Sep 04

Pe Gheorghe Sorescu, ca persoană, l-am cunoscut relativ târziu, respectiv pe la sfârşitul anului trecut. Îl ştiam doar după ştirile ce-mi veneau în redacţie şi fotografiile care ilustrau articolele cu el sau despre el. În perioada cât a fost director economic la Vinalcool S.A. Botoşani, societate la care acţionarul majoritar a fost senatorul Mihai Ţâbuleac, ştirile despre el erau mai mult negative. Mai ales că societatea era acuzată că este implicată într-o mare operaţiune de evaziune fiscală cu alcool, atât în ţară cât şi cu tentacule în Ucraina şi republica Moldova. Având mulţi prieteni printre liberali, nu puţini dintre aceştia îmi spuneau că Sorescu o trage, cu evaziunea fiscală, nevinovat, capul afacerii fiind Ţâbuleac. Prea puţin îmi păsa cine şi cât este vinovat despre evaziunea de la Vinalcool.

A venit vremea ca Alianţa DA să câştige alegerile, iar numele celui vehiculat ca viitor director general la Finanţe era cel al lui Sorescu. De vreme ce cel care punea şi scotea din funcţii şefii de la instituţiile descentralizate era proaspătul senator şi şef al liberalilor Mihai Ţâbuleac, numirea lui Sorescu la Finanţe am interpretat-o ca o recompensă din partea lui Ţâbuleac pentru serviciile aduse societăţii Vinalcool. Ca jurnalist, mi-am exprimat o opinie contrară numirii lui Sorescu la Finanţe, bazându-mă tocmai pe aspectele cunoscute şi vehiculate intens în presa locală.

Întâmplarea a făcut ca numele lui Sorescu să fie rostit într-un anumit mediu social, cunoscut de unii ca fiind de elită. Aşa am devenit interesat să-l cunosc pe acest om mai îndeaproape. M-a ajutat mult şi Radu Ţurcanu, a cărui vorbe nu le-am pus niciodată la îndoială, seriozitatea lui fiind proverbială. De la Ţurcanu am aflat că Sorescu este un tip inteligent, plin de francheţe şi că are coloană vertebrală.

A venit şi ziua sorocită să ne aflăm faţă în faţă, apoi ne-am întâlnit în mod periodic. Discuţiile noastre s-au limitat la o anumită problematică, total străină mediului financiar şi activităţii sale de şef la Finanţe. Aşa m-am convins că aprecierile lui Radu Ţurcanu despre Sorescu au fost corecte şi că omul este bine intenţionat şi drept în ceea ce face.

Cu prefectul Roman, Sorescu a colaborat bine. Ambii au iniţiat mai multe controale tematice cu scopul de a descoperi abuzurile unor directori de deconcentrate şi funcţionari din subordinea acestora. Printre cei vizaţi de aceste controale a fost şi Florin Ţurcanu, şeful de cabinet al deputatului liberal Câmpanu. Se zvonea la un moment dat că Ţurcanu şi cu Câmpanu, cu sprijinul cuiva din Direcţia Abgricolă, ar fi beneficiat, în numele societăţii Carni Com de la Dracşani, de mai multe sute de milioane de lei cu titlu de subvenţii pentru creşterea animalelor, subvenţie încasată pe baza unor documente fictive. Zvonul era în prag de a fi confirmat, când, brusc, orice comentariu pe seama acelui control a dispărut, aşternându-se tăcerea.

Astăzi, Sorescu, este instalat în funcţia de prefect, iar această promovare i se datorează sută la sută şefului PNL, deputatul Liviu Câmpanu. Din interiorul liberalilor se zvoneşte că promovarea lui Sorescu s-ar datora mai mult insistenţelor lui Florin Ţurcanu pe lângă Câmpanu, firele conducând la concluziile necunoscute ale acelui control tematic.

Cert este că Sorescu, odată promovat prefect, va trebui să împace şi varza şi capra. Adică să respecte legea, dar să satisfacă şi anumite cerinţe ale lui Câmpanu. Altfel va păţi precum Roman. I se va retrage sprijinul politic şi va fi înlocuit cu un altul. Orice-am vrea noi să facem, funcţia de prefect încă este una politică, parodia cu examenul fiind pentru adormit copiii.

Ca prefect, pe Sorescu îl aşteaptă vremuri grele. Verticalitatea sa morală, autoritatea profesională deja demonstrată ca şef la Finanţe, încrederea de care se bucură din partea celor care-l cunosc îl obligă să nu dezamăgească. Va rezista el presiunilor politice la care va fi supus de către cei din PNL? Sau va constata că nu poate rezista presiunilor şi, pentru a nu-şi compromite imaginea publică, va demisiona. Precedentul a fost creat de Ion Diaconu care, ajuns prefect, n-a putut da curs cerinţelor lui Ţâbuleac şi a demisionat la scurt timp. Nu ştiu cum se va sfârşi totul, dar ştiu că n-aş vrea să mă aflu în pielea lui Sorescu!

written by Ioan Rotundu