Nov 10

Aruncând o privire printre candidaţii la parlamentare, care fac o excesivă risipă financiară, am putut constata, deşi nu mai era nevoie, că politicienii nu învaţă nimic din trecutul altora pentru că pur şi simpli n-au capacitatea de a învăţa din experienţa socială ce s-a acumulat. Fiecare politician nou apărut în branşă se consideră a fi cel mai deştept, cel mai cu şarm la electorat, cel mai nimerit să ne reprezinte interesele comunitare, fără să-i treacă prin cap că el este de fapt un surogat ca multe altele de până acum şi că electoratul nu mai dă doi bani pe închipuita sa deşteptăciune.
Din mulţimea de candidaţi ce se cred deja aleşii noştri, doi mi-au atras atenţia în mod principal. Mă refer la liberalii Neculai Rebenciuc şi Florin Ţurcanu. Ambii demonstrează o risipă financiară care ridică multe semne de întrebare cu privire la provenienţa acestor bani. Ce-i drept, fiecare dintre cei doi îşi are afacerea sa proprie. Numai că afacerile lor n-au de unde face faţă miliardelor de lei ce le-au pus la bătaie.
Este cunoscută (şi spre că în afară de politicieni, cititorii n-au uitat păţania) trista poveste a suliţanului Corneliu Popescu. Şi el a vrut putere, şi el şi-a dorit să ajungă senator al României. La alegerile locale şi parlamentare din anul 2000 era patronul societăţii „Traianus”, un abator de carne. După alegerile din acel an a constatat că societatea sa era, nu numai falimentară, dar şi cu o mare datorie către stat. A abandonat-o şi a înfiinţat alta. A falimentat-o şi pe aceasta în urma alegerilor din anul 2004. De obţinut, n-a obţinut nimic. În alegerile din 2008 a apărut din nou. Cu pretenţia de a fi ales preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani. N-a cules voturi nici cât să iasă consilier. Păţania lui Corneliu Popescu este una de referinţă în domeniu, iar politicienii actuali ar trebui să analizeze cu atenţie cazul său şi să desprindă concluziile corespunzătoare. N-au făcut-o şi nici nu cred că o vor face.
În primul rând că o astfel de analiză impune stăpânirea unor cunoştinţe de sociologie şi politologie, ceea ce este peste putinţa lui Ţurcanu şi Rebenciuc. Aceştia doi promovează o politică cu mijloace empirice, lipsite de conţinut, iar mesajul pe care-l promovează stârneşte cel mult un zâmbet de compătimire. Ei nu pot realiza până unde se poate merge cu incisivitatea asupra alegătorului şi de unde începe agresivitatea asupra lui, care înseamnă să-l îndepărtezi de tine, nu să-l apropii şi să te voteze.
Stilul heirupist nu mai are căutare. Oamenii s-au cam săturat să vadă în faţa ochilor galben, portocaliu sau roşu, să i se bată în poartă pentru a primi o sacoşă cu te miri ce, să fie sunat la uşă pentru a i se înmâna un pliant cu nişte ziceri în care nu crede nici cel ce însoţeşte textul cu poza sa.
În opinia mea, Ţurcanu şi cu Rebenciuc calcă apăsat pe urmele lui Corneliu Popescu. Dacă risipa lor financiară de acum nu se va întrupa în mult râvnitul mandat de parlamentar, şi sunt multe semne să fie aşa, ei vor fi nişte oameni sfârşiţi, cu afacerile falimentate şi cu viitorul înfundat. Viaţa nu te iartă când eşti împotriva semnelor pe care ţi le transmite cum să-i parcurgi firul. Electoratul nu mai este dispus să primească tot ce debordează mintea lor „odihnită”. Grav este că ei nu înţeleg acest lucru şi persistă în a se menţine pe un drum stufos în ramificaţii şi fără vreun capăt.
Şi Ţurcanu, şi Rebeniuc joacă cartea vieţii lor. Este o carte foarte periculoasă şi care poate aduce un sfârşit tragic. M-aş bucura să n-am dreptate în cele afirmate, iar strategia lor să reuşească.

written by Ioan Rotundu


Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia