Jun 12

Cred că cititorii mai reţin aspecte din opinia mea exprimată pe seama unui sondaj electoral ce-l situa pe liberalul Corneliu Popescu pe locul doi în opţiunile electoratului la funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, după Constantin Conţac. Mi-am exprimat atunci opinia printr-un text intitulat “Nu cred o iotă din acel sondaj”. Iată că alegerile la funcţia de preşedinte al CJ a trecut, iar opinia mea de atunci s-a adeverit, în sensul că electoratul nu l-a băgat în seamă pe Corneliu Popescu, sau mai bine zis nu l-a luat în seamă. Candidând independent, Corneliu Popescu n-a obţinut voturi nici cât să fie validat consilier judeţean şi, astfel, să poată aspira la o funcţie de vicepreşedinte.
Corneliu Popescu n-a învăţat nimic dintr-o altă lecţie pe care electoratul botoşănean i-a servit-o unui candidat independent la funcţia de consilier judeţean. Mă refer la Viorel Alexandru.
 Fost prefect de Botoşani, fost director general la Finanţe, la alegerile locale din anul 2000 Viorel Alexandru a avut ambiţia de a candida independent la funcţia de consilier judeţean. N-a cules nici 500 de voturi, deşi îi trebuiau aproape patru mii. Nu l-au votat nici sătenii săi din comuna Conceşti.
Încercarea de acum a lui Corneliu Popescu a fost una disperată.
Liberal imediat după 1990, suliţanul Corneliu Popescu a avut o carieră politică extrem de controversată şi deloc solidă în faţa electoratului. Imediat ce a pătruns în elita judeţeană a PNL, promovat fiind de preşedintele – senator de atunci Dinu Secrieru, Popescu era cu acesta miere pe faţă şi fiere prin spate.
Am să vă reproduc un episod petrecut în preajma alegerilor locale din 2000. Pe atunci eram consilierul politic al senatorului Secrieru. Într-una din zile, la sediul PNL a avut loc o şedinţă de analiză. Şedinţa s-a încheiat cu un şpriţ la restaurantul lui Costică Alboiu, aflat vizavi de sediul PNL. Toată lumea s-a despărţit prin strângeri de mâini şi urări de bine. Secrieru s-a urcat în maşina Senatului, ce-o avea în dotare, şi a plecat spre Bucureşti. Nu ştiu dacă era ajuns pe la Roman, când Corneliu Popescu şi Gheorghe Ciubotaru m-a invitat, împreună cu prof. Mircea Dănuţă şi ec. Mircea Calistru – puternic om de afaceri în zona Suharăului, la sediul societăţii sale din Botoşani, str. Petru Rareş. A scos o sticlă de whisky, ne-a servit pe fiecare, şi a trecut la atac asupra lui Secrieru. El şi cu Gheorghe Ciubotaru voia să ne coalizăm şi să-l destituim pe Secrieru din funcţia de preşedinte PNL Bineînţeles că a fost refuzat. L-am sunat pe Secrieru şi l-am informat. Era prea departe de Botoşani ca să se întoarcă. Când a revenit la Botoşani, la sfârşit de săptămână, Popescu şi Ciubotaru i-au prezentat faptele exact pe dos. Secrieru i-a crezut pe ei. Avea să realizeze că cel care l-a informat corect am fost eu, dar era prea târziu pentru el. Popescu şi Ciubotaru au reuşit să-l schimbe din funcţia de preşedinte.
De atunci, PNL Botoşani a fost marcat numai de certuri interne, de lovituri sub centură, de faultări reciproce la întocmirea listelor de candidaţi, fie la alegerile locale sau parlamentare. Popescu a candidat în toamna anului 2000 la Senat. N-a fost votat nici măcar în comuna sa: Suliţa, dar nici în comunele vecine, unde era cât de cât cunoscut. În 2004 a candidat din nou, tot fără vreo şansă de a fi ales. Acum a candidat independent pentru că cei din PNL, ştiindu-i meteahna de a strecura zâzanie în partid, i-au blocat în orice posibilitate de a candida în numele PNL. Nici nu se putea lua o altă decizie. Pentru majoritatea judeţului rămâne în continuare un necunoscut. Pentru cei care l-au cunoscut şi-l mai ţin minte, îl înjură când i-aud rostit numele, pentru că le-a luat porcii, oile şi viţeii la abatorul său din Suliţa, fără a le mai achita banii cuveniţi. I s-a dus buhul că a falimentat două societăţii cu obiect de activitatea achiziţionarea de animale şi prelucrarea cărnii.
Prin numirea sa în fruntea Companiei Naţionale de Piscicultură a dispărut o vreme din atenţia presei locale. În această calitate a promis consătenilor săi că le va restitui iazul Dracşani, confiscat abuziv de comunişti. Nu s-a ţinut de cuvânt, deşi putea s-o facă pentru că deţinea pârghiile legale de acţiune. Iniţial a fost de partea sutelor de moştenitori ai iazului constituiţi în Obştea Dracşani. Apoi a trecut de partea mafiei care s-a format şi stăpâneşte în prezent acest iaz.
Dacă ar fi fost corect cu consătenii săi şi proprietarii iazului aflaţi pe raza a patru comune, inclusiv oraşul Flămânzi, astăzi era cel puţin consilier judeţean independent. N-a putut trece de condiţia sa de politician parvenit, rob al dorinţei de putere obţinută prin orice mijloace, cu sufletul mizer şi insensibil la principiile eticii şi moralei sociale. Electoratul l-a pedepsit pe măsură. Adică l-a ejectat din viaţa politică şi l-a trimis pe tuşă. Pentru politicienii de teapa lui Popescu, sfârşitul politic nedemn al acestuia trebuie să le fie o lecţie. Electoratul s-a deşteptat şi vrea să se apere de agresiunea unor politicieni gen Corneliu Popescu.
 

written by Ioan Rotundu


2 Responses to “Să fie de învăţătură şi pentru alţii”

  1. 1. giovani Says:

    nu incapeti de popescu pt k sunteti mult inferior la toate kpitolele , dak sunteti ziarist onest de ce faceti articole la comanda politik si pe mai strecurati si o multime de greseli gramatikle vba unui comentator (de clasa 6)
    sa vba fie rusine semidoctilor

  2. 2. Ioan Rotundu Says:

    Dacă acesta-ţi este tot bagajul intelectual, atunci am veşti triste pentru tine, Giovani: te situezi sub nivelul semidocţilor şi ai grave probleme de înţelegere a unor lucruri simple. Poate ţi se trage de la accidentul în care ai fost implicat! Te compătimesc la modul sincer şi te sfătuiesc să-ţi găseşti alte preocupări, pe măsura puterii tale de înţelegere. Nu mai citit articolele de pe acest blog că te vei simţi şi mai umilit în neputinţa ta de a înţelege simplitatea existenţei umane. Adio!

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia