Jun 18

În 2004 am făcut prostia vieţii mele. M-am dus la vot, pentru prima dată după 1990, şi am votat cu Alianţa DA şi la preşedinte cu Traian Băsescu. Alianţa DA a câştigat alegerile şi s-a instalat la guvernare. Băsescu a fost ales preşedinte şi s-a instalat la Cotroceni. M-am bucurat că m-am dus la vot şi am votat alături de voinţa majoritară a românilor.
De atunci au trecut patru ani, presăraţi cu multe regrete. Primul regret l-am avut când l-am văzut pe preşedintele meu în restaurant, alături de cel mai analfabet şi incult politician al ţării, Gigi Becali. A băut şi s-a urcat la volan, în văzul întregii ţări, considerând comportamentul său o dovadă de bravură, de originalitate, de preşedinte jucător. Ceva s-a rupt atunci în mine. M-am simţit mult timp vinovat că am votat un astfel de preşedinte, dar am pus totul pe seama lipsei sale de experienţă şi a incompetenţei consilierilor personali care nu l-au instruit asupra comportamentului plin de demnitare ce trebuie să-l caracterizeze pe un şef de stat.
Comportamentului inadecvat i-a urmat un alt scandal, petrecut tot la restaurant. Acela când preşedintele Băsescu s-a întâlnit la şpriţ cu liderii PD şi au pus la cale înfiinţarea Partidului Liberal Democrat, cu Stolojan lider naţional. Un anume Vulpe, consumator ocazional în restaurant, a auzit toată discuţia, pe care a dezvăluită în emisiunea lui Gâdea, „Sinteza zilei”. Băsescu a negat cu vehemenţă că a discutat despre aşa ceva, a intervenit telefonic asupra dezbaterilor de pe Antena 3. L-a auzit o ţară întreagă şi l-a crezut, cum am făcut şi eu. N-a durat mult timp şi s-a înfiinţat PLD, care a fuzionat cu PD şi a dat naştere actualului PD-L. Aşa a ieşit la iveală faptul că preşedintele Băsescu şi-a minţit ţara, fără nici cea mai mică ezitare. Nu şi-a cerut scuze ulterioare, considerându-se superior românilor şi că nu trebuie să le dea socoteală.
Au urmat şi alte scandaluri, care m-au dezgustat şi au dezgustat milioane de români. Vreau să mă opresc asupra prerogativei prezidenţiale de politică externă a României. S-a iscat scandalul românilor din Italia. Am fost terfeliţi de politicienii şi Guvernul Italian în fel şi chip. De la Cotroceni n-a apărut nicio reacţie. Preşedintele românilor n-a sărit în apărarea propriului popor. Jignit inclusiv el, că n-a renunţat încă la cetăţenia română, preşedintele Băsescu a preferat să tacă. Şi ştiţi de ce? Pentru că în Parlamentul Europei eurodepuţaii PD-L şi-au dat mâna cu eurodeputaţii italieni şi se susţin reciproc, pentru că se simt populari. Preşedintele şi-a abandonat poporul pentru a salva interesele partidului pe care continuă să-l conducă pe faţă, sfidând Constituţia ţării.
Prin Transilvania tinerii din Ungaria hălăduiesc ca la ei acasă. Organizează proteste împotriva românilor şi a intereselor economice ale României, ne jignesc simbolurile naţionale, flutură steagul Ungariei pe coama Carpaţilor Orientali pe motiv că acolo le este graniţa, organizează sărbători prin care cinstesc memoria acelor criminali de război care au ucis sute şi mii de români, în perioada cât au stăpânit abuziv Nord-Vestul Transilvaniei. Preşedintele Băsescu n-a luat nici o atitudine oficială, n-a avut nicio reacţie, de parcă toate aceste evenimente s-ar fi consumat într-o ţară africană, aflată la mii de kilometri de România.
Fraţii români din Republica Moldova se simt abandonaţi. Încercarea lor de a menţine o punte frăţească cu ţara mamă n-are ecou la Cotroceni. Voronin a cerut U.E. să recunoască limba moldovenească, ca limbă oficială a Republicii Moldova şi să i se traducă în cască din româneşte în moldoveneşte, dar i s-a tradus în ruseşte. Europarlamentarii români, preşedintele ţării, n-au protestat.
Ucraina face ce vrea cu Delta Dunării. Canalul Bâstroe se construieşte, iar preşedintele nostru a abandonat orice formă de protest. Nu-l interesează că prin construcţia acestui canal sunt grav afectate interesele economice ale României. Culmea, în momentul de faţă lupta împotriva construcţiei canalului a preluat-o comunitatea internaţională.
În seara când s-a încheiat turul II al alegerilor locale la funcţia de primar, mi-am văzut din nou preşedintele. Cu faţa roşie de băutură, cu ochii lucindu-i în cap, cu privirea înceţoşată de alcool, aflat la volanul unei maşini preşedintele meu abia lega cuvintele în faţa camelor care-l filmau în direct. A intrat apoi în sediul PD-L, cu mâinile înfundate în buzunar, precum ultimul golan al străzii. Nu mă mai interesează ce-a discutat acolo, pe cine şi cât timp a înjurat, a cui capete a stabilit să cadă. Văzând aceste imagini, rememorând cele scrise mai sus, am ajuns la concluzia că sunt un român orfan. Nu mai am preşedinte!

written by Ioan Rotundu


2 Responses to “Sunt un român orfan”

  1. 1. TF-anul Says:

    Frumos. Ei bne imi cer scuze din nou. Nu sunteti chiar portocaliu. Adevarat ca trebuie schimbat dar mai avem si daca portocalii vor putea decide din toamna e de rau. Speram ca romanii vor lua atitudine si vor face in asa fel ca portocalii sa fie o “mica” minoritate (scuzari pleonasul, dar se impunea). Culmea portocaliilor care isi urmeaza “tatucu” sa faca alianta cu Becali. Asa isi pedepseste presedintele , cetatenii care nu i-au votat cerintele. Traim si vedem.

  2. 2. RA3 Says:

    Si tu ce credeai ca dai un vot si se schimba tot ? Pana nu vor fi alesi senatorii si deputatii prin vot uninominal si presedintele independent nu se va schimba nimic. Abia atunci va fi o sansa. Parerea mea

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia