|
Apr 25
|
|
Apr 18
|
După ce mi-am expus opinia cu privire la unele nume de candidaţi, apărute pe listele partidelor, comentatorii mi-au reproşat vrute şi nevrute, printre ei aflându-se şi persoanele vizate. În primul rând, eu nu am a da socoteală unor astfel de persoane sau electoratului, pentru simplul fapt că n-am cerut votul nimănui şi nici nu-mi stă în intenţie să-l cer, pentru a accede în funcţii publice. Îmi place ceea ce fac, iar dacă iau în consideraţie opiniile cititorilor, sunt pe drumul cel bun. Dacă n-aş avea credibilitate în ceea ce afirm de 15 ani, de când fac presă democrată, site-ul Jurnalului Online n-ar avea zilnic între 7 – 10 mii de accesări, aşa cum poate oricine verifica, urmărind controlul public.
Revenind la cei care, oamenii de afacere fiind, cu pregătire profesională de inginer sau de altă natură, s-au cocoţat pe listele unor partide pe locuri eligibile, vreau să le tai din avântul de comentatori izvorât din interese personale şi să le explic câteva lucruri elementare, care ţin de abecedarul politicii. Numele care le-am invocat în expunerea intitulată „Strategia fraţilor Bidaşcă” aparţin unor oameni locali de afacere, care vor să devină consilieri municipali. Pentru a-şi atinge scopul, ei s-au lipit pe lângă diferite partide. Nu diploma lor de inginer le-a deschis drumul pe listă, ci geanta diplomat burduşită cu bani negri pentru partid.
Orice cetăţean cu bun simţ nu poate concepe să voteze un necunoscut, ce-a apărut, nu se ştie de unde, pe un loc eligibil pe lista de candidaţi a unui partid. De la ultimele alegeri au trecut patru ani. Electoratul botoşănean n-a luat cunoştinţă de existenţa unor politicieni în formare cu numele de Bidaşcă sau Cârlan. N-au fost auziţi vorbind în interesul său, nu le-a cunoscut şi nu le cunoaşte intenţiile ce le au în administrarea municipiului Botoşani, dacă vor fi aleşi. Nimeni n-a auzit de vreun Bidaşcă sau Cârlan liberali sau democrat-liberali prin doctrina politică îmbrăţişată.
Provenienţa lor din mediul de afacere, fără a fi cunoscuţi ca având şi veleităţi politice, te duce imediat cu gând la întrebarea: ce vor? Vor ca pe lângă puterea financiară a firmelor patronate să aibă şi controlul asupra finanţelor publice, o sursă sigură de venituri pentru afacerile lor. Iar controlul asupra finanţelor publice se poate obţine folosindu-se de serviciile unui partid, dispus să le vândă un loc sau două, eligibile. Când ai bani, îţi poţi satisface orice moft, inclusiv de ordin politic.
Poate că vom avea ocazia, ca în campania electorală ce se va desfăşura în luna mai, să-i vedem şi să-i auzim vorbind pe aceşti cetăţeni, onorabili pentru familia lor, dar total lipsiţi de etică şi morală politice prin modul în care vor să ne obţină votul. Ei continuă să rămână celebri necunoscuţi ce aspiră la statutul de aleşi ai botoşănenilor, până când media locală îi va prezenta în toată goliciunea personalităţii lor. Adică aşa cum sunt!
|
Apr 14
|
Tot cătând informaţii despre masoneria botoşăneană, de la începuturile sale şi până în zilele noastre, mi-a fost dat să descopăr multe consemnări inedite de persoane importante ale vieţii militare, politice, economice, bisericeşti etc. care au intrat în masonerie. Unele informaţii le-am găsit în cărţile cu caracter monografic, scrise până în prezent, altele în documente cu caracter confidenţial. În periplul meu de a aduna informaţiile de care aveam nevoie, am întâlnit fel de fel de oameni, instruiţi sau opaci în gândire. Unii m-au ajutat cu multă plăcere, alţii numai nu m-au înjurat, când au aflat că mă ocup de istoricul masoneriei şi a masonilor botoşăneni.
Sâmbătă mi-a fost dat să întâlnesc însă o persoane cu statut de preot care, prin poziţia adoptată, m-a lăsat fără grai.
Atât regretatul profesor suliţan Ştefan Ciubotaru, autorul studiului intitulat Istoria Bisericii Ortodoxe botoşănene, cât şi Horia Nestorescu Bălceşti în cartea sa Ordinul masonic român fac referire la faptul că boierul Nicolae Balş, stolnic la Curtea domnească din Iaşi, a ctitori biserica din satul Rădeni, azi comuna Frumuşica. Se mai afirmă în documente că Nicolae Balş ar fi ctitorit biserica împreună cu fratele său, armaşul Grigore Balş, cel care a ctitorit şi Schitul Balş.
Nu se cunoaşte data exactă a ctitorii bisericii din Rădeni, dar de vreme ce un document atestă că Schitul Balş ar fi fost ridicat de Grigore Balş la 1763, biserica din Rădeni s-a ridicat după această dată, adică spre anul 1800. Se ştie în schimb cu exactitate când a murit ctitorul, pentru că a fost înmormântat în biserica Rădeni, iar pe piatra de mormânt s-a săpat cu litere chirilice “Sub această peatră odihnesc robii lui D-zeu Monahia Lisaveta cu ginerii ei Stolnicul Nicolai Balş şi cu fiica sa Safta Sturza, soţia D-sale. Stolnicul Nicolai Balş s-a săvârşit la 1814″.
Pentru că toţi boierii din marea familie a Bălşenilor au fost masoni, începând cu căpitanul Vasile Balş de la 1740 încoace, m-a interesat dacă nu cumva pe piatra din biserica Rădeni sunt şi însemne masonice. În acele vremuri masonii îşi “semnau” apartenenţa la francmasonerie prin a aplica pe zidurile conacelor sau pietre de mormânt simboluri sau însemne masonice. Negăsind nici o fotografie a pietrei de mormânt din biserica Rădeni, m-am hotărât, sâmbătă, să mă deplasez la faţa locului.
În primul rând că sătenii din Rădeni habar n-aveau de vechimea bisericii lor. M-au îndrumat spre biserica satului, o clădire impozantă, cu turlă înaltă şi cu pereţii în praf de piatră.
Preotul Constantin Guraliuc era în plină slujbă. Aşteptând să termine lucrarea închinată Domnului, am intrat în discuţie cu un slujbaş alipit nevoilor preotului de la biserică şi casa parohială. Acesta nu ştia de existenţa mormântului, dar m-a asigurat că în biserică nu este înmormântat nimeni. Stăteam derutat, când preotul a ieşit pe o uşiţă din spatele bisericii, pentru a dialoga cu mine. I-am spus ce anume vreau să văd, dar, foarte dezinvolt mi-a replicat că acea piatră a fost acoperită de pardoseala nouă a bisericii şi nu mai poate fi văzută. “Era veche, scrisul aproape şters şi nu mai avea rost s-o păstrăm la vedere” – a fost explicaţia sa, care m-a uimit şi m-a lăsat fără glas. Cum să acoperi istoria bisericii? Cum să ascunzi vederii credincioşilor chiar piatra sub care zace cel care a ridicat biserica? Orice biserică are la intrare, şi la vedere, inscripţionată, afişată gen tablou pisania, în care se specifică data ctitoririi şi numele ctitorului. La biserica din Rădeni nu este aşa ceva.
Aflând că Nicolae Balş a fost mason, că fratele său, care a ridicat schitul Balş a fost tot mason, că alţi boieri cu numele de Balş au fost masoni de frunte în lojile din Iaşi, alături de domnitori ai Moldovei şi mitropoliţi, brusc, voce preotului s-a asprit. M-a întrebat dacă-s mason, dacă scriu împotriva preoţilor. L-a asigurat că nu scriem decât împotriva preoţilor care nu-şi fac datoria şi că-i mediatizăm pe cei cu har duhovnicesc, cu credinţă adevărată în Dumnezeu şi care n-au căzut pradă lăcomiei, nu sunt ahtiaţi să acumuleze averi, nu se poartă viclean şi nu sunt făţarnici. Atât mi-a trebuit. M-a părăsit şi intrat val-vârtej pe uşiţa pe unde ieşise. Am mai apucat să-i spun că este intolerant, deşi intenţionat să mai adaug că-i şi ignorant, însă n-am mai apucat.
Cum poate fi numit un preot, care ascunde istoria bisericii sub pardosea, pe motiv că-i o piatră veche, decât ignorant. Am convingerea că preotul Constantin Guraliuc, în afară că a învăţat biblia papagaliceşte, că s-a familiarizat cu citaniile de cununii, botezuri, înmormântări, n-are şi cunoştinţe de cultură generală.
Acum a aflat că ctitorul bisericii în care slujeşte a fost mason. Poate că, în ignoranţa şi intoleranţa sa, sparge pardoseala bisericii şi aruncă piatra şi osemintele ctitorului. Nu m-aş mira dacă aş auzi că a făcut aşa ceva. Pare a fi în stare.
|
Apr 07
|
Despre familia fraţilor Bidaşcă se ştie că este patroana societăţii PITA. Se mai ştie că fii lor au pus bazele unei noi societăţi de construcţii numită MBB. Averea lor este imensă şi nu este cunoscută în totalitate de către persoane din afara familiei. Pe lângă spaţii comerciale care valorează miliarde de lei ei deţin şi terenuri valoroase, atât în zona industrială cât şi pe partea stângă a şoselei de centură, zona Termica.
Unul din fraţi, Dumitru Bidaşcă, cu vilă pe str. Împăratul Traian, a ridicat alături de vilă un minimarket îndeajuns de prosper. Este o clădire masivă, cu etaj. La nici o sută de metri de acest local, între două blocuri, deţinea un chioşc din lemn alimentar şi el cu vad bun. Acum a renunţat la chioşc, pe locul respectiv ridicând un spaţiu comercial zidit, concesionând terenul de la primărie.
Acum fraţii Bidaşcă vor să pătrundă şi în administraţia publică locală, modalitate de a-şi proteja afacerile, dar şi a le dezvolta. În acest sens se bucură de sprijinul consilierului municipal Mihai Ştefan. Acest Ştefan este de mai mulţi ani, doar cu numele, director al societăţii PITA. Nu face nimic, şi nici n-are resursele profesionale să facă faţă unei astfel de funcţii, dar primeşte un salariu consistent, recompensă pentru serviciile aduse societăţii. Iar serviciile lui Ştefan către PITA au fost şi mai sunt destul de preţioase.
Prin Ştefan, un membru al familiei Bidaşcă a ajuns să ocupe un post eligibil de consilier municipal pe lista PRM. Un alt membru se află pe un loc eligibil pe lista PD-L. Inginerul şef, care se ocupă de activitatea MBB, a fost şi el băgat pe o listă de partid, pentru a ieşi consilier.
Dacă avem în vedere că oameni de afacere, gen Ostafie şi Cârlan, îi găsim pe locuri eligibile şi pe listele PNL, tot candidaţi la funcţia de consilier municipal, se pare că avem în faţă o nouă strategie a oamenilor de afacere. Pentru că, în majoritate, afacerile unor patroni sunt strâns legate de banul public, sau de unele decizii ale administraţiei publice locale, aceşti patroni au simţit că este imperios să se regăseacă în deciziile administraţiei printr-o formă sau alta. Pătrunderea în componenţa Consiliului Local Municipal Botoşani este o soluţie avantajoasă din toate punctele de vedere. Vor mai trebui să convingă şi electoratul, pentru a-i vota.
|
Apr 04
|
Rivalitatea dintre împăratul Germaniei şi papalitate, manifestată pregnant în secolul XI – XII, a atins apogeul în timpul împăratului Henric al IV-lea. Numai că papa Grigore al VII-lea a decis excomunicarea sa, ceea ce l-a pus pe împărat într-o situaţie total neplăcută. Iar pentru a scăpa de consecinţele excomunicării, împăratul a trebuit să meargă în pelerinaj la mănăstirea Canosa, unde se afla papa, pentru a obţine iertarea. Modul umilitor în care împăratul german a obţinut iertarea a rămas consemnat în istorica culturii şi civilizaţiei europene prin maxima „A merge la Canosa”, un mod de ilustrare a supremei umilinţe umane.
Acest episod din istoria medievală europeană consumat între papalitatea şi împăratul german Henric al IV-lea s-ar putea repeta, la scară mai mică, între preşedintele României, Traian Băsescu şi cel al Rusiei, supranumit şi ţarul Emil Putin. Spun că s-ar putea repeta, având în vedere recenta invitaţie a preşedintelui rus, lansată la Bucureşti, către preşedintele Băsescu de a vizita Moscova. Preşedintele Putin nu-i oricine, în momentul de faţă fiind considerat cel mai puternic om de pe glob, preşedintele american Bush pierzând acest privilegiu, ca o consecinţă a politicii sale militare şi economice dezastruoase.
Iar preşedintele nostru i-a reproşat lui Putin că este tributar „logicii războiului rece”, adică l-a etichetat ca având o gândire conservatoare şi retrogradă. A mai afirmat Băsescu că Marea neagră este un „lac rusesc”, motiv pentru care NATO şi Uniunea Europeană ar avea toate motivele să contracareze puterea şi ofensiva ruşilor asupra acestei zone marine deosebit de atractivă atât din punct de vedere economic, dar mai ales al strategiei militare. Mai avem episodul Republicii Moldova cu nodul său gordian Transnistria. Asupra acestor probleme preşedintele Băsescu n-a fost deloc inspirat din punct de vedere diplomatic, a făcut declaraţii deranjante la adresa Rusiei şi a preşedintelui său Putin. Poziţia inflexibilă a preşedintelui României faţă de Rusia a atras asupra României o serie de măsuri punitive, pe care le suportă românul de rând. Plătim preţ ridicat la gazul metan, s-au răcit şi asprit relaţiile cu Republica Moldova, avem probleme cu Ucraina iar asupra gestionării economiei Mării Negre, România n-a obţinut nimic în plus, dimpotrivă, a mai pierdut în favoarea Ucrainei.
În acest context extrem de complicat diplomatic şi total defavorabil României, Putin a lansat invitaţia ca preşedintele României să viziteze Moscova. În momentul de faţă nici SUA nu-şi mai permite să ia decizii fără a ţine cont de interesele Rusiei, iar ţări ca Franţa, Germania, Anglia au realizat că, energetic, depind de Rusia. Aşa că, la summit-ul NATO de la Bucureşti au făcut jocul Rusiei şi nu al americanilor.
Iată în ce condiţii ale diplomaţiei europene şi mondiale a fost invitat Băsescu la Moscova. „A pune câte puţin stăpânire pe această mare cum şi pe Marea Baltică, acestea fiind două poziţii trebuitoare la izbânda întreprinderii noastre” stă scris în Testamentul lui Petru cel Mare, pct. IX, redactat la 1771. Nu pentru a se dezice de acest testament, pe care-l respectă ad literam, l-a invitat Putin pe Băsescu la Moscova. Vizita lui Băsescu la Moscova va fi aidoma cu „A merge la Canosa”. Singura noastră mângâiere este că înainte de a merge preşedintele Băsescu la Moscova, a mers preşedintele Bush la Soci. Tot un fel de Canosa.
Băsescu va trebui, fie şi prin complicate vorbe diplomatice, să-şi ceară iertare pentru comportamentul său rebel faţă de Rusia şi Putin. Ce va obţine preşedintele Băsescu în favoarea României, după ce-şi va spăla păcatele şi va deveni un copil ascultător, este greu de presupus. Totul va depinde de mărinimia ţarului, de starea sa sufletească generate de respectarea cu sfinţenie a Testamentului înaintaşului său.
|
Apr 02
|
Pentru că site-ul Publicaţiilor Jurnalul Online devenise loc de depozitare a dejecţiilor unor comentatori, produs al lipsei de educaţie şi a satisfacerii unor nevoie de refulare a neputinţei de a se face remarcat în comunitate prin ceva care să impună respect şi consideraţie, am luat decizia toate comentariile să devină vizibile numai după validarea lor de către administratorul de reţea. De asemenea, s-a impus şi restricţia ca de la un calculator să nu se poată introduce mai mult de trei comentarii, stopând astfel dialogurile care se înfiripau între două sau trei persoane, cu folosire de cuvinte porno, insultătoare, jignitoare, pe care şi le adresau reciproc.
Luând aceste măsuri, care au protejat cititorii de a se mai simţi jenaţi, citind comentarii indecente prin conţinut, site-ul s-a curăţat şi a primit o notă de bună cuviinţă, s-a creat un confort intelectual, s-a putut constata menţinerea unui dialog specific lumii civilizate.
Au fost şi comentatori, printre cei privaţi de a-şi mai vedea vizualizate producţiile intelectuale injurioase, care m-au acuzat de introducerea cenzurii. Le reamintesc că Publicaţiile Jurnalul Online sunt de ordin privat şi nu de stat. Numai instituţiile statului pot fi acuzate de introducerea cenzurii asupra difuzării unor informaţii de interes public. Societăţile editoare de ordin privat îşi concep propriile reguli sau regulamente, care să le ferească de o eventuală răspundere juridică ulterioară şi care să permită promovarea politicii sale editoriale.
Am fost prima publicaţie din judeţul Botoşani care am dat posibilitate cititorilor să-şi expună comentariile pe site. Exemplul nostru a fost urmat de Monitorul, apoi şi de alte publicaţii mai mărunte. Apreciez măsura luată de cei de la Monitorul, de a ne urma exemplul în a introduce validarea comentariilor, stopând şi ei vizualizarea unor comentarii care n-aveau nimic comun cu informaţia difuzată prin articolul vizat.
Faţă de aceste măsuri, ce se încadrează într-o normalizare a difuzării informaţiei publice în condiţii civilizate, au apărut şi cititori care, pentru a se putea răfui cu anumite persoane ale vieţii publice, încearcă să ne şantajeze. Iată cum a comentat un anonim, care n-a avut curajul să-şi decline identitatea, curaj care lipseşte tuturor celor care se simt cu conştiinţa încărcată: „Ca să nu-ţi pierzi în totalitate credibilitatea încearcă d-le Rotundu să nu te mai laşi influenţat de acele epave comuniste gen Dănuţa sau Conţac. Se vede de la o poştă că scrii la comandă. Voi încerca să postez astfel de comentarii, care scot la iveală adevărul, pe alte publicaţii mult mai citite şi care publică toate comentariile, nu numai cele care le convin…”
Altfel spus, comentatorul mă ameninţă că-şi va depune ouăle gândirii sale pe site-ul altor publicaţii. S-o facă, pentru că administratorul site-ului are ordin să valideze numai acele comentarii care sunt cu referire la informaţia difuzată şi care, prin conţinut, nu insultă sau jigneşte. Toate comentariile prin care s-a exprimat o altă opinie decât a reporterului sau a redacţiei au fost validate. Îl mai informez pe comentatorul anonim că Publicaţiile Jurnalul Online sunt, de departe, cele mai citite publicaţii botoşănene. Se poate convinge singur, dând un clik pe linkul către Trafic ranking, aflat la subsolul paginii. Să mai aibă în vedere că mă refer la secţiunea mass-media şi nu la publicaţiile de tip reţea, unde se înregistrat şi monitorizat Monitorul. Şi-i mai atrag atenţia aceluiaşi comentator că este problema mea de la cine şi cum îmi obţin informaţiile. N-o să-mi ofere el informaţii de un anumit tip din interiorul PSD, PRM, PNG, PD-L, PNL. Ştiu eu mai bine cum se obţin astfel de informaţii şi cum se dau publicităţii. Să mă contrazică, cu argumente civilizate, atunci când voi difuza vreo informaţie falsă sau deformată, iar comentariul său va fi vizualizat. Cu şantajul nu va obţine nimic.
Nu sunt omul care să se lase şantajat şi nici demoralizat. Ştiu să lupt cu năpârcile. De 15 ani, de când fac presă liberă, am învăţat cum să ripostez infatuaţilor, lupilor comunişti care au îmbrăcat blana oii democrate, ce continuă să fie bine plătiţi ca funcţionari publici şi care în timpul programului stau la calculator şi introduc comentarii denigratoare. Habar n-au şi nici prin cap nu le trece ce surpriză le pregătesc.
|
Apr 01
|
Dacă într-o expunere anterioară intitulată „Nu mai avem repere morale”, făceam referire la degradarea comportamentului social al preoţilor şi profesorilor, de această dată mă voi referi la clasa politică. Apropiatele alegeri dă la iveală monstruozităţile caracterului uman, ascunse sau păstrate cu grijă vreme de patru ani. Dorinţa de a obţine puterea este atât de dominantă asupra unor persoane cu pretenţii de politician, încât le întunecă raţiunea şi recurg la gesturi regretabile, ce pot avea chiar consecinţe de ordin penal.
În urmă cu o zi am trecut în revistă, jurnalistic vorbind, mai multe comune ce stau salbă pe malul Prutului. Cel mai mult m-a impresionat primarul de Manoleasa, învăţător de profesie. El se află la al doilea mandat şi încearcă să-l obţină şi pe cel de-al treilea. Numai că are un concurent în liberalul Mircea Mihai, un patron local lipsit de scrupule şi cu o educaţie precară. În timp ce utilajele sale agricole sunt scoase la munca câmpului pe ogoarele celor care-i promit votul, prin magazinele proprii distribuie pachete cu alimente (în special cartofi), tot contra promisiunilor de vot. În paralel cu aceste „acte de caritate”, îl calomniază în fel şi chip pe primar. Cu prea mult bun simţ, primarul n-a replicat atacurilor, dar va trebui s-o facă în vreun fel, dacă vrea să-şi înnoiască mandatul.
La Ripiceni, actualul primar Ioan Burciu, tehnician veterinar de profesie, aflat şi el în pragul celui de-al treilea mandat are drept concurent un alt liberal, pe fostul miliţian Constantin Azamfirei. Până a ieşi la pensie, Azamfirei a condus postul de miliţie şi apoi de poliţie din Avrămeni. Catastrofal la capitolul cultură generală, fire violentă, după ce-a făcut ordine în Avrămeni bătând cu bastonul, de-a valma, persoane vinovate şi nevinovate, după ce-a trimis după gratii ţărani prinşi cu doi ştiuleţi în straiţă, pe motiv că i-a furat din lanul CAP, acum fostul miliţian vrea să fie primarul comunei unde s-a retras să-şi mănânce pensia suficient de consistentă. Nu-i drept pentru cei bătuţi fără vină, pentru cei aruncaţi după gratii că au îndrăznit să culeagă porumbul căzut pe drum şi a căror familii au rămas să sufere de foame.
Neculai Alupei a fost primar la Curteşti în legislatura 2000 – 2004. A comis atâtea ilegalităţi, că nici el nu le mai ţine minte. Patru ani n-a făcut decât să fie cu ochii în patru după şperţ, după un câştig pe seama nedreptăţirii altuia. S-au găsit şi înalţi funcţionari publici din Prefectura şi Consiliul Judeţean Botoşani care să facă cârdăşie cu un asemenea om, obţinând cu japca terenuri la care nu aveau dreptul. Până la urmă legea a triumfat, iar fostul primar a fost condamnat. Ce-i drept cu suspendare, dar cum pe rol mai sunt în curs de judecată şi alte ilegalităţi, probabil că suspendarea se va transforma în carceră. Până atunci, Neculai Alupei va candida din nou la primăria Curteşti, pe listele PNG.
Ovidiu Corleciuc, primarul în scaun al comunei Vorniceni, vrea şi el un nou mandat. Înainte de a fi primar era un respectabil profesor şi director de şcoală. Recent şi-a făcut propagandă în biserica satului, împărţind fotografii cu persoana sa alături de preşedintele PSD Mircea Geoană. Dacă pe preotul, care l-a slăvit în timpul slujbei, să sperăm că-l va judeca Dumnezeu, pe Corleciuc îl va judeca colegii de catedră, generaţiile de elevi, sătenii. Că nu cadrează statutul de profesor, de educator şi formator de caractere umane, cu un astfel de gest.
Şirul exemplelor l-aş putea continua, că-i plin judeţul. Vreau doar să trag un semnal de alarmă faţă de acei lideri politici care încă au mai păstrat din buna cuviinţă socială, că au datoria de a contribui la reformarea clasei politice, o reformare în plan etic şi moral, prin promovarea valorilor umane şi nu prin a-şi completa listele de candidaţi cu orice fel de nume. Până la urmă este în joc chiar prestigiul partidului ce-l conduc şi nu cred că se pot mândri, public, cu un condamnat ca Neculai Alupei. Sper să fiu înţeles în sens constructiv şi nu interpretat în fel şi chip. N-am candidat şi nu voi candida. Sunt mulţumit de ceea ce fac, chiar dacă am şi detractori. Dar am pretenţia de a citi pe buletinul de vot nume prestigioase, care să mă îndemne la multă meditaţie înainte de a vota.
Recent Comments