Dacă nu se va răzgândi, preşedintele PNL Botoşani şi totodată medicul-deputat Liviu Câmpanu a anunţat că va candida pentru un nou mandat, dar la Senat de această dată, în Colegiul Darabani. Iar din acest colegiu fac parte şi cele două localităţi afectate grav de inundaţii: Baranca din comuna Hudeşti şi Rădăuţi Prut.
Guvernul a promis celor care şi-au pierdut casele că va aloca bani să li se construiască altele, dar nu pe vechiul amplasament, ci pe unul nou. În această situaţie se află peste o sută de familii. Numai că oamenii refuză să-şi părăsească vechiul loc de casă şi vor ca noile locuinţe să le fie ridicate pe temelia celor vechi.
Aşa s-a născut o luptă acerbă între instituţiile statului, care vor să-i mute pe sinistraţi mai pe deal, şi sinistraţii de pe urma apelor umflate ale Prutului, care vor să-şi continue viaţa în curtea unde i-au adus părinţii pe lume.
De la nivelul ministerului Mediului, unde sinistraţii au depus un memoriu într-o ultimă încercare de a li se aproba să rămână pe vechile amplasamente, li s-a răspuns că soluţia ridicării unor diguri nu este viabilă, aşa că rămâne finală soluţia strămutării lor. Soluţia dată de către cei de la Mediu a fost una din birou, pentru că nimeni n-a venit la faţa locului să vadă situaţia din teren. S-a ales soluţia strămutării pentru că este mai ieftină şi nu pentru că era unică în rezolvarea situaţiei. Răspunsul celor de la Mediu i-a radicalizat pe sinistraţii care aveau să-l bontănească pe subprefectul Mihai Elvădeanu ce încerca să-i facă să înţeleagă că soluţia Mediului nu poate fi contestată, ci pusă în practică.
Elvădeanu reprezintă Guvernul liberal. El s-a mulţumit să accepte soluţia birocratică a celor de la Mediu, fără a lupta pentru interesul cetăţenilor. Cred că era suficient să le amintească celor din preajma lui Tăriceanu că la toamnă sunt alegeri şi că votul sinistraţilor şi a celor solidarizaţi cu ei va conta pentru candidatul PNL, pentru a se accepta un compromis şi a-i lăsa pe nenorociţii bătuţi de soartă să-şi continue viaţa în curtea şi grădina cu care s-au obişnuit din copilărie. Numai că Elvădeanu este lipsit de coloană vertebrală, „n-are sânge în instalaţie”, nu vrea omul să-şi complice existenţa, să-şi asume responsabilităţi.
Ce mă miră este apatia deputatului Liviu Câmpanu, cel direct afectat de opinia ce se va forma în zonă despre modul în care se va vota la toamnă. Ce le va spune Câmpanu acestor sinistraţi? Că trebuie să-şi părăsească curtea părintească pentru că un birocrat de la Bucureşti a decis acest lucru? Poate că va căuta să evite subiectul şi zona. Dar vor fi contracandidaţii săi, care vor valorifica din plin situaţia. Ei îl vor arăta cu degetul pe Câmpanu, ca fiind principalul vinovat. Vor arăta către PNL ca fiind partidul care s-a opus continuităţii vieţii lor pe vatra străbună. Iar oamenii sunt sensibili la astfel de situaţii. Mai ales că le sunt potrivnice, că le afectează interesele vitale ale convieţuirii pe viitor.
Pe lângă Câmpanu riscă să tragă ponoasele şi Gheorghe Iavorenciuc, care este anunţat de către PNL că va candida la Camera Deputaţilor în Colegiul Darabani. Familiarizat cu mediul de afaceri, Iavorenciuc este mai puţin experimentat şi abil în plan politic. El poate deveni o victimă uşoară pentru candidatul PSD sau PDL, care vor pedala din plin pe indiferenţa liberalilor faţă de cei aflaţi în necaz. O confruntare publică cu Câmpanu şi Iavorenciuc pe de o parte şi candidaţii PSD şi PDL de cealaltă parte, nu va fi deloc uşoară pentru liberali.
Iată de ce cred că :Liviu Câmpanu, ca parlamentar al partidului de guvernământ, ar trebui să devină mai insistent pe lângă Tăriceanu ca să se revină la prima soluţie: cea a ridicării digurilor. Altfel, s-ar putea ca mandatul de senator şi deputat din acest colegiu să intre în buzunarul unui „roşu” sau „portocaliu”.
written by Ioan Rotundu
În aceste zile, între certăreţii de profesie, preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac şi cei doi vicepreşedinţi, liberalul Florin Ţurcanu şi social-democratul Constantin Conţac pare să fi intervenit o înţelegere în privinţa societăţii Apa Grup. Înţelegerea constă în a se spori numărul consilierilor judeţeni din AGA acestei societăţi, de la cinci la şapte.
Până acum, în AGA societăţii Apa Grup, maşina de vot a alianţei PNL – PSD a desemnat doi consilieri judeţeni liberali, doi social-democraţi şi un peremist. Deşi cei din PD-L au propus să aibă şi ei reprezentanţi, cei propuşi n-au fost validaţi prin votul alianţei.
Iată că ieri, preşedintele CJ, Mihai Ţâbuleac, a declarat că s-a înţeles cu alianţa PNL – PSD, mai exact cu cei doi vicepreşedinţi, ca numărul consilierilor judeţeni în AGA de la Apa Grup să fie majorat cu doi, iar cei doi să fie consilieri judeţeni ai PD-L.
Este de punctat faptul că membrii AGA nu primesc nici un fel de recompense financiare pentru munca lor. Şi, atunci, firesc vine întrebarea: pentru ce atâta luptă între partide, ca să-şi impună consilieri judeţeni în acest organism?
Să nu ne închipuim că această luptă se dă pentru a se redresa activitatea societăţii, care are restanţe la bugetul statului în sumă de peste 127 miliarde lei vechi. Nici pe departe o asemenea intenţie. Conducerii Consiliului Judeţean, celor din AGA, nu le-au păsat niciodată de modul în care se desfăşoară activitatea acestei societăţi şi de ce se înregistrează an de an pierderi din activitate tot mai mari. Cum nu le-a păsat că aceste pierderi au fost incluse în creşterile de preţ la apa potabilă, în final fiind suportate de consumatori, adică de către noi.
Nu pentru ineficienţa managementului prestat de către actuala conducere se dă această luptă, ci pentru a se obţine controlul asupra echipei manageriale. Pentru că AGA este organismul care poate schimba echipa managerială cu o alta. Partidul sau partidele care deţin votul majoritar în AGA pot păstra actuala conducere, sau pot impune o alta, conform propriilor lor interese.
Şi acum să intrăm în domeniul speculaţiilor. De mai mult timp se vehiculează informaţia cum că preşedintele Mihai Ţâbuleac ar fi dat garanţii actualei conduceri de la Apa Grup că nu va fi înlocuită. Din ce raţiuni a făcut Ţâbuleac o asemenea promisiune nu se ştie. Pentru că cealaltă informaţie, cum că actualul director Florin Nicolau i-ar fi dat lui Ţâbuleac suma de 30 mii euro nu este credibilă. Vorba cuiva: „Nicolau n-a avut niciodată la viaţa sa atâţia bani. De unde să-i mai dea şi lui Ţâbuleac?” Nu cred că preşedintele Ţâbuleac ar fi primit o asemenea sumă de bani. N-are logică! Mai ales că, în momentul de faţă, el n-are mijloacele necesare de a schimba sau menţine conducerea societăţii.
În schimb, prin pătrunderea în AGA şi a consilierilor judeţeni PDL, el va avea un control asupra hotărârilor care vor decide soarta viitoare a societăţii. De exemplu, nu de a păstra actuala conducere, ci de a impune o alta. Ceea ce este mai credibil şi mai practic de realizat. Deja sunt rostite nişte nume, printre care şi cel al ing. Viorel Palana, fost lucrător la Apa Grup. Numai că acest nume pare să fi ieşit în public prin uşa vicepreşedintelui Florin Ţurcanu şi nu a preşedintelui Ţâbuleac. Iată dar că lupta pentru a impune consilieri în AGA de la Apa Grup este pentru putere, o putere dorită de partide în beneficiul lor şi nu al consumatorilor, adică al nostru.
written by Ioan Rotundu
Ieri, după ceam postat pe blog articolul intitulat „Şedinţă furtunoasă”, am fost sunat de către Florin Ţurcanu, secretarul general al PNL şi vicepreşedinte al Consiliului judeţean Botoşani, care a ţinut să facă unele precizări.
În primul rând a ţinut să mă asigure că săptămâna trecută, la sediul PNL, n-a avut loc nici o „şedinţă furtunoasă”, dar că în ce privesc candidaturile la parlamentare, faţă de numele anunţate, se vor opera ceva modificări. N-a dorit să-mi spună cine dintre candidaţii anunţaţi nu va mai figura pe lista PNL şi spre ce noi nume se orientează partidul.
Cu privire la Radu Ţurcanu, a ţinut să precizeze că n-are nici un amestec şi n-a jucat nici un rol în schimbarea acestuia din funcţia de director general al Finanţelor Publice Botoşani. Florin Ţurcanu susţine că Radu Ţurcanu deţinea postul de director general prin interimat şi că nu era definitivat în urma vreunui concurs. Motiv pentru care ministrul Finanţelor, Varujan Vosganioan, care a fost de mai multe ori la PNL Botoşani, ar fi decis înlocuirea interimatului Radu Ţurcanu cu numirea unui nou director general în persoana unui tânăr de vreo 30 de ani, necunoscut încă public.
Ori, este un fapt ştiut şi consacrat procedural, directorul unei instituţii a statului este propus de partidul aflat la putere, în cazul nostru PNL. În asemenea condiţii, înlocuirea lui Radu Ţurcanu cu un anume Alupoaie s-a făcut la cererea PNL Botoşani, iar Florin Ţurcanu, ca secretar general PNL a ştiut de această rocadă, chiar dacă nu recunoaşte public.
L-am întrebat pe Florin Ţurcanu cam ce motive ar fi avut ministrul Vosganian să-l schimbe pe Radu Ţurcanu, doctor în ştiinţe economice ca pregătire profesională şi cu multă experienţă în domeniul finanţelor publice. Aşa am aflat că ministrul Vosganian a decis întreruperea interimatului lui Radu Ţurcanu pentru că în campania electorală a alegerilor locale, mai pe faţă, mai prin dos a făcut campanie în favoarea PDL, alături de întreaga echipă a finanţiştilor. Ori, a afirmat Florin Ţurcanu, Radu Ţurcanu a fost recomandat pentru Finanţe de către PNL Botoşani şi nu de către PDL. Cu toate aceste evenimente neplăcute, Florin Ţurcanu m-a asigurat că-l recunoaşte şi-l respectă pe Radu Ţurcanu ca fiindu-i cumătru şi că nu s-a implicat în schimbarea acestuia din funcţia pentru care l-a recomandat ministrului Finanţelor, atunci când Gheorghe Sorescu a fost promovat prefect.
Vizavi de intenţia, deocamdată neanunţată public, a lui Radu Ţurcanu de a candida la Parlament din partea PDL Botoşani, Florin Ţurcanu îl invită să-şi măsoare forţele politice în Colegiul Săveni, unde el candidează din partea PNL. Totodată Florin Ţurcanu invită pe oricine se crede în stare să lupte cu el, să candideze în Colegiul Săveni. „Voi lua peste 50% din voturi” m-a asigurat Florin Ţurcanu, care se crede o persoană simplă, ce nu trăieşte în lux, deşi nu-i chiar sărac. „Vreau în Parlament pentru a demonstra botoşănenilor că dacă este voinţă se pot înfăptui multe lucruri bune pentru judeţ. Iar eu mă consider o persoană ambiţioasă. Ce mi-am propus până acum în plan politic, am realizat” – susţine secretarul general al PNL.
Aşadar, Florin Ţurcanu a aruncat mănuşa şi invită la lupta cea mare pe orice candidat la parlamentare care se crede în stare să-i facă faţă. Iar lupta se va da în Colegiul Săveni, pentru mandatul de deputat. Va fi interesant de urmărit această luptă şi cine-i vor fi adversarii care se simt în măsură să-l înfrunte, răspunzând provocării.
written by Ioan Rotundu
Săptămâna trecută la sediul PNL, seara, a avut loc o furtunoasă şedinţă. Cei prezenţi şi-au adresat dure reproşuri privind rezultatele din alegerile locale şi jocurile de culise care se fac în vederea desemnării candidaţilor pentru alegerile parlamentare. S-a mers pe cine-i mai tare în clanţă, în ameninţări şi abil în şantajul politic. Dialogul a fost unul destul de porno în cuvinte. N-au lipsit trimiterile “la origine”, vorbele aruncate fiind unele mai grele decât altele. S-au distins în toată hărmălaia creată vocile lui Gabriel Oprişanu şi Florin Ţurcanu. Sunt participanţi la acea şedinţă care susţin că la un moment dat Ţurcanu s-a răfuit şi cu preşedintele Liviu Câmpanu, căruia i-a recomandat să-şi ţină gura că, oricum, n-a făcut prea multe pentru partid.
Cert este că liberalii au unele probleme interne greu de rezolvat. Viorel Ciobanu, speriat de puterea pe care cei din PDL o au asupra celor două colegii, respectiv Botoşani Est şi Vest, a renunţat să mai candideze ca deputat. Dealtfel, Ciobanu a fost recent ales preşedintele Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică, organism de funcţionează în cadrul Consiliului Judeţean Botoşani, o funcţie mult mai apropiată intereselor sale locale.
Probleme au apărut şi din partea celor doi Ciubotaru. Ca să-i puteţi distinge, am să-i numesc după poreclă. Gheorghe Ciubotaru din Suliţa este poreclit Gelu Prăjitură iar Gheorghe Ciubotaru de la Electroafla, Gelu Alfaland. Ambii Ciubotaru vor să candideze pe colegiile din Botoşani. Gelu Prăjitură mizează pe sprijinul lui George Lazăr de la Monitorul şi Radio Fix. Gelu Alfaland speră să primească voturile botoşănenilor pentru că le-a „dăruit” cartierul Alfa Land. Numai că cei doi se cam feresc de candidatura lui Gabriel Oprişanu, care vrea să iasă senator tot în aceste două colegii. Ori, Oprişanu are probleme de imagine şi este mult mai vulnerabil în faţa oricărui alt candidat de la PSD sau PDL.
Dar Oprişanu nu este dispus să renunţe la candidatura pe colegiile Botoşani Est şi Vest, de unde un întreg scandal.
Un alt focar de scandal îl constituie schimbarea din funcţia de director general la Finanţe, a lui Radu Ţurcanu. Cumătrul său, Florin Ţurcanu, l-a lucrat pe Radu pe la spate şi a obţinut de la ministrul Vosganian înlocuirea acestuia din funcţia de director general. Florin Ţurcanu şi-a dorit schimbarea lui Radu Ţurcanu dintr-un motiv extrem de puternic. Radu Ţurcanu este un caracter vertebral, onest şi căruia nu-i place să umble cu cioara vopsită în faţa legii. Radu Ţurcanu n-a acceptat niciodată, cât a fost director general la Finanţe, să devină colector de bani pentru PNL sau alt partid, lucru binecunoscut de Florin Ţurcanu.
Aşa că, pentru a asigura banii necesari partidului pentru alegerile parlamentare din toamnă, Florin Ţurcanu nu s-a sfiit să-şi înlăture cumătrul din funcţia deţinută şi să-şi pună omul său de încredere.
Trădat chiar de către partidul care l-a pus în funcţie, lucrat pe la spate de chiar cumătrul pe care l-a ajutat de multe ori când a fost la ananghie, Ţurcanu pare să se fi hotărât să candideze la un post de parlamentar. Iar partidul spre care pare să se fi orientat este PDL.
Cei din PNL au aflat de intenţia lui Radu Ţurcanu şi nu le convine defel. Radu Ţurcanu ştie multe despre liberali şi, de va candida, va putea să le dea lovituri în urma cărora să nu mai aibă nici un fel de credibilitate în faţa electoratului.
Şi acest aspect i-a fost reproşat lui Florin Ţurcanu în şedinţa furtunoasă, susţin surse din partid, în condiţiile în care se iau drept sincere informaţiile şi nu intoxicaţii de ordin politic.
written by Ioan Rotundu
Despre Vasile Niculiţă, inspector sanitar în cadrul Inspecţiei Sanitare de Stat Botoşani s-a scris frecvent în presa locală. Fie că s-a scris despre modul său original de a face controale, mai mult cu caracter tendenţios şi răzbunător, fie despre activitatea sa de lider sindical în Sănătate, când a luat poziţie tranşantă şi irevocabilă faţă de unele decizii ale administraţiei. Puţini însă ştiu, sau îşi mai aduc aminte de „cazul salmonela”, când societatea Recopan SRL Botoşani, patronată de soţii Aurel şi Alina Şuşter, a fost acuzată că a provocat o toxiinfecţie alimentară în rândul elevilor de la mai multe unităţi şcolare din municipiul Botoşani. Iar elevii intoxicaţi cu salmonela au fost peste 150 la număr.
De atunci au trecut, adică din toamna anului 2001, când a avut loc evenimentul, aproape şapte ani. Nimeni însă n-a elucidat misterul apariţiei salmonelei. Adică sursa de unde a pornit infecţia. Cercetarea celor de la poliţia economică a sfârşit în coadă de peşte. N-au găsit în depozitele şi laboratoarele de producţie ale Recopan nici urmă de salmonela. Verificaţi, angajaţii s-au dovedit a fi sănătoşi. Şi, totuşi, produsele de cofetărie şi patiserie ajunse în şcoli erau infestate cu salmonela.
Deşi toată lumea şoptea pe la colţuri, nimeni n-a avut curiozitatea să cerceteze rolul pe care l-a avut în toată această tevatură inspectorul sanitar Vasile Niculiţă. Pentru că, de la patron la poliţişti, toată lumea l-a bănuit pe Niculiţă că a strecurat cultură de salmonela în caroseria maşinii cu care au fost transportate produsele alimentare. A procedat astfel pentru că Aurel Şuşter, ori de câte ori Niculiţă l-a controlat, nu i-a dat nimic: bani sau produse. Iar când Niculiţă s-a obrăznicit, Şuşter l-a dat afară din unitate.
Cu câteva zile înainte de a izbucni „cazul salmonela” între Şuşter şi Niculiţă avusese loc o altercaţie verbală, soldată cu şutuirea lui Niculiţă afară din laboratorul de patiserie. Iar Niculiţă l-a avertizat că va plăti scump pentru modul în care s-a comportat faţă de el. Nici acum nu s-a finalizat acest proces, fiind pe rol la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Iar Şuşter a fost nevoit să-şi vândă apartamentul, situat în blocul vecin Casei căsătoriilor, zonă ultracentrală, şi să se mute la părinţi. L-au sărăcit avocaţii, iar răzbunarea lui Niculiţă, dacă la mijloc a fost mâna sa, a fost cruntă.
În aceste zile, în presa locală, directorul Autorităţii de Sănătate Publică, medicul liberal Gabriel Oprişanu, a anunţat că Niculiţă nu mai este inspector sanitar, ci a primit alte atribuţiuni. Trecerea s-a pe alt post s-a făcut cu titlu de sancţiune. Cică Niculiţă a solicitat şi primit de la agenţii economici controlaţi sume de bani şi produse, iar măsura a fost dispusă ca urmare a reclamaţiilor primite de la aceştia. Oprişanu s-a cam contrazis. L-a mutat pe Niculiţă pe un alt post la cererea celor controlaţi, dar tot el recunoaşte că nici un agent economic n-a vrut să recunoască în scris că i-a dat ceva lui Niculiţă.
Totul este cusut cu aţă albă. Mai ales că Niculiţă a demonstrat cu mărturii scrise, obţinute de la agenţii economici, că Oprişanu i-a şantajat cu controale şi i-a determinat să dea bani la PNL pentru campania alegerilor locale. Niculiţă, chiar dacă-i numai tehnician sanitar, este mult mai inteligent şi mai versat decât Oprişanu. Este şi o fire răzbunătoare, iar patronii de la Recopan ştiu cel mai bine acest lucru. Oprişanu va fi făcut şah-mat de către Niculiţă, care va câştiga procesul în instanţă pe motiv de răzbunare a lui Oprişanu că i-a dat în vileag abuzurile comise pentru a aduna bani la partid. Mai ales că, în afară de supoziţii, Oprişanu nu prea are probe.
Oprişanu şi-a făcut de lucru cu dracul gol, într-un moment total defavorabil pentru el. PNL a anunţat că Oprişanu va candida în Colegiul Botoşani pentru Camera Deputaţilor. Numai să înceapă campania electorală şi Niculiţă îl va mânca cu tot cu fulgi, va da cu Oprişanu de pământ, fără ca acesta să se mai poată ridica. Cu oameni ca Niculiţă nu-i bine să ai de-a face în viaţă. El face parte din aceiaşi tipologie umană din care au făcut parte miliţienii Nicolau şi Călin, de care se temeau şi şefii lor. Îi drept, Oprişanu nu are a se teme de Judeţeana PCR, cum se temeau şefii celor doi miliţieni, dar are a se teme de ceva mult mai periculos: contracandidaţii săi, care-l vor lua la forfecat sub privirile satisfăcătoare ale pezevenghiului de Niculiţă. Să dea Dumnezeu să n-am dreptate!
written by Ioan Rotundu
Ai bani, eşti cineva! Ai bani, ţi se deschide orice uşă, oricât de ermetică ar fi de închisă! Ai bani, obţii ce vrei! Cei la care voi face referire mai jos, sunt plini de bani. Ei au obţinut ce-au vrut. Cu vreo patru ani în urmă, poate chiar mai mult – cine mai stă să le ţină socoteala şi la ce-ar mai folosi?! – Cristi Borcea, preşedintele executiv al FC Dinamo Bucureşti, a început să investească la Botoşani. Numai că el n-a venit în Botoşani să ne pricopsească cu o investiţie care să schimbe în bine viaţa botoşănenilor, ci să satisfacă moftul nu ştiu cui prieten.
Aşa că botoşănenii au văzu cum la intrarea în oraş, dinspre Suceava, prinde contur nişte gogoloaie de beton şi termopane. În final, s-a putut vedea că a înfiinţat o staţie de gaz şi un minicomplex comercial. Totul s-a construit într-o atmosferă de scandal, pentru că pe sub acel teren trece o conductă importantă de gaz metan. Dar, fiind vorba de Cristi Borcea, cei care ar fi trebuit să-l aducă la legalitate pe investitorul intrat în conflict cu legea au preferat tăcerea.
Gogoloaiele lui Borcea n-au dat rezultat. Altceva a dat rezultat între timp. Ce-a făcut Borcea, ce-a dres, este greu de aflat, că n-a fost la vedere. La vedere a început să apară faptul că în locul gogoloiului comercial se ridică o nouă construcţie. Putem vedea că societatea Crimbo Gas patronată de Borcea ridică un impozant motel. Aşadar, puterea banului şi-a spus cuvântul. Cei de la Distri Gaz nu mai au nimic de reproşat în privinţa conductei de gaz care traversează subsolul terenului din care ţâşneşte spre înălţimi motelul lui Borcea. Şi de la Primărie Botoşani, cei de la Urbanism au dat avizele necesare, că doar n-aveau să-l supere pe Cristi Borcea. L-au supărat îndeajuns cei de la DNA, care încă-l anchetează pentru niscaiva evaziune fiscală, nişte mărunţiş de câteva milioane de euro.
Ceva mai sus de viitorul Motel „Cristi Borcea” se afla staţia PECO aparţinând societăţii PETROM S.A. Spun era, pentru că acum în acel loc se lucrează intens la ridicarea unei alte staţii, care-şi va extinde suprafaţa şi asupra unei bucăţi de teren din micuţul parc din vecinătate. Despre modernizarea acestei staţii PECO se vorbeşte demult timp. Numai că nodul gordian consta să-i convingă pe cei din Primăria Botoşani să le cedeze o bucăţică de parc. Au reuşit. Cum să nu reuşească ditamai societatea cu renume şi pretenţii, bogată full prin majorarea înceată, dar sigură, a preţului la benzină, motorină şi ce mai vinde.
Potrivit panoului atârnat la faţa locului, în ziua de 2 aprilie 2008 Primăria Botoşani a dat autorizaţie de demolare a vechii staţii iar în 7 aprilie 2008 de construire a celei noi. Operativi băieţii! Şi mai operativ vrea să fie PETROM, care, prin cel ce-a primit în concesiune afacerea, s-a angajat să dea gata lucrarea până în 30 octombrie 2008. Şi din nou avem în faţă dovada că banul deschide orice uşă, iar dacă este nevoie rupe şi o bucată din spaţiul verde public.
Această staţie PECO a fost concesionată de PETROM unei familii de pocăiţi. Când încă staţia mai funcţiona, cel care a concesionat-o se plângea că afacerea nu merge pentru că spaţiul este prea mic şi-i mai trebuie o bucată de teren unde să-şi planteze în pământ noi rezervoare şi să monteze pompe de alimentare. Numai că, spunea omul, cei de la primărie nu vor să-i dea o bucăţică din parc. Tot el îşi făcea curaj şi spunea că-i va „convinge”. I-a convins! Are ce şi-a dorit. O bucăţică de parc.
written by Ioan Rotundu
Constantin Conţac, preşedintele PSD Botoşani, s-a arăta presei foarte afectat de faptul că trei membri marcanţi ai partidului n-au dorit să-i ajute pe sinistraţi prin participarea cu ajutoare la nivel de colectiv, ci au preferat să înmâneze aceste ajutoare în mod direct şi nemijlocit familiilor afectate de inundaţie. Conţac a ţinut să rostească aceste nume, ca nu cumva să se creeze vreo confuzie. Este vorba de Viorica Afrăsânei, Tamara Ciofu şi actuala deputată Doina Dreţcanu. A mai precizat acelaşi preşedintele Conţac că cele trei femei social-democrate cu pretenţii de lidere şi-au manifestat dorinţa de a candida la alegerile parlamentare din această toamnă. Declaraţia preşedintelui PSD nu este una tocmai elegantă, mai ales că la mijloc este vorba numai de femei. Apoi, dacă acestea vor deveni candidatele PSD, dezvăluirea despre egoismul de care ele au dat dovadă nu este favorabil, nici lor, nici pentru partid.
Trec peste actul duşmănos al preşedintelui Conţac, căci prietenos nu poate fi numit, şi mă opresc la cele trei potenţiale candidate la parlamentare. Viorica Afrăsânei a fost deputat PSD timp de trei legislaturi. Cel mai deosebit succes al său în cei 12 ani de mandat ca deputat a fost alegerea sa ca vicelider de grup PSD la Camera Deputaţilor. Pentru judeţ n-a realizat nimic deosebit, deşi partidul său a fost şi la guvernare. Mai are meritul de-al fi slăvit pe preşedintele Iliescu. De patru ani a ieşit din prim planul politicii judeţului, iar electoratul a cam dat-o uitării. Gestul său de a înmâna ajutoarele direct familiilor afectate de inundaţii, aflate într-un colegiu unde nu va candida, este inutil şi lipsit de substanţă politică. Nu te poţi împăuna cu ajutoarele date în nordul judeţului în faţa unui electorat din sud sau est, cum sunt colegiile Săveni sau Flămânzi, spre exemplu. Votul fiind uninominal, tactica ce trebuie abordată pentru a convinge electoratul să te voteze este cu totul alta. Îmi pare rău pentru Viorica, dar vremea ei a trecut şi cel mai trist este că nu realizează acest lucru. Dacă va ajunge candidată, nu-i dau nici o şansă. Va cheltui nişte bani, de care are mai mare nevoie să-şi termine vila ce-a ridicat-o sub dealul Târgului, la Lebăda.
Tamara Ciofu n-a nici în clin nici în mânecă cu politica. Femeia aceasta crede că dacă a fost câţiva ani directorul Autorităţii de Sănătate Publică, pe vremea ei Direcţia de Sănătate Publică Botoşani, consideră că electoratul nu-şi va mai încăpea în pene de bucurie că are prilejul s-o voteze. Tamara a fost uitată de mult, chiar şi prin ligamentul „CiofuTeTamara”. Numele ei nu înseamnă nimic prin judeţ. Iar profesia de medic n-o recomandă pentru votul uninominal, mai ales că aproape toţi din judeţ au un dinte împotriva medicilor. Ea va trebui să lupte cu candidaţi mult mai experimentaţi, care nu vor ţine cont că-i femeie şi-o vor lovi puternic în viaţa de familie, punctul său slab. Nu cred că va rezista unei lupte politice care se va desfăşura fără nici o regulă. Cred că ar face mai bine să-şi vadă de ale ei, că şanse de a purta în poşetă mandatul de parlamentar nu sunt.
Deputata Doina Dreţcanu este ceva mai abilă, dar nu suficient ca să mai poată accede la un mandat. Nu are nici forţa financiară care s-o susţină, n-are nici sprijinul partidului. Comportamentul său rezervat faţă de colegii de partid au izolat-o. Să mai adăugăm şi invidia care şi-a atras-o prin obţinerea celui de-al doilea mandat de deputat, în dauna unor lideri PSD cu pretenţii şi vechime în partid. Dacă priveşte în jur, va constata un gol imens. Lipsită de orice sprijin, îi va fi greu să lupte cu adversarii din colegiul în care va candida şi va fi repede anihilată.
Avem în faţă trei doamne expirate politic, dar cum speranţa moare ultima, e dreptul lor să mai spere. Cât timp vor spera, nu le va costa nimic. Dar când vor dori acţiune, vor trebui să chibzuiască bine dacă au în pungă chirpicul de bani necesar în astfel de împrejurări.
written by Ioan Rotundu
De fiecare dată când sunt alegeri locale şi se schimbă conducerea Consiliului Judeţean Botoşani, tot de atâtea ori noii aleşi se împăunează cu faptul că vor stopa puterea de influenţă a Mariei Bordaş, nimeni alta decât cea care de ani şi ani împarte bugetul judeţului după cum îi este vrerea. Şi în urma actualelor alegeri, vicepreşedintele Florin Ţurcanu a adus la cunoştinţa presei noi abuzuri comise de Bordaş, susţinând sus şi tare că va face ordine cu aceasta. Preşedintele Mihai Ţâbuleac, luând act de declaraţia vicepreşedintelui, de asemenea s-a cocoşat în faţa presei că lui Bordaş i-a cam sosit ceasul. De la consumarea acestui eveniment a cam trecut ceva timp, şi nu s-a întâmplat nimic. În biroul celor doi „revoluţionari” s-a aşternut liniştea, iar Maria Bordaş îşi vede în continuare de împărţirea bugetului, aşa cum o face de ani şi ani
Nici că i se va întâmpla ceva, dimpotrivă, poziţia sa pare să devină mai puternică. În presa locală s-a scris că Bordaş a fost desemnată de preşedintele Ţâbuleac să prezideze comisia de licitaţie pentru lucrările ce urmează a se executa la Şcoala specială din Dorohoi, în valoare de vreo 4,5 miliarde lei. În urma licitaţiei, societăţile desemnate să execute lucrarea au fost două. Una este SIMCOS, societatea aflată sub protecţia fostului vicepreşedinte Dorin Ciuştea (cu care Bordaş a colaborat minunat vreme de patru ani) şi unde Ciuştea s-a retras după eliberarea sa din funcţie în urma actualelor alegeri. A doua societate aparţine fiului lui Bordaş. Altfel spus, deşi aflată în plină atenţie publică pentru abuzuri repetate, Bordaş nu s-a sfiit să-i încredinţeze fiului o lucrare pe banii publici. A mai făcut-o şi pentru lucrările din zona primăriilor Vorniceni, Pomârla, Durneşti, Mitoc, Guranda etc.
Despre modul de lucru practicat în mod curent de către Bordaş, cel puţin în publicaţiile Jurnalul se scrie de peste 10 ani. Cât în fruntea instituţiei Protecţiei Copilului s-a aflat directorul general Felicia Mihai, multe afaceri, pe seama bugetului, au orchestrat cele două.
La Protecţia Copilului, în perioada Feliciei Mihai, s-au achiziţionat articole de îmbrăcăminte pentru copii şi produse alimentare la care societăţile vânzătoare au practicat adaosuri comerciale şi de 300%. În timp ce multe societăţi care livrau produse alimentare pe credit aşteptau şi jumătate de an să-şi primească banii, societăţile privilegiate prin adaosul comercial primeau banii aproape imediat. Bordaş avea grijă să vireze banii către Protecţia Copilului, iar Mihai către societăţile privilegiate.
O altă practică a lui Bordaş era ca la sfârşit de an bugetar, când rămâneau multe sume necheltuite pentru că veneau târziu de la guvern, să repartizeze sume suplimentare la Protecţia Copilului, sume care erau însoţite şi de lista societăţilor la care trebuia să ajungă banii. Totul se rezolva în baza unui comision pe care-l aduna Mihai şi-l împărţea după cum primea ordinul.
Cu primarii, Bordaş a lucrat fără mănuşi. Dacă voiau să aibă garanţia că vor avea bani, atunci trebuia să-i îndeplinească dorinţele. Fie achitarea comisionului stabilit de ea, fie încredinţarea unor lucrări societăţii fiului său. Spre finalul mandatului, primarul de Săveni, Dumitru Roşcăneanu, spera să-i îmbuneze pe localnici şi să-şi înnoiască mandatul. Îi trebuia bani să deruleze nişte investiţii. A pregătit o sumă de bani şi s-a dus la Bordaş. A tratat cu ea şi s-au înţeles. Numai că atunci când i-a dat banii, pe uşă a intrat şi preşedintele CJ, Constantin Conţac. Bordaş s-a înroşit la faţă, dar tot a luat banii. Scena mi-a povestit-o chiar primarul Roşcăneanu. Ulterior mi-a confirmat-o şi fostul preşedinte Conţac.
Nu cred nici un moment că actuala conducere a CJ o va înlocui din funcţie pe Bordaş sau că-i vor limita aria competenţelor şi totodată a puterea sa de influenţă. Deja se vorbeşte că le-a închis gura, aşa cum a făcut-o din 1990 încoace cu toate conducerile de CJ. Cred în aceste vorbe şoptite. N-am să mai cred decât atunci când Bordaş nu mai este ce este.
written by Ioan Rotundu
Alina Dumitru este românca medaliată cu aur la Beijing. Lacrimile sale de bucurie s-au unit cu cele ale noastre din ţară, chiar dacă ne-au despărţit mii de kilometri. Bucuria ei a fost şi bucuria noastră. Succesul ei este succesul României, căci vestea că o româncă a câştigat medalia de aur la judo a înconjurat Pământul. Ca Alina avem mulţi români ce uimesc lumea prin rezultatele muncii lor, prin succesele dobândite ca urmare a unei pregătiri profesionale şi sportive de excepţie. Avem români profesori la cele mai prestigioase universităţi ale lumii, avem elevi şi studenţi care se întorc cu multe medalii de aur de la olimpiadele internaţionale organizate pe diferite discipline de studiu, avem liceeni care au învins NASA prin viziunea lor asupra unor viitoare nave spaţiale, obligând-o de vreo doi ani încoace să-i situeze şi să-i premieze la nivelul locului întâi în lume.
Ei bine, toţi aceşti români constituie acel popor, acea naţiune pe care pretinsul filozof revoluţionar al concepţiei modernismului, Horia Roman Patapievici, l-a catalogat ca fiind ignorant, incult, jegos, primitiv în gândire etc. Potrivit lui Patapievici, poporul român nu face în faţa lumii civilizate nici cât o ceapă degerată. În opinia sa, un trib încă nedescoperit din jungla braziliană este mult mai avansat cultural decât poporul român. Iar acest Patapievici, după ce a renegat cultura poporului din mijlocul căruia s-a ridicat, a găsit în preşedintele aceluiaşi popor, la Băsecu mă refer, omul care să-l investească cu promovarea imaginii noastre culturale în plan internaţional.
Şi Patapievici, odată ajuns în fruntea Institutului Naţional de Cultură, pe banii poporului pe care l-a renegat a început să ne facă cunoscuţi lumii, potrivit imaginii sale despre noi. Aşa se face că a organizat acea expoziţie culturală în SUA, în stil modernist. Nu în stilul modernismului brâncuşian, ci într-un stil total necaracteristic poporului român. Căci nu este specific imaginaţiei şi creativităţii unui român întreg la minte să realizeze exponate de artă modernă care să pună în valoare sexul masculin aflat în erecţie, care să conceapă, printr-o imaginaţie bolnavă, animale fantasmagorice cu acelaşi sex în erecţie sau cu zvastica aplicată pe şold.
Astfel de creaţii ale unor oameni bolnavi, Patapievici le-a numit realizări de o excepţională valoare artistică ale unor creatori de factură modernă. Şi am putut cunoaşte, prin intermediul televiziunii, un astfel de artist aflat pe post de diplomat în cadrul Ambasadei României în SUA. Un artist care-şi bea urina şi care se droghează pentru a-şi stimula imaginaţia. Aceşti artişti sunt pentru Patapievici adevăratul popor român, nu acei români care uimesc lumea prin rezultatele ştiinţifice şi sportive.
Pentru Patapievici, marele filozof al modernismului, Băncilă, Brâncuşi, Irimescu, Achiţenei, Luchian etc., înseamnă o adunătură de jegoşi ignoranţi.
În superioritatea sa culturală, Patapievici a considerat să facă o concesie, un compromis intelectual, şi să idolatrizeze un singur om: pe preşedintele Traian Băsescu. Iar preşedintele nu realizează ridicolul situaţiei. Pentru că şi el face parte din poporul hulit şi desconsiderat de Patapievici. Mai mult, îl conduce!
L-am urmărit în aceste zile pe Patapievici, în disperarea sa de a-şi apăra poziţia de filozof şi om superdotat cultural. Vedeam pe micul ecran figura unui om ce semăna izbitor de mult cu cea a lui Hitler. Părul între ochi, precum îl avea Hitler, gestica mâinilor cu tăiatul aerului scurt şi repezit aidoma lui Hitler, vorba sacadată ca a lui Hitler. Îi lipsea doar mustaţa de sub nas. Acest om se comportă ca un dictator în miniatură. Îşi desconsideră poporul care-l plăteşte să-i facă cunoscută în lume cultura sa adevărată şi nu fantasmagoriile unor dezaxaţi.
Spun că este un dictator în miniatură, pentru că cel în mărime naturală este idolul său, preşedintele Băsescu. Sub acest aspect al comportamentului, nimic nu-i deosebeşte.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments