Participând la două dintre întâlnirile de taină ale PSD, unde s-au pus la punct strategii pentru campania electorală, am ascultat cu multă atenţie mesajul transmis de către preşedintele Constantin Conţac. Pentru că preşedintele PSD Botoşani este un om informat cu ce se pune la cale acolo sus, la vârf, în Bucureşti. Iar informaţiile le primeşte, fie în şedinţele la care participă, fie de la prietenii politici pe care-i are în partid şi care deţin funcţii cheie.
În primul rând am observat că PSD-ul nici nu concepe să nu preia puterea în România după alegerile din 30 noiembrie. Mesajul social-democraţilor către cei dispuşi să-i asculte este direct şi fără loc de interpretare. Am observat că şi cei de la nivel de comună au adoptat, în relaţiile cu cetăţenii, acelaşi stil direct de exprimare: venim la putere!
Printre multe alte „destăinuiri electorale” preşedintele Conţac a explicat pe ce se bazează PSD-ul când afirmă că va prelua puterea după alegerile parlamentare. Nu ştiu în ce măsură spusele lui Conţac au acoperire în fapte, dar nici eu n-am argumente să-l contrazic.
Potrivit lui Conţac, PSD-ul se bucură de un larg sprijin extern pentru a prelua puterea în România. Din partea Guvernului SUA social-democraţii au primit semnale că revenirea lor la putere ar fi în interesul politicii americane. N-am înţeles care Guvern american doreşte acest lucru: cel actual, ce poartă amprenta preşedintelui Bush sau cel care se va forma după alegerile din 4 noiembrie, probabil cu Barak Obama în calitate de preşedinte.
Însă oricare ar fi acest guvern, criza economică îl determină să revizuiască doctrina liberală şi să privească peste gard, în curtea doctrinei social-democrată. Poate că acesta este şi motivul pentru care americanii au devenit mai apropiaţi de social-democraţi şi şi-ar dori ca în România PSD-ul să revină la putere.
O altă informaţie interesantă lansată de Conţac a fost aceea că PSD-ul va lua puterea în România, dar nu cu Mircea Geoană ca premier. Pentru postul de premier este pregătit Cristian Diaconescu. De va fi aşa şi de este aceasta dorinţa americanilor, facă-li-se voia! Am convingerea că Diaconescu este cel mai nimerit politician al momentului pentru a fi prim ministru. Fără doar şi poate că în România, sub guvernul său, s-ar îndrepta multe din erorile de până acum, s-ar corecta multe abuzuri, s-ar intra într-o epocă a normalităţii în care clasa politică să recapete încrederea electoratului.
Sprijin extern, susţine Conţac, PSD-ul ar avea şi din partea instituţiilor europene, care s-au săturat să tot privească la scandalurile din România. Uniunea Europeană vrea linişte în România. Spaima de criza economică ce a început să bântuie prin Europa, precum, cândva, stafia comunismului, i-a cam speriat pe cei aflaţi la cârma U.E. Europa a realizat că viitorul ei nu mai este sigur cu europarlamentari populari ca cei din Italia, dominaţi de extremism, nostalgici sistemului social dictatorial, mânaţi de accente războinice şi de epurări etnice. Europa nu poate construi un viitor sigur cu europarlamentari populari ca democraţi-liberalii din România, ce de patru ani întreţin o atmosferă de scandal. La orizonul Europei se ridică maiestuos social-democraţia cu grija sa faţă de om, cu protecţia socială în condiţii de criză economică, cu un echilibru în împărţirea profiturilor între patroni şi salariaţi şi multe alte facilităţi de ordin social.
Probabil ca şi în cazul SUA, PSD-ul a primit semnale şi din partea U.E. că n-are nimic împotrivă să preia puterea în România. Numai că interesele puterilor externe trebuie să coincidă şi cu interesele interne ale românilor. Pentru că în 30 noiembrie vor vota românii şi nu Guvernul SUA sau cei din U.E. Şi încă ceva, nici n-a revenit la putere şi deja PSD-ul afişează o anumită aroganţă. A uitat prea repede ce-au păţit la alegerile din 2004 când, după alţi patru ani de guvernare arogantă, electoratul l-a sancţionat, băgându-l în urnă şi lăsându-l acolo.
Candidatul PDL la Camera Deputaţilor în Colegiul Botoşani Vest, inginerul Paul Ionescu, a decedat duminică după amiază în urma unui stop cardiac. Bolnav de inimă de mai mult timp, cu o intervenţie pe cord în urmă cu numai o săptămână, Ionescu s-a fost mutat efectiv la Botoşani, pentru a-şi susţine campania şi a obţine mandatul de deputat.
Ziua de duminică, 26 octombrie 2008, pentru PDL Botoşani a fost una extrem de neagră. De dimineaţă staff-ul democrat-liberalilor s-a deplasat la Flămânzi, pentru a lansa candidaturile la alegerile parlamentare, pe actualul deputat Radu Drăguş la Camera Deputaţilor şi un ilustru necunoscut din satul Viţcani, comuna Cândeşti, pe nume Mihai Luca, ce a emis pretenţia de a fi ales senator.
Preşedintele PDL Cătălin Flutur, preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac, membri marcaţi ai partidului şi cei doi candidaţi, lor alăturându-li-se membrii de frunte ai organizaţiei locale, au dorit să facă o lansare cu mult tam-tam. Deşi primarul oraşului Flămânzi, Constantin Pitorac, este membru de bază PDL, n-a reuşit să mobilizeze pentru festivitatea anunţată decât câteva zeci de localnici, şi aceia mai mult cu forţa.
Chiar dacă s-a anunţat că festivitatea va fi urmată de un concert de muzică populară susţinut de Orchestra „Rapsozii Botoşanilor”, flămânzenii tot nu s-au adunat la miting. Explicaţia nu poate fi decât una: flămânzenii nu simt nici un fel de atracţie pentru PDL, pe care-l consideră un partid al scandalurilor, cum s-au exprimat unii cetăţeni la întâlnirea social-democrată de vineri seară, săptămâna trecută. Alegerea democrat-liberalului Pitorac ca primar nu s-a datorat apartenenţei politice a acestuia, ci calităţilor sale de om, fiind încă odată dovedit faptul că primarii nu sunt aleşi pentru culoarea lor politică, ci pentru respectul şi autoritatea de care se bucură în comunitatea din care fac parte.
După insuccesul de la Flămânzi, staff-ul PDL-ului s-a mutat la Curteşti, pentru a se anunţa candidatura lui Paul Ionescu. Nici la Curteşti întrunirea n-a fost remarcabilă, motiv pentru Ionescu să devină îngrijorat cu privire la şansa de a avea succes şi de a câştiga alegerile în Colegiul Botoşani Vest, unde electoratul, deocamdată, l-a situat în vârful topului pe liberalul Gheorghe Ciubotaru. Lui Ionescu i s-a făcut rău şi a părăsit Curteştiul, pentru a reveni în Botoşani, la locaţia unde era cazat, să se odihnească. A decedat fără ca medicii să-l mai poată surescita.
Moartea lui Ionescu este pentru PDL o lovitură extrem de grea. Poate nu faptul că au pierdut un candidat îi doare cel mai mult, ci banii acestuia. Pentru că Ionescu era perceput ca un finanţator puternic al alegerilor parlamentare de la Botoşani. Golul financiar ce la- lăsat în visteria partidului într-un moment crucial se va cunoaşte cât de curând.
PDL intră în campania alegerilor parlamentare urmărit de ghinion, ceea ce nu-l avantajează deloc. Mai ales că şi candidaţii desemnaţi nu sunt personalităţi puternice, cu un brand politic judeţean care să le adune voturi fără prea multă osteneală. Deja au de recuperat un handicap de imagine pentru care vor trebui să-şi strângă rândurile şi să lupte până la ultima picătură de vlagă politică. N-aş vrea să fiu în locul preşedintelui Cătălin Flutur. Îi pot fi doar alături, la necaz.
Viceprimarul democrat-liberal l-a atacat dur de tot pe liderul liberal Liviu Câmpanu. Printre altele, Ghiorghiţă i-a dat un sfat: „În ce priveşte plângerea penală îl sfătuiesc mai întâi să înveţe să scrie. În afară de note informative nu ştie să scrie altceva şi nu am auzit să facă ceva mai bun pentru judeţ. Să îşi păzească mai bine spatele la el în partid, fiindcă am înţeles că după alegeri nu va mai fi preşedinte de partid. În momentul de faţă i se face anticampanie chiar la el pe Colegiul unde candidează”.
Dacă aş fi în locul lui Câmpanu, mi-aş învinge orice pornire duşmănoasă asupra lui Ghiorghiţă şi i-aş mulţumi pentru sfatul dat. Pentru că, în duşmănia sa faţă de Câmpanu, Ghiorghiţă a rostit nişte adevăruri care ar putea să se întoarcă în paguba candidaţilor PDL din Colegiul Săveni – Darabani, la Senat şi Camera Deputaţilor.
De curând am fost prin aceste două colegii. Am stat de vorbă cu mulţi factori de răspundere, cu liderii locali de opinie, de opinie locală, chiar şi cu unii candidaţii la parlamentare din aceste colegii. Printre altele, mi s-a spus că un anume candidat la Camera Deputaţilor aruncă cu bani (euro) în stânga şi-n dreapta de parcă ar avea banii lui Biil Gates. Au fost rostite şi sumele cu care plăteşte anumite servicii care să-i aducă voturi. N-am scris nimic despre aceste informaţii care mi s-au adus la cunoştinţă, pentru că mi s-au părut neverosimile. Cum să crezi că primarii social-democraţi de la Ripiceni, Ştefăneşti, Dângeni au primit câteva mii de euro, nu pentru a-i face campanie candidatului în cauză, ci se nu se implice în a face campanie pentru ing. dr. Paul Popa, candidatul PSD în Colegiul Săveni? Cum să crezi că primarii PDL de la comunele Hăneşti, Mihălăşeni, Dobîrceni, Truşeşti au primit aceleaşi sume, numai să mimeze că fac campanie pentru candidatul PDL, ing. Cristian Achiţei?
Se pare că cineva dintre cei contactaţi pentru a fi cumpărat le-a şoptit celor din conducerea PDL despre ce se pune la cale. Iar Ghiorghiţă, care a avut acces la această informaţie, într-un moment lipsit de luciditate, a scăpat-o public. Nu cred că a făcut bine partidului său.
În ce mă priveşte, chiar dacă am mai multe confirmări despre aceste ”tranzacţii politice” şi ştiu nume de intermediari, n-am a mă implica pentru că nu-i lupta mea. N-au decât partidele să-şi apere candidaţii. Când m-am implicat şi am ajuns în faţa judecătorului, m-am apărat singur, ceilalţi, care până la proces nu mai pridideau să-mi ridice osanale, lăudându-mi curajul de a spune adevărul, s-au ascuns ca nişte laşi. Nu-i nevoie să le rostesc numele, important este că se ştiu ei cu musca pe căciulă.
În ce-l priveşte pe Câmpanu, din momentul în care Florin Ţurcanu s-a întors victorios de la Bucureşti, Tăricenu stopând procedurile excluderii lui din PNL, din acel moment funcţia sa de preşedinte n-a mai valorat doi bani. Şi acest lucru îl simt şi-l trăiesc toţi liderii mai mari sau mai mici din PNL, toţi primarii, viceprimarii, consilierii judeţeni şi comunali. De vreme ce Ţurcanu s-a dus la Tăriceanu urmat de primarii şi viceprimarii liberali, este limpede că aceştia nu-l mai susţin pe Câmpanu.
Despre Câmpanu se poate spune că este un preşedinte de partid statutar, dar nu şi unul viu, activ, cu autoritate. Autoritatea i-a luat-o Ţurcanu bucată cu bucată. Şi sub acest aspect Ghiorghiţă are dreptate când ăl sfătuieşte pe Câmpanu „să îşi păzească mai bine spatele la el în partid”. Numai că sfatul vine cam târziu.
Aşadar, Ghiorghiţă ştie cine este candidatul care a cumpărat sau va cumpăra primarii social-democraţi şi democraţ-liberali, nu să-i facă lui campanie, ci să mimeze campania pentru candidatul din partidul lor. Isteţ procedeu, dar riscant şi costisitor!
Deşi nu suntem, oficial, în campanie electorală, toate partidele au declanşat-o. Au găsit şi justificare faţă de lege. Cică ele sunt în precampanie, adică în febra pregătirilor pentru campania care se va declanşa începând cu 31 octombrie. Liberalii par cei mai porniţi în a-şi rezolva problemele de campanie, până se va intra în perioada prevăzută de lege. Aşa că viitori parlamentari liberali, dacă aceasta va fi voinţa electoratului, au închiriat spaţii, care de care mai în calea electoratului, unde şi-au amenajat sedii de campanie.
Primul liberal care şi-a scos sediul la întâlnirea cu alegătorii a fost Gabriel Oprişanu, candidat la Senat în Colegiul Botoşani. Un sediu elegant şi amenajat cu multă graţie şi ştiinţă psihologică, un sediu care te impresionează şi care te urmăreşte mult timp după ce l-ai vizitat.
Oprişanu candidează la Senat, dar are sub el cele două colegii pentru Camera Deputaţilor: Botoşani Vest şi Botoşani Est. În sediul său de campanie, oricât ar căuta cineva, nu va găsi nici un semn despre candidaţii liberali în cele două colegii la deputaţi.
Duminică, Gheorghe Ciubotaru a inaugurat şi el sediul de campanie pentru Colegiul Botoşani Vest la Camera Deputaţilor. I-au stat prin preajmă şi ceilalţi candidaţi ai PNL la parlamentare. Oprişanu a fost şi el prezent, dar în sediul lui Ciubotaru nu s-a afişat nici un mesaj despre candidatura acestuia. Prezent a fost şi celălalt liberal, Dinu Buceceanu, care candidează în Colegiul Botoşani Est. În sediul lui Oprişanu nu se pomeneşte nimic de Buceceanu, deşi ar trebui, că voturile lui Buceceanu ar putea fi şi voturi pentru Oprişanu, sau invers. Iată că liberalii au pornit în campanie pe cont propriu, egoismul fiind mesajul lor către exterior.
Florin Ţurcanu, candidatul PNL în Colegiul Săveni la Camera Deputaţilor, şi-a amenajat sediul de campanie în Botoşani, deşi aria sa electorală se află la zeci de kilometri distanţă. Peste Ţurcanu, la Senat, candidează şeful său, deputatul Liviu Câmpanu. Nimic nu s-arată că cei doi îşi vor uni forţele spre un scop comun.
În Colegiul Flămânzi, Neculai Rebenciuc îşi face campanie pe cont propriu, candidatul la Senat, Viorel Grigoraş fiind, deocamdată, un ilustru necunoscut prin acest colegiu. Din nou avem dovada că egoismul se simte la el acasă printre candidaţii liberali.
Dacă PDL şi PSD au pornit campania în numele partidului, cu slogane naţionale sau personalizate la nivel de judeţ, inducând astfel electoratului sentimentul de unitate partinică, de solidaritate, ceea ce dă greutate şi seriozitate candidaţilor, cei din PNL au pornit la drum fiecare după cum l-a dus mintea şi capul, după cum i-a permis potenţa financiară.
Poate că este o impresie falsă, dar tot ce s-a întâmplat până acum susţine teza egoismului. Şi Oprişanu, şi Ciubotaru au site-uri proprii, ceea ce este un pas spre o comunicare mai largă şi mai rapidă cu electoratul. Numai că site-urile lor sunt personalizate la nivel de candidat, fiecare promovându-şi propria imagine, independentă faţă de partid şi ceilalţi colegi de candidatură.
Dacă Oprişanu s-a axat pe problemele de sănătate, Ciubotaru caută să ne convingă că se va ocupa de protecţia noastră în raport cu instituţiile financiare, economice şi de administrative. Ori, poate că oferta lor electorală ar fi trebuit să înceapă cu viitorul program de guvernare al PNL. Dacă Oprişanu şi Ciubotaru vor ajunge în parlament, ei nu-şi vor putea îndeplini promisiunile decât dacă acestea se vor regăsi în programul de guvernare. Sub acest aspect, social-democraţii stau mai bine. Sunt solidari, au un program de guvernare bine construit, coerent şi realizabil.
Interesant de urmărit va fi şi modul în care cei din PDL vor aborda campania electorală oficială. Deocamdată nici la ei nu se observă o a nume solidaritate. Mai degrabă par a lupta pe cont propriu, ceea ce tot egoism se numeşte, numai că nu-i liberal, ci democrat-liberal.
Ieri, prin mediul politic circula zvonul că PSD-ul Botoşani va recupera de la PC postul cedat pentru Senat, deoarece PC-ul n-a reuşit să găsească un candidat la parlamentare care să accepte acest loc. Este vorba de locul pentru Senat, aflat încă liber în Colegiul Botoşani.
Iar cel dispus să candideze la Senat pare a fi chiar preşedintele PSD-ului, Constantin Conţac.
Referitor la locul pentru Senat pe Colegiul Botoşani se poate spune că este unul cu ghinion.
Primul care l-a acceptat, în pripă, locul a fost social-democratul Gheorghe Marcu. După ce-a evaluat cu mai multă atenţie ce şanse reale are de a fi ales senator, Gheorghe Marcu a făcut un pas înapoi, adică a renunţat la Colegiul Botoşani în favoarea celui Flămânzi – Dorohoi.
Între timp, Alianţa PSD – PC luând formă definitivă, Bucureştiul a hotărât ca postul din Colegiul Botoşani să fie cedat Partidului Conservator. Cel desemnat să candideze a fost celebrul avocat senator Sergiu Andone. Numai că avocatul nu s-a simţit, fizic vorbind, în stare să lupte la Botoşani, aidoma eroului lui Caragiale, Agamiţă Dandanache.
La lansarea candidaţilor PSD pentru alegerile parlamentare, pe scena Sălii Expo din Bucureşti a urcat ex-deputata botoşăneană Viorica Afrăsânei. Prezenţa sa pe scenă a fost una plină de umilinţă, deoarece pe ecran a fost afişat numele şi fotografia lui Sergiu Andone.
După această scenă penibilă, la Botoşani s-a lansat zvonul că Sergiu Andone nu va candida iar locul său va fi ocupat de către Viorica Afrăsânei. N-a durat mult timp şi acest zvon a fost dezminţit de către cei din PSD, fiind anunţată candidatura conservatorului Marinescu. Numai că Marinescu, deşi marginalizat de către Dan Voiculescu prin preşedintele partidului Daniela Popa, a declarat că române soldat credincios partidului, dar la Botoşani nu acceptă să candideze.
Între timp, ba pusă pe listă, ba scoasă, ex-deputata Afrăsânei a anunţat că renunţă la orice fel de candidatură pentru că nu are banii necesari să facă faţă cheltuielilor ce le presupune campania electorală. Aşadar, ghinionul îi urmăreşte cam pe toţi cei care au fost desemnaţi sau au încercat să candideze pe postul de senator în Colegiul Botoşani.
Ieri, pe la liberali se purtau discuţii aprinse pe seama faptului că în Colegiul Botoşani, pentru Senat, va candida chiar preşedintele PSD Botoşani, Constantin Conţac. N-am nici un fel de element care să mă determine să cred că acest zvon va deveni o realitate. Dar de va fi aşa, nu cred că preşedintele Conţac va fi imun la ghinionul ce pare să fi pus stăpânire peste toţi candidaţii care au îndrăznit să-şi încerce norocul în acest colegiu. Nu numai că nu va fi imun la acest ghinion, dar riscă să-l extindă şi asupra feciorului. Aşa că, grijă mare, bădie Costică!
