Oct 25

În urma articolului „Popescu muşcă, dar cu colţii altora” unii dintre cititori au simţit nevoia să-şi facă cunoscută propria opinie. Normal, de vreme ce acesta este şi rostul rubricii ce permite postarea de comentarii. Dar una este să-ţi exprimi o opinie vizavi de subiectul abordat şi cu totul altceva este să denigrezi, numai din plăcerea de a-ţi satisface anumite nevoi psihice interioare, de cele mai multe ori morbide. Alţii comentează din dorinţa de a apăra pe unul sau altul, din amiciţie sau din spirit de breaslă.
Mă opresc asupra comentariului semnat de cineva „Cristal”, conceput în forma următoare „Domnule Rotundu v-aţi făcut un obicei să denigraţi persoanele ce nu vă convin. Eu ştiu că o informaţie primită trebuie verificată încă din trei surse pentru a putea fi publicată, ceea ce dv. nu faceţi. Aţi scris în articol nenumărate neadevăruri legate de cei trei liberali, neadevăruri ce pot fi probate cu acte. Bine ar fi să verificaţi ceea ce scrieţi sau să vă lăsaţi de meserie.”
În primul rând, ce-am scris în acel articol este o abordare a eticii şi moralei ce ar trebui să-i caracterizeze pe politicieni, măcar şi într-un procent simbolic, de salvare a aparenţelor. Cei trei liberali menţionaţi în articol, în cârdăşie cu Câmpanu au falsificat rezultatele alegerilor, scoţându-l pe acesta din urmă preşedintele PNL Botoşani în defavoarea lui Cornel Popescu, care i-a fost contracandidat. Din martie şi până acum au tăcut, fiind autori şi tăinuitori ai falsului comis.
Acum, când Câmpanu i-a marginalizat, neacordându-le unele favoruri sau privându-i de unele beneficii politice, cei trei au dezvăluit public falsul comis în martie a.c., cerând conducerii centrale a PNL să anuleze alegerile, adică să-l revoce pe Câmpanu din funcţia de preşedinte PNL. Concluzia mea a fost că trei imorali, infractori de ordin politic, au devenit peste noapte morali şi clamează respectarea eticii politice, părându-mi-se total nefirească atitudinea lor.
Ce era de verificat, din trei surse cum crede comentatorul, pentru a-mi exprima o opinie bazată chiar pe afirmaţiile publice ale celor trei. Altceva l-a deranjat pe comentator: adevărul, care doare cel mai mult. Şi-l mai informez pe comentator că nu scrie nicăieri ca un ziarist să-şi verifice informaţia din una, două, trei sau mai multe surse. Pur şi simplu el trebuie să aibă ferma convingere că a aflat adevărul.
Din ce surse ar fi trebuit să verifice acel reporter al TVR realitatea filmului cu Remeş şi Avram, ca să-l publice? Dacă preşedintele Băsescu face o afirmaţie în conferinţa de presă, la ce sursă să mă duc să-l verific dacă a spus sau nu adevărul? Sunt mulţi cei care acuză după ureche, fără să cunoască măcar un crâmpei din adevărata muncă a unui ziarist.
Am mai publicat un articol intitulat „Păcatele şefilor Poliţiei botoşănene”, susţinând că toţi şefii aflaţi în fruntea IJP Botoşani, de după 1990 încoace, au fost mai mult sau mai puţin implicaţi în mafia locală cu alcool. Şi iar s-au găsit comentatori care să mă acuze că am făcut afirmaţii fără probe. Nu pot ca de fiecare dată, când îmi exprim o opinie sau aduc o acuzaţie publică să recapitulez sursa informaţiilor ori să reiau scrierile jurnalistice mai vechi.
Cu toate acestea, fiind vorba de acuzaţii aduse şefilor de poliţie care s-au succedat la Botoşani,  am reluat publicarea unor anchete mai vechi, de prin 2002, care au probat la acea vreme afirmaţia mea din articolul incriminat de către unii comentatori.
De fiecare dată când noi am publicat pe site-ul Jurnalului anchete legate de corupţia locală, cu implicarea unor personalităţi de seamă şi a unor demnitari publici, s-au găsit şi comentatori care să ne împroaşte cu noroi. Pe unii îi cunoaştem, pe alţii nu.
Însă ceea ce ne doare mai mult este faptul că funcţionari publici, în timpul programului, plătiţi din banii contribuabililor, ne citesc pe Internet şi introduc comentarii denigratoare, uneori, culmea, chiar şi împotriva propriilor şefi. Aceşti funcţionari, cu gândire măruntă, nu pot să conştientizeze efortul depus de către cineva în a asigura publicarea informaţiei de interes general, care mai pune cât de cât oprelişte corupţiei, abuzurilor şi indiferenţei funcţionarului public faţă de cetăţeanul contribuabil.
Ştiu un funcţionar din Prefectura Botoşani care nu face altceva toată ziua decât să vâneze greşelile gramaticale strecurate în textele publicate pe site-ul presei locale. În presa electronică prioritate are difuzarea informaţiei. Dacă acel funcţionar doreşte să se simtă împlinit psihic în ziua respectivă citind texte fără greşeli gramaticale, să acceseze site-ul Academiei Române sau a facultăţilor de filologie. Dar şi acolo va găsi greşeli gramaticale.
George Pruteanu numeşte o astfel de gândire ca fiind scârnavă. Nu ne simţim demobilizaţi de astfel de comentarii, dar nici nu ne simţim în al nouălea cer de bucurie. De aceea vom continua să luăm atitudine publică şi să ne apărăm imaginea publică, îndeajuns de şubrezită de către colegii care scriu numai dacă simt mirosul banului.
Spre fericirea noastră, şi poate ca o motivaţie pozitivă, comentatorii cu gândirea scârnavă sunt cam patru, cinci la un număr de cititori pe articol ce, uneori, se măsoară în mii. La aşa o proporţie, existenţa lor devine nesemnificativă. 

written by Ioan Rotundu


2 Responses to “Gândirea scârnavă”

  1. 1. bodyroomhirche Says:

    “Spre fericirea noastră, şi poate ca o motivaţie pozitivă, comentatorii cu gândirea scârnavă sunt cam patru, cinci la un număr de cititori pe articol ce, uneori, se măsoară în mii. La aşa o proporţie, existenţa lor devine nesemnificativă.”

    ???????!!!!!!!!!!!! Si mai aveti curajul sa afirmati ca sunteti ziarist?! Stimate domn … deontologia jurnalistica te obliga sa accepti criticile ca pe un DREPT LA REPLICA. Daca nu sunteti in stare …. atunci vorba lui Cristal: “Lasati-va de meserie”!
    Cristal mai are înca odata dreptate (v-aţi făcut un obicei să denigraţi persoanele ce nu vă convin) si culmea ca nu o spun eu … ci dumneata prin cele afirmate mai sus. Câta mediocritate!
    La multi ani dar in alt domeniu! :)

  2. 2. Ioan Rotundu Says:

    Faptul că te-ai ascuns sub o adresă de mail de împrumut îmi spune multe despre caracterul tău. În ce privesc criticile mele, ăsta-mi este rolul. Să scot la suprafaţă, din cei care şi-au asumat statutul de persoană publică, răul. Asta este politica redacţională a publicaţiilor Jurnalul Oline şi, slavă Domnului, de 14 ani de zile cititorii noştri sunt mulţumiţi de informaţiile oferite. Nu şi cei vizaţi, dar asta-i o altă faţeră a vieţii publice.
    La mulţi ani!

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia