Pentru că site-ul Publicaţiilor Jurnalul Online devenise loc de depozitare a dejecţiilor unor comentatori, produs al lipsei de educaţie şi a satisfacerii unor nevoie de refulare a neputinţei de a se face remarcat în comunitate prin ceva care să impună respect şi consideraţie, am luat decizia toate comentariile să devină vizibile numai după validarea lor de către administratorul de reţea. De asemenea, s-a impus şi restricţia ca de la un calculator să nu se poată introduce mai mult de trei comentarii, stopând astfel dialogurile care se înfiripau între două sau trei persoane, cu folosire de cuvinte porno, insultătoare, jignitoare, pe care şi le adresau reciproc.
Luând aceste măsuri, care au protejat cititorii de a se mai simţi jenaţi, citind comentarii indecente prin conţinut, site-ul s-a curăţat şi a primit o notă de bună cuviinţă, s-a creat un confort intelectual, s-a putut constata menţinerea unui dialog specific lumii civilizate.
Au fost şi comentatori, printre cei privaţi de a-şi mai vedea vizualizate producţiile intelectuale injurioase, care m-au acuzat de introducerea cenzurii. Le reamintesc că Publicaţiile Jurnalul Online sunt de ordin privat şi nu de stat. Numai instituţiile statului pot fi acuzate de introducerea cenzurii asupra difuzării unor informaţii de interes public. Societăţile editoare de ordin privat îşi concep propriile reguli sau regulamente, care să le ferească de o eventuală răspundere juridică ulterioară şi care să permită promovarea politicii sale editoriale.
Am fost prima publicaţie din judeţul Botoşani care am dat posibilitate cititorilor să-şi expună comentariile pe site. Exemplul nostru a fost urmat de Monitorul, apoi şi de alte publicaţii mai mărunte. Apreciez măsura luată de cei de la Monitorul, de a ne urma exemplul în a introduce validarea comentariilor, stopând şi ei vizualizarea unor comentarii care n-aveau nimic comun cu informaţia difuzată prin articolul vizat.
Faţă de aceste măsuri, ce se încadrează într-o normalizare a difuzării informaţiei publice în condiţii civilizate, au apărut şi cititori care, pentru a se putea răfui cu anumite persoane ale vieţii publice, încearcă să ne şantajeze. Iată cum a comentat un anonim, care n-a avut curajul să-şi decline identitatea, curaj care lipseşte tuturor celor care se simt cu conştiinţa încărcată: „Ca să nu-ţi pierzi în totalitate credibilitatea încearcă d-le Rotundu să nu te mai laşi influenţat de acele epave comuniste gen Dănuţa sau Conţac. Se vede de la o poştă că scrii la comandă. Voi încerca să postez astfel de comentarii, care scot la iveală adevărul, pe alte publicaţii mult mai citite şi care publică toate comentariile, nu numai cele care le convin…”
Altfel spus, comentatorul mă ameninţă că-şi va depune ouăle gândirii sale pe site-ul altor publicaţii. S-o facă, pentru că administratorul site-ului are ordin să valideze numai acele comentarii care sunt cu referire la informaţia difuzată şi care, prin conţinut, nu insultă sau jigneşte. Toate comentariile prin care s-a exprimat o altă opinie decât a reporterului sau a redacţiei au fost validate. Îl mai informez pe comentatorul anonim că Publicaţiile Jurnalul Online sunt, de departe, cele mai citite publicaţii botoşănene. Se poate convinge singur, dând un clik pe linkul către Trafic ranking, aflat la subsolul paginii. Să mai aibă în vedere că mă refer la secţiunea mass-media şi nu la publicaţiile de tip reţea, unde se înregistrat şi monitorizat Monitorul. Şi-i mai atrag atenţia aceluiaşi comentator că este problema mea de la cine şi cum îmi obţin informaţiile. N-o să-mi ofere el informaţii de un anumit tip din interiorul PSD, PRM, PNG, PD-L, PNL. Ştiu eu mai bine cum se obţin astfel de informaţii şi cum se dau publicităţii. Să mă contrazică, cu argumente civilizate, atunci când voi difuza vreo informaţie falsă sau deformată, iar comentariul său va fi vizualizat. Cu şantajul nu va obţine nimic.
Nu sunt omul care să se lase şantajat şi nici demoralizat. Ştiu să lupt cu năpârcile. De 15 ani, de când fac presă liberă, am învăţat cum să ripostez infatuaţilor, lupilor comunişti care au îmbrăcat blana oii democrate, ce continuă să fie bine plătiţi ca funcţionari publici şi care în timpul programului stau la calculator şi introduc comentarii denigratoare. Habar n-au şi nici prin cap nu le trece ce surpriză le pregătesc.
Dacă într-o expunere anterioară intitulată „Nu mai avem repere morale”, făceam referire la degradarea comportamentului social al preoţilor şi profesorilor, de această dată mă voi referi la clasa politică. Apropiatele alegeri dă la iveală monstruozităţile caracterului uman, ascunse sau păstrate cu grijă vreme de patru ani. Dorinţa de a obţine puterea este atât de dominantă asupra unor persoane cu pretenţii de politician, încât le întunecă raţiunea şi recurg la gesturi regretabile, ce pot avea chiar consecinţe de ordin penal.
În urmă cu o zi am trecut în revistă, jurnalistic vorbind, mai multe comune ce stau salbă pe malul Prutului. Cel mai mult m-a impresionat primarul de Manoleasa, învăţător de profesie. El se află la al doilea mandat şi încearcă să-l obţină şi pe cel de-al treilea. Numai că are un concurent în liberalul Mircea Mihai, un patron local lipsit de scrupule şi cu o educaţie precară. În timp ce utilajele sale agricole sunt scoase la munca câmpului pe ogoarele celor care-i promit votul, prin magazinele proprii distribuie pachete cu alimente (în special cartofi), tot contra promisiunilor de vot. În paralel cu aceste „acte de caritate”, îl calomniază în fel şi chip pe primar. Cu prea mult bun simţ, primarul n-a replicat atacurilor, dar va trebui s-o facă în vreun fel, dacă vrea să-şi înnoiască mandatul.
La Ripiceni, actualul primar Ioan Burciu, tehnician veterinar de profesie, aflat şi el în pragul celui de-al treilea mandat are drept concurent un alt liberal, pe fostul miliţian Constantin Azamfirei. Până a ieşi la pensie, Azamfirei a condus postul de miliţie şi apoi de poliţie din Avrămeni. Catastrofal la capitolul cultură generală, fire violentă, după ce-a făcut ordine în Avrămeni bătând cu bastonul, de-a valma, persoane vinovate şi nevinovate, după ce-a trimis după gratii ţărani prinşi cu doi ştiuleţi în straiţă, pe motiv că i-a furat din lanul CAP, acum fostul miliţian vrea să fie primarul comunei unde s-a retras să-şi mănânce pensia suficient de consistentă. Nu-i drept pentru cei bătuţi fără vină, pentru cei aruncaţi după gratii că au îndrăznit să culeagă porumbul căzut pe drum şi a căror familii au rămas să sufere de foame.
Neculai Alupei a fost primar la Curteşti în legislatura 2000 – 2004. A comis atâtea ilegalităţi, că nici el nu le mai ţine minte. Patru ani n-a făcut decât să fie cu ochii în patru după şperţ, după un câştig pe seama nedreptăţirii altuia. S-au găsit şi înalţi funcţionari publici din Prefectura şi Consiliul Judeţean Botoşani care să facă cârdăşie cu un asemenea om, obţinând cu japca terenuri la care nu aveau dreptul. Până la urmă legea a triumfat, iar fostul primar a fost condamnat. Ce-i drept cu suspendare, dar cum pe rol mai sunt în curs de judecată şi alte ilegalităţi, probabil că suspendarea se va transforma în carceră. Până atunci, Neculai Alupei va candida din nou la primăria Curteşti, pe listele PNG.
Ovidiu Corleciuc, primarul în scaun al comunei Vorniceni, vrea şi el un nou mandat. Înainte de a fi primar era un respectabil profesor şi director de şcoală. Recent şi-a făcut propagandă în biserica satului, împărţind fotografii cu persoana sa alături de preşedintele PSD Mircea Geoană. Dacă pe preotul, care l-a slăvit în timpul slujbei, să sperăm că-l va judeca Dumnezeu, pe Corleciuc îl va judeca colegii de catedră, generaţiile de elevi, sătenii. Că nu cadrează statutul de profesor, de educator şi formator de caractere umane, cu un astfel de gest.
Şirul exemplelor l-aş putea continua, că-i plin judeţul. Vreau doar să trag un semnal de alarmă faţă de acei lideri politici care încă au mai păstrat din buna cuviinţă socială, că au datoria de a contribui la reformarea clasei politice, o reformare în plan etic şi moral, prin promovarea valorilor umane şi nu prin a-şi completa listele de candidaţi cu orice fel de nume. Până la urmă este în joc chiar prestigiul partidului ce-l conduc şi nu cred că se pot mândri, public, cu un condamnat ca Neculai Alupei. Sper să fiu înţeles în sens constructiv şi nu interpretat în fel şi chip. N-am candidat şi nu voi candida. Sunt mulţumit de ceea ce fac, chiar dacă am şi detractori. Dar am pretenţia de a citi pe buletinul de vot nume prestigioase, care să mă îndemne la multă meditaţie înainte de a vota.
