Nov 09

Situaţia din Italia pare să dea la iveală unele aspecte care nu fac din ţiganul Mailat decât un mijloc de realizare a unui scop ce pare să depăşească capacitatea autorităţilor române de a înţelege ce se întâmplă. Dacă este adevărat că în spatele acestei propagande negative la adresa României şi a românilor din Italia sunt forţe ale fostului KGB, ţiganul Mailat fiind pretextul, înseamnă că împotriva noastră există o conspiraţie rusă de a ne compromite imaginea şi credibilitatea externă.
De este aşa, are dreptate Ion Cristoiu când a afirmat că Serviciul de Informaţii Externe al României cheltuie sume exorbitante, dar nu pentru a apăra România de astfel de lovituri venite din exterior, ci pentru răfuielile politice ale preşedintelui Băsescu. Apoi, nu ştim ce interese are Rusia de a ne compromite imaginea externă şi de a instiga o naţiune sau alta europeană împotriva românilor.
Poate fi vorba de o răzbunare pentru că am acceptat bază NATO pe teritoriul nostru, poate fi un boicot pentru că-i atragem pe cetăţenii Republicii Moldova spre promovarea românismului şi scoaterea lor de sub influenţa rusă? Autorităţile române nu pomenesc nimic despre astfel de situaţii, nu iau atitudine externă, nu reacţionează potrivit principiului diplomatic al reciprocităţii. Acest principiu ne permite ca în măsura în care statul italian a adoptat măsuri restrictive la adresa românilor, şi Guvernul României trebuia, potrivit reciprocităţii, să facă la fel. Nimic din toate acestea.
Premierul italian Romano Prodi este cunoscut ca fost agent KGB. Dacă Mailat a fost numai pretextul pentru a se declanşa prigoana împotriva românilor, iar la mijloc este mâna Rusiei, atunci vorbele lui Romano Prodi sunt duplicitare. Una i-a garantat premierului Tăriceanu şi altele-i sunt faptele. Dovadă că manifestările fasciste ale italienilor împotriva românilor din Italia continuă, iar autorităţile italiene  nu manifestă fermitate, ci multă îngăduinţă şi chiar accente de încurajare.
România a devenit de la 1 ianuarie a acestui an membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Pe hârtie, că în realitate continuăm să fim priviţi ca un fel de paria. România este membră NATO de mai mulţi ani. Cu toate acestea, acolo sus, unde se hotărăsc cele mai importante directive privind soarta Europei şi a lumii, România nu participă. Să nu ne imaginăm că intrarea noastră în NATO a permis şefului Statului Major al Armatei din România să aibă acces la secretele militare esenţiale. Ştim numai ce ni se dă voie de către şefii NATO să ştim. Facem parte din structurile Uniunii Europene, avem un comisar, avem europarlamentari. Cu toate acestea nu ştim mai nimic despre viitorul hărăzit Europei. Astfel de informaţii sunt monopolul unor grupări restrânse, din care fac parte puternicii lumii.
Recent s-a tradus şi în limba română cartea acelei jurnaliste belgiene care a studiat timp de ani la rând fenomenul Bildberger, Clubul Bildberger fiind considerat cea mai puternică organizaţie secretă, cea care decide noua ordine mondială a lumii, cei din G8 executându-le doar ordinile primite. Din ea fac parte numai câţiva şefi de state, premieri, politicieni de rang înalt, militari cu mare putere de decizie, jurnalişti. Nici un membru al acestei organizaţii şi nici un invitat care a participat la lucrările ei n-a rostit vreo vorbă despre ce se hotărăşte.
Romano Prodi a fost invitat la o întrunire. Ori Romano Prodi este produsul gândirii comuniste italiene. Faptul că a fost invitat de către Clubul Bidberger să participe la lucrările sale, înseamnă că acestui Club îi este indiferentă ideologia membrilor şi invitaţilor săi. Scopul scuză mijloacele.
Aruncând o privire peste Europa, constatăm că manifestări de tip fascist sunt şi în Germania, Anglia, Spania etc., nu numai în Italia. Începute timid în Germania, în urmă nu cu mulţi ani, manifestările fasciste iau amploare, iar autorităţile ţărilor respective nu manifestă o îngrijorare pe măsură. Undeva, tot acolo sus, este posibil să se fi făcut o nouă împărţire a lumii, cum s-a mai făcut, în urmă cu jumătate de veac, la Ialta, iar aceste manifestări ajută la implementarea celor stabilite.
Dacă este aşa, cu siguranţă că suntem excluşi de la masa împărţirii sferelor de influenţă, soarta noastră hotărând-o alţii. Ca şi până acum. Grav este că în timp ce lumea se reorganizează în raport de anumite interese, în România preşedintele şi premierul nu mai contenesc să se hărţuiască reciproc. Quo Vadis, România?
 

written by Ioan Rotundu


Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia