Nov 20

Scena politică botoşăneană suferă o degradare morală ce alunecă într-un grotesc social inimaginabil. Iar protagoniştii, pe care-i putem numi fără fereală potlogari politici, se întrec în declaraţii reciproc acuzatoare, fără a se mai ţine cont de interesele economice şi sociale ale judeţului. Nu puţine au fost declaraţiile deputatului democrat Radu Drăguş potrivnice construirii magistralei de gaz metan Hârlău – Botoşani. Numai pentru a-i desconsidera pe liberali, care şi-au însuşit paternitatea investiţiei, Drăguş a susţinut mai tot timpul că lucrarea nu se va realiza, pentru că Guvernul Tăriceanu nu va aloca banii necesari.
Iată că investiţia a demarat, iar liberalii, spre furia democraţilor, au inaugurat începerea lucrărilor cu ministrul Varujan Vosganian în frunte. Prezenţa la festivitate a ministrului Vosganian a determinat o reacţie ostilă liberalilor venită şi din partea senatorului migrator la PLD, Mihai Ţâbuleac. Aflat în faţa faptului împlinit, Ţâbuleac a declarat că investiţia i se datorează, pentru că el a fost cel care a susţinut-o în faţa lui Tăriceanu. Parţial aşa este, dar aceste fapte s-au petrecut în vremea când Ţâbuleac nu făcuse curul urs faţă de Tăriceanu, adică nu stătea la dreapta lui Stolojan. Acum, că deputatul liberal Liviu Câmpanu a înşfăcat cununa cu lauri, ostilitatea lui Ţâbuleac faţă de PNL nu-şi are justificare. Tot Ţâbuleac s-a arătat ostil gestului făcut de preşedintele Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, de a fi donat un pian Filarmonicii Botoşani. Pur şi simplu l-a ridiculizat pe Olteanu. Numai că, de ani şi ani de când Filarmonica luptă să obţină acest pian, ca botoşănean, Ţâbuleac n-a luat nici o iniţiativă. Prin activitatea sa, pretinsul liberal-democrat de sorginte stolojeană a promovat vodca Săniuţa, nu cultura. Critica sa la adresa lui Olteanu nu i-a adus nici un câştig electoral, ci doar milă, ură şi compătimire.
Gheorghe Marcu, fost deputat PSD, i-a reproşat deputatului democrat Drăguş, cu birou parlamentar la Bolonia, că n-a luat apărarea românilor din Italia. Reproşul este valid, dar nu şi moral. La întâlnirea de duminică, din Prefectura Botoşani, unde au fost invitaţii parlamentarii şi reprezentanţii partidelor pentru a dialoga cu italienii din Botoşani, în sprijinul a lor noştri plecaţi în Italia, nu pentru a fi patroni precum italienii în Botoşani, ci pentru a slugări familiile de italieni bogate, Marcu a lipsit, având probabil alte preocupări. Aşadar, reproşul său către Drăguş este mult sluţit în plan moral.
Însă nu putem să nu consemnăm că democratul deputat Radu Drăguş s-a dat la fund, de când au apărut evenimentele nefericite din Italia. Nu numai el, ci şi alţi democraţi mai de vază. De exemplu, europarlamentarii democraţi au dat bir cu fugiţii din Parlamentul European, când s-a pus în discuţie decretul-lege emis de Guvernul Italiei pentru expulzarea ţiganilor şi românilor, fără discriminare de rasă. Iar cei ostili României şi românilor din Italia au fost deputaţii Partidului Popularilor, formaţiune din care fac parte şi deputaţii democraţi europarlamentari. Acest Partid al Popularilor s-a opus constant intrării României în UE, iar acum s-au aliniat măsurilor rasiste adoptate de Guvernul lui Romano Prodi, un guvern cu vizibile accente fasciste. Nici măcar când s-a pus problema să fie votată limba moldovenească, ca limbă oficială a Uniunii Europene, parlamentari democraţi nu s-au prezentat în sala Parlamentului European pentru a lua atitudine şi a apăra interesele de prim rang ale României. Pentru a nu-i supăra pe cei din Partidul Popularilor, europarlamentarii democraţi au preferat să stea în România, sustrăgându-se de la responsabilităţile faţă de propria ţară. Istoria le va consemna trădarea intereselor naţionale, dar noi va trebui să-i sancţionăm duminică la vot.
Drăguş are responsabilitatea morală faţă de electoratul botoşănean să explice de ce partidul său a procedat aşa. Are obligaţia morală să spună botoşănenilor de ce n-a luat atitudine faţă de agresiunea autorităţilor italiene faţă de români, inclusiv faţă botoşănenii aflaţi acolo.
Declaraţiile politice prin care pune sub semnul îndoielii realizările vizibile ale altora, sunt potlogării politice care nu-i aduc nici un avantaj. Nici lui şi nici celor care-i urmează exemplul.
Când interesele judeţului sunt date la spate, pentru a fi scoase în faţă răfuielile politice, cei care practică astfel de politici nu pot fi numiţi decât potlogari. Este opinia mea şi n-am motive să mă dezic de ea.

written by Ioan Rotundu


2 Responses to “Potlogari şi potlogării politice”

  1. 1. masonul de serviciu Says:

    nu ai tu zile cate milioane a bagat tabuleac in cultura botosaneana…

  2. 2. Ioan Rotundu Says:

    Cultură nu înseamnă spectacole de muzică populară sau uşoară organizate în preajma alegerilor sau a unor evenimente politice de partid. Cultura, care defineşte şi gradul de civilizaţie al unei comunătăţi, în cazul nostru judeţul, este o caracteristică socială mult mai complexă prin formele de manifestare, iar susţinerea financiară a sa nu constă în două, trei milioane de lei cu titlu de sponsorizare din interese politice. Dacă ai fi fost un mason adevărat, ai fi înţeles mult mai profund conceptul ce defineşte cultura şi formele sale de manifestare. Aşa că, rămâi în lumea ta profană, continuând să aspiri la poziţii sociale pe care nu le vei ocupa niciodată.

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia