor Peţenchea le-a spus că va ridica în acest spaţiu dintre blocuri o biserică. Dacă s-ar fi pus problema să se ridice o grădiniţă sau un cabinet medical s-ar fi opus cu toţii, ar fi protestat la Primărie, ar fi chemat presa ca să facă cu scandal. <br>
Acum este prea târziu. Cei vârstnici vor privi cum va fi adus mortul la biserică, îşi vor face cruce,întrebându-se când le va veni şi lor rândul. Copii vor privi curioşi la mirii care vor veni la cununie, abandonând jocul din stradă pentru că pe spaţiul lor de joc s-a ridicat biserica. <br>
Sunt cu toţii puşi în faţa unui fapt împlinit. Mastodontul, de fapt o monstruozitate a spaţiului, le va ciunţi şi strâmtora mediul de viaţă+ pentru zeci, poate sute de ani de acum înainte. Grandomania, viclenia şi lăcomia după bani a preoţilor au mai produs o victimă! <br>

written by Ioan Rotundu

May 14

După ce –e atras o cuvântare consilierilor locali din Manoleasa, mulţumindu-le pentru favoarea de a-l fi declarat „cetăţean de onoare” al comunei, cuvântare din care n-a reieşit ce-ar fi vrut să cuvânteze, ministrul Petre Daea, însoţit de cohorta de social-democraţi, a poposit la Staţiunea Popăuţi.
Aici l-a aşteptat inginerul dr. în zootehnie, ciobanul impostor Ionică Nechifor, pentru a-i da raportul asupra misiunii sale de devalizare a patrimoniului unităţii, până de curând unitate de cercetare în domeniul rasei de ovine karakul. O sursă a mea care a fost permanent în mijlocul evenimentului a observat cu oarecare satisfacţie că la întâlnirea cu Nechifor, ministrul Daea a procedat în aşa fel încât nu a dat mâna cu acesta.
Mai mult, când Ionică Nechifor a început să aiureze despre ce va face al la Staţiune, ministrul l-a întrerupt de câteva ori corectându-l. De exemplu, „marele doctor în ştiinţe zootehnice,” s-a lăudat ministrului că el a obţinut „pielicele breitzwae” înainte de a da oaia la montă. Ministrul a intervenit ironic şi l-a corectat spunându-i că astfel de pielicele se obţin de la sacrificarea oii cu câteva zile înainte ca aceasta să fete, nu înainte de a fi dată la montă.
S-a lăudat Nechifor că va „remonta” staţiunea. Din nou ministrul i-a atras atenţia că remontul este un termen tehnic industrial sau biologic, iar ce vrea el să facă s-ar numi reactivarea activităţii de cercetare.
Modul distant l-a care l-a ţinut ministrul pe Ionică Nechifor a fost observat de mai mulţi participanţi la discuţia purtată, şoşotelile cum că ciobanul nostru nu pare a mai fi în graţiile ministrului fiind tot mai dese.
Ploaia de duminică a cam stingherit desfăşurarea acţiunii de la Staţiunea Popăuţi care nu s-a bucurat de o prezenţă numeroasă a botoşănenilor ca la ediţiile anterioare. Nici cei din conducerea Direcţiei Agricole de Dezvoltare Rurală Botoşani nu s-au mai arătat a fi atât de euforici de vizita ministrului, aşa cum s-au manifestat la vizitele anterioare ale acestuia.
Descoperind că vizitele în judeţul Botoşani nu sunt neproductive nevoilor sale, ministrul a promis că vas reveni şi în vară. Probabil va dori să guste o pătlăgică roşie de la legumicultorii autohtoni crescută şi coaptă în mijlocul naturii şi nu în solariile pe care le-a promis anul trecut şi care au rămas la stadiul de promisiuni.

written by Ioan Rotundu

May 09

Jurnalistului Corneliu Filip, ultimul reprezentant al presei de dinainte de 1989 care încă mai activează şi în plan publicistic i-a fost dat ca vineri, 4 mai, să trăiască o tristă experienţă profesională. Jurnalistul a scos la Editura Agata, director economistul Ion Istrate, volumul intitulat „Decembrie 1989 la Botoşani” a considerat de cuviinţă ca lansarea să o facă la sala de şedinţe a Consiliului Municipal din clădirea Primăriei Botoşani. A lansat invitaţii iar vineri, la ora 15.00 s-a instalat în sală, cu cărţile alături, aşteptându-şi invitaţii, printre care şi primarul Cătălin Flutur.
Nu mică i-a fost surpriza să constate că la ora 15.00 toţi funcţionarii din Primărie, fiind zi scurtă, au închis birourile şi au plecat acasă, nefiind interesaţi de evenimentul editorial organizat sub privirile lor. Nici consilierii municipali n-au onorat evenimentul, Nefiind rost de ceva căpătuială, au plecat în căutarea unor oportunităţi de afaceri, cultura nefiind punctul lor forte.
Mai mult, din partea presei locale n-a onorat evenimentul nici un reporter „de la liderul presei locale” cum îşi face reclamă publicaţia Monitorul care, în lipsa concurenţei în privinţa publicaţiilor printate, se poate împăna cu orice titluri, cum nu s-a prezentat niciun reporter din presa online sau de la televiziunile locale Somax şiTtele’M.
S-a cătrănit rău jurnalistul că evenimentul la care a pus suflet să-l organizeze s-a dovedit în final un fiasco şi a încercat să găsească explicaţiile lămuritoare eşecului atât de dureros.
Îl informez pe distinsul jurnalist, absolvent a două facultăţi, Istorie şi apoi Filozofie, că generaţia de reporteri care s-a format imediat după evenimentele din decembrie 1989 , care cuprindea şi persoane cu aplecare spre cultură sau din interiorul sistemului cultural precum regretatul prof. istoric Ionel Bejenaru, porţii Gelu Dorian, Nicolae Corlat, profesorii Vasile Asiminicesei, Paul Ungureanu, Georgică Manole, Constantin Moroşanu etc. a cam dispărut dintre noi s-au au ajuns la concluzia că nu se mai regăsesc în politicile redacţionale a puzderiei de site-uri care publică accidente, infracţiuni, acte de violenţă redactate în câteva rânduri.
Nu mai există acele publicaţii care să aibă în colectivul lor editorialişti sau comentatori de evenimente care să ofere cititorilor o opinie proprie, care să explice publicului ce se ascunde în spatele unor evenimente şi decizii politice, care să publice articole de sinteză despre problemele cu care se confruntă societatea.
Nivelul de cultură al celor care fac astăzi ceea ce cu multă îngăduinţă se poate numi presă este scăzut şi se reflectă foarte bine în scrierile lor zilnice. Presa botoşăneană este acum plină de ceea ce Cristoiu numeşte „guguştiuci”, adică reporteri care scriu după dictare şi care n-au capacitatea analitică de a despica firul în patru şi curajul de a-i înfrunta pe politicienii corupţi, impostori sau pe şefii de instituţie incompetenţi.
S-a plâns jurnalistul Filip că i s-ar fi explicat de unii reporteri că dacă ar scrie i-ar face publicitate. Săraci rău cu duhul cei care i-au oferit astfel de explicaţii. Evenimentele editoriale sunt de natură culturală şi consemnarea lor ar trebui să fie un gest de onoare din partea acelui reporter sau publicaţie. Adevărul este altul. Ca să scrii o cronică editorială trebuie să ai şi nivelul necesar de cultură proprie care să-ţi permită să poţi aprecia pozitiv sau critic volumul lansat şi nu să te apuci să copii din cuvântul autorului sau a celui care a scris prefaţa pentru că n-ai capacitatea de a-ţi exprima o opinie proprie.
Am mai afirmat, şi voi repeta cât va fi nevoie, că la nivelul judeţului Botoşani cultura, care cândva era o mândrie la nivel de ţară şi peste graniţă, a ajuns, valoric, la cel mai scăzut nivel istoric din existenţa sa, graţie politicienilor locali şi a numirii în fruntea instituţiilor culturale a unor neprofesionişti de o incultură crasă, dar care s-au distins în munca de partid.
Ion Istrate, directorul Editurii Agata, prin revista sa culturală Luceafărul.ro încearcă să surprindă evenimentele culturale care au loc, să le mediatizeze, să le comenteze, numai că de cele mai multe ori munca sa este ponegrită chiar de către cei care ar trebui să-l susţină. Să mai adaug şi nevolnicia inspectorilor financiari care tratează activităţile culturale ca pe nişte afaceri comerciale şi caută să le înăbuşe prin impozite aberante, inventate, pentru că aşa cu primit ordin de la şefii lor care, la rândul lor, au primit ordin de la politic.
Puţinii intelectuali atraşi de evenimentele culturale devin şi mai puţini de la un an la altul iar noua generaţie nu se grăbeşte să le ocupe locul, având cu totul alte orientări care n-au nimic în comun cu cultura.
Jurnalistului Corneliu Filip i-a fost dat să descopere o realitate pe care n-o cunoştea pentru că cercul intelectual din care face parte duce mai sus decât la nivel judeţean. A descoperit că la Botoşani a mai avut loc o Revoluţie în afara celei din decembrie 1989, o „revolută culturală”.
10.05.2018

written by Ioan Rotundu

May 03

Fostul brancardier la Spitalul Sf. Gheorghe din Botoşani, ajuns deputat PSD prin votul celor care au beneficiat de pomenile electorale şi care acum protestează pentru că li s-au majorat salariile în minus, amicul Costel Lupaşcu, că la el mă refer, a anunţat organizarea unui concurs de desen intitulat “Teatrul Mihai Eminescu văzut prin ochi de copil’
„,Bine mă canalie”, ar fi scris bădiţa Caragiale dacă ar fi trăit în epoca Dragnea, ce concurs organizezi tu pe seama unei clădiri pe care partidul tău a adus-o la stadiul de ruină? În realitate avem o este o dovadă de un tupeu ieşit din comun. De şase ani de zile clădirea teatrului stă mărturie a incompetenţei fostului primar PSD Ovidiu Portariuc şi a consilierilor municipali ai acestui partid.
Cum poţi cere tinerilor talentaţi la desen să aibă o viziune de finalitate a renovării teatrului, adică cum va arăta clădirea, când ai în faţă un monument istoric care nu poate suferi modificări de arhitectură. Dacă ar fi fost vorba de construcţia unei clădiri noi, da, ar fi fost interesant de aflat cum ar arăta în viziunea lor modernă o astfel de clădire cu destinaţie culturală.
Bietul brancardier habar nu are despre regimul imobilelor declarate monumente istorice şi cum se face conservarea acestora. Cică a organizat concursul cu prilejul zilei de 2 mai, cunoscută drept Ziua Naţională a Tineretului, scopul declarat fiind „în Anul Centenarului trebuie să ne gândim la un lucru esenţial pentru noi toţi, de aceea trebuie să respectăm și să promovăm simbolurile locale.”
Dacă în anul Centenarului loazele social-democrate care condus PSD-ul la nivel de judeţ ar fi adus fonduri ca lucrarea să fie finalizată până la 1 decembrie, atunci deputatul Lupaşcu are fi fost îndreptăţit să fi organizat un concurs pe seama teatrului, de exemplu ce piesă de teatru să fie jucată la inaugurare pentru ei, tinerii.
Cum PSD-ul continuă să blocheze continuarea lucrărilor, ca să-l compromită pe primarul Cătălin Flutur, teatrul adus la stadiul de ruină de către proasta administrare a Botoşaniului de către echipa PSD va continua să fie o ruşine pentru noi toţi.
Pentru cei din PSD va continua să fie o mândrie şi motiv de a mai organiza ceva concursuri.
Cultura botoşăneană, cândva o mândrie în plan naţional şi peste hotare, a ajuns acum la cheremul unei neveste de şofer, a unui brancardier, un tractorist, un şofer, a un interlop şi a două impostoare. Nu s-au ridicat ei la nivelul culturii judeţului, au adus cultura la nivelul lor.

written by Ioan Rotundu

Apr 17

Am aflat abia ieri, pe surse, că la Staţiunea Popăuţi a avut loc o bătaie ca-n filme între femeile de la contabilitate. De când directorul Staţiunii a fost numit ciobanul Ionică Nechifor ajuns doctor în ştiinţe zootehnice, printre priorităţile sale s-a aflat şi îndepărtarea de la Serviciul contabilitate a angajatelor cu vechime şi care cunoşteau bine patrimoniul Staţiunii, aducând în loc contabile noi care nu s-au dovedit a fi prea cunoscătoare într’ale ştiinţelor contabile.
Şi asta pentru că criteriul de selecţie folosit de Nechifor n-a fost ştiinţa contabilă ci înfăţişarea exterioară. Afirmam în comentariul meu de ieri că Nechifor şi-a tras amantă, fiica unei familii de tehnicieni veterinari care au fost păstraţi la Staţiune pentru că se pricep la închis ochii atunci când ciobănaşul se înfruptă din patrimoniul care a mai rămas.
Dezmierdând-o „Puţă mică şi încăpătoare”, probabil o metaforă din noua sa ştiinţă de doctor în zootehnie, fata şi-a intrat repede în rolul de metresă părtaşă la puterea protectorului său. Numai că şi una din contabilele nou achiziţionate s-a vrut a fi remarcată de ciobănaşul la oi. Aşa că pentru a se face remarcată se tot foia pe la uşa şefului, lăsând contabilitatea pe seama celei nou adusă în funcţia de contabil şef.
Supărată să lucreze şi pentru şi pentru cea ce se voia remarcată de Nechifor, vineri a izbucnit scandalul, contabila şefă cerându-i zburdalnicei tinerele să se pună pe treabă. A fost suficientă o vorbă mai şucară că încăierarea s-a declanşat, cele două păruindu-se aşa cum numai femeile ştiu s-o facă.
Tot pe surse am aflat că noua contabilă şefă, după păruiala de vineri, a plecat fără a se mai întoarce. Puţinii angajaţi mai vechi care umblă fantomatic prin curtea Staţiunii sunt dispuşi să pună pariu cu oricine cunoaşte situaţia că următoarea păruială va fi între contabila cea zâmbăreaţă şi proaspăta metresă a lui Nechifor care-şi vede deja periclitat statutul de „Puţă mică şi încăpătoare”.
Dacă va avea loc şi runda a doua de păruială, voi fi, dacă nu primul, cel puţin printre primii care va fi pus la curent iar eu voi face ce fac şi acum. Doamne ajută!

written by Ioan Rotundu

Apr 16

Ionică Nechifor, inginerul zootehnist făcut doctor în ştiinţe pe bază de plagiat, că aşa este la modă în ziua de astăzi printre impostorii care au ajuns să diriguiască destine umane şi valori materiale, a reuşit să-şi atingă scopul propus. Cu ajutorul poliţiştilor corupţi, a procurorilor insensibili la hoţiile din bunurile şi valorile statului, Nechifor a reuşit performanţa de a transforma celebra Staţiune Popăuţi care a creat rasa karakul vestită în întreaga lume, într-o asociaţie de ovine pe care şi-a subordonat-o total.
De când a fost uns să conducă Staţiunea de către înalţii corupţi de la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Bucureşti, for ştiinţific condus de înaltul corupt şi infractor cu condamnare definitivă şi alte condamnări în perspectivă, preşedintele Gheorghe SIN, Ionică Nechifor a devalizat întreg patrimoniul biologic şi material. Staţiunea nu mai are capre, oile de rasă au trecut strada în curtea lui Nechifor, recolta de pe cele peste o mie ha teren a fost bine valorificată în interes personal iar acum, Nechifor, a realizat performanţa de a cumula funcţia de manager, inginer şef, secretar ştiinţific şi cercetător pentru că ocupanţii acestor posturi au fost îndepărtaţi strategic.
Mai nou, Nechifor a angajat paznici de la o firmă de pază. Probabil să-l păzească pe el la ce mai are de şterpelit din bruma de avere rămasă încă. La Curtea de Apel Iaşi se judecă procesul fostului director al Staţiunii, inginerul Traian Atanasiu, care a căzut în capcana abil întinsă de Nechifor şi s-a ales în final cu desfacerea contractului de muncă. Se pare că Atanasiu va câştiga procesul şi-şi va relua funcţia de director. Numai că nu va mai avea ce conduce. Forţa umană a fost decimată, bunurile materiale la fel, iar efectivul de ovine rămas nu mai are valoare biologică.
Rămas stăpânul suprem al Staţiunii, cu drept de decizie asupra a tot ce mai viază prin curte, Nechifor şi-a tras şi amantă tânără, fiica unor angajaţi, soţ şi soţie, păstraţi de el pentru că-l ajută la lichidat ce-a mai rămas din averea Staţiunii, cândva mândria României în lume. Părinţii fetei au acceptat starea de fapt pentru că au şi ei partea lor de fericire materială şi financiară. Fata, cu prieten în Costeşti, şio-a abandonat amicul în favoarea lui Nechifor care o poartă cu el peste tot în lume, cică în calitate de secretară.
În momentele de tandreţe, Ionică Nechifor o dezmiardă în termeni academici de cioban ridicat la rang de doctor în ştiinţe, şoptindu-i tandru „Puţă mică şi încăpătoare”. S-a dus vestea în tot Costeştiul de galanteriile ciobăneşti ale lui Nechifor., Marieta Suşter, fostă angajată şi dată afară, povestind tărăşenia cu har şi colorat, cum numai Ion Creangă a mai făcut-o într-o celebră poveste a sa interzică la citit copiilor dar care o citesc cu zel pe Internet.
Ultima ispravă a inginerului doctor Ionică Nechifor a fost înscrierea în PSD. Era de mult în gaşca social-democraţilor, sărutând cu evlavie mâna nevestei de şofer ori de câte ori i se ivea prilejul, iar când nu-l ivea îl provoca, privind galeş şi docil, dispus să treacă de la sărutatul mânuşiţilor şi ceva mai jos numai să-i asigure protecţie. Condamnat în câteva rânduri în penal, deci cu patalama de infractor cu acte doveditoare, Ionică Nechifor a fost repede primit în PSD, lărgind hora penalilor.
Eu totuşi mai sper într-o minune dumnezeiască şi printre procurorii de la DNA Suceava să se găsească unul precum în La Piovra comisarul Corado Cattani şi să-i lege pe bandiţii care au distrus Staţiunea Popăuţi.

written by Ioan Rotundu

Mar 12

Departamentul Centenarului a luat fiinţă în timpul Guvernului Cioloş, mai exact în luna iunie 2016, în scopul organizării în plan naţional şi internaţional sărbătorirea de către poporul român împlinirea a 100 de ani de la înfiinţarea Regatului Unit al României, sărbătoare intrată în istorie sub denumirea de Marea Unire înfăptuită la 1 decembrie 1918.
Departamentul a fost stabilit să fie condus de un secretar de stat şi să se afle în structura Ministerului Culturii. În august 2016 şef al Departamentului Centenar a fost numit Florin-Daniel Şandru, profesor de ştiinţe politice şi fost rector al Universităţii Petre Andrei, din Iaşi, instituţie unde este, din septembrie 2015, prorector. Este director editorial al editurii Adenium, din Iaşi, şi director al revistei ”Timpul”, cu o consistentă carieră universitară şi o prezenţă publicistică de marcă.
Imediat după numire, profesorul Şandru şi-a format echipa de lucru şi a început să schiţeze programul marii sărbători. Când în ianuarie 2017 premierul Sorin Grindeanu a emis celebra Ordonanţă 13, profesorul Şandru n-a dorit să fie considerat părtaş la această mârşavă lovitură dată justiţiei şi statului de drept de către Liviu Dragnea şi aliatul său Călin Popescu Tăriceanu şi a demisionat.
După demisia lui Şandru, la conducerea Departamentului Centenar s-a instalat haosul. Noul premier care i-a urmat lui Grindeanu, respectiv Mihai Tudose, a deschis cutia Pandorei la angajările în cadrul departamentului pe criterii politice. Clientela de partid a dat năvală, mai ales că bugetul departamentului era fixat la aproape 200 milioane de lei. Frizeriţe, lucrători de pe la fabricile de mobilă şi service auto au fost angajaţi să organizeze marea sărbătoare a poporului român.
Punctul culminant a fost atins în ianuarie acest an când secretar de stat şi şef al departamentului a fost angajat un fotbalist pe nume Paul Cotârleţ. Bietul tânăr a recunoscut că n-a fost bun ca fotbalist aşa că a decis să se facă politician. A mai recunoscut că nu cunoaşte nici un nume de scriitor sau om de cultură din noua generaţie. Tinerelul a păpat câteva zeci de mii de lei din banii publici după care, recent, a fost demis..
Mai sunt 8 luni până la marea sărbătoare şi Guvernul României încă nu are un program al evenimentelor dedicate Centenarului.. Cei doi şefi de partide care decid în momentul de faţă ce are şi ce nu are voie să facă premierul României Viorica Dăncilă, mă refer la Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, n-au fost şi nu sunt interesaţi de sărbătoare pentru că pe ei îi preocupă situaţia lor penală.
Peste 8 luni se vor împlini 100 de ani de când românii dintre Nistru şi Tisa s-au strâns în braţe frăţeşte şi s-au bucurat că pot trăi împreună sub sceptrul regal şi apoi, prin schimbările de orânduire, sub sceptrul prezidenţial.
În loc bucuria celor 100 de ani să explodeze într-o mare sărbătoare naţională care să impresioneze Europa şi lumea, să se vorbească despre valorile poporului român, noi suntem mai dezbinaţi ca niciodată iar dihonia dezbinării a semănat-o printre noi două canalii politice care din ambiţiile lor pentru putere au îngenuncheat poporul şi-şi bat joc de istoria lui.
În 27 martie se împlinesc cei 100 de ani de la unirea Basarabiei cu Regalul României. Niciun eveniment organizat la Bucureşti, Iaşi sau Chişinău. Fraţii de peste Prut ar fi avut nevoie de un semnal unionist venit din partea oficialităţilor române care să le încurajeze curentul lor unionist dar aşteptările lor vor rămâne neîmplinite.
Personal, am luat legătura cu un grup de oameni de cultură din Chişinău iar sâmbătă, 17 martie, boi fi în capitala Moldovei pentru a filma un reportaj dedicat acestui eveniment. Este tot ce pot face la nivelul posibilităţilor mele. Dar din partea autorităţilor botoşănene nu s-a anunţat nimic, nici măcar un simpozion istoric prin care să fie marcată sărbătoarea, simpozion la care să fi fost invitată şi o delegaţie de la Chişinău sau raioanele de peste Prut. Cu un prefect fost vânzător de sucuri şi un preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani stăpân peste instituţiile culturale judeţene cum este Costică Macaleţi nu te poţi aştepta la ceva bun.
Voi continua să realizeze şi alte reportaje dedicate Centenarului dar cu o floare nu se face primăvara. Din nefericire, această mare sărbătoare boicotată politic chiar de către cei care ar fi trebuit să-i acorde cinstea cuvenită, va rămâne în istorie ca o mare ruşine naţională. Nu merita acest popor român ca după o sută de ani de zbucium, de jertfe de sânge, de neîmpliniri sufleteşti şi mai ales materiale să suporte o astfel de batjocură. Credeţi că celor două canalii politice le pasă? Eu sunt convins că nu!

written by Ioan Rotundu

Mar 11

Contrar presupunerilor mele, sâmbătă, la Congresul istoric al PSD, nevasta şoferului, senatorul Doina Federovici, a fost aleasă vicepreşedinte al partidului, adică a ajuns şi sub Dragnea, politic, nu vă ducă gândul la alte trăsnăi.
Ce anume a recomandat-o pe Doina Federovici să ajungă în conducerea unui partid format din infractori dovediţi precum Liviu Dragnea, conducătorul suprem, din cercetaţi penali pentru luare de mită sau fraudare de fonduri publice, din incompatibili, impostori şi alte specimen umane cu pantaloni şi fustă certate cu etica şi morala societăţii? Să recapitulăm ce s-a scris prin presă şi o să ne cam lămurim ce fel de „marfă politică” este Doina Federovici.
Şi-a început cariera de viitoare penalistă cu traficul de influenţă. Potrivit spuselor fostului agent de poliţie Dan Haureş, Federovici a fost cea care a intervenit la conducerea IJP Botoşani pentru ca inspectorul Mihai Cliveţ să nu fie scos afară din sistem pentru comiterea mai multo infracţiuni de abuz de putere şi lovirea subalternilor.
La intervenţia senatorului Federovici, comisarii şefi al IJP Cristian Cocoreanu şi Viorel Şerbănoiu doar l-au sancţionat disciplinar pe inspectorul năbădăios şi l-au mutat de la Poliţia Rurală Flămânzi la cea din Hlipiceni ca, apoi, să-l promoveze imediat la IJP Botoşani ca ofiţer de cercetare judiciară.
În aprilie 2015, în calitatea sa de secretar al Comisiei juridice din Senat, a fost implicată în scandalul neridicării imunităţii senatorului Dan Şova. Citez din presa vremii: „În întocmirea înscrisurilor pentru ridicarea imunităţii senatorului Dan Şova un rol important l-a avut şi senatorul PSD de Botoşani, Doina Federovici, în calitatea sa de secretar al Comisiei juridice. Ştim ce scandal s-a iscat în dimineaţa când cererea de ridicare a imunităţii lui Şova trebuia dezbătută în plen iar procesul verbal cu concluziile Comisiei juridice nu ajunsele la Biroul Permanent al Senatului pentru că secretarul Doina Federovici nu era de găsit la Senat.”
În presa botoşăneană s-a scris apăsat cum şi-a ridicat Doina Federovici din leafa de şofer a soţului şi indemnizaţia sa de parlamentar ditamai vila în Săliştea – Stăuceni. Avea să dezlege enigma Florin Ţurcanu, după ce l-au săltat mascaţii şi l-au dus încătuşat la DNA Suceava. Vila a construit-o Marcel Bârsan, patronul firmei Cornell’s Floor Roma, intermediarul afacerii fiind deputatul liberal Verginel Gireadă, şi el un infractor dovedit.
Gireadă i-a făcut astfel nevestei şoferului un mic cadou în amintirea USL-ului, alianţă politică care a propulsat în Parlamentul României pe toţi penalii liberali şi social-democraţi printre care şi Verginel Gireadă de la Botoşani. Mână pe mână se spală şi împreună obrajii de iese o mândreţe de vilă ce umbreşte şi castelele din poveştile populare!
Se spune că la DNA Suceava s-ar afla un dosar în cercetare pe numele Doinei Federovici dar aceasta având imunitate parlamentară, dosarul stă în aşteptare. Ceva pare să fie adevărat pentru că nevasta şoferului ar fi în divorţ de soţ, tactică aplicată cu succes de toţi penalii de top. Divorţează, trec averea pe celălalt soţ ca să nu poată fi confiscată, aşa că prinde hoţul şi recuperează paguba dacă mai poţi!
Cu un aşa palmares, nici că se putea ca Doina Federovici să fi rămas pe din afara grupării penale care a confiscat viitorul ţării. De sâmbătă, Doina Federovici a înscris judeţul Botoşani în galeria naţională a judeţelor care au dat ţării parlamentari penali şi corupţi care fură la greu averea ţării, declarând sus ţi tare că ei nu fac altceva decât să respecte democraţia, s-o apere, să respecte statul de drept şi să-l apere de justiţia care în mod abuziv nu-i lasă pe parlamentari să conducă ţara aşa cum a fost voinţa poporului în alegerile din decembrie 2016, voinţa poporului fiind de fapt 18% dintre românii cu drept de vot.
Mândria judeţului Botoşani că i-a dat ţării pe Iorga, Eminescu, Luchian, Enescu, Onicescu, Antipa, Suşter, Brândză, Piliuţă, Achiţenie a dispărut din momentul în care o viitoare penalistă a fost cocoţată în fruntea ţării, implicând acest judeţ în susţinerea grupării mafiote care a pus stăpânire pe ţară. Nu-i departe vremea când acest popor umilit şi batjocorit îi va judeca pe toţi aceşti penali. Votanţii PSD-ului din judeţul Botoşani să fie mândri că au impus-o pe listă şi pe Doina Federovici, umilind valorile noastre istorice moştenite din moşi-strămoşi.
L-am întrebat pe moş Grigore, înţeleptul nostru popular, ce părere are de alegerea Doinei ca vicepreşedinte al PSD. Mod Grigore a suflat pipa, a turnat o nouă doză de mahorcă rusească, a tras un fum şi, privind în zare, cu vocea lui tabagică mi-a spus: „Ce face un politician cu curu’ nu face un popor cu capul” E părerea lui moş Grigore, nu a mea!

written by Ioan Rotundu

Dec 04

O profesoară de Educaţie civică a fost bătută la oră de elevii unei clase a VIII-a. În timp ce era lovită, un alt elev filma scena pentru a o posta, apoi, pe o reţea de socializare ca pe un act de bravură.
 Scena s-a petrecut la o şcoală din judeţul Teleorman, considerat cel mai sărac judeţ al României dar în acelaşi timp judeţul care l-a dat ţării pe cel mai bogat baron local în persoana lui Liviu Dragnea.
În urma acestui act huligani liderii de sindicat din Învăţământ cer să fie adoptată o lege prin care profesorii să beneficieze de aceleaşi drepturi de protecţie ca şi poliţiştii.  Altfel, spus, liderii de sindicat dau dracului bruma de educaţie pe care şcoala românească din „epoca Dragnea” o mai practică şi se trece la sistemul de învăţământ poliţienesc.
Ce frumos i-ar fi stat profesoarei recent bătură dacă ar fi avut în dotare în loc de cretă şi cunoştinţe profesionale un pistol cu gaze prins la portjartier sau sub braţ, un baston de cauciuc la şold sau măcar un spray paralizant. Ar fi ieşit învingătoare fără probleme iar elevii s-ar fi zvârcolit pe jos de la gazul paralizant sub privirile pline de satisfacţie ale învingătoarei!
În România, şi asta este o consecinţă a ideologiei comuniste bine însuşită în tinereţe de către cei care acum conduc Ministerul Educaţiei, Inspectoratele judeţene şcolare şi sunt puşi politic directori de şcoală ca să se pedepsească colectivul şi nu persoana vinovată. Liderii de sindicat ai Învăţământului, UTC-iştii de ieri, nu sunt revoltaţi de calitatea proastă a învăţământului românesc pentru că majoritatea dascălilor sunt slab pregătiţi profesional, n-au cunoştinţe pedagogice despre cum trebuie să se comporte cu copii, nu cer pedepse aspre pentru profesorii care bat elevii, îi umilesc la ore etc., cer pedepse împotriva elevilor şi a părinţilor. Vor o lege poliţienească şi nu una în spiritul unei educaţii civilizate şi eficientă în urma căreia tinerii să devină conştienţi de responsabilităţile vieţii.
Cum să înţeleagă aceşti copii de şcoală primară, gimnazială că un stat de drept şi democratic se bazează pe educaţie, inclusiv civică, când învăţătorii şi profesorii, politizaţi excesiv în spiritul socialismului, văd în statul de drept un duşman pentru că aşa le-au spus şi le repetă politrucii PSD-ului, unii de pe poziţia de lider de sindicat.
De unde a izvorât atâta violenţă în şcoli atât din partea copiilor cât şi a cadrelor didactice? Pot indica cel puţin două consecinţe de natură extremă. Prima, dominantă în mediul rural, este cea a sărăciei de acasă, a lipsurilor de tot felul, mai ales a mâncării şi a lipsei de voinţă a părinţilor de a-şi vedea copilul realizat, declarându-se împăcat cu faptul că şi copiii vor fi săraci ca şi el. Acestor părinţi nu le pasă cum se comportă copilul lor la şcoală.
doua consecinţă este cea a elevilor a căror părinţio sunt avuţi. Aceşti copii ştiu că banii părinţilor vor rezolva totul, aşa că el îşi va permite să-l sfideze pe profesor, să-l umilească şi să-l jignească considerând această manifestare ca un act de bravură faţă de ceilalţi colegi.
Spuneam de pedepse colective. Pentru cazul de la Teleorman vor liderii de sindicat o lege prin care profesorii să nu mai fie priviţi ca educatori ci ca un fel de poliţist în haine civile iar elevii să fie pedepsiţi alături de părinţii lor. Dar nu vor aceşti lideri de sindicat şi o lege de pedepsire a cadrelor didactice care comit acte de violenţă asupra elevilor, îi umilesc şi le umilesc părinţii.
Am mai dat acest exemplu . În SUA se mitraliază în şcoli şi universităţi, mor anual mii de elevi, tineri şi oameni mauri împuşcaţi dar Statul Federal n-a adoptat o lege pentru interzicerea deţinerii de arme. Au luat măsuri punctuale. La noi, un caz particular devine unul de interes naţional şi minţi bolnave de politicieni se îngrămădesc să iniţieze o lege care de fapt devine o povară pentru masa de elevi şi părinţi dar şi pentru cei de la catedră. Să mai adaug faptul că o astfel de lege ar fi o mare ruşine pentru învăţământul românesc.
Ce nu înţeleg cadrele didactice, liderii de sindicat şi politicienii este faptul că la violenţă se răspunde cu violenţă. Dacă aceste cadre didactice ar avea cunoştinţe solide de pedagogie, altfel s-ar derula relaţia lor cu elevii. Dar actualii învăţători şi profesori, cei mai mulţi, provin de la facultăţi cu învăţământ la distanţă sau din facultăţi unde n-au avut în programă şi modul pedagogic. De aici lipsa de tact în relaţia cu elevul.

written by Ioan Rotundu