Oct 06

Nu avem de gând să aştern aceste rânduri, dar ieri s-a repetat o scenă care m-a amărât extrem de mult. S-a prezentat la redacţie două persoane de la Grupul Şcolar Coţuşca, pentru a da un anunţ privind angajarea unor persoane. Când le-am spus că anunţul apare online, m-au privit ca venit din altă lume. Nu înţeleseseră cum vine apariţia online al unui anunţ de angajare. Le-am explicat că anunţul apare pe Internet şi poate fi citit de către orice persoană interesată, din ţară sau din străinătate- Publicarea unui anunţ într-un ziar tipărit are inconvenientul că anunţul ajunge numai pe aria de distribuire a publicaţiei în cauză. Nu s-au lăsat convinşi. Nici faptul că preţul era de cinci lei nu i-a interesat. Au plecat la altă redacţie, unde au plătit cel puţin 100 lei, dar, probabil, mulţumiţi că vor putea privi anunţul prin slova tipărită şi nu vizualizată pe monitorul unui calculator.
Astfel de cazuri, şi tot din învăţământ, s-au mai întâmplat. Te doare în suflet să constaţi că profesori cu părul grizonat nu ştiu rostul Internetului şi n-au încredere în utilizarea acestuia ca mijloc de comunicare şi răspândire a unei informaţii.
Dacă cei de la Coţuşca ar fi avut vreun coleg priceput într-ale Internetului, nici nu trebuiau să vină până la Botoşani să publice anunţul. Îl introduceau pur şi simplu pe Jurnalul anunţuri, la rubrica angajări, şi era publicat gratuit. După care printau la o imprimantă pagina cu anunţul, iar obligativitatea de publicitate a posturilor scoase la concurs era îndeplinită, având şi dovada publicităţii. Putem rezuma totul la două cauze. Prima, ignoranţa şi necunoaşterea modului de utilizare a Internetului, deşi Grupul Şcolar Coţuşca este conectat la Internet. A doua cauză poate fi interesul ca anunţul să ajungă într-o publicaţie cu tiraj mic, chiar dacă va costa ceva mai mult. Avem de-a face cu acele anunţuri pentru posturi aranjate, iar concursul nu-i decât formalitatea ce trebuie îndeplinită.
Am mai întâlnit o situaţie, extrem de neonorabilă tagmei celor din învăţământ, la şcoala din Bajura – Darabani. Directoarea de şcoală a „confiscat” calculatorul legat la Internet şi l-a pus sub cheie în biroul său. Motivul era că profesorii navigau pe Internet în SUA, Australia, Canada etc. iar şcoala n-are bani să plătească aceste „plimbări”. În ignoranţa sa, directoarea credea că navigarea pe Internet este un cost în plus faţă de preţul abonamentului, aşa cum se întâmplă în sistemul de telefonie.
Cred că intenţia Ministerului Educaţiei de a derula acel program prin care toate şcolile să fie conectate la Internet este o măsură extrem de benefică. Va fi mijlocul prin care, vând-nevrând, învăţătorii şi profesorii de modă veche vor ieşi „în lume”. Cel puţin eu aşa sper!

 

written by Ioan Rotundu


One Response to “Ignoranţa unor profesori îţi dă fiori”

  1. 1. vdtoth Says:

    La gr. sc. Cotusca haladuiesc -ca directori{prim si adj.}-sotii SANDU, INCA DE PE VREMEA LUI PICEALCA! Scoala a devenit o feuda a lor si nimeni nu cracneste! A incercat prof.-ul de mate dar a fost pus la punct! POATE IL CONTACTEAZA D> ROTUNDU…{prof. se numeste Nistorica}

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia