Participând la două dintre întâlnirile de taină ale PSD, unde s-au pus la punct strategii pentru campania electorală, am ascultat cu multă atenţie mesajul transmis de către preşedintele Constantin Conţac. Pentru că preşedintele PSD Botoşani este un om informat cu ce se pune la cale acolo sus, la vârf, în Bucureşti. Iar informaţiile le primeşte, fie în şedinţele la care participă, fie de la prietenii politici pe care-i are în partid şi care deţin funcţii cheie.
În primul rând am observat că PSD-ul nici nu concepe să nu preia puterea în România după alegerile din 30 noiembrie. Mesajul social-democraţilor către cei dispuşi să-i asculte este direct şi fără loc de interpretare. Am observat că şi cei de la nivel de comună au adoptat, în relaţiile cu cetăţenii, acelaşi stil direct de exprimare: venim la putere!
Printre multe alte „destăinuiri electorale” preşedintele Conţac a explicat pe ce se bazează PSD-ul când afirmă că va prelua puterea după alegerile parlamentare. Nu ştiu în ce măsură spusele lui Conţac au acoperire în fapte, dar nici eu n-am argumente să-l contrazic.
Potrivit lui Conţac, PSD-ul se bucură de un larg sprijin extern pentru a prelua puterea în România. Din partea Guvernului SUA social-democraţii au primit semnale că revenirea lor la putere ar fi în interesul politicii americane. N-am înţeles care Guvern american doreşte acest lucru: cel actual, ce poartă amprenta preşedintelui Bush sau cel care se va forma după alegerile din 4 noiembrie, probabil cu Barak Obama în calitate de preşedinte.
Însă oricare ar fi acest guvern, criza economică îl determină să revizuiască doctrina liberală şi să privească peste gard, în curtea doctrinei social-democrată. Poate că acesta este şi motivul pentru care americanii au devenit mai apropiaţi de social-democraţi şi şi-ar dori ca în România PSD-ul să revină la putere.
O altă informaţie interesantă lansată de Conţac a fost aceea că PSD-ul va lua puterea în România, dar nu cu Mircea Geoană ca premier. Pentru postul de premier este pregătit Cristian Diaconescu. De va fi aşa şi de este aceasta dorinţa americanilor, facă-li-se voia! Am convingerea că Diaconescu este cel mai nimerit politician al momentului pentru a fi prim ministru. Fără doar şi poate că în România, sub guvernul său, s-ar îndrepta multe din erorile de până acum, s-ar corecta multe abuzuri, s-ar intra într-o epocă a normalităţii în care clasa politică să recapete încrederea electoratului.
Sprijin extern, susţine Conţac, PSD-ul ar avea şi din partea instituţiilor europene, care s-au săturat să tot privească la scandalurile din România. Uniunea Europeană vrea linişte în România. Spaima de criza economică ce a început să bântuie prin Europa, precum, cândva, stafia comunismului, i-a cam speriat pe cei aflaţi la cârma U.E. Europa a realizat că viitorul ei nu mai este sigur cu europarlamentari populari ca cei din Italia, dominaţi de extremism, nostalgici sistemului social dictatorial, mânaţi de accente războinice şi de epurări etnice. Europa nu poate construi un viitor sigur cu europarlamentari populari ca democraţi-liberalii din România, ce de patru ani întreţin o atmosferă de scandal. La orizonul Europei se ridică maiestuos social-democraţia cu grija sa faţă de om, cu protecţia socială în condiţii de criză economică, cu un echilibru în împărţirea profiturilor între patroni şi salariaţi şi multe alte facilităţi de ordin social.
Probabil ca şi în cazul SUA, PSD-ul a primit semnale şi din partea U.E. că n-are nimic împotrivă să preia puterea în România. Numai că interesele puterilor externe trebuie să coincidă şi cu interesele interne ale românilor. Pentru că în 30 noiembrie vor vota românii şi nu Guvernul SUA sau cei din U.E. Şi încă ceva, nici n-a revenit la putere şi deja PSD-ul afişează o anumită aroganţă. A uitat prea repede ce-au păţit la alegerile din 2004 când, după alţi patru ani de guvernare arogantă, electoratul l-a sancţionat, băgându-l în urnă şi lăsându-l acolo.
written by Ioan Rotundu
Candidatul PDL la Camera Deputaţilor în Colegiul Botoşani Vest, inginerul Paul Ionescu, a decedat duminică după amiază în urma unui stop cardiac. Bolnav de inimă de mai mult timp, cu o intervenţie pe cord în urmă cu numai o săptămână, Ionescu s-a fost mutat efectiv la Botoşani, pentru a-şi susţine campania şi a obţine mandatul de deputat.
Ziua de duminică, 26 octombrie 2008, pentru PDL Botoşani a fost una extrem de neagră. De dimineaţă staff-ul democrat-liberalilor s-a deplasat la Flămânzi, pentru a lansa candidaturile la alegerile parlamentare, pe actualul deputat Radu Drăguş la Camera Deputaţilor şi un ilustru necunoscut din satul Viţcani, comuna Cândeşti, pe nume Mihai Luca, ce a emis pretenţia de a fi ales senator.
Preşedintele PDL Cătălin Flutur, preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac, membri marcaţi ai partidului şi cei doi candidaţi, lor alăturându-li-se membrii de frunte ai organizaţiei locale, au dorit să facă o lansare cu mult tam-tam. Deşi primarul oraşului Flămânzi, Constantin Pitorac, este membru de bază PDL, n-a reuşit să mobilizeze pentru festivitatea anunţată decât câteva zeci de localnici, şi aceia mai mult cu forţa.
Chiar dacă s-a anunţat că festivitatea va fi urmată de un concert de muzică populară susţinut de Orchestra „Rapsozii Botoşanilor”, flămânzenii tot nu s-au adunat la miting. Explicaţia nu poate fi decât una: flămânzenii nu simt nici un fel de atracţie pentru PDL, pe care-l consideră un partid al scandalurilor, cum s-au exprimat unii cetăţeni la întâlnirea social-democrată de vineri seară, săptămâna trecută. Alegerea democrat-liberalului Pitorac ca primar nu s-a datorat apartenenţei politice a acestuia, ci calităţilor sale de om, fiind încă odată dovedit faptul că primarii nu sunt aleşi pentru culoarea lor politică, ci pentru respectul şi autoritatea de care se bucură în comunitatea din care fac parte.
După insuccesul de la Flămânzi, staff-ul PDL-ului s-a mutat la Curteşti, pentru a se anunţa candidatura lui Paul Ionescu. Nici la Curteşti întrunirea n-a fost remarcabilă, motiv pentru Ionescu să devină îngrijorat cu privire la şansa de a avea succes şi de a câştiga alegerile în Colegiul Botoşani Vest, unde electoratul, deocamdată, l-a situat în vârful topului pe liberalul Gheorghe Ciubotaru. Lui Ionescu i s-a făcut rău şi a părăsit Curteştiul, pentru a reveni în Botoşani, la locaţia unde era cazat, să se odihnească. A decedat fără ca medicii să-l mai poată surescita.
Moartea lui Ionescu este pentru PDL o lovitură extrem de grea. Poate nu faptul că au pierdut un candidat îi doare cel mai mult, ci banii acestuia. Pentru că Ionescu era perceput ca un finanţator puternic al alegerilor parlamentare de la Botoşani. Golul financiar ce la- lăsat în visteria partidului într-un moment crucial se va cunoaşte cât de curând.
PDL intră în campania alegerilor parlamentare urmărit de ghinion, ceea ce nu-l avantajează deloc. Mai ales că şi candidaţii desemnaţi nu sunt personalităţi puternice, cu un brand politic judeţean care să le adune voturi fără prea multă osteneală. Deja au de recuperat un handicap de imagine pentru care vor trebui să-şi strângă rândurile şi să lupte până la ultima picătură de vlagă politică. N-aş vrea să fiu în locul preşedintelui Cătălin Flutur. Îi pot fi doar alături, la necaz.
written by Ioan Rotundu
Viceprimarul democrat-liberal l-a atacat dur de tot pe liderul liberal Liviu Câmpanu. Printre altele, Ghiorghiţă i-a dat un sfat: „În ce priveşte plângerea penală îl sfătuiesc mai întâi să înveţe să scrie. În afară de note informative nu ştie să scrie altceva şi nu am auzit să facă ceva mai bun pentru judeţ. Să îşi păzească mai bine spatele la el în partid, fiindcă am înţeles că după alegeri nu va mai fi preşedinte de partid. În momentul de faţă i se face anticampanie chiar la el pe Colegiul unde candidează”.
Dacă aş fi în locul lui Câmpanu, mi-aş învinge orice pornire duşmănoasă asupra lui Ghiorghiţă şi i-aş mulţumi pentru sfatul dat. Pentru că, în duşmănia sa faţă de Câmpanu, Ghiorghiţă a rostit nişte adevăruri care ar putea să se întoarcă în paguba candidaţilor PDL din Colegiul Săveni – Darabani, la Senat şi Camera Deputaţilor.
De curând am fost prin aceste două colegii. Am stat de vorbă cu mulţi factori de răspundere, cu liderii locali de opinie, de opinie locală, chiar şi cu unii candidaţii la parlamentare din aceste colegii. Printre altele, mi s-a spus că un anume candidat la Camera Deputaţilor aruncă cu bani (euro) în stânga şi-n dreapta de parcă ar avea banii lui Biil Gates. Au fost rostite şi sumele cu care plăteşte anumite servicii care să-i aducă voturi. N-am scris nimic despre aceste informaţii care mi s-au adus la cunoştinţă, pentru că mi s-au părut neverosimile. Cum să crezi că primarii social-democraţi de la Ripiceni, Ştefăneşti, Dângeni au primit câteva mii de euro, nu pentru a-i face campanie candidatului în cauză, ci se nu se implice în a face campanie pentru ing. dr. Paul Popa, candidatul PSD în Colegiul Săveni? Cum să crezi că primarii PDL de la comunele Hăneşti, Mihălăşeni, Dobîrceni, Truşeşti au primit aceleaşi sume, numai să mimeze că fac campanie pentru candidatul PDL, ing. Cristian Achiţei?
Se pare că cineva dintre cei contactaţi pentru a fi cumpărat le-a şoptit celor din conducerea PDL despre ce se pune la cale. Iar Ghiorghiţă, care a avut acces la această informaţie, într-un moment lipsit de luciditate, a scăpat-o public. Nu cred că a făcut bine partidului său.
În ce mă priveşte, chiar dacă am mai multe confirmări despre aceste ”tranzacţii politice” şi ştiu nume de intermediari, n-am a mă implica pentru că nu-i lupta mea. N-au decât partidele să-şi apere candidaţii. Când m-am implicat şi am ajuns în faţa judecătorului, m-am apărat singur, ceilalţi, care până la proces nu mai pridideau să-mi ridice osanale, lăudându-mi curajul de a spune adevărul, s-au ascuns ca nişte laşi. Nu-i nevoie să le rostesc numele, important este că se ştiu ei cu musca pe căciulă.
În ce-l priveşte pe Câmpanu, din momentul în care Florin Ţurcanu s-a întors victorios de la Bucureşti, Tăricenu stopând procedurile excluderii lui din PNL, din acel moment funcţia sa de preşedinte n-a mai valorat doi bani. Şi acest lucru îl simt şi-l trăiesc toţi liderii mai mari sau mai mici din PNL, toţi primarii, viceprimarii, consilierii judeţeni şi comunali. De vreme ce Ţurcanu s-a dus la Tăriceanu urmat de primarii şi viceprimarii liberali, este limpede că aceştia nu-l mai susţin pe Câmpanu.
Despre Câmpanu se poate spune că este un preşedinte de partid statutar, dar nu şi unul viu, activ, cu autoritate. Autoritatea i-a luat-o Ţurcanu bucată cu bucată. Şi sub acest aspect Ghiorghiţă are dreptate când ăl sfătuieşte pe Câmpanu „să îşi păzească mai bine spatele la el în partid”. Numai că sfatul vine cam târziu.
Aşadar, Ghiorghiţă ştie cine este candidatul care a cumpărat sau va cumpăra primarii social-democraţi şi democraţ-liberali, nu să-i facă lui campanie, ci să mimeze campania pentru candidatul din partidul lor. Isteţ procedeu, dar riscant şi costisitor!
written by Ioan Rotundu
Deşi nu suntem, oficial, în campanie electorală, toate partidele au declanşat-o. Au găsit şi justificare faţă de lege. Cică ele sunt în precampanie, adică în febra pregătirilor pentru campania care se va declanşa începând cu 31 octombrie. Liberalii par cei mai porniţi în a-şi rezolva problemele de campanie, până se va intra în perioada prevăzută de lege. Aşa că viitori parlamentari liberali, dacă aceasta va fi voinţa electoratului, au închiriat spaţii, care de care mai în calea electoratului, unde şi-au amenajat sedii de campanie.
Primul liberal care şi-a scos sediul la întâlnirea cu alegătorii a fost Gabriel Oprişanu, candidat la Senat în Colegiul Botoşani. Un sediu elegant şi amenajat cu multă graţie şi ştiinţă psihologică, un sediu care te impresionează şi care te urmăreşte mult timp după ce l-ai vizitat.
Oprişanu candidează la Senat, dar are sub el cele două colegii pentru Camera Deputaţilor: Botoşani Vest şi Botoşani Est. În sediul său de campanie, oricât ar căuta cineva, nu va găsi nici un semn despre candidaţii liberali în cele două colegii la deputaţi.
Duminică, Gheorghe Ciubotaru a inaugurat şi el sediul de campanie pentru Colegiul Botoşani Vest la Camera Deputaţilor. I-au stat prin preajmă şi ceilalţi candidaţi ai PNL la parlamentare. Oprişanu a fost şi el prezent, dar în sediul lui Ciubotaru nu s-a afişat nici un mesaj despre candidatura acestuia. Prezent a fost şi celălalt liberal, Dinu Buceceanu, care candidează în Colegiul Botoşani Est. În sediul lui Oprişanu nu se pomeneşte nimic de Buceceanu, deşi ar trebui, că voturile lui Buceceanu ar putea fi şi voturi pentru Oprişanu, sau invers. Iată că liberalii au pornit în campanie pe cont propriu, egoismul fiind mesajul lor către exterior.
Florin Ţurcanu, candidatul PNL în Colegiul Săveni la Camera Deputaţilor, şi-a amenajat sediul de campanie în Botoşani, deşi aria sa electorală se află la zeci de kilometri distanţă. Peste Ţurcanu, la Senat, candidează şeful său, deputatul Liviu Câmpanu. Nimic nu s-arată că cei doi îşi vor uni forţele spre un scop comun.
În Colegiul Flămânzi, Neculai Rebenciuc îşi face campanie pe cont propriu, candidatul la Senat, Viorel Grigoraş fiind, deocamdată, un ilustru necunoscut prin acest colegiu. Din nou avem dovada că egoismul se simte la el acasă printre candidaţii liberali.
Dacă PDL şi PSD au pornit campania în numele partidului, cu slogane naţionale sau personalizate la nivel de judeţ, inducând astfel electoratului sentimentul de unitate partinică, de solidaritate, ceea ce dă greutate şi seriozitate candidaţilor, cei din PNL au pornit la drum fiecare după cum l-a dus mintea şi capul, după cum i-a permis potenţa financiară.
Poate că este o impresie falsă, dar tot ce s-a întâmplat până acum susţine teza egoismului. Şi Oprişanu, şi Ciubotaru au site-uri proprii, ceea ce este un pas spre o comunicare mai largă şi mai rapidă cu electoratul. Numai că site-urile lor sunt personalizate la nivel de candidat, fiecare promovându-şi propria imagine, independentă faţă de partid şi ceilalţi colegi de candidatură.
Dacă Oprişanu s-a axat pe problemele de sănătate, Ciubotaru caută să ne convingă că se va ocupa de protecţia noastră în raport cu instituţiile financiare, economice şi de administrative. Ori, poate că oferta lor electorală ar fi trebuit să înceapă cu viitorul program de guvernare al PNL. Dacă Oprişanu şi Ciubotaru vor ajunge în parlament, ei nu-şi vor putea îndeplini promisiunile decât dacă acestea se vor regăsi în programul de guvernare. Sub acest aspect, social-democraţii stau mai bine. Sunt solidari, au un program de guvernare bine construit, coerent şi realizabil.
Interesant de urmărit va fi şi modul în care cei din PDL vor aborda campania electorală oficială. Deocamdată nici la ei nu se observă o a nume solidaritate. Mai degrabă par a lupta pe cont propriu, ceea ce tot egoism se numeşte, numai că nu-i liberal, ci democrat-liberal.
written by Ioan Rotundu
Ieri, prin mediul politic circula zvonul că PSD-ul Botoşani va recupera de la PC postul cedat pentru Senat, deoarece PC-ul n-a reuşit să găsească un candidat la parlamentare care să accepte acest loc. Este vorba de locul pentru Senat, aflat încă liber în Colegiul Botoşani.
Iar cel dispus să candideze la Senat pare a fi chiar preşedintele PSD-ului, Constantin Conţac.
Referitor la locul pentru Senat pe Colegiul Botoşani se poate spune că este unul cu ghinion.
Primul care l-a acceptat, în pripă, locul a fost social-democratul Gheorghe Marcu. După ce-a evaluat cu mai multă atenţie ce şanse reale are de a fi ales senator, Gheorghe Marcu a făcut un pas înapoi, adică a renunţat la Colegiul Botoşani în favoarea celui Flămânzi – Dorohoi.
Între timp, Alianţa PSD – PC luând formă definitivă, Bucureştiul a hotărât ca postul din Colegiul Botoşani să fie cedat Partidului Conservator. Cel desemnat să candideze a fost celebrul avocat senator Sergiu Andone. Numai că avocatul nu s-a simţit, fizic vorbind, în stare să lupte la Botoşani, aidoma eroului lui Caragiale, Agamiţă Dandanache.
La lansarea candidaţilor PSD pentru alegerile parlamentare, pe scena Sălii Expo din Bucureşti a urcat ex-deputata botoşăneană Viorica Afrăsânei. Prezenţa sa pe scenă a fost una plină de umilinţă, deoarece pe ecran a fost afişat numele şi fotografia lui Sergiu Andone.
După această scenă penibilă, la Botoşani s-a lansat zvonul că Sergiu Andone nu va candida iar locul său va fi ocupat de către Viorica Afrăsânei. N-a durat mult timp şi acest zvon a fost dezminţit de către cei din PSD, fiind anunţată candidatura conservatorului Marinescu. Numai că Marinescu, deşi marginalizat de către Dan Voiculescu prin preşedintele partidului Daniela Popa, a declarat că române soldat credincios partidului, dar la Botoşani nu acceptă să candideze.
Între timp, ba pusă pe listă, ba scoasă, ex-deputata Afrăsânei a anunţat că renunţă la orice fel de candidatură pentru că nu are banii necesari să facă faţă cheltuielilor ce le presupune campania electorală. Aşadar, ghinionul îi urmăreşte cam pe toţi cei care au fost desemnaţi sau au încercat să candideze pe postul de senator în Colegiul Botoşani.
Ieri, pe la liberali se purtau discuţii aprinse pe seama faptului că în Colegiul Botoşani, pentru Senat, va candida chiar preşedintele PSD Botoşani, Constantin Conţac. N-am nici un fel de element care să mă determine să cred că acest zvon va deveni o realitate. Dar de va fi aşa, nu cred că preşedintele Conţac va fi imun la ghinionul ce pare să fi pus stăpânire peste toţi candidaţii care au îndrăznit să-şi încerce norocul în acest colegiu. Nu numai că nu va fi imun la acest ghinion, dar riscă să-l extindă şi asupra feciorului. Aşa că, grijă mare, bădie Costică!
written by Ioan Rotundu
Încercarea liberalilor de a-l exclude din PNL pe secretarul general Florin Ţuircanu a fost însoţită şi de zvonul cum că în locul său, ca vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, va fi desemnat să candideze Ioan Viorel Ciobanu, actualul inspector şef la Inspecţia în Construcţii. O funcţie de conducere în Consiliul judeţean este pentru Ciobanu un vis mai vechi, rămas nerealizat. Iată că şi de această dată visul său s-a dovedit a fi o himeră, el fiind nevoit să facă la loc comanda.
În ce-l priveşte pe Florin Ţurcanu, acesta a găsit la premierul Tăriceanu, şeful său politic, suficientă înţelegere şi înţelepciune de a bloca încercarea liberalilor botoşăneni în a-l exclude din PNL. Era şi normal ca Tăriceanu să ia o astfel de decizie, pentru că sub nici o formă nu era momentul ca într-o organizaţie judeţeană, fie ea şi cea de la Botoşani, să apară disensiuni când toată lumea politică se pregăteşte pentru alegerile parlamentare.
Decizia lui Tăriceanu nu numai că este una de susţinere a lui Florin Ţurcanu, dar şi de încurajare a acestuia în a-şi impune punctul de vedere în partid, aşa cum a făcut-o şi până acum. Însoţit de vreo 16 primari liberali, Ţurcanu a făcut impresie în faţa premierului şi totodată l-a câştigat de partea sa. Faptul că un număr aşa de mare de primari au ales să-l susţină pe Ţurcanu, pentru a nu fi eliminat din partid, demonstrează înrâurirea pe care acesta o are asupra primarilor dar şi a organizaţiilor locale.
Era normal ca primarii să-l susţină, pentru că în campania alegerilor locale Ţurcanu le-a stat aproape, i-a ajutat efectiv, li s-a alăturat în lupta contra adversarilor politici. Mai mult, chiar dacă alegerile au avut loc, Ţurcanu nu i-a abandonat pe primari, cum în general procedează partidele, care-şi mai amintesc de ei după patru ani, când vin alte alegeri. Ţurcanu a continuat să aibă contacte cu ei şi să-i ajute, cât i-a fost cu putinţă. De unde şi simpatia de care se bucură în rândul liberalilor din judeţ.
Chiar dacă Ţurcanu a declarat, întors de la Bucureşti, că între el şi preşedintele Câmpanu n-au existat şi nu există divergenţe, această declaraţie trebuie s-o interpretăm în contextul creat. Conflictul dintre cei doi nu s-a stins, s-a amânat doar pentru după alegeri. Iar dacă vrem să avem un câştigător şi un învins, câştigătorul este Florin Ţurcanu. Cel umilit este fără doar şi poate preşedintele Liviu Câmpanu, care s-a dovedit total neinspirat în a alege momentul răfuielii cu Ţurcanu.
Din această luptă internă de partid Ţurcanu a ieşit întărit şi mai mult, iar dacă acum s-arată miel, nu-i decât o strategie deşteaptă. Ura lui Câmpanu împotriva sa n-a şters-o Tăriceanu cu buretele iertării, doar a estompat-o. Este de aşteptat ca după alegerile parlamentare răfuiala dintre cei doi să izbucnească şi cu mai multă virulenţă. Numai că de va fi aşa, cel mai bine înfipt pe picioare stă Ţurcanu. Doar dacă va rata alegerea sa ca deputat în Colegiul Săveni, iar Câmpanu va câştiga mandatul de senator. Într-o astfel de situaţie se va produce o rocadă de forţe, iar învingătorul va fi cu certitudine Câmpanu.
Trebuie să fim conştienţi că Ţurcanu şi Câmpanu sunt două săbii care n-au loc în aceeaşi teacă. Una dintre aceste săbii va ajunge la fier vechi, pierzându-şi patina vechimii politice. Aş înclina să cred că în teacă va rămâne sabia numită Florin Ţurcanu, dacă iese deputat. Semne că aşa va fi le-a dat chiar Tăriceanu, prin decizia luată.
written by Ioan Rotundu
Liberalul Florin Ţurcanu este în prag de a fi mazilit din partid. Practic, începând de la şedinţa de vineri seară, când Biroul Permanent Judeţean PNL a hotărât să ceară Delegaţiei Permanente excluderea lui Ţurcanu din PNL, pentru acesta a început numărătoarea inversă.
Cu siguranţă că pentru a se lua o astfel de măsură, trebuia obţinută şi binecuvântarea lui Tăriceanu, în calitate de preşedinte PNL la nivel naţional. De vreme ce preşedintele PNL Botoşani, deputatul Liviu Câmpanu a convocat şedinţa şi a supus la vot propunerea de excludere, înseamnă că această binecuvântare s-a primit.
Afirmam în vară, într-un comentariu al meu, că până în toamna aceasta Ţurcanu ori va fi preşedintele PNL, ori va pleca din partid. Iată că afirmaţia mea se adevereşte, numai că se confirmă sub latura cea mai neplăcută pentru Ţurcanu.
La baza excluderii lui Ţurcanu din PNL stau mai multe argumente. Primul, şi cel mai puternic, este legat de comportamentul său. În ultima perioadă Ţurcanu bătea cu pumnul în masă chiar şi la şeful său Câmpanu, considerându-se capo di tutte al PNL. De mai multe ori l-a umilit şi pe prefectul Sorescu, căruia obişnuieşte să-i amintească că „te-am făcut prefect, faci cum îţi spun eu”. Să mai adăugăm grosolănia modului de a dialoga cu colegii din partid, ceea ce i-a atras ura nedeclarată a acestora. Se mai spune că Ţurcanu, în calitatea sa de vicepreşedinte, a căzut la pace cu preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani democrat – liberalul Mihai Ţâbuleac, făcând corp comun în susţinerea unor probleme care n-au fost pe placul liberalilor.
Sunt multe lucruri pe care liberalii i le reproşează lui Ţurcanu. Însă cred că argumentul forte a fost teama lui Liviu Câmpanu că va pierde şefia partidului în favoarea lui Florin Ţurcanu.
Numai că Ţurcanu, cu tot comportamentul său plin de asperităţi şi lipsit de maniere, a făcut multe pentru PNL. El a fost artizanul campaniei în alegerile locale, ocazie cu care a demonstrat că este un bun organizator. Cu tupeul său, Ţurcanu a adunat bani la partid şi s-a impus faţă de cei din conducere cum să fie cheltuiţi. Ţurcanu a reproşat celor din conducerea partidului ori de câte ori a avut ocazia că n-a fost lăsat să se ocupe şi de campania electorală pe municipiu pentru Gheorghe Sorescu, candidatul PNL la primărie. Lăsată pe mâna blajinului Ostafie, campania lui Sorescu s-a dovedit total neinspirată, iar el a pierdut alegerile într-un mod umilitor pentru funcţia sa de fost şi actual prefect.
Excluderea lui în pragul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare s-ar putea să se reflecte negativ pentru partid. Mâna de fier a lui Ţurcanu se va face simţită, dar în defavoarea partidului. Şi înlocuirea lui ca vicepreşedinte CJ, o consecinţă firească a excluderii din partid, va fi simţită de liberal. Buldozer, cum este perceput, Ţurcanu s-a dus cu tupeu la Bucureşti şi a adus ceva bani pentru judeţ. Oare va reuşi aceleaşi performanţe şi cel care-l va înlocui?
În ce-l priveşte pe Ţurcanu, excluderea din PNL îi va aduce multe necazuri. Mai întâi că, din moment ce nu va mai fi ce este, toţi patronii care-i vând acum pâinea produsă de societatea familiei din Dracşani, numită „Poeniţa”, se vor burzului şi vor refuza să mai primească pâinea la vânzare. Fratele său, Mihai Ţurcanu, uns în acest an şeful Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor, şi-a început activitatea împărţind amenzi în dreapta şi în stânga, atrăgându-şi ura multora dintre cei controlaţi. Mazilirea lui Florin va fi urmată, cu siguranţă, de mazilirea fratelui Mihai. Confirmarea, ce-i drept indirectă, vine de la declaraţia lui Gheorghe Ciubotaru, subsecretar de stat la Autoritatea Naţională pentru protecţia Consumatorului, care, prin preşedintele Câmpanu, a votat pentru excluderea lui Ţurcanu din PNL.
Când se va afla că Florin Ţurcanu nu mai taie şi spânzură în partid şi la nivel de judeţ, toţi cei care într-un fel sau altul au fost jumuliţi de familia Ţurcanu, pentru partid sau în folosul lor, vor dezvălui public multe aspecte neplăcute la adresa lor.
Iată cum poate sfârşi cariera nepârguită a unui politician care a lăsat gura să vorbească înaintea puterii de judecată!
written by Ioan Rotundu
Astăzi, la rubrica „Comentariul comentariilor” de pe site-ul Jurnalului Online a apărut o referire la Neculai Rebenciuc, candidatul PNL la parlamentare în Colegiul Flămânzi, dar şi consilierul personal al prefectului Gheorghe Sorescu. În acel comentariu mi-am exprimat mirarea că prefectul, cunoscut ca o personalitate serioasă şi un economist de prim rang, a simţit nevoia să fie consiliat de un fost muncitor la Filatura Flămânzi. Sunt convins că Rebenciuc i-a ajuns consilier impus de conducerea PNL, poate chiar de secretarul general Florin Ţurcanu, această „afacere politică” încadrându-se în tiparele sale de lucru.
Tot astăzi pe site-ul Jurnalului s-a publicat un Comunicat de presă remis redacţiei de către deputatul PDL Radu Drăguş, la rându-i candidat la parlamentare tot în Colegiul Flămânzi, comunicat prin care a solicitat prefectului demiterea lui Neculai Rebenciuc din funcţia de consilier. Drăguş şi-a argumentat capul de cerere prin aceea că, sâmbătă, 4 octombrie a.c., la mitingul de protest organizat de voroneni împotriva conducerii judeţului, Rebenciuc a împărţit participanţilor un pliant electoral pe care stătea consemnat la vedere faptul că el este consilierul prefectului, amestecând instituţia statului, pe care o reprezintă, în campania electorală personală.
Modul în care Rebenciuc a procedat, nu numai că este o încălcare grosolană a legilor electorale, dar intră şi sub incidenţa legii penale. Dar, cum pe la noi n-a existat vreun politician tras la răspundere penală pentru astfel de fapte sau de altă natură, nici Rebenciuc nu va păţi nimic. De unde şi demersul lui Drăguş la prefect, probabil mizând pe onestitatea şi corectitudinea acestuia de a se descotorosi de consilierul predispus la fapte penale. Numai că în demersul său deputatul Drăguş n-a ţinut cont şi de faptul că nu Sorescu şi l-a ales pe Rebenciuc consilier şi nu el are puterea de a-l demite. Firele conduc la liderii PNL, faţă de care Sorescu n-are nici o putere.
Şi acum să mă explic ce legătură este între comentariul meu, cererea lui Drăguş de demitere a lui Rebenciuc şi Rebenciuc însuşi. Legătura o constituie faptul că, tot astăzi, consilierul prefectului Neculai Rebenciuc n-a făcut altceva decât să stea în Prefectură, în faţa calculatorului şi să-şi posteze comentarii favorabile. Şi-a postat comentarii sub pseudonimul „Gica”, „Director Filatura Flămânzi” etc. N-am nimic împotrivă să comenteze, este dreptul său la libera exprimare. Dar dacă „libera exprimare” se realizează în timpul programului şi pe banii publici, atunci cel în cauză comite o gravă abatere de la funcţia deţinută, se descalifică profesional, iar în cazul lui Rebenciuc şi politic.
Iar pentru astfel de „taie frunze la câini pe banii publici” am leacuri. Este prin Consiliul Judeţean un funcţionar care, de cum se prezentă dimineaţa la serviciu, îşi ia cafeaua, se aşează la calculator şi face corectură de texte pe site-urile presei locale. La Jurnalul Online nu mai face corectură şi nici n-o să mai facă. L-am lecuit de această boală psihică şi ar trebui să-mi fie recunoscător. Dacă va fi nevoie, îi vom aplica şi lui Rebenciuc „acelaşi tratament”.
În fond cine este acest Rbenciuc? Nicidecum o personalitate. Un amărăştean din Flămânzi, fost muncitor la Filatura din localitate, după zicerea sa, şef birou la aprovizionare-transportului. Indiferent ce-a fost, şi el are meritul de a fi contribuit la falimentarea societăţii, ceea ce nu-l recomandă defel pentru postul de consilier prefectural.
Ca şi consilier local, ca lider local PNL, Rebenciuc s-a implicat în multe decizii nu tocmai morale în conţinut, despre care pe site-ul Jurnalului Online s-a scris la timpul potrivit.
La alegerile locale din acest an a candidat la Primăria Flămânzi. Electoratul nu l-a vrut de primar. În schimb, conducerea PNL l-a considerat că ar fi un bun viitor parlamentar, aşa că l-a desemnat candidat în Colegiul Flămânzi. Că n-are merite, ce mai contează! Iar până va ajunge să-şi măsoare forţele cu ceilalţi contracandidaţi, Rebenciuc a fost propulsat consilierul personal al prefectului. Funcţie din care va afla că judeţul este mult mai mare decât distanţa de la Flămânzi la Botoşani. Cât despre problemele reale economice şi sociale ale judeţului, nu cred sub nicio formă că pot fi digerate prin pregătirea sa profesională.
Spuneam în comentariul meu că Rebenciuc este precar la capitolul cultură generală. Şi cred că aşa este, pentru că dacă ar fi fost un om cu aplecare spre lectura cărţilor ce constituie materialul bibliografic pentru orice elev până la nivel de liceu inclusiv, ar fi descoperit rostul înţelepciunii populare condensat în proverbele şi zicale atât de bine ticluit strecurate de Creangă în scrierile sale, cum ar fi: decât la oraş codaş, mai bine în satul tău fruntaş; nu te ridica cizmare mai sus decât calapodul; tună de-i adună; spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti. Unele dintre aceste proverbe se potrivesc şi prefectului Sorescu, fără a-i face însă cinste.
Cât despre Rebenciuc, cioflingari politici de genul său au existat în peisajul politic botoşănean din 1990 încoace şi vor mai exista o perioadă de timp. Numai că ei nu mai pot avea succes electoral. S-a deşteptat şi botoşăneanul şi a învăţat să deosebească veneticul de cel bine intenţionat. Închei cu o frază pe înţelesul lui Rebenciuc: „Fă gât, dar pe banii tăi, nu pe-ai noştri!”
written by Ioan Rotundu
De fiecare dată perioada alegerilor este caracterizată şi de o abundenţă de sondaje de opinie, realizate profesional sau de către amatori. Uneori, nici presa nu poate rezista tentaţiei să nu pună de-un sondaj, cu rezultate vădit favorabile celui care l-a comandat. Însă, profesioniste sau de amatori, totdeauna sondajele conţin o doză de adevăr peste care nici un realizator nu poate trece, pentru că atunci rezultatele n-ar avea nici o brumă de credibilitate publică şi s-ar întoarce împotriva celor care sunt avantajaţi sau le sunt dedicate. Există întotdeauna o marjă a minciunii, care dacă este bine dozată cu un procent de adevăr, atunci se realizează acea manipulare publică, cu scopul nedeclarat ca să îndrepte atenţia electoratului spre o anumită persoană candidată, în paguba celorlalţi contracandidaţi ai săi.
Cum spuneam, perioada alegerilor abundă în sondaje, iar în momentul de faţă partidele politice comandă sondaje după sondaje. Unele rezultate sunt date publicităţii, altele sunt servite presei pe sub mână, ca să genereze mai mult interes şi credibilitate, altele sunt ţinute cu grijă prin sertare să nu afle concurenţii că stau mai bine decât cei care le-au comandat. De la începutul lunii septembrie am primit la redacţie fel de fel de rezultate ale unor sondaje mai mult sau mai puţin realizate cu fundamentare ştiinţifică. Nu le-am dat publicităţii, tocmai pentru că ştiam de rostul lor manipulatoriu. Dar le-am comparat, urmărind să descopăr ce este real şi ce este mistificat.
Aşa am putut descoperi că în Colegiul Botoşani pentru Senat candidaţii s-au cam ierarhizat în preferinţele electoratului. Cel puţin, un sondaj care mi-a parvenit de la un partid concurent PNL-ului, indică, spre necazul partidului care a comandat sondajul, că preferatul botoşănenilor ar fi medicul Gabriel Oprişanu, urmat de social-democrata Viorica Afrăsânei şi pe locul III avocatul democrat-liberal Dan Humelnicu. Cifrele sunt elemente de analiză matematică şi nu pun în evidenţă factorii socio-umani care le stau în spate şi care explică de ce ierarhia s-a configurat aşa şi nu altfel.
Asupra acestor factori socio-umani am încercat să insist, pentru a identifica ce anume îl avantajează şi dezavantajează pe fiecare candidat. La Oprişanu, din start, faptul că este medic a atras o anumită simpatie, oamenii de rând având respect faţă de această profesie. Apoi, Oprişanu a avut inspiraţia, mult invidiată de contracandidaţii săi, să iniţieze acţiunea de amploare numită „Luna sănătăţii”, derulată în septembrie şi prelungită pentru octombrie. În cadrul acestei acţiuni s-au efectuat analize gratuite pentru cei care şi-au manifestat dorinţa, în special în ce priveşte glicemia, s-a măsurat tensiunea arterială, oamenii fiind bucuroşi că li s-a oferit un astfel de prilej. Bineînţeles că cei în halate albe, care au „operat” în numele Autorităţii de Sănătate Publică Botoşani, unde Oprişanu este director, au avut grijă să le atragă atenţia celor veniţi pentru analiză că Oprişanu este candidatul PNL la Senat în Colegiul Botoşani. Iar aceste mici precizări s-au reflectat pozitiv în sondajul privind intenţia de vot, Oprişanu instalându-se comod în fruntea preferinţelor.
Social-democrata Viorica Afrăsânei, rămasă până la urmă pe listă graţie avocatului conservator Sergiu Andone, care a renunţat la rolul lui Agamiţă de Botoşani pe motiv de distanţă, se situează pe locul II, dar la ceva distanţă. Ea vine din rândul „expiraţilor politici”, o piatră de moară care va atârna greu în decizia electoratului, ce vrea „prospături politice”, sătul fiind de parlamentarii de până acum care s-au pierdut în marea anonimatului, fără a face ceva concret pentru judeţ. Un segment de votanţi are însă. Va fi votată de cei care au „un dinte” împotriva liberalilor şi a lui Oprişanu şi un „alt dinte” împotriva PDL-ului şi a candidatului acestui partid. Este vorba de avocatul Dan Humelnicu care, până la intrarea în competiţie a Vioricăi sufla în ceafa lui Oprişanu, cu mari şanse să-i treacă în faţă. Numai că a avut proasta inspiraţie să lanseze nişte atacuri publice la adresa contracandidaţilor, fără a cuantifica corect consecinţele, adică n-a pus în balanţa impactului public ce îl avantajează şi ce nu. Humelnicu a mai pierdut şi prin apariţiile televizate, mijloc prin care electoratul a luat act că este avocat de profesie. Ori, sunt mulţi cei care au avut parte în viaţă de un proces sau mai multe, fiind jumulit binişor de avocat, de unde şi o anumită doză de repulsie faţă de această profesie. Mai contează şi prezenţa fizică, dicţia, mimica feţei, persuasiunea şi puterea de convingere prin vorbele rostite. Orice candidat trebuie să aibă în spate un sfătuitor cu experienţă, care să simtă pulsul electoratului după fiecare apariţie publică şi să ştie să corecteze ceea ce candidatul greşeşte sau nu dă bine în acele apariţii.
Desigur lupta este la început, ierarhia de astăzi poate fi inversată mâine, pentru că stările emoţionale ale electoratului sunt dinamice de la o apariţie la alta a candidaţilor. Dar tot atât de adevărat este că strop cu strop se formează şuvoiul simpatiei din partea electoratului, iar sub acest aspect Oprişanu pare să aibă abilitate.
written by Ioan Rotundu
Deputatul PRM Ştefan Baban a declarat presei locale că el, după 10 de ani activitate parlamentară, se consideră un politician profesionist şi că n-ar mai putea face şi altceva decât politică.
Să aruncăm o privire asupra trecutului politic al lui Baban. Dintr-un inginer constructor care nu s-a făcut remarcat profesional, el s-a înscris în PRM prin jurul anului 1996, dacă reţin bine.
La acea vreme, capul de listă la alegerile parlamentare îl deţinea un bucureştean, trimisul lui Vadim la Botoşani pe post de Agamiţă.
În lipsa altor personalităţi de vază, pe locul doi a fost trecut Ştefan Baban. Vrerea Domnului a fost ca trimisul lui Vadim s-o mierlească pe undeva pe litoral. Omul era cardiac şi s-a expus prea mult la soare. Aşa s-a ivit şansa lui Baban să ajungă deputat. S-a dus în Parlament îmbrăcat cu blugi sparţi în fund şi încălţat cu adidaşi legaţi cu sârmă. Orice peremist din acele vremuri poate confirma acest mod triumfal prin care Baban şi-a făcut intrarea în Parlament.
Vadim l-a remarcat repede, văzând îl el câinele credincios. Se pare că la mijloc a mai fost vorba de ceva. Chiar dacă, la Botoşani, inginerul constructor Baban nu s-a remarcat prin nimic care să reţină atenţia publică sau mediul său profesional, pare că de ceva s-a ocupat totuşi. O preocupare discretă, cum ar fi fost cea de turnător la fosta Securitate. În preajma anului 2000, înaintea alegerilor parlamentare, cotidianul Ziua a dat publicităţii un document din care reieşea modul de organizare a sistemului informativ al PRM. Dacă şefii cei mari erau foşti ofiţeri de Securitate adunaţi în jurul lui Vadim, deputatul Baban figura în schema organizatorică la nivelul doi, ca şef de Birou, o funcţie nu tocmai de ici, de acolo dacă avem în vedere importanţa pe care Vadim o acorda şi-o mai acordă încă unui serviciu propriu de informare.
În anul 2000, la alegerile parlamentare, din nou Baban a avut sorţi de izbândă. Trecut pe locul doi pe listă la Camera Deputaţilor, primul loc revenind trimisului lui Vadim, un anume Palade, şansa i-a surâs. Dealtfel, alegerile parlamentare din toamna anului 2000 au fost pentru PRM apogeul politic.
Cotat de Vadim ca omul său credincios, care nu s-a implicat în nici o tabără politică din multele care au bântuit PRM-ul în perioada 2000 – 2004, la alegerile parlamentare din toamna anului 2004 Baban a fost acceptat primul pe listă la Camera Deputaţilor. A fost şi singurul candidat PRM din Botoşani care a fost validat parlamentar.
Din punct de vedere al prezenţei în Parlament, trebuie să recunosc că Baban a fost cel mai prolific, adică cel mai activ dintre cei zece parlamentari botoşăneni. Numai că zelul său activist n-a fost în favoarea botoşănenilor, ci a avut statut de slugă lui Vadim. Deputatul Baban s-a raliat oricărei iniţiative a PRM-ului, ca partid de opoziţie, chiar dacă unele iniţiative au fost potrivnice şi intereselor botoşănene. Sub acest aspect, activitatea sa de parlamentar botoşănean este aspru criticabilă.
Citind declaraţia sa depresă cum că se simte şi trăieşte ca un politician profesionist şi că politica este nervul vieţii sale, oxigenul care-l ţine în viaţă, stau şi mă întreb dacă o astfel de declaraţie poate aparţine unui om cu judecata întreagă.
Baban candidează din nou la parlamentare, în Colegiul Săveni. Nu l-am întâlnit niciodată prin această zonă de judeţ, în cei zece ani de când este parlamentar. Nici nu cred că în perioada cât va dura campania, respectiv luna noiembrie, va reuşi să se dea jos din maşină prin toate satele care aparţin acestui colegiu. Sunt convins că nu poate rosti numele comunelor din colegiu, fără să aibă lista lor în mână, dar să-i mai şi cunoască pe toţi primarii.
Faptul că le va vorbi ţăranilor, câţi se vor găsi dispuşi să-l asculte, că el, după zece ani de parlamentar, a devenit un politician profesionist nu va face decât să stârnească sentimente de compătimire. Ţăranii sunt politicoşi, respectuoşi, dar extrem de hâtri şi foarte receptivi la disonanţele dintre prezenţa umană şi vorbele rostite.
Sunt mulţi acei dintre noi care, tot rostind despre persoana noastră anumite lucruri, ajungem chiar să le credem. Baban s-a tot autosugestionat că-i un politician profesionist şi acum chiar crede. Nu cumva îi vorba de paranoia?! Întreb, nu dau cu parul!
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments