Azi dimineaţă, Felicia Mihai a ajuns cu preşedintele Conţac la un compromis. Ea a demisionat din funcţia de director al instituţiei Protecţiei Copilului, cerând să fie menţinută în instituţie pe o funcţie de execuţie. Preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, Constantin Conţac, a acceptat propunerea. Prin această manevră, abil construită, Felicia Mihai are de câştigat. Rămânând în cadrul instituţiei, ea va putea monitoriza orice control îndreptat asupra sa. Mai mult, la nevoie va putea să facă dispărute anumite documente compromiţătoare. Apoi, ea fiind zilnic prezentă în mijlocul foştilor subordonaţi, îi va putea manipula, înspăimânta prin orice mijloace ca să nu facă declaraţii împotriva sa. Dealtfel, numai simpla sa prezentă în instituţie va fi îndeajuns ca salariaţii să-şi ţină gura
De partea cealaltă, preşedintele Conţac apreciază că soluţia de compromis la care a recurs este una avantajoasă. Funcţia de director este liberă, iar el va putea organiza un nou concurs de ocupare, pentru ca instituţia să nu sufere. Apoi, suspendarea era o soluţie extremă şi riscantă. Sesizate, Parchetul şi Poliţia vor face anumite cercetări care pot lua ceva timp, ceea ce ar fi complicat activitatea în instituţie numai cu simpla prezentă a unui director interimar şi pe durată limitată.
Dacă e să privim demisia Feliciei Mihai, aparent CJ-ul este în câştig. Dacă vom compara acest câştig cu inconvenientele care s-au creat prin rămânerea Feliciei în instituţie, fie şi pe un post de execuţie, cred că s-a înregistrat o piedică în a se descoperi întreg adevărul asupra celor petrecute în instituţie sub directoratul acesteia. Sper ca timpul să-mi dea iarăşi dreptate, aşa cum am avut şi în alte cazuri.
Miercuri, poate sensibilizaţi şi de articolul apărut în Jurnalul Online cu titlul „Se va repeta, azi, episodul Zânel?”, consilierii judeţeni au votat, cu majoritate zdrobitoare, suspendarea Feliciei Mihai din funcţia de director la Protecţia Copilului. Printre altele, în articolul la care am făcut referire era menţionată afirmaţia cum că unii consilieri judeţeni ar fi fost „cumpăraţi” de către Felicia Mihai, să nu voteze suspendarea sa. Afirmaţia era perfect adevărată, iar informaţiile noastre proveneau chiar de la un consilier judeţean care cunoştea toată regia lui Mihai.
Pentru că, în ultim moment, acei consilieri judeţeni au ales votul responsabil şi n-au căzut „victime” promisiunilor lui Mihai, o să le las numele în anonimat. Numai al unui singur consilier judeţean am să-l menţionez, respectiv al democratului Viorel Alexandru. Oponent înverşunat al preşedintelui Conţac ca Mihai să fie suspendată din funcţie, miercuri, Alexandru a preferat să se abţină de la vot. De ce? Pentru că preşedintele Conţac i-a satisfăcut o cerinţă. Alexandru dorea o sumă mai mare de bani pentru unitatea spitalicească de la Suharău, în speranţa că Marcel Chelaru, primarul independent politic al comunei se va înscrie în PD. Preşedintele Conţac i-a împlinit dorinţa, iar Alexandru n-a mai votat în favoarea lui Mihai, preferând să se abţină.
Revenind la suspendarea Feliciei Mihai, în mod sincer, n-aş vrea să fiu în pielea sa. Deja, în cursul zilei de azi a venit cineva la redacţie şi ne-a relatat o serie de fapte care îţi fac părul măciucă. De exemplu, Mihai a lucrat foarte mult în aprovizionarea instituţiei cu societatea Tridex, a cărei patron, Piloş, are nevasta procuror. Sursa mi-a dat asigurări că ce am scris până acum în Jurnalul Online sunt nimicuri pe lângă ce s-a petrecut în instituţie. Iar Mihai a mizat mult pe relaţia sa cu Piloş, crezându-se protejata soţiei acestuia, procurorul. Am mai aflat că Mihai, fără a intra în detalii, a obligat unităţile sociale din subordine să se aprovizioneze cu carne de pasăre de la o asociaţie familială din Bajura Darabanilor, la un preţ extrem de ridicat faţă de cel al pieţei.
Preţuri exagerate s-au plătit şi pentru îmbrăcămintea şi încălţămintea copiilor. I-am spus respectivei persoane să aibă răbdare până se va încheia controlul dispus de preşedintele Conţac. Aceeaşi sursă mi-a replicat, şi are dreptate, că cei delegaţi de Conţac să facă verificarea activităţii ori sunt de partea lui Mihai, fiind mânjiţi, ori nu sunt competenţi în a face un control aprofundat. Totuşi, eu sper ca de această dată controlul să dea la iveală toate ilegalităţile comise de Felicia Mihai şi echipa sa managerială.
Am mai aflat că Mihai, simţind pericolul iminent al suspendării, l-a contactat pe Dumitru Guşu, inspectorul social şef, cu subordonare directă la Ministerul Muncii, şi i-a cerut spijinul de a fi mutată într-un alt loc de muncă. Se pare că Guşu n-a acceptat s-o facă pe-a intermediarului la ministerul Muncii. În schimb, există toate şansele ca Guşu să primească ordin de la minister de a efectuat un control, separat de cel dispus de Conţac, atât la Protecţia Copilului cât şi la unităţile sociale aparţinătoare acestei instituţii.
Precum putem lesne constata, pentru Felicia Mihai vin zile grele. Sper ca păţania sa să fi atras atenţia şi altor şefi de instituţii publice ale statului, care n-au un stil de lucru prea diferit de cel practicat de Mihai. Va fi spre binele lor să se trezească la realitate până n-o fi prea târziu. Mai devreme ori mai târziu orice faptă rea ajunge să fie pedepsită. Să luăm aminte la ce-a păţit Ceauşescu, care se credea invincibil.
Radu Drăguş a demisionat azi din funcţia de preşedinte al Partidului Democrat – Filiala Botoşani. Motivul l-a constituit slabele rezultate obţinute la nivelul judeţului în alegerile europarlamentare. Cu cele 19 procente acumulate de democraţi, PD Botoşani s-a situat cu mult sub media partidului pe ţară. De reţinut că PD-ul a obţinut la alegerile europarlamentare, în final, un procent de 28%, PSD-ul suflându-i în coastă cu 23%.
Slabele rezultate obţinute de PD la Botoşani sunt consecinţa unor inactivităţi politice sau prost concepute de întreg Biroul Judeţean, adică de întreaga conducere. Să ne amintim de acel val de democraţi, unii cu funcţii semnificative în conducerea partidului, care au trecut la PNL Chiar dacă Drăguş a bravat, susţinând că PNL-ul le-a cules ciurucurile, lucrurile nu stau chiar aşa. Preocupat mai mult de cabinetul său din Milano – Italia, Drăgus s-a îndepărtat de electoratul botoşănean, iar la cabinetele sale de prin judeţ lacătele au început să ruginească.
În lipsa sa, unii membri din conducerea partidului au început să-şi promoveze propriile interese. Să ne amintim de acea imagine negativă reflectată de media locală cu privire la activitatea lui Cristian Achiţei. Să mai aducem în actualitate oponenţa lui Viorel Alexandru faţă de unele proiecte de hotărâri ale Consiliului Judeţean, susţinut din plin de Cristian Achiţei, direct interesat ca acele proiecte să nu treacă prin vot.
De trei ani se tot scrie despre comportamentul inadecvat profesional şi legal al directorului Mihai Pavel, de la Direcţia Agricolă. Preşedintele Drăguş a făcut prostia de a declara public că-l susţine în funcţie, deşi nemulţumirile ţăranilor din judeţ au fost şi sunt majore. Acelaşi Drăguş, după ce a înfierat ilegalităţile Feliciei Mihai de la Protecţia Copilului, brusc şi-a schimbat poziţia, trecând de partea sa.
Circul des prin judeţ şi stau de vorbă cu consilierii locali de la toate partidele. Nu puţini au fost consilierii democraţi care mi s-au plâns că cei de la Botoşani nu-i mai bagă în seamă, că n-au susţinere în demersurile lor locale, că nu sunt ajutaţi la nivel de judeţ.
Afişajul promovat în actuala campanie a alegerilor europarlamentare s-a axat mai mult pe Botoşani şi mai puţin prin judeţ. Apoi, şi preşedintele Drăguş şi ceilalţi din conducerea partidului, au mizat pe imaginea preşedintelui Băsescu. Ori, românii l-au sancţionat pe preşedinte pentru că s-au săturat de atâta scandal. Iar dezgustul pentru preşedinte pare să se fi extins şi asupra PD-ului.
Drăguş şi ai lui n-au ţinut cont nici de faptul că majoritatea botoşănenilor sunt cu „tufa de trandafiri”. Ce-a ieşit din urnele de vot demonstrează că la Botoşani PSD-ul, cu cele peste 32 % procente încă stă pe coamă de val. Iar ce partid nu ţine cont de acest aspect, se frige aşa cum s-a fript şi PD-ul. Corect ar fi fost ca odată cu Drăguş să fi demisionat întreg Biroul, că nu-i nici unul mai puţin vinovat decât celălalt. Ar fi fost cu dreptate!
Scena politică botoşăneană suferă o degradare morală ce alunecă într-un grotesc social inimaginabil. Iar protagoniştii, pe care-i putem numi fără fereală potlogari politici, se întrec în declaraţii reciproc acuzatoare, fără a se mai ţine cont de interesele economice şi sociale ale judeţului. Nu puţine au fost declaraţiile deputatului democrat Radu Drăguş potrivnice construirii magistralei de gaz metan Hârlău – Botoşani. Numai pentru a-i desconsidera pe liberali, care şi-au însuşit paternitatea investiţiei, Drăguş a susţinut mai tot timpul că lucrarea nu se va realiza, pentru că Guvernul Tăriceanu nu va aloca banii necesari.
Iată că investiţia a demarat, iar liberalii, spre furia democraţilor, au inaugurat începerea lucrărilor cu ministrul Varujan Vosganian în frunte. Prezenţa la festivitate a ministrului Vosganian a determinat o reacţie ostilă liberalilor venită şi din partea senatorului migrator la PLD, Mihai Ţâbuleac. Aflat în faţa faptului împlinit, Ţâbuleac a declarat că investiţia i se datorează, pentru că el a fost cel care a susţinut-o în faţa lui Tăriceanu. Parţial aşa este, dar aceste fapte s-au petrecut în vremea când Ţâbuleac nu făcuse curul urs faţă de Tăriceanu, adică nu stătea la dreapta lui Stolojan. Acum, că deputatul liberal Liviu Câmpanu a înşfăcat cununa cu lauri, ostilitatea lui Ţâbuleac faţă de PNL nu-şi are justificare. Tot Ţâbuleac s-a arătat ostil gestului făcut de preşedintele Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, de a fi donat un pian Filarmonicii Botoşani. Pur şi simplu l-a ridiculizat pe Olteanu. Numai că, de ani şi ani de când Filarmonica luptă să obţină acest pian, ca botoşănean, Ţâbuleac n-a luat nici o iniţiativă. Prin activitatea sa, pretinsul liberal-democrat de sorginte stolojeană a promovat vodca Săniuţa, nu cultura. Critica sa la adresa lui Olteanu nu i-a adus nici un câştig electoral, ci doar milă, ură şi compătimire.
Gheorghe Marcu, fost deputat PSD, i-a reproşat deputatului democrat Drăguş, cu birou parlamentar la Bolonia, că n-a luat apărarea românilor din Italia. Reproşul este valid, dar nu şi moral. La întâlnirea de duminică, din Prefectura Botoşani, unde au fost invitaţii parlamentarii şi reprezentanţii partidelor pentru a dialoga cu italienii din Botoşani, în sprijinul a lor noştri plecaţi în Italia, nu pentru a fi patroni precum italienii în Botoşani, ci pentru a slugări familiile de italieni bogate, Marcu a lipsit, având probabil alte preocupări. Aşadar, reproşul său către Drăguş este mult sluţit în plan moral.
Însă nu putem să nu consemnăm că democratul deputat Radu Drăguş s-a dat la fund, de când au apărut evenimentele nefericite din Italia. Nu numai el, ci şi alţi democraţi mai de vază. De exemplu, europarlamentarii democraţi au dat bir cu fugiţii din Parlamentul European, când s-a pus în discuţie decretul-lege emis de Guvernul Italiei pentru expulzarea ţiganilor şi românilor, fără discriminare de rasă. Iar cei ostili României şi românilor din Italia au fost deputaţii Partidului Popularilor, formaţiune din care fac parte şi deputaţii democraţi europarlamentari. Acest Partid al Popularilor s-a opus constant intrării României în UE, iar acum s-au aliniat măsurilor rasiste adoptate de Guvernul lui Romano Prodi, un guvern cu vizibile accente fasciste. Nici măcar când s-a pus problema să fie votată limba moldovenească, ca limbă oficială a Uniunii Europene, parlamentari democraţi nu s-au prezentat în sala Parlamentului European pentru a lua atitudine şi a apăra interesele de prim rang ale României. Pentru a nu-i supăra pe cei din Partidul Popularilor, europarlamentarii democraţi au preferat să stea în România, sustrăgându-se de la responsabilităţile faţă de propria ţară. Istoria le va consemna trădarea intereselor naţionale, dar noi va trebui să-i sancţionăm duminică la vot.
Drăguş are responsabilitatea morală faţă de electoratul botoşănean să explice de ce partidul său a procedat aşa. Are obligaţia morală să spună botoşănenilor de ce n-a luat atitudine faţă de agresiunea autorităţilor italiene faţă de români, inclusiv faţă botoşănenii aflaţi acolo.
Declaraţiile politice prin care pune sub semnul îndoielii realizările vizibile ale altora, sunt potlogării politice care nu-i aduc nici un avantaj. Nici lui şi nici celor care-i urmează exemplul.
Când interesele judeţului sunt date la spate, pentru a fi scoase în faţă răfuielile politice, cei care practică astfel de politici nu pot fi numiţi decât potlogari. Este opinia mea şi n-am motive să mă dezic de ea.
Am rămas dator către acei cititori, care m-au acuzat că-l denigrez pe preşedintele Băsescu în mod gratuit, cu finalizarea argumentelor care să demonstreze afirmaţiile mele.
După ce în 1996 USD-ul a fost copilul răsfăţat al electoratului, bucurându-se de un procent ridicat de voturi, ceea ce i-a permis intrarea la guvernare alături de CDR, în Partidul Democrat începuseră anumite lupte interne. La Bucureşti, Băsescu, ajuns ministrul Transporturilor, îl săpa adânc pe Petre Roman. La Botoşani, gruparea Paramanov, Zaharia şi dorohoianul Murariu voiau capul lui Daniliuc.
Motivul în constituia susţinerea lui Daniliuc pentru candidatura la Primăria Botoşanilor a lui Constantin Cojocariu, propus de către PSDR-ul condus de Sandu şi Dănuţă, în dauna lui Andrei Paramanov, care se vedea primar înainte de a se fi declanşat campania oficială. Apoi, lui Daniliuc i se mai reproşa că s-a situat alături de Dănuţă şi Sandu, susţinând în alegeri lista cu consilierii judeţeni pe care figura Feodorov.
Simţind că la cale se puneau mari mârşăvii, am considerat că este mai bine să demisionez din PD, lucru pe care l-am şi făcut. N-a durat mult, iar gruparea potrivnică lui Daniliuc a reuşit să-l înlăture de la conducerea partidului, locul său fiind luat de către Cătălin Flutur.
La Bucureşti, Băsescu pedala puternic împotriva lui Roman. Unul dintre apropiaţii lui Roman, considerat om de casă şi de cumpărături pentru familia sa, era fostul ofiţer de securitate Mihai Darie. Ca un trăsnet a căzut la Botoşani vestea că Mihai Darie a trecut de partea lui Băsescu şi împotriva lui Roman. Imediat după ce-a luat această decizie, Darie şi-a făcut prezenţa prin PD Botoşani. Brusc, şi Flutur a fost considerat pentru partid persoană incomodă. N-a mai apucat să prindă alegerile din 2000 ca preşedinte, pentru că l-a dat Darie afară.
Alegerile locale şi parlamentare din 2000 au fost pentru PD Botoşani un dezastru. Darie, care a candidat la postul de deputat împreună cu dorohoianca Rodica Huţuleac şi prof. Mircea Dănuţă ca senator (venit de la liberali, după alegerile locale), n-a obţinut nimic. Cei zece parlamentari de Botoşani s-au împărţit între PSD (7) şi PRM (3).
Ajuns primar general al capitalei şi preşedinte al PD, în 10 – 11 martie 2001 Băsescu vizitează organizaţia Botoşani. Dar n-a călcat prin Botoşani, cum ar fi fost firesc, ci s-a dus la Dorohoi, la Rodica Huţuleac, avându-l alături pe Mihai Darie. Pe lângă Darie, Băsescu a mai fost însoţit de către Elena Udrea şi Lavinia Şandru, pe atunci încă necunoscute publicului larg. De la Botoşani, la întâlnirea cu Băsescu, s-a deplasat la Dorohoi Simion Drelciuc, rămas mai mare în PD, în lipsa lui Darie.
În întâlnirea de la Hotel „Parc” Dorohoi, unde Băsescu a rămas şi peste noapte, s-a pus la cale ca organizaţia PD Botoşani să-l susţină la preşedinţia partidului, ceea ce s-a şi întâmplat în 18 – 19 iunie a aceluiaşi an. Darie s-a alăturat lui Băsescu la Bucureşti, iar la Botoşani preşedintele PD a ajuns Radu Drăguş.
Cu Darie am avut multe discuţii, l-am însoţit prin diverse deplasări în judeţ, l-am observat cum gândeşte şi acţionează. Odată i-am spus că locul lui nu-i în PD. A zâmbit şi mi-a spus că nu-i departe timpul când îşi va încheia misiunea primită şi va ajunge unde-i este locul. Într-adevăr, n-a durat mult şi Darie a devenit omul de bază şi de pază al lui Adrian Năstase. Nu s-a despărţit de Botoşani. S-a mutat din sediul PD în cel al PSD. Împreună cu Conţac, l-a lucrat pe Mihai Baltă şi l-a scos de la preşedinţia PSD Botoşani, Baltă fiind considerat omul lui Iliescu.
Zilele trecute, pe Darie l-am văzut iarăşi prin Botoşani. M-am întrebat în slujba cui mai este şi ce misiune are de îndeplinit. N-am avut timp să aflu, dar voi afla, că-i interesant de urmărit. Pe unde calcă acest om cad capete.
