Nu ştiu ce să mai zic, ce să mai scriu, de vreme ce adevărurile rostite prin Publicaţiile Jurnalul Online au fost aruncate la coş, iar cei vizaţi continuă să-şi vadă liniştiţi de afaceri, fără să fie luaţi la întrebări. Cu Gabriel Oprişanu, la cererea sa formulată în prezenţa colegilor din presa botoşăneană, am avut o discuţie particulară ce-a durat mai mult de o oră. În acel dialog, Oprişanu a încercat să mă convingă că toate măsurile pe care el le propune sunt numai în interesul cetăţeanului, în cazul Sănătăţii, a pacientului. Mai că începusem să-l cred, adică să iau de bune faptele sale, pe atunci în faza de intenţii.
Dar timpul a demonstrat contrariul. Adică una a spus Oprişanu şi alta i-a fost fapta. Nu mai departe problema externalizării serviciilor din spitalul judeţean. Ideea este veche, dar Oprişanu insistă asupra ei. Iar ca intenţia sa să fie pozitiv percepută, i-a ameţit de cap pe reporterii din presa locală că externalizarea serviciilor de spălătorie, bucătărie şi întreţinere ar îmbunătăţi radical calitatea serviciilor din spital şi ar aduce o economie de cheltuieli de 15%.
Dacă este aşa, dacă Oprişanu crede că prin înlocuirea lui Mimor cu amicul său inginerul Doru Muntianu a îmbunătăţit managementul spitalului, de ce nu aplică nou conducere politica ce ar aplica-o firmele private şi, astfel, economiile spitalului să fie dublate? Nici o firmă privată nu va veni să piardă, ci doar la câştig.
Însă nu de grija bolnavilor nu poate dormi Oprişanu. Deja se vorbeşte prin oraş că serviciile de bucătărie vor fi preluate de firma lui Gheorghe Iavorenciuc. Cine-ţi acest Iavorenciuc, poreclit şi Pitic? Este acel patron ce are angajat contabil pe soţia actualului prefect Sorescu şi căreia i-a pus la dispoziţie o maşină de lux, cu care, din când în când se plimbă şi prefectul. Se leagă câte ceva.
Mai ieri, deputatul liberal Câmpanu s-a arătat foarte supărat că Rodica Huţuleac de la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate a transformat instituţia într-un mijloc de politică a Partidului Democrat, care a pus-o în funcţie. Huţuleac a fost acuzată că refuză la plată anumite servicii medicale ale medicilor de familie, dar, cel mai iritant pentru deputat a fost refuzul decontării unor cheltuieli de analize medicale efectuate în cadrul Programului aflat în derulare.
Sanchi! Din spatele lui Câmpanu se iţeşte capul lui Oprişanu, care, spun cei din Sănătate, are anumite relaţii de colaborare cu o serie de laboratoare autorizate să facă analize medicale pe banii ministerului. Am mai scris noi cu ceva timp în urmă de relaţia bişniţar cupoane de analiză medicală – medic de familie – laborator de analiză. Se pare că cei de la CJAS au luat seamă la semnalele noastre şi au verificat mai atent decontul unor laboratoare de analiză, tăind de la decontare anumite borderouri. Au dat într-un medic proprietar de laborator de analize medicale, dar ţipă Oprişanu şi Câmpanu.
Cât priveşte observaţia lui Câmpanu că Huţuleac a angajat la Casă o droaie de dorohoieni, este corectă. Numai că, dacă vrea domnul deputat să fie persuasiv până la capăt, să-l pună pe Oprişanu să verifice anumite deconturi de cheltuieli de la Ambulanţa, de acum doi, trei ani. Va avea materie primă pentru conferinţele de presă până la sfârşit de an.
Să mai înserăm faptul că interesele lui Oprişanu de la Spitalul de Recuperare s-au confirmat. Noul director Gheorghe Damian, instalat sub autoritatea sa, deja a început dirijarea banilor spitalului către firmele private agreate, pe motiv de executare a diferitor lucrări ce se puteau executa prin aparatul propriu.
Una din afacerile iniţiate de Oprişanu a fost şi schimbarea formularului fişei auto, completată de cei înscrişi la şcoală pentru a obţine carnetul de conducere. Pe motiv că vechea fişă n-ar fi corespunzătoare unor anumite cerinţe, cunoscute doar de Oprişanu, s-a introdus un nou model, mult birocratizat dar şi mai scump. Văzându-se escrocaţi pe faţă, cei care au avut nevoie de o astfel de fişă s-au dus la Suceava, unde au obţinut-o mai repede şi la costuri mai mici. Acum, Oprişanu cauză să-şi acopere insuccesul, invocând motive puerile.
Seria afacerilor poate continua, pentru că ea este abia la început. Cum Guvernul Tăriceanu nu va cădea în urma moţiunii de cenzură a PSD, este de aşteptat ca Oprişanu, Câmpanu şi cei le sunt privilegiaţi să prospere mai vârtos. Nouă, celor mulţi, Câmpanu şi Oprişanu ne declară prin conferinţele de presă cât efort depun ei pentru binele cetăţeanului de rând. Doresc să aibă şi ei parte de binele care ni-l vor nouă!
written by Ioan Rotundu
Ieri după amiază, pe strada Împărat Traian, în faţa blocului nr. 19, a fost parcată maşina Poliţiei. Doi agenţi s-au pus la până, iar cei care treceau strada prin loc nemarcat, erau amendaţi imediat cu 250 lei, adică 2,5 milioane lei vechi.
Această zonă este una aparte. Cei de la General Fluid SA, care au înlocuit conductele Termicii, au lăsat şanţurile de izbelişte. Pământul excavat l-au depus pe trotuar, iar pietonii nu pot circula decât pe stradă. Trecere de pietoni este în dreptul Şcolii ne. 11, iar pe o distanţă de 300 de metri, până la fostul magazin Siret, nu există altă trecere. Iar în locul unde era parcată maşina Poliţiei, toată lumea de pe partea dreaptă a străzii trece spre Şcoala nr. 14, ducându-şi sau aducându-şi copiii. De asemeni, buncărul de gunoi este pe partea stângă a străzii, iar cei de pe partea dreaptă, de peste 20 de ani de când s-au construit blocurile, au traversat strada la buncăr, altfel ar trebui să înconjoare sute de metri.
Tot lângă buncăr se află şi chioşcul lui Bidaşcă, de unde întreg cartierul se aprovizionează cu pâine.
Poliţiştii au ales locul cu intenţia vădită de a-i amenda pe locatari. Iar amenzile au curs ploaie. Oamenii sunt săraci, iar aceste amenzi nu vor fi încasate niciodată. Gestul poliţiştilor a stârnit proteste şi ură.
Un bătrân, care a trecut strada pentru a-şi cumpăra o pâine, a plâns şi s-a rugat să nu-l amendeze, că n-are din ce trăi. Cerberii lui Zmău s-au arătat a fi câini fără inimă. Cu dispreţ pentru bătrânul necăjit şi cu un aer de superioritate îi făceau morală, ei, nişte parveniţi sociali, în majoritate inculţi şi care se pretind a fi în slujba cetăţeanului.
Dacă eram acasă, că locuiesc în acest cartier, luam eu atitudine şi îi săturam de dat amenzi la oamenii necăjiţi, în condiţiile în care cei doi agenţi de poliţie erau înconjuraţi numai de ilegalităţi comise atât de administraţia publică locală cât şi de societăţile ce execută lucrări în zonă.
Netrebnicii, cu viclenie şi dispreţ pentru cetăţean, s-au aşezat la până precum hoţii la drumul mare. Când au început să apară şi câteva proteste izolate, au şters-o mişeleşte. Aceşti puţoi care se dau mari şi tari pe mijlocul străzii, îmbrăcaţi în uniforma statului şi plătiţi din sudoarea muncitorului şi a ţăranului, tocmai de aceştia îşi bat joc.
Nu i-am văzut niciodată pe aceşti netrebnici de agenţi de poliţie să apară în zonă la crucea nopţii, când încep întrecerile între motociclişti şi autoturisme. În schimb, mai toată vara i-am văzut la băut şi mâncat la Popasul Cucorăni, în anturajul unor persoane dubioase. Unii au băut de-au căzut sub masă.
Tot ieri, în jurul orei 15.00, în dreptul Bibliotecii judeţene, pe Calea Naţională, doi agenţi de poliţie rutieră erau beţi criţă. S-au urcat într-o maşină neagră, iar unuia dintre ei i-a căzut şapca. Un tramvai întreg s-au distrat pe seama lor. Şapca, căzută în mijlocul străzii, a fost imediat călcată de un alt autoturism venit din spate, spre hazul călătorilor din tramvai. Iată, deci, cine sunt cei care vor să ne facă educaţie pe linia circulaţiei.
Comisarul Zmău este un om bogat. Pentru el 250 lei sunt nimic. Pentru oamenii săraci din cartierul Griviţa II, 250 de lei înseamnă întreţinerea familiei timp de o lună. Ieri, câteva familii au fost lăsate flămânde. Iar netrebnicii lui Zmău s-au simţit rasă superioară acestor nefericiţi. Dacă zona ar fi descongestionată de malurile de pământ, dacă ar exista marcaje, dacă s-ar marca trecere de pietoni spre Şcoala nr. 14, dacă ar exista condiţii civilizate de circulaţie atunci poţi fi exigent în aplicarea legii. Dar când legea este încălcată chiar de cei puşi s-o aplice, cum poţi găsi vinovat de toate aceste neajunsuri pe cetăţeanul de la bloc?
Sunt oameni care au învăţat o viaţă întreagă şi acum trăiesc dintr-o pensie de 300 – 400 de lei. Agenţii de poliţie, cu câteva luni de şcoală, au salarii echivalent a 500-600 euro. Sunt înhăitaţi cu băieţi de bani gata, fac chefuri prin localuri dosite, se adună în apartamente de bloc la orgii sexuale, după care ies în stradă ca hoţii la drumul mare.
Din păcate, câtă vreme la comandă vom avea miliţieni precum Zmău, în ţara asta numită România nu se va schimba nimic în esenţa lucrurilor. Suntem împărţiţi între "mizeri şi bogaţi", iar această clasificare există şi în mintea acestor netrebnici, care te fluieră şi te cheamă la ordin într-o manieră ciobănească. N-am maşină, n-am carnet de conducere, n-au ce să-mi facă. Eu lor da. Până când voi constata că au măcar bun simţ, pentru că a le cere să aibă şi cultură ar fi prea mult.
written by Ioan Rotundu
Viceprimarul Florin Ghiorghiţă a anunţat că posesorii de autoturisme vor trebui, în curând, să se supună unui regulament elaborat de Primăria Botoşani. Printre altele, vicele ne ameninţă cu confiscarea autoturismelor parcate ilegal. Ne-a mai avertizat acelaşi Ghiorghiţă că dacă vrem să ne mai parcăm maşina în faţa blocului, va trebui să plătim. Altfel spus, se anunţă un nou impozit pentru proprietarii de autoturisme sau alte tipuri de autovehicule.
Trăim într-un Botoşani desfundat. Canalele săpate de către cei de la Termica ne fac viaţa un iad. Cei de la Apa Grup au săpat altă serie de canale. Oriunde ai vrea să ajungi, ai de sărit şanţuri, ai de înconjurat distanţe semnificative. La ploaie, pământul săpat se transformă în noroi, iar noi trebuie să-l călcăm pentru a intra în bloc. Trotuarele aproape că nu mai există. Sunt acoperite cu pământul excavat.
În toată această hărmălaie, care nu se va termina nici în cursul anului viitor (apropo, să ne înarmăm cu răbdare pentru iarna care vine, în lipsa zăpezii şi a îngheţului vom înota prin noroiul până la gât), viceprimarul Ghiorghiţă ne anunţă că maşinile parcate ilegal vor fi ridicate. Iar de le vom vrea înapoi, vom plăti milioane grele. Pentru această treabă mârşavă a găsit şi societatea care să se ocupe. Nu din Botoşani, nu din judeţul nostru. De aiurea, ca să nu poată fi trasă la răspundere pentru eventualele abuzuri.
De când ne-am născut, parcarea maşinii în faţa blocului s-a făcut fără plată. Vicele Ghiorghiţă vrea ca de acum înainte să plătim. Va trebui să licităm locul. Cine n-are resurse financiare, cum sunt pensionarii, şomerii, cei săraci vor sta cu maşina în tăbârcă, o vor căra în apartament că nu vor avea unde s-o parcheze.
Cred că vicele Ghiorghiţă a cam dat în mintea copiilor, de prea mult bine. El nu are dreptul moral să ceară botoşănenilor aşa ceva, pentru că şi-a ridicat un gogoloi în centrul Botoşanilor, fără a respecta legea. A trebuit să fie ameninţat de consilieri cu revocarea din funcţie, ca să intre în legalitate. Dar legalitatea s-a comis cu încălcarea legii. Dacă altul ar fi fost în locul său, i se demola gogoloiul.
Acum, acest gogoloi îi aduce lui Ghiorghiţă un venit lunar de peste o mie de euro, pentru că l-a închiriat.
Mai cred că vicele Ghiorghiţă n-are nici cel mai elementar simţ politic. Aceste două măsuri sunt absolut nedrepte pentru botoşăneni, cel puţin în momentul de faţă. PD-ul a anunţat că Ghiorghiţă va fi candidatul lor la funcţia de primar al Botoşanilor. Prin ceea ce vrea să facă, Ghiorghiţă se sinucide politic, iar odată cu el sinucide şi PD-ul. Cel care va rămâne cu maşina fără loc de parcare, cel căruia i se va ridica maşina parcată anapoda, rudele lor, solidaritatea de breaslă a posesorilor de maşini (avem deja câteva mii), în loc să-l voteze îl vor înjura, pe el şi partidul din care face parte.
N-am autoturism şi nici n-am avut vreodată. N-am nici carnet de conducere. Deci nu pot fi acuzat că-mi apăr interesele. Dar nu post să asist pasiv la bătaia de joc care se aduce botoşănenilor neputincioşi şi neştiutori să-şi apere dreptul de a locui şi duce o viaţă decentă, fără agresiuni din partea vicelui Ghiorghiţă, pentru că aşa îi dictează anumite interese.
Poate că prin PD se vor găsi ceva minţi luminate si să-l lecuiască de nebunia care l-a cuprins. Este o nebunie a puterii, care se lecuieşte numai dacă cel atins de această boală este izolat de restul societăţii. O perioadă de timp, până-i trece.
written by Ioan Rotundu
În comentariul intitulat “Elogiul nebuniei româneşti” am făcut afirmaţia că Direcţia Naţională Anticorupţie a luat locul fostei Securităţi. Aseară, ca invitat al Gabrielei Vrânceanu Firea în emisiunea „Ştirea zilei”, ministrul Justiţiei Tudor Chiuariu a afirmat, fără nici un fel de rezerve, că DNA-ul condus de Daniel Morar practică poliţie politică, folosind metodele fostei Securităţi, dar la un nivel mai rafinat.
Ce n-a rostit Chiuariu, a fost numele preşedintelui Băsescu, în folosul căruia DNA.-ul s-a pus, s-au a fost atras, cu toată forţa umană şi mijloacele de cercetare şi investigaţie de care dispune. N-a rostit numele, dar a lăsat să se înţeleagă explicit cine profită de ilegalităţile pe care DNA-ul le comite în forme de o gravitate nemaiîntâlnită din 1990 încoace.
Chiuariu a explicat şi cum a ajuns să fie declarat ministru cu dosar. Din momentul în care a primit raportul CSM asupra activităţii DNA şi a luat act de sumedenia de ilegalităţi comise, de faptul că drepturile omului nu există pentru procurori ca Daniel Morar sau Doru Tulus, adjunctul al lui Morar, a cerut CSM-ului ca aceşti procurori să fie excluşi din magistratură şi să fie anchetaţi. În replică, a doua zi de la declaraţia lui Chiuariu, Morar a anunţat că ministrul Justiţiei are dosar penal şi a cerut Comisiei de la Cotroceni avizul de a fi cercetat. Nuanţat, el a informat publicul că cel care cere înlăturarea sa şi a lui Tulus de la DNA nu-i decât un infractor nepedepsit încă.
Numai că, de această dată Morar a comis o greşeală copilărească. După ce a anunţat că ministrul are dosar penal, a înaintat Ministerului Justiţiei o adresă prin care solicita documentaţia care ar fi trebuit să stea la baza inculpării ministrului. Aşadar, Morar s-a dat de gol că a făcut o practică din a inculpa persoane politice, la ordinul lui Băsescu, fără ca acestea să aibă la dosar măcar o filă. Important este ca imaginea acelui om politic să fie distrusă şi el scos de pe scena politică, devenind inofensiv pentru Băsescu.
Ne-a mai dezvăluit ministrul că Raportul CSM cuprinde dovezi de comiterea unor ilegalităţi care nici în cel mai dictatorial sistem nu s-ar fi produs. Miza este mare. Băsescu, Morar, Tulus sunt conştienţi că dacă Guvernul Tăriceanu nu cade şi Chiuariu va mai fi ministrul Justiţiei, atunci Raportul CSM va fi dezbătut în Parlament şi faptele comise vor deveni publice în integralitatea lor. Băsescu va primi o grea lovitură, iar şefii DNA-ului vor trebui să răspundă pentru încălcările grosolane ale legii. Dezbaterea în Parlament a fost fixată pentru 3 octombrie, iar Guvernul Tăriceanu are zilele numărate de către PSD, PD şi PLD, care vor musai să intrăm în iarnă fără guvernare, pentru că după căderea Guvernului va fi o perioadă de vraişte, o degringoladă întreagă, când nimeni nu va mai şti cui să ceară socoteală.
Mi-a duc aminte că înaintea referendumului Mircea Geoană afirma că preşedintele Băsescu, de nu va fi demis, va păpa PSD-ul. Nici nu-i nevoie să facă vreun efort pentru a păpa PSD-ul. I l-a pus Geoană pe masă, cu tot cu garnitură. Cred că dacă în viaţa sa Iliescu a rostit vreo vorbă inteligentă şi totodată de duh, a fost când l-a etichetat pe Geoană „Prostănac”. Prin acest cuvânt a spus totul.
Problema este mult mai gravă decât ne închipuim. Dacă Raportul CSM nu va ajunge să fie dezbătut în Parlament cu Guvernul Tăriceanu la putere, ca să poată continua măsurile sancţionatorii iniţiate deja, atunci Băsescu va transforma DNA-ul în cea mai teribilă armă de a-i anihila pe cei ce stau în calea ambiţiilor sale.
Bătrânii noştri îşi aduc aminte de dictatura regelui Carol şi spun că ceea ce deja se poate vedea la Băsescu, nu numai că seamănă cu ce făcea Carol, dar este pentru popor o nenorocire ceva mai mare.
written by Ioan Rotundu
Nu ştiu dacă atunci când Erasmus din Rotterdam a scris „Elogiul nebuniei” a cunoscut câte ceva din viaţa principatelor româneşti din acele vremuri, dar o spun cu mâna pe inimă că tot ce-a scris ni se potriveşte până la perfecţiune. Bădiţa Caragiale a descifrat spiritul politicianului român şi l-a imortalizat cu multă maliţiozitate pentru eternitatea existenţei naţiei noastre. Erasmus a studiat o altă lume, când s-a decis să aducă laude prostiei. El a luat în serios credulitatea, infatuarea şi vanitatea umană, portretizând aceste vicii cu o ironie de invidiat. „Lumea este plină de nebuni” spunea el. Să-i dăm dreptate, iar din lumea nebunilor face parte şi clasa politică a României moderne.
Scandalurile care se ţin lanţ au culminat în aceste zile. Consiliul Superior al Magistraturii, în urma unui control la DNA, a constatat grave încălcări ale drepturilor omului. Fideli spiritului nostru balcanic, de a ne pârî unii altora, anumite informaţii au fost lăsate să ajungă în redacţiile unor ziare. De aici un întreg scandal şi o întreagă nebunie.
Daniel Morar, şeful DNA, a cerut ca ministrul Justiţiei Turor Chiuariu să fie anchetat pentru că a contrasemnat o HG. Ministrul a cerut ca Daniel Morar şi mult compromisul procuror Tulus să fie excluşi din magistratură şi cercetaţi penal. Tot DNA a cerut ca alţi patru foşti şi actuali miniştri să fie cercetaţi pentru nişte capete de acuzare rămase necunoscute publicului. De la Cotroceni, preşedintele Băsescu aduce elogii acestei nebunii, afirmând că cineva vrea să controleze DNA-ul, iar acel cineva este ministrul Chiuariu, omul de bază al lui Tăriceanu.
Nimeni, dar absolut nimeni dintre oficialităţile statului n-a pus degetul pe rană, adică să ne spună dacă constatările CSM sunt adevărate, care este gravitatea lor, consecinţele lor asupra noastră şi ce măsuri se vor lua pentru ca pe viitor drepturile noastre să nu mai fie încălcate.
De mai mult timp adun date despre procurorii DAN. Încă de pe vremea când botoşăneanul nostru Ioan Amarie era şeful Parchetului Naţional Anticorupţie, devenit Direcţia Naţională Anticorupţie de astăzi. Amarie a fost omul fidel PSD-ului, el ascultând în mod egal de preşedintele Iliescu şi de premierul Năstase. Menirea lui era să declanşeze acele cercetări penale ordonate de la Cotroceni sau din Palatul Victoria. Toată lumea era mulţumită oarecum, iar acuzaţia că Justiţia nu-i independentă devenise plictisitoare.
Odată cu venirea lui Traian Băsescu, la Cotroceni au pătruns şi forţele malefice care-l înconjoară şi-l stăpânesc pe acesta. Machiavelic în cuget şi faptă, Băsescu a pus în fruntea Justiţiei pe Macovei, chipurile independentă politic, dar dependentă de ordinile sale. Cu Macovei i-a „uns” la suflet pe cei de la UE, care chiar au crezut în reforma lui Macovei. Să ne amintim de scandalurile dintre Macovei şi CSM, Macovei şi PNA. Ungerea lui Daniel Morar la Parchet, apoi aducerea lui Kovesi ca procuror general al României şi trecerea lui Morar la DNA, au schimbat balanţa controlului asupra Justiţiei în favoarea lui Băsescu.
Încet, încet DNA-ul lui Morar a devenit pârghia de represiune a lui Băsescu. Prin DNA Băsescu a rezolvat majoritatea piedicilor politice. Să ne amintim de ministrul Apărării Atanasiu, care, împotriva voinţei lui Băsescu, voia să retragă militarii din Irak. Băsescu l-a umilit pe Atanasiu, l-a pus pe Morar să-i fabrice un dosar, iar după ce ministrul a demisionat, nici o acuzaţie din cele ce i-au fost puse în cârcă nu s-a confirmat. Imaginea unui ministru a fost terfelită, fără ca cineva să răspundă.
Chiar dacă mai sunt judecători necinstiţi, în momentul de faţă Justiţia română funcţionează fără putinţa de a mai fi controlată politic. Iar acest fapt se datorează şi CSM-ului. Băsescu ştie acest lucru, de aceea ţine de DNA şi cu dinţii. Este singurul mijloc prin care poate acţiona cum vrea el. Ministrul Chiuariu, procurorii inspectori de la CSM s-au atins de protejaţii lui Băsescu, Morar şi Tulus de la DNA, cei mai corupţi procurori. De aici şi întreaga nebunie care a cuprins clasa politică. Cred că trăim clipe grele, cred că firava noastră democraţie poate fi învinsă de demenţa lui Băsescu de a acumula cât mai multă putere, cred că ne paşte întoarcerea la o dictatură cu „faţă băsăsciană”, ce se mulează perfect pe „comunismul cu faţă umană” ce l-a promovat Iliescu.
Iar cei de la Consiliul Europei, de la Parlamentul European sunt atât de derutaţi, că nu mai ştiu ce să creadă. Să dea credit farsoarei Macovei şi maleficului Băsescu, sau să încurajeze lupta împotriva abuzurilor ce le comit procurorii DNA, care şi-au schimbat părul, dar au păstrat năravul celor de la fosta Securitate.
written by Ioan Rotundu
Aminteam într-un text anterior că unul dintre comentatorii de pe site-ul Jurnalului a scris că în Botoşani se formează un colectiv mafiot, care doreşte să preia controlul politic, economic şi social al judeţului. Nu cunosc de unde deţine acel cititor o astfel de informaţie, dar pot spune cu siguranţă că la nivelul judeţului nostru este în formează un astfel de colectiv ce şi-a propus să preia toate pârghiile puterii. Iar acel colectiv trebuie căutat în sânul PNL, căci acolo îşi are rădăcina.
Dar despre aceste aspecte este prematur de vorbit. Sunt unele piedici peste care nu pot trece. Deocamdată! Spuneam că demiterea prefectului Roman a fost dorită tocmai de către membrii acestui colectiv de mafioţi. Roman devenise o persoană incomodă, nu asculta de ordinile politice liberale, nu dădea curs cerinţelor venite din partea partidului, cerinţe care de fapt erau nevoi şi interese ale unuia şi altuia din PNL. Schimbarea s-a produs anevoios pentru că activitatea lui Roman, ca prefect, fiind bine văzută la Guvern, Tăriceanu s-a codit mult până să-şi dea acceptul. L-a convins Câmpanu, susţinând că Roman este omul PLD-ului, iar sub acest aspect Câmpanu a avut şi are dreptate.
Îndepărtarea lui Roman din funcţia de prefect a deschis drum şlehtei de mafioţi să-şi ducă la îndeplinire scopul propus. Deocamdată sunt schimbaţi şefii de la decentralizate, iar politica este să fie puşi oameni cât mai incompetenţi şi servili cauzei liberale, care să execute fără crâcnire ordinele ce le vor primi.
În realizarea acestor interese de grup o piedică importantă o constituie primarul Flutur. Nu-i mare filozofie să observăm că PNL n-are nici o putere asupra instituţiei primăriei, unde se manipulează mulţi bani, de ordinul miilor de miliarde lei vechi. Simpla prezenţă a liberalului Romulus Eram, ca viceprimar, nu-i ajută cu nimic pe cei din PNL. Eram nu mai este demult de partea găştii lui Câmpanu. În mandatul 1996 – 2000, când Eram a mai deţinut un mandat de viceprimar, Flutur a fost consilier municipal şi ştie exact cum trebuie lucrat cu acesta. Aplicând politica fostului primar Egner, aceea de a-i ţine aproape pe consilierii municipali, Flutur şi-a asigurat cale liberă în CLM. Faptul că s-a mai declarat şi simpatizant PLD, a pus capac la toate.
Liberalii şi-au dat mâna cu social-democraţii pentru a-l opri pe Flutur de la un al doilea mandat de primar. Duşmanul cel mai înverşunat al lui Flutur rămâne Egner. Pentru alegerile locale de la anul lui Flutur i se va reproşa că i-a adus pe botoşăneni în prag de exasperare, cu şanţurile săpate peste tot, cu trotuarele în lucru, cu iluminatul public de proastă calitate, cu o societate de tramvaie care asigură tot mai greu o circulaţie corespunzătoare. Chiar dacă la iarnă botoşănenii vor avea căldură, circulaţia ştrangulată prin şanţurile săpate, noroiul care ne va mânca sufletul vor crea multă nervozitate şi binele făcut oraşului se va întoarce asupra sa printr-un rău înverşunat.
De Macaleţi, candidatul PSD la primăria Botoşanilor, Flutur n-are a se teme. Puţini sunt cei care-l vor vota, dacă va mai ajunge să candideze. Însă pericolul cel mare pentru Flutur vine de la PNL.
Cu multă viclenie, în aceste zile Câmpanu a anunţat că va discuta cu Flutur, pentru a clarifica candidatura sa din partea PNL. Dacă Flutur va refuza oferta, şi o va refuza, Câmpanu a anunţat că vor avea un candidat în persoana actualului prefect Gheorghe Sorescu.
Rostind numele acestuia, Câmpanu a dezvăluit public o parte din intenţiile sale şi ale grupării ce-l urmează fidel în tot ce face. Iată, deci, cum Câmpanu recunoaşte indirect că prin plasarea lui Sorescu în funcţia de prefect, n-a făcut decât să creeze drum liber unui alt protejat al său, care de fapt este o femeie. Iar Sorescu să fie pregătit ca şi candidat de primar, unde lui Câmpanu i se pare a fi omul nimerit la locul potrivit.
Perceput ca om de încredere, de viitor, şi în ciuda acuzaţiilor de la Vinalcool privind evaziunea fiscală este perceput ca mult mai cinstit faţă de alţii, Sorescu devine pentru Flutur un candidat total incomod.
Lipsa lui Flutur de a se hotărî cu ce partid va merge la drum în alegerile de la anul iar este o gafă a sa. Mulţi dintre cei care-l susţin, de exemplu, nu-l vor vota de se va duce la Becali sau Ţâbuleac. Iar variantele care-i rămân sunt puţine.
Cert este că atât Câmpanu cât şi cei din spatele său vor controlul asupra primăriei, adică vor drum liber către visteria acesteia. Ori Flutur le este o piedică pe care vor s-o înlăture, dacă se poate, până la alegerile de drept. De nu, la alegeri, nu vor ezita să folosească cele mai mârşave şi mai murdare arme, numai să-l vadă pe Flutur răpus. Pe seama acestui subiect încă sunt multe lucruri de spus. Dar toate la timpul lor.
written by Ioan Rotundu
Despre schimbarea din funcţia de prefect a lui Cristian Roman se ştia, dar nu se cunoştea momentul în care se va produce evenimentul. Roman, pe lângă faptul că nu s-a supus anumitor ordine politice date de către deputatul liberal Liviu Câmpanu, în calitatea sa de preşedinte PNL Botoşani, a mai şi deranjat cu controale anumiţi şefi de la deconcentrate, loiali lui Câmpanu. Apoi, Roman a mai greşit că s-a manifestat, alături de primarul Flutur, simpatizant al PLD. De fapt, Câmpanu reuşea să-l schimbe mai demult, dacă Roman nu se bucura de protecţia secretarului de stat din Ministerul Administraţiei şi Internelor Paul Dobre.
Este interesant de urmărit modul în care Câmpanu a reuşit schimbarea lui Roman. Voci autorizate susţin că înlocuirea lui Roman s-a reuşit cu ajutorul unui om de afaceri botoşănean. Firele conduc la Victor Mihalachi, cel care a pierdut licitaţia privind construcţia unui sediu administrativ de peste 30 miliarde lei vechi ca valoare. Mihalachi a afirmat public că prefectul Roman a primit de la el suma de 20 mii dolari, dar n-a precizat şi în ce scop i-a dat această sumă. Făcând afirmaţia în contextul scandalului cu licitaţia, toată lumea a înţeles că suma în cauză ar fi fost mita lui Mihalachi dată lui Roman ca să câştige licitaţia. Prefectul Roman a declarat că-l cheamă în judecată, dar n-a mai iniţiat procesul. Persoane din preajma lui Roman mi-au spus că cei doi s-au împăcat. Că a fost aşa, a confirmat-o declaraţia televizată a lui Mihalachi prin care şi-a cerut scuze faţă de prefect, mergând pe motivaţia că la nervi omul spune vrute şi nevrute.
Chiar dacă această împăcare a avut loc, Mihalachi nu s-ar fi mulţumit cu atât. Alimentat de către şefii PNL în intenţia sa de răzbunare totală asupra lui Roman, se vehiculează informaţia că Mihalachi ar fi înmânat o importantă sumă de bani lui Relu Fenechiu, deputatul liberal de Iaşi, contra capului lui Roman.
Cine nu-i familiarizat cu ce poate acest Fenechiu trebuie să ştie că el este al doilea om, după Dinu Patriciu, ca putere de influenţă asupra premierului Tăriceanu. Fenechiu a reuşit să-şi bage în guvern oamenii săi de încredere: Chiuariu – ministrul Justiţiei, Adomniţei – ministrul Educaţiei şi Criastian David – ministrul Administraţiei şi Internelor. Ei bine, Fenechiu i-a cerut lui Tăriceanu să-l schimbe pe Roman de la Botoşani, iar Tăriceanu a cedat. Având totuşi un sprijin în secretarul de stat Paul Dobre, Roman a fost trecut pe post de consilier guvernamental şi nu lăsat pe liber.
Cert este că gruparea liberală botoşăneană care şi-a propus să stăpânească judeţul în întregimea lui a obţinut un succes care îi dă avânt să-şi ducă mai departe planul de acaparare a puterii. Un comentator, nu ştiu dacă în cunoştinţă de cauză sau a intuit, a postat un comentariu prin care atenţiona cititorii că în Botoşani s-a format o grupare care vrea să preia puterea la nivel de judeţ. Aşa este. Numai că în calea lor mai stă o persoană incomodă: primarul Cătălin Flutur. Toate forţele lor se vor concentra de acum înainte asupra lui Flutur. Voi reveni cu detalii.
written by Ioan Rotundu
Astăzi, până la ora când am scris aceste rânduri, am primit trei telefoane de ameninţare. Am fost sfătuit să nu mai amestec „în treburile interne ale PNL”, că voi regreta ziua în care m-am născut. Astfel de telefoane nu mă mai înspăimântă demult timp. Sunt un tip care învaţă repede din greşeli. Când m-am decis să dau curs îndemnului preşedinţilor Constantinescu şi Iliescu de a lupta împotriva corupţiei, ca presă, am fost atât de naiv ca să iau îndemnul lor ca ceva serios. Ulterior mi-am dat seama că îndemnul era unul de complezenţă, de imagine publică şi nicidecum nu reprezenta o decizie fermă de a stopa şi curma corupţia care a cuprins întreaga Românie.
Dar mersesem prea departe cu dezvăluirile şi nu mai puteam da înapoi. Atunci, cei vizaţi, s-au folosit de feciorul meu, i-au dat bani să susţină Evenimentul de Botoşani, numai pentru a scoate de pe piaţă publicaţiile Jurnalul. Au cheltuit peste un miliard de lei cu fecior-meu, dar n-au reuşit să mă dărâme. În schimb, pe feciorul rebel, l-au adus la sapă de lemn, după care l-au abandonat. A fost şi pentru el o lecţie de viaţă.
Aveam la Chiricheş, tipograful ziarului, o datorie de patru sute milioane lei vechi. Mai avusesem astfel de datorii, dar au fost achitate în decurs de câteva luni. Plăteam factura lunii, şi câte ceva din restanţă. Dintr-o dată Chiricheş m-a somat că dacă nu achit restanţa, integral, nu mai tipăreşte ziarul. Nu ştiam atunci că în spatele său se făceau presiuni de către cei pe care-i acuzam că sunt implicaţi în acte de corupţie. Cu datorii la stat, cu magazin alimentar nu tocmai încadrabil în normele de igienă sanitară, Chiricheş era la rândul său vulnerabil şi şantajabil.
N-a acceptat o eşalonare a datoriei, iar eu am fost nevoit să vând ziarul tipărit lui Victor Mihalachi. Cu banii de la Mihalachi am plătit datoria către Chiricheş.În schimb, ce n-au reuşit cu ajutorul feciorului, şefii instituţiilor locale implicaţi în acte de corupţie au reuşit prin Chiricheş. Forţându-mă pe mine să-i achit restanţa, Chiricheş şi-a sabotat propria activitate. Jurnalul îi aducea tipografiei sale aproape 50% din venitul lunar. Mihalachi s-a mutat cu tipăritul ziarului la rotativa lui George Lazăr, iar Chiricheş s-a trezit că nu mai are ce tipări. Şi-a făcut-o cu mâna sa.
Când tocmai îşi frecau mâinile că au scăpat de Rotundu şi Jurnalul lui, aceiaşi şefi au realizat că există ediţia online. Prin Mihalachi şi folosindu-se de tertipuri juridice, au iniţiat un proces prin care să-mi retragă dreptul de administrare a domeniului jurnalulbtd.ro. Prea târziu s-au trezit. Eram deja pregătit să le fac faţă. Au pierdut procesul într-un mod ruşinos. Păţisem prea multe, într-un termen prea scurt, ca să mă mai las surprins de situaţie.
În momentul de faţă, juridic, n-am casă, n-am masă, n-am maşină, n-am nici un fel de resurse financiare sau materiale de care să fiu deposedat, prin răzbunarea cuiva. Nici măcar sub aspectul celor scrise nu mai pot fi şantajat. Nu depind de banii nimănui. Nu pot fi cumpărat să scriu sau să nu scriu ceva. Am pornit pe calea adevărului şi voi continua să merg pe aceeaşi cale. Nimic nu mă poate opri, iar lichelele care m-au ameninţat ieri să afle acest lucru chiar din cele scrise de mine. Dovadă că nu pot fi oprit, va fi şi articolul de mâine, prin care voi continua să mă amestec „în trenurile interne” ale PNL şi ale afacerilor ilegale promovate de liderii acestui partid. Nici dacă voi fi suprimat fizic, cum a încercat ieri să mă sperie un personaj dubios la telefon, nu vor scăpa de mine. Le voi face somnul un coşmar, până ce nici doctorul Vlad nu-i va mai putea lecui. Aţi priceput, licehelor?!
written by Ioan Rotundu
În cursul zilei de astăzi, Corina Hruşcă a fost înlocuită din funcţia de director al Casei Corpului Didactic Botoşani. Despre Hruşcă, cât timp a deţinut funcţia de director, cel puţin în redacţia noastră s-a vorbit şi s-a scris numai de bine. Înlocuitoarea sa este Cătălina Lupaşcu, fostă educatoare, fostă director de grădiniţă şi mai proaspăt profesoară de psihologie la Şcoala nr. 6 Botoşani. Se mai ştie despre madam Lupaşcu că a trecut pe mai toate partidele, recent oprindu-se la liberali, sub aripa ocrotitoare a deputatului Liviu Câmpanu.
Nu-mi dau seama ce fel de aripi are acest deputat, dar ştiu că ocroteşte foarte multe persoane. La CCD sunt în derulare mai multe programe, iar schimbarea lui Hruşcă nu s-a făcut deloc într-un moment propice. Cel puţin aşa susţin cei care cunosc activitatea lui Hruşcă, dar şi pe a proaspetei promovate Lupaşcu. Dar, de când cu Câmpanu la cârma PNL, cel puţin eu m-am obişnuit ca valorile umane să fie înlocuite cu non-valori. Iar ca teza afirmată să fie şi argumentată, mă voi referi şi la situaţia de la Spitalul Judeţean Botoşani.
De mult se tot cloceşte schimbarea lui Mimor de la Spitalul Judeţean. Se pare că înlocuirea sa a devenit iminentă. Înlocuitorul, cineva cu numele de Doru Munteau, un ilustru necunoscut. Unii mi-au spus că-i „om de afaceri de maidan”, adică taie frunze la câini. Aţii mi l-au prezentat drept inginer, dar am întâlnit şi voci care mi-au spus că-i economist. Ceva-ceva am sclipuit totuşi despre acest Munteanu. Cică ar fi distribuitor la Coca-Cola, iar soţia sa este medic la Maternitatea Botoşani, colegă de muncă cu nevasta lui Gabriel Oprişanu, directorul interimar la Autoritatea de Sănătate Publică a judeţului Botoşani. Familia Munteau şi cu Oprişanu şi-au petrecut, în această vară, concediul împreună şi în Grecia. Acum avem şi explicaţia în ce constă meritele lui Munteanu de a fi uns director la Spitalul Judeţean.
Însă cea mai mârşavă intervenţie liberală mi se pare a se fi petrecut la Direcţia Agricolă, privind numirea şefului de programe SAPARD. La examenul organizat în urmă cu vreo două luni, s-a prezentat Gheorghe Scripcă – fost director în cadrul DAR şi încă o persoană. Scripcă a căzut la examenul scris, în timp ce contracandidatul său a luat notă de trecere. Pentru că n-a fost după vrerea PNL-ului, deputatul Câmpanu a blocat finalizarea examenului, pregătind terenul pentru ca şeful programelor SAPARD să fie definitivat Scripcă. Despre Scripcă, până mai ieri social-democrat înrăit, devenit astăzi înfocat liberal, se cunosc multe lucruri murdare şi asimilate corupţiei. Ca director adj. la Direcţia Agricolă, şi-a mutat zece hectare de teren din tona Darabanilor în Cătămărăşti Deal, teren ce acum valorează milioane de euro. În momentul de faţă Scripcă arată ca o epavă umană, dar pentru Câmpanu este persoana potrivită să gestioneze programele SAPARD.
PNL Botoşani, de când se consideră stăpânul politic al noului prefect, are în pregătire şi debarcarea altor şefi, pentru că la uşa deputatului Câmpanu, precum în vremurile medievale la uşa domnitorului Caragea Vodă, stau şiruri de noi veniţi care aşteaptă huzmet de şef. Se zice că un astfel de huzmet n-ar costa prea mult, fiind considerat fără viaţă lungă, din cauza moţiunii PSD. Ei, aş! Moţiunea PSD nu va afecta nici un astfel de huzmet, doar că preţul lui va fi actualizat potrivit ratei inflaţiei, că a început leul să scâncească din nou în faţa monedei euro, dezvoltarea economică a ţării fiind în regres.
written by Ioan Rotundu
Tot mai frecvente sunt manifestările de nemulţumire ale unor şefi de la instituţiile deconcentrate ale statului faţă de conducerea PNL Botoşani. Nemulţumirea porneşte de la faptul că li se impune să dea la partid tot mai mulţi bani. Pe motiv că au ajuns în acele funcţii cu sprijinul PNL, se pare că preşedintele Câmpanu a stabilit o contribuţie lunară ce trebuie vărsată la partid, contribuţie ce se ridică la mai multe milioane de lei. Folosindu-mă de expresia „pe surse”, pot spune că mi-a ajuns la ureche o informaţie interesantă. Ultimul revoltat ar fi Liviu Mihai, şeful Gărzii Financiare. Mihai a ajuns în această funcţie graţie lui Ţâbuleac, cu care este consătean, ambii fiind din Crasnaleuca, comuna Coţuşca. Mihai era inspector de credite la Banca „Ion Ţiriac” când, în 2005, Ţâbuleac l-a promovat şef la Gardă.
Ţâbuleac a plecat cu PLD, iar Mihai a preferat să stea în expectativă, pentru a nu stârni împotriva sa animozităţi politice liberale.
Numai că şeful liberalilor, Câmpanu, a inventariat şefii instituţiilor care au ajuns în funcţie cu sprijinul PNL, chiar dacă la acea vreme preşedinte era Ţâbuleac, şi i-a înştiinţat că, lunar, trebuie să contribuie cu bani la partid.
Surse din PNL afirmă că deputatul Câmpanu a stabilit pentru partid un buget lunar de 500 milioane lei vechi. Cum se cheltuiesc aceşti bani, nimeni nu pare să ştie. Cert îi că toată lumea este stresată de suma mare de bani care trebuie s-o verse lunar în visteria PNL.
Nici ziua de ieri, când a fost instalat noul prefect Sorescu, n-a fost scutită de discuţii privind banii pentru partid. Se pare că nici nu i s-a uscat prima semnătură ca prefect şi, Sorescu, a fost avertizat că trebuie să contribuie cu bani la partidul care l-a propulsat în cea mai înaltă funcţie din judeţ. Jenantă situaţie!
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments