Blogul lui Rotundu

Felicia Beleca a fost instalată directorul general al Direcţiei de Sănătate Publică Botoşani. Chiar dacă deocamdată este numită interimar, ştim cu toţii că examenul este o formalitate menită să ne închidă gura, pentru că acest examen niciodată n-a fost câştigat de o altă persoană decât  cea trimisă de partidul aflat la guvernare.
Mă aşteptam la oricine altcineva să fie desemnat de PDL ca director al DSP numai la medicul Felicia Beleca nu. Şi totuşi, Beleca este cea aflată în graţiile PDL Botoşani. Cum a fost posibil aşa ceva?
Să aruncăm o privire prin mapa profesională din ultimii ani a interimarei de la DSP. Prin iarna lui 207 şi tot anul 2008 medicul Beleca era o liberală convinsă, talibană, în stare să-l omoare pe cel care s-ar fi exprimat împotriva PNL.
Împreună cu medicul Alexandru, Beleca se afla la acea vreme în cadrul Inspecţiei de Sănătate Publică. În calitate de inspector, la ordinul lui Ţurcanu, cel care la cea vreme lupta sub comanda preşedintelui Liviu Câmpanu pentru a aduna bani la partid, Beleca şi Alexandru dădeau năvală prin magazinele alimentare ale patronilor de la oraşe şi sate. Agresivi şi vulgari la vorbe, cei doi căutau nod în papură patronilor pentru a-i determina să dea bani la PNL. Cine pricepea scopul controlului şi se supunea fără crâcneală, era lăsat în pace o perioadă de timp. Cine îndrăznea să nu dea bani la partid, era drastic amendat şi chiar se alegea cu închiderea magazinului. Despre faptele Belecăi în paginile Jurnalului s-au consumat multe miliarde de bite.
Devotamentul ei pentru galbenul liberal a mers până acolo că şi pe colegii ei din Sănătate i-a sancţionat, dacă i-a descoperit că nu sunt alături de PNL.
Alegerile locale şi parlamentare au trecut, PNL-ul le-a pierdut şi a ieşit de la guvernare iar Beleca s-a dat la fund, să i se piardă urma. A scos din nou capul când PSD-ul a intrat la guvernare alături de PDL iar medicul Tamara Ciofu era propus pentru şefia DSP. Cum Ciofu n-a mai ajuns şefă la DSP, din nou Beleca s-a retras după cortină, de unde s-a iţit din când în când să vadă cum evoluează lucrurile.
O perioadă de timp nu s-a mai auzit nimic de ea. Probabil că a lucrat la subsol. Brusc, spre sfârşitul lunii august numele său a fost rostit din nou. Şi nu oricum, ci ca şef al DSP. Aşadar, de la galbenul taliban, medicul Beleca a trecut la portocaliul ticăloşit. Nici că se putea altfel! Corespunde din toate punctele de vedere şi se potriveşte ca o mănuşă guvernării PDL. Are toate şansele de a ajunge şi ea pe lista „oamenilor în negru”, pentru a da socoteală pentru faptele sale. Cine sunt „oamenii în negru”? Şi eu încerc să aflu. Ştiu ce intenţii au dar nu ştiu cine sunt.

N.A. – Redau mai jos titlurile unor articole despre medicul Beleca şi data apariţşiei fiecăruia, articole ce pot fi citite pe site-ul Jurnalului:
1. Îndeplinesc cu sârg ordinile politice date de Oprişanu 15 decembrie 2007

2. Refulările intelectuale ale lui Beleca – 17 decembrie 2007

3. Coşmarul unei patroane şi a angajaţilor săi – 10 decembrie 2007

4. Medicul Beleca s-arată neiertătoare cu colegii de breaslă – 8.12.2007

5. Toate drumurile Belecăi duc la Clim – 11 decembrie 2007

6. Scandal pe seama controalelor la medicii stomatologi – 11 martie 2008

Scriam cu ceva timp în urmă că Maria Marin, fostă director Poşta Română Botoşani, îşi dorea cu ardoare revenirea pe postul de conducere. Schimbată din funcţia de director de către Guvernul PDL, Maria Marin, numită de salariaţii Poştei baroneasa, nu s-a mai împăcat cu gândul că nu mai este ea cea care dispune de suflarea fiecărui angajat din instituţie.
Iar când directorul Poştei a fost instalat portocaliul Mihai Ştefan, baroneasa numai că n-a turbat de furie. De la schimbarea din funcţie nu s-a împăcat niciodată cu gândul că nu mai este ea cea care comandă, ci primeşte ordine.
Chiar dacă nu mai era director, Marin sta în biroul său de inspector şef şi chema la ordin pe oricare angajat, având grijă să-i insufle teama că Ştefan este un director efemer şi că ea va reveni în curând la conducere.
Când s-a pus problema înfiinţării funcţiei de director executiv, Marin s-a înscris la examen şi a dat o raită prin judeţ pe la toate oficiile poştale anunţând că ea este din nou şefa supremă. În periplul său pe la oficii a fost însoţită şi de preotul de la biserica din satul Buda, comuna Coşula, preot care îi întărea spusele ţinând degetele mânii drepte adunate pungă şi trasând cruci imaginare prin aer.
Examenul a avut loc iar Marin nu l-a luat. A primit o notă ruşinoasă de respingere, ceea ce ne spune multe despre competenţa sa profesională din perioada când era directoru prim.
Respinsă la examen, Marin a trecut la şantaj, ameninţări şi reclamaţii la adresa foştilor săi şefi pe motiv că ar fi căzut-o la examen din anumite interese ale lor.
Şantajul său n-a prea avut efect, iar din inspector şef Marin este acum inspector controlor de teren, adică muritor de rând. Dar baroneasa este o luptătoare. Ea n-a cedat. Acum se laudă că a chemat în judecată Poşta Română pentru a fi declarată admisă la examen.
Este interesant de urmărit acest proces, mai ales că soţul baronesei a fost la rându-i judecător la Tribunalul Botoşani, deci are ceva relaţii în sistem. Apoi, şi mai interesant va fi ce soluţie va da judecătorul, de vreme ce examenul a constat într-un interviu şi nu în probe scrise, care să poată fi revizuite sub aspectul notării.
Până când dosarul va fi soluţionat, ajunsă muritor de rând, baroneasa se comportă ca atare. Şi-a făcut rost de concedii medicale. Trei zile vine la serviciu, zece stă în concediu medical.
Pentru că tot şi-a pierdut galoanele nobiliare şi a ajuns muritor de rând, ar fi cât de poate de normal ca cei de la CAS şi Poliţie s-o verifice la domiciliu, aşa cum au făcut şi cu alţii. S-ar putea ca verificarea să se lase cu vreo surpriză şi să afle că baroneasa nu este acasă, ci la biserica din Buda, unde se roagă împreună cu părintele paroh ca judecătorul de dosar s-o galoneze înapoi cu titlurile nobiliare, adică s-o facă director.
Dacă baroneasa va ajunge din nou directorul Poştei Române din Botoşani, atunci nu voi mai avea încotro şi va trebui să cred fără drept de îndoială în minunile dumnezeieşti iar preotul paroh de la Buda îşi va câştiga dreptul de a fi beatificat, de vreme ce minunea îi va aparţine. Nădăjduiesc însă că cei de la CAS şi Poliţie nu cred în minuni şi-şi vor face datoria, lăsând pe baroneasă fără galoanele nobiliare. Îi stă mai bine muritor de rând!

Invitat aseară la emisiunea „Chestiuni de lămurit” de pe Tv SOMAX, subprefectul Daniel Moruzi a adoptat o poziţie total inadecvată poziţiei sale de înalt funcţionar public plătit din banii contribuabililor. Mai că nu l-a calificat pe moderatorul emisiunii un incompetent în materie de jurnalism şi puţin a lipsit ca să-i dea lecţii despre ce să-l întrebe şi cum să-i pună în valoare capacitatea şi potenţialul său de a dirigui treburile judeţului în spiritul sloganului prezidenţial ”Să trăiţi bine!”
În primul rând că invitaţia subprefectului la emisiune s-a datorat exclusiv acestuia. Nemulţumit că nu ni se dă şi lui, de către prefectul Roman, să târnosească nici instituţii publice, să devină şi el verigă importantă în numirea sau eliberarea din funcţie a unor şefi mai mari sau mai mici ori să-şi pună şi el semnătura pe ceva hârtii mişcătoare de bani, subprefectul a adresat prefectului o scrisoare deschisă. Iar scrisoarea deschisă, ca să ajungă sub ochii prefectului, a dat-o spre difuzare presei.
Normal că un astfel de gest consumat la cel mai înalt nivel din administraţia judeţului se cere lămurit public. Motiv pentru care subprefectul a fost invitat la emisiunea lui Dorin Bejenaru. Numai că ori de câte ori dorea moderatorul să afle ce anume îl nemulţumeşte pe subprefect şi ce ar trebui să facă prefectul ca să-l pună la treabă, Moruzi evita răspunsul şi-l acuza pe moderator că doreşte să creeze stări conflictuale între el şi prefect.
Măi să fie! Dar când Moruzi a semnat şi adresat scrisoarea deschisă prefectului ce stări i-o fi creat prefectului Cristian Roman?! A mai încercat Moruzi să-l pună în inferioritate pe moderator că în timp cel el căra la inundaţii oamenii din case, moderatorul dormea acasă.
Mai întâi că nu era treaba subprefectului să care inundaţii şi nici să stea în apă până la cocoşel. Pentru că prefectul lipsea, treaba lui era să-şi găsească în preajma locurilor inundate un spaţiu de comandă şi să coordoneze activităţile de salvare ale instituţiilor care au competenţa şi instruirea necesară să desfăşoare astfel de operaţiuni.
Treaba reporterului era să fie pe coama de val a evenimentului şi să-l aducă la cunoştinţa publicului, ceea ce a şi făcut, în noaptea inundaţiilor postul Tv SOMAX transmiţând imagini directe din teren. Dar subprefectul nu şi-a înţeles rolul ce trebuia să-l joace, aşa că şi-a găsit locul potrivit priceperii sale. Căratul inundaţilor cu spatele.
Trecând peste aceste izbucniri total nepotrivite funcţiei sale, subprefectul n-a înţeles că el a fost invitat la emisiune să justifice gestul său cu scrisoarea deschisă în faţa botoşănenilor. Ceea ce n-a prea făcut.
Cine a urmărit emisiunea şi-a dat seama că subprefectul, în afară de faptul că vrea să pară aţos, este cam subţirel la capitolul profesional, mai ales în materie de administraţie publică. Cum nici mapa sa profesională de fost comisar la garda financiară nu este una strălucită, puse una peste alta, cam trebuie dată dreptate prefectului Roman. Ştie Roman de ce nu i-a dat jucării mai serioase şi l-a pus să se joace de-a şeful cu cei de la permise şi paşapoarte.
A mai încercat  moderatorul să clarifice împrejurările politice care l-au propulsat pe Moruzi subprefect dar n-a fost suficient de insistent şi  subprefectul n-a dat decât răspunsuri evazive. Este ştiut că Moruzi a ajuns subprefect susţinut de senatorul Liviu Câmpanu. Ori Câmpanu este senatorul dezertor din PNL pentru a se da cu puterea şi a avea acces la urdinişul cu miere. Mai este ştiut faptul că numirile în astfel de posturi nu sunt făcute pe ochi frumoşi, ci pe lungimea foşnetului generat de numărarea bancnotelor.
Normal că cel uns într-un astfel de post trebuie să recupereze preţul huzmetului şi ceva pe deasupra. Dar dacă nu târnoseşti pe nimeni de unde foşnitori?! De aici şi dorinţa tânărului subprefect de a avea activitate, de aici şi supărarea sa pe moderatorul care încerca să-l descoase asupra cauzelor reale ale conflictului cu prefectul Roman.
Prestaţia subprefectului a lăsat un gust amar botoşănenilor, care au constatat că tânărul subprefect mai are de muncit mult până se va maturiza profesional şi politic şi va înţelege că atunci când eşti invitat la o emisiune de dezbateri publice, preferi să încasezi bobârnace decât să fii tu cu gura mare, încercând să-ţi maschezi interesele personale care te împing de la spate pentru a sta cât mai în faţă. Dincolo de ecranul televizorului sunt zeci de mii de ochi care te privesc şi te judecă. Botoşănenii de azi nu mai sunt fraierii din timpul prefectului Simionovici, a subprefectului Feodorov sau a prefectului Macaleţi. S-au deşteptat.
Aşa că, ciocul mic domnule subprefect şi mai suge la ţâţa vieţii ca să te mai căleşti, că tare eşti cruduţ matale! Şi nu-i mai trata pe jurnalişti aşa cum îi tratai pe patroni pe vremea când erai comisar financiar. Jurnaliştii n-au bani pentru peşcheşuri dar au condeiul foarte ascuţit!

Ieri, pe la amiază, mergeam spre casă. La poarta Şcolii nr. 11 Botoşani se află un chioşc de legume şi fructe, loc de unde obişnuiesc să-.mi cumpăr fructe,. Pentru că mai tot timpul sunt proaspete. Şi de aceasdtă dată am intrat în chioşc săcumpăr nişte nectarine.
În faţa mea se afla o femeie între două vârste, îmbrăcată sărăcocios. Femeia s-a scociorât prin mai toate buzunarele pe care le avea şi a adunat monede în sumă de 2,50 leri. A cerut de toţi banii cartofi. În tot acest timp privea la castraveţii din lădiţa de pe tejghea. După ce-a primit punga cu cartofi, i-a spus gestionarei că este bolnavă cu ficatul şi că ar fi avut poftă să facă o salată de castraveţi dar nu mai are nici un ban.
A luat punga cu cartofi întinsă de gestionară, a mai poricvit odată la castreveţi, a oftat cu multă durere în suflet şi a ieşit.. Atunci s-a produs minunea. Probabil înduioşată de oftatul adânmc al femeii, gestionara a chemată din stradă. I-a pus într.o poungă câţiva castraveţi şi câîteva roşii şiu i-a dăruit punga, să-şi facă o salată.
Femeia a izbucnit în lacrimi şi a început să-i sărute gestionarei mâinile. Vîdit jenată de scenă, gestionara căuta să-şi ferească mâinile: Nu ştiu prea multe despre această gestionară, doar că este din satul Zlătunoaia, comunas Lunca.
Cumpăr frecvent de la ea pentru că vorbeşte frumos cu clienţii şi te serveşte cu multă amabilitate.
Iată că prin gestrul său a demonjstrat că are şi un suflet mare, ceea ce m-a impresionat profund. Am ieşit din chioşc cumva ruşinat. Mie nu mi-a treecvut prin cap, văzând-o pe răsmana femeie cum a oftat, să-i cumpăr doi castraveţi şi două roşii. A făcut-o ea, gestionara, cu multă modestie şi simplitate.
Mi-aş dori din toată inima ca la o astfel de scenă să asiste preşedintele Băsescu sau premierul Boc. Să vadăp şi ei în ce hal a ajuns poporul pe care susţin că-l reprezintă şi conduc după deviza loor politică „Să trăiţi bine!”.
 

Guvernul Boc a produs românilor mai mult rău decât au produs toate guvernele postdecembriste luate împreună. Ultima ticăloşie a guvernului portocaliu a fost emiterea unei Ordonanţe privind impozitarea veniturilor pe baza liberei iniţiative şi a drepturilor de autor, ordonanţă numită şi „Ordonanţa umilinţei”.
Să recapitulăm. Fiind informat că bugetarii nu l-au votat pentru al doilea mandat de preşedinte, Băsescu şi-a jurat să se răzbune pe ei. Aşa că l-a chemat pe Boc la ordin şi i-a cerut să reducă cu 25% lefurile bugetarilor, susţinând că aşa au cerut cei de la FMI. Când FMI-ul a declarat că ei n-au impus o astfel de măsură, Băsescu şi Boc au declarat la unison că numărul angajaţilor bugetari este prea mare şi că nu sunt decât două căi de echilibrare. Disponibilizările sau reducerile de salarii. S-a recurs la ultima măsură.
Cu lefurile ciuntite, bugetarii nu s-au solidarizat şi n-au ieşit în stradă. Ceea ce l-a încurajat pe Băsescu să se răzbune şi pe ceea ce urăşte el mai mult: intelectualitatea ţării. Din nou l-a pus pe Boc să dea o ordonanţă prin care să impoziteze toate veniturile realizate prin activităţi de liberă iniţiativă şi drepturi de autor. Cine intră în această categorie: academicienii, profesorii universitari, scriitorii, artiştii, oamenii de cultură, jurnalişti, cercetători în diferite domenii etc. Numărul acestora fiind apreciat pe la vreo 500 de mii. Vreme de 90 de ani, actorul Radu Beligan, un titan al scenei româneşti n-a fost umilit nici măcar de regimul comunist venit la putere în 1947, cum l-a umilit, acum în prag de a trece la cele veşnice, guvernul portocaliu.
Intelectuali de frunte ai ţării, cu pretenţie de lideri culturali naţionali, precum Patapievici, Liiceanu, Pleşu, Cărtăterscu, fervenţi susţinători ai preşedintelui Băsescu, s-au trezit acum că personalitatea lor de oameni culturali este terfelită şi umilită într-un mod greu de conceput.
Inchizitorii erau renumiţi pentru mijloacele de tortură născocite şi aplicate celor consideraţi eretici. Dar aceste torturi provocau dureri fizice, dureri care încetau odată cu oprirea torturii. Umilinţa la care Guvernul Boc i-a supus pe intelectualii ţării este o tortură pe lângă care torturile inchizitorilor devin mici dulcegării. Căci ce poate fi mai umilitor decât faptul de a-l vedea pe un intelectual de frunte al ţării stând la coadă la Fisc şi să primească observaţii de la funcţionarul semianalfabet de la ghişeu că nu ştie să completeze o declaraţie de impunere. Tortura psihică inventată de Băsescu şi Boc este groaznică, malefică şi demolatoare. Tortura psihică lasă urmări grave asupra personalităţii celui umilit. Ceva se rupe în interiorul său, echilibrul psihic dispare, iar puterea minţii sale nu va mai fi concentrată asupra creativităţii şi asupra propriilor remuşcări că este umilit public.
O astfel de tortură se potriveşte perfect cu caracterul malefic al preşedintelui Băsescu şi cu slugărnicia lui Boc faţă de acesta. Umilit permanent de preşedintele Băsescu, compromis publica ca profesor universitar de drept constituţional şi ca om politic, premierul Boc se simte fericit că umilirea lui este acum extinsă şi asupra categoriei sociale din care se consideră că face parte.
Guvernul Boc, aceşti portocalii ce s-au constituit în piaza rea a poporului român, va trebui să dea socoteală pentru faptele lor nesăbuite, în frunte cu preşedintele Băsescu.
Se apropie decembrie. Poate că românii îşi vor aminti de acel decembrie 1989 şi vor acţiona în consecinţă, scuturând-şi de pe grumaz jugul portocaliu. Pentru că altă cale de a scăpa de blestemul portocaliu nu mai văd.