Jan 14

Dacă e să privim fenomenul liberal botoşănean în evoluţia sa din 1990 încoace, şi acceptăm să-l judecăm metafizic, putem spune că această formaţiune politică s-a înfiinţat şi supravieţuieşte marcată puternic de un blestem a cărui origine este greu de definit. În ianuarie 1990, Filiala PNL Botoşani s-a înfiinţat de către un zootehnist din Bucecea, a cărui părinţi au fost liberal până în 1947.
Nimeni din cei care se află în conducerea actuală a PNL nu-şi mai aminteşte numele fondatorului. După ce zootehnistul a pus, la Bucecea, bazele PNL, avocatul Dârjan Săndulache l-a îndepărtat din conducere şi a adus sediul partidului în Botoşani. Nici lui Săndulache nu i-a fost dat să profite cu ceva de pe urma cocoţării sale în fruntea PNL, avocatul decedând în urma unui infarct. 
Din 1 martie 1992 şi până în noiembrie 2001, preşedintele PNL a fost Dinu Secrieru. Abia despre Secrieru se poate spune că s-a ales cu ceva de pe urma activităţii politice, în 1996 el devenind senator de Botoşani. Chiar dacă a fost patru ani senator şi aproape nouă preşedintele PNL, nici Secrieru n-a avut o viaţă tihnită în fruntea partidului.
Piaza sa cea rea a fost suliţanul Gheorghe Ciubotaru. Acest Ciubotaru, după ce s-a înţeles cu Secrieru o bună bucată de timp, şi chiar a depus efort să-l vadă validat senator, a început să-l sape din funcţia de preşedinte. Un alt suliţan, mă refer la Corneliu Popescu, voia să fie preşedinte. Ciubotaru şi-a unit forţele cu Popescu pentru a-l îndepărta de la conducerea PNL pe Secrieru. Socoteala celor doi a fost mult încurcată de o altă piază rea, mascată sub un comportament de om modest, timid chiar, slugarnic lui Secrieru. Mă refer la Mihai Ţâbuleac.
După alegerile din 1996, cu spate senatorial în Secrieru, Ţâbuleac a început să-şi arate colţii. Mai întâi s-a lansat puternic în afaceri cu alcoolul produs la societatea Vinalcool S.A. Botoşani, unde deţinea pachetul majoritar de acţiuni şi îi controla integral activitatea ca director general. Evaziunea cu alcool, practicată la scară mare de către Ţâbuleac, a atras gelozia altor evazionişti bine ancoraţi în mafia locală. Paul Mustaţă, pe care Secrieru îl considera omul său de încredere, dar care în realitate era omul de acţiune al prefectului de atunci Alexandru Simionovici, a jucat la două capete.
Pentru că pe plan local nu se putea repezi asupra lui Ţâbuleac, că s-ar fi pus rău cu Secrieru, Mustaţă l-a turnat la Garda Centrală şi a cerut un control de la Bucureşti. Între timp şi Poliţia Botoşani l-a mirosit pe Ţâbuleac cum trece alcoolul la negru prin Ucraina, pentru a ajunge în Moldova.
Un control al poliţiei la Vinalcool S.A  se soldează asupra lui Ţâbuleac cu acuzaţia de evaziune fiscală cu alcool, neplata taxelor vamale şi restituiri ilegale de TVA. Speriat, Ţâbuleac fuge la Bucureşti, pentru a solicita sprijinul senatorului Secrieru.
Pe la ora două din noapte, Secrieru ajunge cu Ţâbuleac în biroul liberalului Nini Săpunaru, directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor din România. Se cade la o înţelegere, dar, când Ţâbuleac ajunge cu Secrieru la Botoşani, în biroul său de la Vinalcool S.A. îl aşteptau doi comisari de la Garda Centrală şi Pual Mustaţă, comisarul şef al Gărzii Financiare Botoşani.
Secrieru face uz de prerogativele sale de senator al României şi-i dă afară din sediul Vinalcool pe cei doi comisari centrali iar pe Mustaţă îl ameninţă cu destituirea. Pe moment Ţâbuleac era scăpat de belele, dar el insista la Secrieru să-l determine pe Săpunaru să-i legifereze nişte facturi fictive de export alcool în Republica Moldova, pentru a încasa importante sume de bani cu titlu de restituire TVA.
Se pare că Săpunaru s-a temut să facă aşa ceva, iar Ţâbuleac s-a supărat pe Secrieru că nu i-a rezolvat problema şi s-a retras din funcţia de vicepreşedinte PNL şi din partid.
În loc să-şi facă cu amândouă mâinile cruce că a scăpat de el, Secrieru, în preajma alegerilor din 2000 îl ameţeşte de cap pe Marius Rogojinschi, vicepreşedinte PNL, să-şi dea demisia şi în locul său l-a readus pe Ţâbuleac. A fost pentru Secrieru greşeala vieţii sale. Ajuns pentru a doua oară vicepreşedinte de partid, fără să fi fost ales vreodată statutar, ci numai prin manevre de culise, Ţâbuleac şi-a unit forţele cu Ciubotaru, Popescu şi Câmpanu pentru a-l schimba din funcţia de preşedinte pe Scrieru.
Mai mult mut decât vorbăreţ, Ţâbuleac a pus la punct un plan diabolic pentru Conferinţa PNL din noiembrie 2001. Le-a promis celor doi suliţeni, Ciubotaru şi Popescu, care şi ei voiau preşedinţia partidului, că în turul doi le oferă voturile ce le va primi el în turul întâi, şi invers dacă merge el în turul doi. Dar face aceeaşi înţelegere şi cu Secrieru, fără ştiinţa lui Ciubotaru şi Popescu. În ziua conferinţei a pus un om al său care a cumpărat cu bani voturi de la delegaţii la conferinţă, negocierile purtându-se în WC-ul Casei sindicatelor, unde a avut loc conferinţa. Secrieru nu intră în turul doi. Intră în schimb Ţâbuleac. Se zice că şi Ciubotaru l-a trădat pe Popescu, dând în turul doi voturile sale lui Ţâbuleac. Aşa a ieşit Mihai Ţâbuleac preşedintele PNL. (Va urma)

written by Ioan Rotundu


Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia