Mar 24

În PNL se petrec lucruri ciudate, ca să nu le numesc anapoda. Liberalii duc lipsă de personalităţi credibile, care să poată candida cu fruntea sus la preşedinţia Consiliului judeţean, la Primăria Botoşanilor sau la funcţii de consilieri judeţeni şi municipali.
Prin vârful piramidei liberale au apărut nişte nume noi, care nu spun nimic electoratului botoşănean. Un astfel de nume este Cristian Ostafie, care deţine funcţia de preşedinte al Organizaţiei municipale PNL Botoşani. S-a mai rostit numele lui Paul Onişa, o persoană extrem de controversată şi cu un caracter dificil.
În toată această penurie de personalităţi, de departe, Romulus Eram rămâne un nume ce poate fi considerat un brand municipal. Eram, cu toate că a avut în PNL suişuri şi coborâşuri politice, n-a părăsit partidul, deşi motive ar fi avut o mie. În perioada 1996 – 2000, alături de Viorel Ciobanu, şi el ajuns liberal la apelul de seară al prof. Mircea Dănuţă, Eram a deţinut funcţia de viceprimar al Botoşanilor. N-a făcut prea multe pentru oraş, pentru că primar era Ioan Cojocariu, om cu o mentalitate învechită pentru haina nouă ce trebuia s-o îmbrace administraţia publică locală. În acea perioadă, Eram îşi câştigase prostul renume de a rezolva problemele contra unei sume de 100 mărci germane. Era o sumă mică, dacă este să o raportez la „pretenţiile” colegului, care a ştiut să lucreze mai bine acoperit.
Acum se spune că Eram, ca viceprimar, nu şi-a pierdut obiceiul de a taxa rezolvarea unor probleme de urbanism contra unei sute, dar de euro. Tot ieftin, dacă raportăm „pretenţia” sa faţă de a altor funcţionari de prin primărie, cum ar fi arhitectul şef Sandu.
Mica ciupeală la care a recurs, sau mai recurge Romulus Eram face parte din peisajul cotidian în care lucrează funcţionarii din administraţia publică, unde şperţul, foloasele necuvenite şi mita sunt la ordinea zilei. Nu mişti din ureche, nu rezolvi nimic. Altfel spus, Eram, faţă de funcţia pe care o deţine, lucrează la „modul modest” şi nu sare calul.
Am reiterat aceste aspecte negative care-l caracterizează pe Eram pentru că acestea-s şi imputaţiile care i le aduc colegii de partid pentru a motiva de ce el n-are dreptul de a mai sta în faţa partidului, ca trăgător al unei cohorte de nulităţi.
Ce nu pricep actualii lideri liberali este faptul că omul de rând trece uşor peste practicile lui Eram, ba, uneori, este bucuros că a scăpat aşa ieftin şi-i mulţumeşte lui Dumnezeu că n-a ajuns la cheremul altuia, mai hapsân. Iar această uşurare atrage, chiar dacă pare un paradox social, simpatii, aduce o anume popularitate, te ţine viu în atenţia publică.
Comparându-l pe Eram cu ceilalţi pretendenţi la funcţii publice, de departe acesta se detaşează în preferinţele electoratului şi este acceptat, deşi sunt mulţi cei care-l resping, în mod îndreptăţit. Numai că Eram este ţinut sub papuc pentru că el se află de mai mulţi ani într-o duşmănie pe viaţă şi pe moarte cu Paul Onişa, un liberal de curte pentru Liviu Câmpanu. Eram şi Onişa au fost o vreme acţionari la Institutul de proiectări „Nord Proiect” Botoşani. S-au judecat reciproc de la împărţirea pachetului de acţiuni, iar Eram a reuşit să-l execute silit pe Onişa. De aici şi duşmănia dintre cei doi.
Ca preşedinte PNL, Liviu Câmpanu ar trebui să judece la rece a cui candidatură este benefică pentru partid, învingându-şi simpatiile personale şi trecând peste orgolii. Nu cu candidaţi controversaţi şi necunoscuţi se pot obţine voturi pentru partid. Izolarea lui Eram în partid nu pare a fi soluţia câştigătoare. Trebuie să pornim de la constatarea că fiecare dintre noi are duşmani şi prieteni. Dar când extrapolăm această constatare la nivel public, cu scopul de a obţine voturi pentru partid, raportul dintre duşmani şi simpatii trebuie bine evaluat şi într-un mod cât mai obiectiv. Judecata subiectivă n-a adus niciodată rezultate pe măsura aşteptărilor.
24.03.2008

written by Ioan Rotundu


Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia