Blogul lui Rotundu

Zilele trecute am fost oprit pe stradă de un cunoscut şi întrebat ce părere am de sondajul apărut într-o publicaţie locală cu o zi în urmă. Nu ştiam de publicarea acelui sondaj, pentru că m-am obişnuit să citesc din presa locală anumite articole, iar de sondajele care se publică în această perioadă, şi care nu sunt desfăşurate după regulile sociologice, nu mă simt atras. Nu obişnuiesc să citesc maculatură politică şi să-mi încarc memoria cu informaţii care nu-mi sunt sau nu-mi vor fi utile vreodată. Totuşi, incitat de cel care m-a interpelat, am căutat publicaţia respectivă şi am aruncat o privire asupra textului.
De la bun început mi-am dat seama că am în faţă o făcută electorală inabilă. De obicei, când vrei să ajuţi pe cineva prin astfel de mijloace, mai întâi cosmetizezi datele la un nivel de credibilitate de peste 50%. Sub acest procent şi cei mai neavizaţi consumatori de informaţii politice oferite de sondaje nu cred o iotă din ce văd în faţa ochilor.
Sondajul mirosea de la o poştă a dedicaţie lui Cornel Popescu, suliţanul liberal ce candidează independent la preşedinţia Consiliului Judeţean Botoşani. Pe primul loc era situat preşedintele Conţac cu un procent de vreo 20%, iar Popescu îi sufla în ceafă cu 19%, cu mult înaintea lui Ţâbuleac şi Câmpanu şi fără a-i pomeni numele lui Dorin Ciuştea. Mă aştept ca la următorul sondaj Popescu să fie pe primul loc, iar Conţac, că tot l-a trecut Alina Mungiu Pippidi pe pomelnicul persoanelor intrate în conflict cu DNA-ul, ingrate legislativ şi imorale, să fie aşezat prin coada clasamentului. 
Sunt poate singurul jurnalist botoşănean care, dacă nu zilnic, cel puţin la două zile mă urc în maşină şi plec prin judeţ. Am mai spus-o, am cunoştinţe în fiecare cătun din judeţ. Opresc şi dialoghez cu ţăranii aflaţi la muncile agricole pe câmp. Discut cu primarii în funcţie, cu candidaţii la primărie, cu consilierii, cu intelectualii satului şi cu pensionarii şi cred că am o imagine de ansamblu mult apropiată de realităţile politice din judeţul nostru.
Despre faptul că preşedintele Conţac candidează la preşedinţia CJ ştiu toate babele din sate, care-i sorb cuvintele pe la întrunirile electorale, deşi discursul lui Conţac nu-i unul de pus în ramă. Posterul lui Conţac se află peste tot în judeţ, bannerele sale roşii îţi intră în ochi pe drumurile naţionale, judeţene, comunale şi săteşti.
Despre existenţa lui Cornel Popescu nu pot crede că ştie mai mult de 10% din electorat, pentru că el a fost dat uitării. Cei care l-au cunoscut, l-au vorbit de rău, cei care îl mai ţin minte îl înjură pentru că nu le-a achitat nici acum porcii şi viţeii pe care i-a achiziţionat la abatorul din Suliţa în urmă cu peste patru ani. La alegerile din 2000, din 2004 Cornel Popescu n-a adus voturi liberalilor. Nu l-au votat nici cei din comuna sa, Suliţa. Cine nu crede, să treacă prin Suliţa şi să întrebe de Cornel Popescu. Va afla câtă ură au în suflet consătenii săi şi cât de mult îl hulesc. Cum poate un astfel de om să primească aproape 20% din voturile electoratului judeţean, când nu-l cunosc nici 10%? Nu mă priveşte acel sondaj, cum nu m-au privit nici cele din 2004, când Egner era scos primar din primul tur, iar el a pierdut alegerile într-un mod ruşinos. Fiecare candidat îşi duce crucea lui. Iar dacă vrea să-i fie mai uşoară, să n-o întineze cu sondaje plăsmuite şi publicate prin media locală, că-l va face electoratul de ocară. Şi să mai ştie că electoratul nu mai este cel din „Duminica Orbului”. S-a deşteptat!

written by Ioan Rotundu