Feb 03

Actorul Marius Rogojinschi, directorului Teatrului de păpuşi „Vasilache” din Botoşani, s-a arătat de acord cu iniţiativa unor consilieri municipali PRM de a schimba titulatura instituţiei de cultură ce-o conduce. Acceptul său dat unor consilieri care n-au nici o reprezentativitate la nivel municipiului Botoşani, care nu se bucură de-un prestigiu personal în măsură să poată influenţa cât de puţin viaţa economică, socială, politică şi culturală mi s-a părut bizar. Mai ales că cei doi consilieri PRM, Mihai Ştefan şi Stelică Fasniuc, care vor să modifice şi titulatura Teatrului de stat „Mihai Eminescu” şi a Filarmonicii de Stat Botoşani, prin a scoate din denumire sintagma „de stat”, n-au nimic în comun cu istoricul culturii botoşănene.
Aşa stând lucrurile, m-am întrebat cum de Marius Rogojinschi, un actor talentat dealtfel, s-a alăturat unei astfel de idei aberante şi jignitoare pentru cultura botoşăneană, care, la nivel naţional şi chiar peste graniţă, este una prestigioasă. Răspunsul mi l-am dat singur, trecând în revistă scrierile apărute în publicaţiile Jurnalul, vreme de 15 ani.
De loc de prin Bacău, Rogojinschi, ca actor al Teatrului de stat „Mihai Eminescu”, după 1990 a cochetat cu liberalii. Cel care l-a adus la liberali a fost Dinu Secrieru. După ce în 1996, Secrieru a obţinut mandatul de senator, visul lui Rogojinschi era să devină directorul teatrului sau inspector şef la Cultură. Nu de puţine ori l-am întâlnit în camera lui Secrieru, din Hotel Bucureşti, pe post de menajeră. Odată chiar m-am ruşinat eu de modul în care Secrieru l-a umilit. Am ajuns în Bucureşti dimineaţa, iar peste noapte urma să dorm la Hotel Bucureşti, în camera deputatului social-democrat Dumitru Sandu. Camera lui Secrieru era pe acelaşi palier. I-am dat un telefon şi l-am anunţat că-i fac o vizită. Secrieru era în pijama, în pat, iar în cameră  era şi Rogojinschi. „Marius, ce stai, pune-ne câte un pahar cu vin, dacă vrei să ajungi mare şef!” i-a ordonat Secrieru. Supus, Rogojinschi s-a conformat. N-a durat mult timp şi a fost numit şef la Cultură. Nu de puţine ori a fost văzut pe la vila lui Secrieru, fiind considerat om de casă bun la toate.
Ca o recompensă a supuşeniei sale, Secrieru l-a promovat vicepreşedinte al PNL. Când s-a pus problema revenirii în partid a lui Mihai Ţâbuleac, Secrieru l-a chemat pe Rogojinschi şi i-a spus că, în interesul partidului, trebuie să demisioneze din funcţia de vicepreşedinte, locul său urmând a fi ocupat de Ţâbuleac. Din nou Rogojinschi s-a supus, într-un mod nedemn, chiar linguşitor.
La alegerile din 2000, Secrieru îi promisese lui Rogojinschi că-l va sprijini să candideze la Primăria Botoşanilor. Numai că acelaşi gând l-avea şi Gheorghe Ciubotaru. Constrâns de către Ciubotaru, care-l avea la mână, Secrieru s-a dezis de Rogojinschi şi l-a sprijinit pe acesta. Culmea, în mod umilitor, Rogojinschi a acceptat să-i fie lui Ciubotaru şef de campanie. Ciubotaru a ratat alegerile, cum le-a ratat şi PNL-ul care din 2000 a trecut în opoziţie.
Ajuns directorul Teatrului de stat „Mihai Eminescu”, pentru că la Cultură PSD-ul a pus-o pe Dana Petrariu, Rogojinschi nu s-a sfiit să se înscrie în PSD, pentru a-şi păstra măcar şefia teatrului. Nu a reuşit, pentru că locul său a fost luat de moldoveanul din Chişinău Ion Bordeianu, susţinut puternic de către primarul în scaun Florin Egner.
Până la urmă Marius Rogojinschi a obţinut postul de director al Teatrului de păpuşi „Vasilache”. Acum vrea să-i schimbe denumirea şi să-i diversifice activităţile, în sensul că vrea să înfiinţeze o trupă de actori de scenă, probabil pentru a-l concura pe Traian Apetrei. Dorinţa sa este să fie şef peste actori oameni vii şi nu peste nişte mânuitori de marionete. Iar pentru a-şi vedea dorinţa împlinită, nu se ruşinează să-şi asocieze numele cu cel al unor consilieri PRM, pentru care nu tradiţia şi istoria culturii noastre contează, ci obţinerea încă a unui mandat de consilier.
Mă doare că un om instruit ca Rogojinschi, chiar dacă şi-a construit cariera profesională şi cu unele accente de  umilinţă, s-a asociat cu nişte insignifianţi politice într-un demers deloc demn persoanei sale.
Lucrurile sunt la început de drum. Poate că Rogojinschi va conştientiza, măcar în al 12-lea ceas, că personalitatea sa n-are nimic în comun cu a celor doi. Poate!

 

written by Ioan Rotundu


2 Responses to “Carieră profesională plină de umilinţe”

  1. 1. Aleluia Says:

    Interesant si reusit portret dar nici pe departe complet caci multe nu le stie dl.Rorundu din ispravile acestui carierist nesatul dar si las. Caci la asa de mari ambitii politice si sociale, sa se multumeasca doar cu o biata functie de director la un teatru de papusele ca sa o duca comod si fara raspundere si efort este ceva jalnic. Dar despre pupatul in c… lui Caramitru despre care tot in ziarul dvs am citit nu v-ati mai amintit dle Rotundu.In orice caz nu trebuie sa va mirati de adeziunea lui la aceste propuneri caci pe el nu-l interesaza nici cultura nici botosaniul ci doar parvenirea .

  2. 2. fat frumos Says:

    mai oameni bun..toti aia din teatrul ala de la botosani sunt niste..pilosi niste..lingusitori..niste..panarame intr-un cuvant.Asa ca…s afceti cumva s sapublicat mai multe din dedesupturile alea acolo care sa intampla pe bani nostri,va rog nu fiti naivi si..ascultati vrajeala aia..pe acre..incerca sa o…faca si volin si..rogojinschi care inplicit sunt..manjiti farte tare…

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia