Blogul lui Rotundu

Luni a avut loc ultima şedinţă a Consiliului Judeţean din acest an. Printre altele, pe ordinea de zi s-a aflat şi alegerea unui nou vicepreşedinte în locul liberalului Florin Ţurcanu, care a fost ales şi validat deputat. Toată lumea bună şi m ai puţin pricepută într-ale politicii dădeau ca sigură alegerea în această funcţie a democrat-liberalului Cristian Achiţei. Numai că, stupoare! În urma votului s-a constatat că postul revine consilierului judeţean liberal Cristina Bahrin, director economic la Spitalul TBC Botoşani.
Cum s-a putut întâmpla aşa ceva? Ce anume n-a funcţionat la maşina de vot pe care liberalul Ţurcanu o pusese pe roate împreună cu preşedintele democrat-liberal Mihai Ţâbuleac şi care în ultima perioadă vota pe bandă rulantă vrerile celor doi? Iată întrebări la care încerc să dau un răspuns cât mai apropiat de realitatea celor petrecute.
Prin plecarea lui Florin Ţurcanu din conducerea CJ s-a rupt şi puntea de legătură dintre PDL şi PNL, ce-i drept firavă, dar funcţională. Prin suspendarea acestuia din PNL de către actualul preşedinte şi senator Liviu Câmpanu, puterea de influenţă a lui Ţurcanu asupra liberalilor de vază s-a diminuat, tinzând spre zero.
Să ne amintim că la formarea CJ, în urma alegerilor locale, Câmpanu şi-a dat mâna cu preşedintele PSD Constantin Conţac şi, punând împreună voturile consilierilor judeţeni, au format o majoritate zdrobitoare împotriva PDL. Aşa s-a ajuns ca cele două funcţii de vicepreşedinte să fie împărţite între liberalul Ţurcanu şi social-democratul Conţac. La acea vreme, cei din PDL au încercat să facă o alianţă cu liberalii, dar Câmpanu n-a uitat ce-a tras de pe urma celor care au devenit democrat-liberalii lui Stolojan şi apoi ai lui Băsescu.
Ales vicepreşedinte al CJ, Ţurcanu s-a trezit colaboratorul fostului său şef de partid la PNL, Mihai Ţâbuleac, ajuns preşedintele CJ prin vot uninominal. Încet, încet între cei doi s-a înfiripat o colaborare, ceea ce preşedintelui liberalilor, Liviu Câmpanu, nu i-a convenit defel. Aşa s-a ajuns ca şeful liberalilor să-l excludă din PNL pe Florin Ţurcanu, dar acesta s-a bucurat de sprijinul lui Tăriceanu, iar excluderea sa din PNL a fost anulată.
După alegerile parlamentare, Ţurcanu a obţinut mandatul de deputat. Profitând de degringolada creată prin ieşirea PNL-ului de la guvernare, Câmpanu a reluat răfuiala cu Ţurcanu, care prin alegerea ca deputat avea o putere de influenţă tot mai mare în partid. Ţurcanu a fost suspendat din PNL, iar odată cu suspendarea sa s-a rupt şi colaborarea cu preşedintele Ţâbuleac. Aşa s-a ajuns ca în şedinţa de luni liberalii să voteze cu social-democraţii, dar în favoarea PNL-ului, care şi-a impus un nou vicepreşedinte în persoana Cristinei Bahrin. Ce-a obţinut Conţac de pe urma faptului că a votat candidatul liberalilor nu ştiu, pot doar presupune. Şi presupun că începând de luni, Conţac are în Bahrin un aliat în lupta împotriva duşmanului său de moarte, preşedintele Mihai Ţâbuleac.
Imediat ce a luat act de modul în care s-a votat, preşedintele Ţâbuleac l-a sunat pe Emil Boc şi a reclamat că la Botoşani social-democraţii au trădat alianţa. Care alianţă?
Dacă cei doi preşedinţi de partid, Cătălin Flutur şi Constantin Conţac, potrivit protocolului semnat la Bucureşti, s-ar fi aşezat la masa negocierilor, cred că Achiţei era azi vicepreşedinte CJ. Nici Flutur, nici Conţac n-au vrut să facă primul pas şi să se aşeze la masa tratativelor. Ce s-a întâmplat luni este abia începutul luptei dintre PDL şi PSD. Scandalul cel mare se va produce când va începe ofensiva asupra ocupării posturilor de şefi la Prefectură şi la instituţiile descentralizate ale statului.
Deja marţi, printr-o şedinţă restrânsă, cei de la PSD au făcut împărţeala posturilor de la Sănătate, Agricultură, Direcţia Muncii, IŞJ, medicul Tamara Ciofu şi inginerul agricultor Iulian Toma frecându-şi bucuroşi mâinile. Numai că împărţeala făcută de pesedişti între ei va trebui să fie recunoscută şi de către cei din PDL. Forţele strânse de către fiecare partid se vor descătuşa după Anul Nou. Încaieră-i drace!

Omul de afaceri ieşean, Dănuţ Prisecariu, s-a mutat cu afacerile pe Botoşani, decizia luând-o în urmă cu vreo trei ani, când a intrat în conflict cu rivalul său, ieşeanul Iulian Dascălu.
Mai întâi, Prisecariu a cumpărat Hotelul „Rapsodia”, pe care l-a modernizat şi extins, folosindu-se de credite bancare de natură ipotecară. Apoi a cumpărat terenul unde a funcţionat moara Moldopanului, pe care a ridicat mai multe blocuri de locuinţe, în scop de închiriere şi vânzare a lor. Însă cea mai de anvergură investiţie este cea a mall-ului din centru Botoşanilor. Se pare că pentru construcţia mall-ului Prisecariu a angajat un credit bancar de vreo opt milioane de euro.
Totul a mers bine, investiţiile s-au încadrat în graficul de realizare, până ce criza financiară şi economică au dat buzna peste graniţele României, începând a face ravagii prin mediul economic. Iar Prisecariu a început să aibă mari probleme financiare. Nu ştiu cât de adevărate sunt informaţiile că banca i-ar fi stopat acordarea creditului pe motiv că nu mai finanţează activităţi imobiliare, ci numai afaceri pe rod. Ştiu însă că cei care au lucrat şi lucrează la investiţiile lui Prisecariu n-au mai fost plătiţi de ceva timp, iar sumele pe care constructorii le au de încasat sunt estimate la peste 60 miliarde lei vechi.
De exemplu, Gheorghe Odae, patronul firmei Veritas, care lucrează la modernizarea şi extinderea Hotelului Rapsodia are de încasat vreo 30 miliarde lei vechi. De ceva timp Odae îl tot presează pe Prisecariu, stând pe capul său la sediul din Iaşi. Numai că banii întârzie să-i încaseze, iar Odae are de plătit salarii şi furnizorii de materiale.
Din cauza neîncasării celor vreo patru miliarde lei vechi, patronul societăţii Meridian, Mircea Munteanu, în noaptea de marţi spre miercuri, săptămâna aceasta, a făcut infarct. Omul este internat în stare gravă în spital, iar medicii cardiologi cu greu l-au putut stabiliza.
Bani mulţi are de încasat şi firma Victor Construct. N-am reuşit să aflu o cifră exactă, dar se vorbeşte tot de vreo 30 miliarde lei vechi. Cine a trecut în aceste zile prin preajma mall-ului, a putut observa că forfota de altă dată a constructorilor aproape că lipseşte cu desăvârşire. Ici, acolo câte un muncitor rătăcit mută câte o ţeavă, fluierând a pagubă.
În urmă cu vreo două săptămâni, prin Botoşani a apărut zvonul că din cauza datoriilor pe care le are către constructori, Dănuţ Prisecariu ar fi fugit în Canada. E drept, a fost în Canada, dar s-a întors.
Botoşănenii şi-au dorit mult un mall al lor, iar Prisecariu şi-a propus să le îndeplinească dorinţa. Numai că nimeni n-a prevăzut declanşarea crizei economice. Ar fi păcat ca investiţiile lui Prisecariu să se blocheze din cauza lichidităţilor financiare. Odată întrerupte lucrările, vor dura ani până vor fi reluate. Ştim asta din experienţa de zi cu zi. Apoi, riscăm că rămânem în chiar centrul Botoşanilor cu un gogoloi uriaş din beton, care ar putea deveni, fie monument al incompetenţei manageriale din partea unei societăţi private, fie dovadă peremptorie a crizei economice ce a bântuit România în anul 2008 şi următorii.
Dănuţ Prisecariu a mai avut de învins greutăţi în drumul său de om de afaceri, depăşindu-le cu tact şi inteligenţă. Poate că providenţa îl va ajuta şi de această dată, iar constructorii îşi vor primi banii, fără a mai avea loc noi tragedii umane.

În perioada campaniei alegerilor parlamentare dinspre PDL venea informaţia, dată ca sigur, că imediat după ziua de 30 noiembrie, Constantin Conţac va fi arestat. Despre acest zvon am mai comentat cu ceva timp în urmă, când am scris că arestarea unei persoane nu stă-n putinţa unui lider politic sau a unui partid. Mai ales că, după ce DNA i-a înaintat dosarul spre judecată, judecătorii n-au considerat că inculpatul Constantin Conţac prezintă un pericol social iminent, ca să fie arestat.
Cu toate acestea, în preajma alegerilor tot mai mulţi pedelişti susţineau că arestarea lui Conţac este iminentă. Iată că de atunci au trecut mai bine de două săptămâni, iar Conţac se bucură din plin de libertate şi pare mai sigur pe el ca oricând.
Parteneriatul dintre PDL şi PSD a stricat multe din planurile locale ale unor pedelişti. În primul rând că i-a stricat socoteala lui Ţâbuleac de-a-l schimba pe Conţac din funcţia de vicepreşedinte al CJ. Pentru că potrivit art. 2 din Protocolul semnat „Cooperarea dintre cele două părţi are la bază principiul asumării în comun a guvernării, printr-o colaborare la nivel parlamentar, guvernamental şi local, conform prevederilor constituţionale, legale şi ale prezentului Protocol.”
Aşadar, de vreme ce în plan local trebuie să existe o colaborare şi nu o politică de lovituri pe la spate, o încercare de schimbare a lui Conţac ar declanşa un scandal cu ecouri naţionale şi ar pune sub semnul întrebării respectarea Protocolului. Mai mult, Ţâbuleac se va vedea nevoit să colaboreze cu Conţac. Mă întreb dacă proaspăta înţelegere dintre Ţurcanu şi Ţâbuleac se va mai menţine, în condiţiile în care liberalii au trecut în opoziţie iar protocolul îl obligă pe Ţâbuleac să stea la ceas de taină cu Conţac..
Poate că ar trebui să mă întreb dacă parteneriatul format va rezista, de vreme ce premierul desemnat Teodor Stolojan a demisionat. Demisia lui Stolojan nu-i o surpriză. Era de aşteptat. El a rezistat premier desemnat doar cât PDL şi PSD au negociat protocolul de guvernare. Cine a citit acest protocol a putut realiza că Stolojan n-a avut nici un cuvânt de spus asupra conţinutului acestuia. Dimpotrivă, potrivit art. 6 „Părţile vor elabora, în termen de 3 zile de la semnarea prezentului Protocol, Programul de guvernare care va cuprinde şi măsurile anticriză, ce va fi adoptat în maxim 2 zile de forurile statutare ale celor două părţi.” Iată că avem unul din motivele demisiei lui Stolojan: Programul de guvernare impus prin protocol, un program greu de susţinut în condiţii de criză economică.
Stolojan a conştientizat că nu poate realiza acest program şi a preferat demisia. Un alt motiv al demisiei sale îl putem numai presupune. De astăzi s-a trecut şi la desemnarea miniştrilor pe ministere. Cu siguranţă că vom afla care este adevărul. Probabil că Stolojan n-a fost de acord cu numirea unor miniştri, dar nici nu s-a putut opune voinţei preşedintelui Băsescu care i-a nominalizat.
Cert este că am avut dreptate când am afirmat şi scris că o alianţă PDL – PSD sau PDL – PNL va însemna prelungirea atmosferei de scandal care a marcat întreaga guvernare Tăriceanu. Liniştea ar fi venit de la o guvernare PNL – PSD, cu măsuri de izolare a preşedintelui Băsescu pentru a nu se mai implica în actul guvernării. N-a fost să fie, dar ar putea fi!