Oct 17

Consiliul Naţional al Studierii Arhivelor fostei Securităţi (CNSAS) trebuia să ne informeze dacă înalţii prelaţi au făcut sau nu poliţie politică înaintea alegerii noului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. N-au făcut-o, iar explicaţia este una de înţeles. Ceva l-a determinat pe preşedintele Băsescu de a amâna acest verdict după alegerea patriarhului. Mai mult, la ceremonia de instalare a patriarhului Daniel, preşedintele Băsescu a stat la loc de cinste, iar după ceremonie, printr-un gest discutabil, l-a învrednicit pe proaspătul patriarh cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce. Alaltăieri am aflat şi verdictul dat de CNSAS cu privire la trecutul politic al patriarhului Daniel. Iar verdictul, aşa cum se aştepta toată lumea şi după cum au evoluat evenimentele, nu putea fi decât că patriarhul n-a făcut poliţie politică.
Dinescu, în stilul său caracteristic, şi-a luat o marjă de eroare cu privire la decizia CNSAS, susţinând că numele patriarhului ar apărea pe o listă cu persoanele a căror dosare au fost arse în decembrie 1989. Iar lista indica că eventualul dosar al lui Daniel Ciobotea, pe numele mirean al patriarhului, ar fi figurat în arhivele Direcţiei de Informaţii Externe, adică acolo unde se bănuieşte că ar sta, sau ar fi odihnit temporar şi dosarul preşedintelui Băsescu.
Declaraţia lui Dinescu l-a indignat pe purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, părintele Stoica, ce l-a acuzat pe Dinescu de rostirea unor vorbe calomnioase. Mă îndoiesc că Dinescu, în formaţia sa intelectuală pe băncile fostei Academii „Ştefan Gheorghiu” se va perpeli noaptea în somn de vorbele lansate în microfoanele ce-i stăteau ciopor la gură sau că se va căi vreodată. Părintele Stoica ştie că n-are dreptate faţă de „osândirea” publică a lui Dinescu, dar şi lui i-o cere regula jocului.
Altceva însă aş vrea eu să reliefez. Este o părere personală, dar nu m-aş supăra deloc să fie împărtăşită şi de alţi observatori cu statut de neutralitate faţă de caracterul pângărit sau nu al marilor prelaţi de către fosta Securitate. Uneori înclin să cred că cel mai bine ar fi ca greşelile trecutului lor să fie judecate de către Dumnezeu. Apoi mă las cuprins de îndoiala dacă este bine ca cei care şi-au încărcat sufletul cu păcate grele să-mi fie model de comportament moral, să mă obrăzească de o conduită neconformă cu morala creştină, să-mi reproşeze greşeala păcatului etc.
L-am privit atent, în mai multe rânduri, pe patriarhul Daniel. N-am găsit în privirea sa acea lumină a harului duhovnicesc, acea latură cucernică a caracterului, faţa sa nu emană nuanţa luminii divine şi nu te îndeamnă la căinţă şi credinţă în Dumnezeu. Dimpotrivă, ochii săi sunt iscoditori, pătrunzători adânc în sufletul celui privit, au o umbră de teamă, o nuanţă de om hăituit. Cântarea sa religioasă nu este armonizată cu fizionomia feţei, nu are comuniune cu atmosfera de credinţă a lăcaşului în care slujeşte. Ceva lipseşte personalităţii sale religioase. Cred că este timorat de acea urmă de reproş al trecutului, de acea nelinişte sufletească faţă de taina păcatului ce trebuie s-o suporte pe umerii săi de patriarh, acea remuşcare pentru lipsa de curaj în a se spovedi public şi mărturisi păcatele tinereţii, cerând să fie iertat pentru acele rătăciri ale minţii.
În faţa diabolicului sistem de control social promovat de către fosta Securitate toţi avem propriile greşeli, mai grave sau lipsite de importanţă, conştiente sau nevinovate. Poate că asta trebuie să facă patriarhul: să se spovedească public în faţa credincioşilor. Iar noi îl vom ierta, că aşa ar fi drept şi aşa ne-o cere morala creştină. Poate că după o astfel de spovedanie sufletul său va fi cuprins de o linişte interioară iar faţa va primi acea înnobilare divină şi va radia pacea şi liniştea peste credincioşii faţă de care şi-a asumat responsabilitatea de a le călăuzi paşii în viaţa pământeană.

written by Ioan Rotundu


Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia