Nov 25

În prima parte a acestui comentariu am explicat în ce context a ajuns comisarul şef al Gărzii Financiare Botoşani, Corneliu Mihai, să fie promovat subprefect interimar la Prefectura Botoşani. În comentariul de faţă voi încerca să arunc o rază de lumină asupra contextului în care Paul Secrieru a fost titularizat subprefect, în urma examenului susţinut la Bucureşti, în defavoarea lui Corneliu Mihai.
Să ne amintim că imediat după alegerile parlamentare din toamna anului 2004 şi preluarea guvernării de către Alianţa DA, s-a început numirea noilor şefi la instituţiile deconcentrate ale statului. Pentru funcţia de prefect a fost o bătălie cruntă, cu multe lovituri date pe la spate. Ca preşedinte PNL Botoşani şi senator, Mihai Ţâbuleac şi-a dorit un prefect credincios lui. Prin ianuarie 2005, între Ţâbuleac, ca preşedinte PNL şi Flutur, ca primar al Botoşanilor, existau divergenţe majore, Ţâbuleac vedea în Flutur, susţinut de vărul său de la Bucureşti care fusese numit ministrul Agriculturii, un serios concurent la conducerea partidului.
Prima numire de prefect s-a făcut în persoana lui Ioan Diaconu, perceput ca omul de bază al lui Flutur. Turbat, Ţâbuleac l-a ameninţat pe Tăriceanu că pleacă din partid. La acel moment PNL stătea prost cu numărul senatorilor şi nu-şi putea permite să piardă niciunul. Aşa că Tăriceanu i-a făcut voia lui Ţâbuleac, şi l-a demis pe Diaconu. În PNL Botoşani, după o şedinţă furtunoasă, a fost desemnat ca prefect Gheorghe Odae. Când să-i vină numirea oficială, Ţâbuleac a descoperit că şi Odae este omul lui Flutur. Alt scandal, care a blocat numirea lui Odae. Până la urmă Ţâbulerac, se pare că la propunerea lui Gheorghe Ciubotaru, l-a acceptat pe Cristian Roman. La nici o lună avea să descopere că Roman este din aceeaşi comună suceveană cu duşmanul său de moarte Dinu Secrieru. Nu a mai putut face nimic.
Între timp prin PNL s-a început a se contura aripa Stolojan, iar Ţâbuleac i s-a alăturat. Mişcarea sa politică a dus la îmbunătăţirea relaţiilor cu Flutur de la Botoşani, pentru că şi ministrul Gheorghe Flutur era în tabără cu el.
După desprinderea din PNL şi formarea partidului de tranzit PLD, Ţâbuleac iar a avut de făcut faţă unor neîmpliniri. La Botoşani, preşedintele interimar al PLD a fost numit Cătălin Flutur şi nu el, iar după contopirea cu PD-ul, prin formarea actualului PDL, preşedinte cu puteri depline a fost Cătălin Flutur şi nu Ţâbuleac, cum îi erau aspiraţiile şi credinţa că va fi răsplătit pentru că a rămas căţel credincios lui Stolojan.
După o supărare trecătoare, Ţâbuleac s-a împăcat cu Flutur, primind garanţii că va fi susţinut la preşedinţia consiliului judeţean, ceea ce s-a şi întâmplat. În tot acest timp, prefectul Cristian Roman s-a dovedit a fi susţinătorul PDL-ului. L-a adus în preajma sa şi pe Paul Secrieru, căruia avea să-i devină naş. Până l-a năşit, l-a făcut director de cabinet, întărind prietenia cu consăteanul său Dinu Secrieru.
În timp ce prin PDL se împărţeau funcţiile, în PNL noul preşedinte a devenit Liviu Câmpanu. Acesta a declanşa procedura de demitere a prefectului Roman, pe motiv că acesta nu mai are respect pentru culoarea galbenă, plăcându-i cea portocalie. Roman a fost demis, iar odată demiterea sa şi-a pierdut funcţia şi Paul Secrieru.
Cât timp a fost prefect de Botoşani, Roman şi-a făcut mai multe relaţii înalte în Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. Demis de Tăriceanu din funcţia de prefect, Roman a fost numit de ministrul Cristian David în funcţia de secretar general adj. al ministerului, post de pe care poate influenţa mersul multor evenimente prezente şi viitoare. În locul lui Roman, liberalii au reuşit să-l impună prefect pe Gheorghe Sorescu, care este perceput ca loial partidului.
În urma alegerilor locale, preşedinte al CJ a ajuns democrat-liberalul Ţâbuleac. La constituirea CJ-ului, un post de vicepreşedinte a fost ocupat de liberalul Florin Ţurcanu. Dar Ţurcanu a intrat în conflict cu preşedintele Liviu Câmpanu, care l-a simţit că-i vrea funcţia. Încercarea lui Câmpanu de-al îndepărta din partid pe Ţurcanu n-a reuşit. În schimb l-a înrăit pe Ţurcanu, care pare să-şi fi asigurat simpatia celor din PDL, bătând palma cu preşedintele Ţâbuleac.
Pentru a avea deschisă uşa la nivel de prefectură, Flutur, Ţâbuleac şi Ţurcanu aveau nevoie de un om al lor. Postul de subprefect al lui Elvădeanu, proaspăt eliberat, era şansa ivită la momentul potrivit. Rămas credincios PDL-ului botoşănean, de pe postul său de la MIRA, Cristian Roman a făcut lobby ca viitorul subprefect să fie portocaliu, nu galben. Iar finul Paul Secrieru era omul nimerit, pentru locul astfel potrivit.
Şicanele prin care Corneliu Mihai a fost împiedicat să se prezinte la examenul de subprefect, pentru a fi titularizat, nu mai contează. Astfel de şicane fac parte din arsenalul luptelor pentru putere. Cert este că PDL-ul a punctat prin persoana lui Paul Secrieru, iar Ţâbuleac are impresia că una din uşile prefecturii îi este deschisă. Nu se ştie dacă uşa îi va fi deschisă sau numai crăpată, şi nici pentru cât timp. Nu este numai percepţia mea, ci şi a altora.

written by Ioan Rotundu


2 Responses to “De ce Secrieru şi nu Mihai? (II)”

  1. 1. Cunoscator Says:

    Da, cam aşa stau lucrurile. O parte dintre liberali s-au dat cu portocalii lui Flutur. Vor regreta după 30 noiembrie, şi vor regreta amarnic.

  2. 2. BOTOSANI Says:

    Asteptam cu nerabdare urmatorul episod : DE CE SECRIERU ? DE CE UN PORTOCALIU ?

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia