Blogul lui Rotundu

written by Ioan Rotundu

Luni a avut loc ultima şedinţă a Consiliului Judeţean din acest an. Printre altele, pe ordinea de zi s-a aflat şi alegerea unui nou vicepreşedinte în locul liberalului Florin Ţurcanu, care a fost ales şi validat deputat. Toată lumea bună şi m ai puţin pricepută într-ale politicii dădeau ca sigură alegerea în această funcţie a democrat-liberalului Cristian Achiţei. Numai că, stupoare! În urma votului s-a constatat că postul revine consilierului judeţean liberal Cristina Bahrin, director economic la Spitalul TBC Botoşani.
Cum s-a putut întâmpla aşa ceva? Ce anume n-a funcţionat la maşina de vot pe care liberalul Ţurcanu o pusese pe roate împreună cu preşedintele democrat-liberal Mihai Ţâbuleac şi care în ultima perioadă vota pe bandă rulantă vrerile celor doi? Iată întrebări la care încerc să dau un răspuns cât mai apropiat de realitatea celor petrecute.
Prin plecarea lui Florin Ţurcanu din conducerea CJ s-a rupt şi puntea de legătură dintre PDL şi PNL, ce-i drept firavă, dar funcţională. Prin suspendarea acestuia din PNL de către actualul preşedinte şi senator Liviu Câmpanu, puterea de influenţă a lui Ţurcanu asupra liberalilor de vază s-a diminuat, tinzând spre zero.
Să ne amintim că la formarea CJ, în urma alegerilor locale, Câmpanu şi-a dat mâna cu preşedintele PSD Constantin Conţac şi, punând împreună voturile consilierilor judeţeni, au format o majoritate zdrobitoare împotriva PDL. Aşa s-a ajuns ca cele două funcţii de vicepreşedinte să fie împărţite între liberalul Ţurcanu şi social-democratul Conţac. La acea vreme, cei din PDL au încercat să facă o alianţă cu liberalii, dar Câmpanu n-a uitat ce-a tras de pe urma celor care au devenit democrat-liberalii lui Stolojan şi apoi ai lui Băsescu.
Ales vicepreşedinte al CJ, Ţurcanu s-a trezit colaboratorul fostului său şef de partid la PNL, Mihai Ţâbuleac, ajuns preşedintele CJ prin vot uninominal. Încet, încet între cei doi s-a înfiripat o colaborare, ceea ce preşedintelui liberalilor, Liviu Câmpanu, nu i-a convenit defel. Aşa s-a ajuns ca şeful liberalilor să-l excludă din PNL pe Florin Ţurcanu, dar acesta s-a bucurat de sprijinul lui Tăriceanu, iar excluderea sa din PNL a fost anulată.
După alegerile parlamentare, Ţurcanu a obţinut mandatul de deputat. Profitând de degringolada creată prin ieşirea PNL-ului de la guvernare, Câmpanu a reluat răfuiala cu Ţurcanu, care prin alegerea ca deputat avea o putere de influenţă tot mai mare în partid. Ţurcanu a fost suspendat din PNL, iar odată cu suspendarea sa s-a rupt şi colaborarea cu preşedintele Ţâbuleac. Aşa s-a ajuns ca în şedinţa de luni liberalii să voteze cu social-democraţii, dar în favoarea PNL-ului, care şi-a impus un nou vicepreşedinte în persoana Cristinei Bahrin. Ce-a obţinut Conţac de pe urma faptului că a votat candidatul liberalilor nu ştiu, pot doar presupune. Şi presupun că începând de luni, Conţac are în Bahrin un aliat în lupta împotriva duşmanului său de moarte, preşedintele Mihai Ţâbuleac.
Imediat ce a luat act de modul în care s-a votat, preşedintele Ţâbuleac l-a sunat pe Emil Boc şi a reclamat că la Botoşani social-democraţii au trădat alianţa. Care alianţă?
Dacă cei doi preşedinţi de partid, Cătălin Flutur şi Constantin Conţac, potrivit protocolului semnat la Bucureşti, s-ar fi aşezat la masa negocierilor, cred că Achiţei era azi vicepreşedinte CJ. Nici Flutur, nici Conţac n-au vrut să facă primul pas şi să se aşeze la masa tratativelor. Ce s-a întâmplat luni este abia începutul luptei dintre PDL şi PSD. Scandalul cel mare se va produce când va începe ofensiva asupra ocupării posturilor de şefi la Prefectură şi la instituţiile descentralizate ale statului.
Deja marţi, printr-o şedinţă restrânsă, cei de la PSD au făcut împărţeala posturilor de la Sănătate, Agricultură, Direcţia Muncii, IŞJ, medicul Tamara Ciofu şi inginerul agricultor Iulian Toma frecându-şi bucuroşi mâinile. Numai că împărţeala făcută de pesedişti între ei va trebui să fie recunoscută şi de către cei din PDL. Forţele strânse de către fiecare partid se vor descătuşa după Anul Nou. Încaieră-i drace!

written by Ioan Rotundu

written by Ioan Rotundu

Omul de afaceri ieşean, Dănuţ Prisecariu, s-a mutat cu afacerile pe Botoşani, decizia luând-o în urmă cu vreo trei ani, când a intrat în conflict cu rivalul său, ieşeanul Iulian Dascălu.
Mai întâi, Prisecariu a cumpărat Hotelul „Rapsodia”, pe care l-a modernizat şi extins, folosindu-se de credite bancare de natură ipotecară. Apoi a cumpărat terenul unde a funcţionat moara Moldopanului, pe care a ridicat mai multe blocuri de locuinţe, în scop de închiriere şi vânzare a lor. Însă cea mai de anvergură investiţie este cea a mall-ului din centru Botoşanilor. Se pare că pentru construcţia mall-ului Prisecariu a angajat un credit bancar de vreo opt milioane de euro.
Totul a mers bine, investiţiile s-au încadrat în graficul de realizare, până ce criza financiară şi economică au dat buzna peste graniţele României, începând a face ravagii prin mediul economic. Iar Prisecariu a început să aibă mari probleme financiare. Nu ştiu cât de adevărate sunt informaţiile că banca i-ar fi stopat acordarea creditului pe motiv că nu mai finanţează activităţi imobiliare, ci numai afaceri pe rod. Ştiu însă că cei care au lucrat şi lucrează la investiţiile lui Prisecariu n-au mai fost plătiţi de ceva timp, iar sumele pe care constructorii le au de încasat sunt estimate la peste 60 miliarde lei vechi.
De exemplu, Gheorghe Odae, patronul firmei Veritas, care lucrează la modernizarea şi extinderea Hotelului Rapsodia are de încasat vreo 30 miliarde lei vechi. De ceva timp Odae îl tot presează pe Prisecariu, stând pe capul său la sediul din Iaşi. Numai că banii întârzie să-i încaseze, iar Odae are de plătit salarii şi furnizorii de materiale.
Din cauza neîncasării celor vreo patru miliarde lei vechi, patronul societăţii Meridian, Mircea Munteanu, în noaptea de marţi spre miercuri, săptămâna aceasta, a făcut infarct. Omul este internat în stare gravă în spital, iar medicii cardiologi cu greu l-au putut stabiliza.
Bani mulţi are de încasat şi firma Victor Construct. N-am reuşit să aflu o cifră exactă, dar se vorbeşte tot de vreo 30 miliarde lei vechi. Cine a trecut în aceste zile prin preajma mall-ului, a putut observa că forfota de altă dată a constructorilor aproape că lipseşte cu desăvârşire. Ici, acolo câte un muncitor rătăcit mută câte o ţeavă, fluierând a pagubă.
În urmă cu vreo două săptămâni, prin Botoşani a apărut zvonul că din cauza datoriilor pe care le are către constructori, Dănuţ Prisecariu ar fi fugit în Canada. E drept, a fost în Canada, dar s-a întors.
Botoşănenii şi-au dorit mult un mall al lor, iar Prisecariu şi-a propus să le îndeplinească dorinţa. Numai că nimeni n-a prevăzut declanşarea crizei economice. Ar fi păcat ca investiţiile lui Prisecariu să se blocheze din cauza lichidităţilor financiare. Odată întrerupte lucrările, vor dura ani până vor fi reluate. Ştim asta din experienţa de zi cu zi. Apoi, riscăm că rămânem în chiar centrul Botoşanilor cu un gogoloi uriaş din beton, care ar putea deveni, fie monument al incompetenţei manageriale din partea unei societăţi private, fie dovadă peremptorie a crizei economice ce a bântuit România în anul 2008 şi următorii.
Dănuţ Prisecariu a mai avut de învins greutăţi în drumul său de om de afaceri, depăşindu-le cu tact şi inteligenţă. Poate că providenţa îl va ajuta şi de această dată, iar constructorii îşi vor primi banii, fără a mai avea loc noi tragedii umane.

written by Ioan Rotundu

În perioada campaniei alegerilor parlamentare dinspre PDL venea informaţia, dată ca sigur, că imediat după ziua de 30 noiembrie, Constantin Conţac va fi arestat. Despre acest zvon am mai comentat cu ceva timp în urmă, când am scris că arestarea unei persoane nu stă-n putinţa unui lider politic sau a unui partid. Mai ales că, după ce DNA i-a înaintat dosarul spre judecată, judecătorii n-au considerat că inculpatul Constantin Conţac prezintă un pericol social iminent, ca să fie arestat.
Cu toate acestea, în preajma alegerilor tot mai mulţi pedelişti susţineau că arestarea lui Conţac este iminentă. Iată că de atunci au trecut mai bine de două săptămâni, iar Conţac se bucură din plin de libertate şi pare mai sigur pe el ca oricând.
Parteneriatul dintre PDL şi PSD a stricat multe din planurile locale ale unor pedelişti. În primul rând că i-a stricat socoteala lui Ţâbuleac de-a-l schimba pe Conţac din funcţia de vicepreşedinte al CJ. Pentru că potrivit art. 2 din Protocolul semnat „Cooperarea dintre cele două părţi are la bază principiul asumării în comun a guvernării, printr-o colaborare la nivel parlamentar, guvernamental şi local, conform prevederilor constituţionale, legale şi ale prezentului Protocol.”
Aşadar, de vreme ce în plan local trebuie să existe o colaborare şi nu o politică de lovituri pe la spate, o încercare de schimbare a lui Conţac ar declanşa un scandal cu ecouri naţionale şi ar pune sub semnul întrebării respectarea Protocolului. Mai mult, Ţâbuleac se va vedea nevoit să colaboreze cu Conţac. Mă întreb dacă proaspăta înţelegere dintre Ţurcanu şi Ţâbuleac se va mai menţine, în condiţiile în care liberalii au trecut în opoziţie iar protocolul îl obligă pe Ţâbuleac să stea la ceas de taină cu Conţac..
Poate că ar trebui să mă întreb dacă parteneriatul format va rezista, de vreme ce premierul desemnat Teodor Stolojan a demisionat. Demisia lui Stolojan nu-i o surpriză. Era de aşteptat. El a rezistat premier desemnat doar cât PDL şi PSD au negociat protocolul de guvernare. Cine a citit acest protocol a putut realiza că Stolojan n-a avut nici un cuvânt de spus asupra conţinutului acestuia. Dimpotrivă, potrivit art. 6 „Părţile vor elabora, în termen de 3 zile de la semnarea prezentului Protocol, Programul de guvernare care va cuprinde şi măsurile anticriză, ce va fi adoptat în maxim 2 zile de forurile statutare ale celor două părţi.” Iată că avem unul din motivele demisiei lui Stolojan: Programul de guvernare impus prin protocol, un program greu de susţinut în condiţii de criză economică.
Stolojan a conştientizat că nu poate realiza acest program şi a preferat demisia. Un alt motiv al demisiei sale îl putem numai presupune. De astăzi s-a trecut şi la desemnarea miniştrilor pe ministere. Cu siguranţă că vom afla care este adevărul. Probabil că Stolojan n-a fost de acord cu numirea unor miniştri, dar nici nu s-a putut opune voinţei preşedintelui Băsescu care i-a nominalizat.
Cert este că am avut dreptate când am afirmat şi scris că o alianţă PDL – PSD sau PDL – PNL va însemna prelungirea atmosferei de scandal care a marcat întreaga guvernare Tăriceanu. Liniştea ar fi venit de la o guvernare PNL – PSD, cu măsuri de izolare a preşedintelui Băsescu pentru a nu se mai implica în actul guvernării. N-a fost să fie, dar ar putea fi!

written by Ioan Rotundu

În şedinţa Consiliului Judeţean Botoşani de joi, 11 decembrie, problemele aflate pe ordinea de zi au fost votate şnur, liberalii şi democrat-liberalii votând umăr la umăr. Şi consilierii judeţeni PSD au votat, probabil împăcaţi cu gândul că o eventuală opoziţie nu le va ajuta la nimic.
Aşadar, avem şi în Consiliul Judeţean o maşină de vot care-i va satisface preşedintelui Mihai Ţâbuleac orice poftă ar avea. Nu numai Ţâbuleac va fi beneficiarul noii maşini de vot, ci şi PDL-ul ca partid.
Vă veţi întreba de ce liberalii îi susţin pe democrat-liberali şi nu social-democraţii cum ar fi firesc, avându-se în vedere alianţa care se coace pentru guvernare? Simplu. Consilierii judeţeni liberali sunt controlaţi de către Florin Ţurcanu, iar acesta a bătut palma cu Ţâbuleac, refăcând amiciţia din perioada când Ţâbuleac era preşedintele PNL iar Ţurcanu mâna sa dreaptă. Ţurcanu a mai bătut palma şi cu Flutur, iar declaraţiile sale cum că nu va părăsi PNL-ul sunt de faţadă, pentru că el deja este în PDL cu trup şi suflet, având alături consilierii judeţeni, primarii, viceprimarii şi consilierii locali, Liviu Câmpanu fiind preşedinte doar pe sediul PNL, prin care bate vântul.
În şedinţa CJ de joi s-au împărţit bani la primării. Mulţi s-au mirat că de aceşti bani au beneficiat primari ai PNL şi PSD, pe lângă cei ai PDL. Nu trebuie să mire pe nimeni faptul că preşedintele Ţâbuleac a dat bani la aceşti primari. Este recompensa pentru munca lor de a aduna voturi în favoarea candidaţilor PDL la parlamentare. De exemplu, primarii social-democraţi de la Hudeşti şi Dângeni au adunat mai multe voturi pentru candidatul PDL decât pentru cel din partidul lor. Cum să nu le dea bani Ţâbuleac, mai ales că aceşti primari sunt numai formal la PSD, ei punându-se cu întreg calabâcul în slujba PDL.
Revenind la maşina de vot care s-a format în CJ, putem da ca sigur că viitorul vicepreşedinte, care va lua locul lui Florin Ţurcanu, este democrat-liberalul Cristian Achiţei. Deja Achiţei tratează cu preşedintele Ţâbuleac ce direcţii îi va da în competenţă.
În ce-l priveşte pe celălalt democrat-liberal, rămas fără coledgiu în urma alegerilor parlamentare, mă refer la Viorel Alexandru, acesta se pregăteşte să ocupe funcţia de subprefect, în locul actualului David Şalgău.
Deşi Constantin Conţac s-a mutat cu biroul la Bucureşti, pentru a fi pe fază la împărţirea funcţiilor de prefect, se pare că demersul său va rămâne fără rezultat. Jocul pentru viitorul prefect de Botoşani pare să fie făcut. Locul lui Gheorghe Sorescu va fi luat de către fostul prefect Cristian Roman, cunoscut ca om de bază pentru PDL şi aflat în strânse relaţii de amiciţie cu Cătălin Flutur şi Mihai Ţâbuleac.
Chiar dacă viitorul guverna va fi format din PDL şi PSD, la Botoşani social-democraţii nu vor primi funcţii în Prefectură, doar ceva pe la instituţiile deconcentrate. Mai mult, preşedintele Ţâbuleac i-a pus gând rău lui Conţac, ca vicepreşedinte CJ, şi vrea să-l schimbe. Cu maşina de vot pe care o are la dispoziţie, nimic nu-l va opri pe Ţâbuleac să-i ia funcţia lui Conţac.
Revenirea lui Cristian Roman pe funcţia de prefect, duşmanul de moarte al lui Conţac, se va redeschide scandalul dintre cei doi, un motiv în plus pentru Ţâbuleac să-l elimine pe Conţac din conducerea CJ. Doar dacă, forţaţi de la Bucureşti, cei trei vor trebui să se suporte, ceea ce îmi vine greu să cred că se va întâmpla.

written by Ioan Rotundu

Ce se întâmplă în aceste zile, dar mai ales ce s-a petrecut în cursul zilei de ieri, m-a dus cu gândul la celebrul roman al scriitorului rus Nicolai Vasilievici Gogol, intitulat „Suflete moarte”. Despre acest roman, regretatul  profesor universitar săvinean la origine, Emil Iordache, un om de o cultură deosebită şi un specialist redutabil asupra literaturii ruse scris „… prin Suflete moarte autorul plănuia o Odisee în trei părţi, după modelul Divinei comedii a lui Dante, prima dintre ele reprezentând “infernul” Rusiei, a doua – “purgatoriul”, iar a treia – “paradisul”, mântuirea ei.”
Cu puţină imaginaţie, de când preşedintele ţării este Traian Băsescu, România trăieşte o întreagă odisee. Numai că nou suntem la prima parte: infernul. Căci numai infern poate fi numită perioada celor patru ani de scandal preşedinţial şi guvernamental, cum infern este cuvântul potrivit evenimentelor care se succed în aceste zile. Purgatoriul va veni după alegerile prezidenţiale de la anul, când Băsescu va fi fugărit de la Cotroceni iar poporul român va răsufla uşurat că a ieşit de sub zodia unui blestem. După care vom putea să ne bucurăm de o viaţă tihnită, demnă de „paradis”.
Dar până vom ajunge să parcurgem cele două etape, avem a ne blestema zilele în etapa „infernului” creat de preşedinte şi clasa politică ce nu dă nicicum semne că s-ar fi primenit în urma ultimelor alegeri şi că s-a scuturat de ciorchinele de politicieni corupţi şi putrezi la morală.
Împins de baronii locali pe care Băsescu, din varii motive, i-a aliniat la poarta DNA , PSD-ul a pus de-o cununie guvernamentală nefirească şi împotriva firii doctrinei politice cu PDL-ul, acceptând ca în rolul de staroste să fie preşedintele Băsescu. Iar preşedintele a început să „prepare” mirii pentru cununie. Dacă este adevărat, şi cred că este, Băsescu l-a însărcinat pe „Prostănac” să refuze UDMR-ul drept vornicel guvernamental. Cică el n-o poate face, pentru că a băut palincă bruderschaft  cu maghiarii chiar în fieful lor din Harghita şi Covasna şi că n-ar da bine internaţional să le ia el dreptul la vornicie guvernamentală.
Iar Prostănacul şi-a luat rolul în serios şi gângureşte de dimineaţa până seara că el nu-şi bagă capul sub cununia cu PDL-ul dacă UDMR-ul îşi păstrează rolul de vornicel.
Preocupat cu suzeta udemeristă tuflită în gură de preşedinte, Prostănacul n-a mai avut timp să observe că starostele Băsescu i l-a hărăzit naş pe cel cu gura încleştată şi apăsat la vorbă, Teodor Stolojan. Cum nunta era prea avansată, iar invitaţii la marele ospăţ al puterii din partea mirelui tot mai dornici să se aşeze la masa cu bucate, Prostănacul a accepta naşul fără prea multe mofturi. Băsescu are a se bucura. De vreme ce a cedat odată, îi va fi mult mai uşor să cedeze şi ce i se va impune de acum înainte.
Prostănacul, în credulitatea sa că mireasa PDL este sinceră în a-i da mâna şi naşul să joace cu adevărat rolul de naş spiritual, nu observă că starostele mimează această căsătorie, folosind de mireasa drept momeală până la trecerea punţii, adică până la formarea guvernului. După care starostele va da mirelui şi invitaţilor săi câte un şut în fund, aruncându-i din palatul guvernamental direct în coşul istoriei, pentru a fi judecaţi pe măsura faptelor comise.
În fond, Prostănacul şi ai lui îşi merită pe deplin soarta. Din politicieni onorabili (cât poate fi un politician onorabil pe meleagurile româneşti) şi stimaţi de câteva milioane de votanţi, au ales trădarea propriilor susţinători, căzând pradă lăcomiei de înavuţire. Imediat ce pirostriile vor fi ridicate de pe capul mirelui şi a miresei, starostele va trece la acţiune. Celor care au dosar la DNA li se va accelera finalizarea cercetărilor. Cei fără de dosar, dar care sunt o piedică în calea puterii preşedintelui, îşi vor vedea numele scris pe copertele unui dosar nou. Apo vor fi ridicaţi de la masa cu bucate, pentru a face lor celor invitaţi de naşul Stolo la cererea lui Băse. Trăim aceeaşi perioadă a sufletelor moarte gogoliene, numai că la noi în loc de votcă personajul principal bea whisky, iar în loc de balalaică şi dans cazacioc i se cântă  manele la acordeon şi dansează ţigăneşte.

written by Ioan Rotundu

Florin Ţurcanu este un fel de Marian Vanghelie de Botoşani. Precum social-democratul ajuns celebru prin sintagma „care este”, şi Ţurcanu este precar la capitolul cultură generală, este repezit la vorbă, poate ca o consecinţă a temperamentului său coleric, vorbeşte agramat şi cu multe dezacorduri.
În schimb, precum tizul său bucureştean, şi Ţurcanu are fler politic, simte dincotro bate vântul şi cum să se aşeze pentru a-i fi cât mai prielnic.
Vanghelie a ridicat organizaţia Bucureşti la rang de decizie politică la nivel naţional. Hulit de toată lumea, căutat de presă pentru modul său agramat de exprimare şi pentru declaraţiile politice tăioase, Vanghelie şi-a văzut de drumul său, de cariera sa politică. S-a luat de piept cu Adrian Năstase în perioada când acesta era în plină glorie şi l-a învins. S-a dat la Iliescu, iar acesta a făcut un pas înapoi.
Încet, încet şi presa a început să-l trateze altfel. Nu mai vorbesc de adversarii politici, unii foarte puternici (Băsescu, Videanu), care au descoperit în el un luptător şi au început să-l respecte.
Coborând la nivelul Botoşanilor, şi Florin Ţurcanu a fost şi încă este luat în derâdere. Cu toate defectele vizibile şi nevizibile, cu toate reproşurile care i se fac, el continuă să-şi vadă de calea sa. Îi studiez de mai mult timp evoluţia politică, pentru că Ţurcanu este genul de om înzestrat cu înţelepciunea nativă a poporului nostru şi nu este un produs social instruit prin şcoli înalte sau format intelectual prin metode autodidacte. În viaţa mea am mai întâlnit astfel de oameni şi i-am admirat pentru spiritul de prezenţă cu care ştiu să iasă din orice încurcătură, ori pentru surprinzătoarele calităţi de buni organizatori.
Pe site-ul Jurnalului sunt multe articolele prin care l-am criticat pe Ţurcanu pentru ceea ce am apreciat că a făcut prost, pentru comportamentul său aparte, de lup singuratic, pentru unele acţiuni şi fapte dăunătoare PNL-ului. Numai că şi Ţurcanu, ca şi Vanghelie, a reuşit să-şi facă cunoscută personalitatea şi mesajul său politic. În forme simple, pentru unii greu de sesizat.
În PNL, de când Dinu Secrieru n-a mai fost ales preşedinte, s-a declanşat o luptă surdă pentru putere. Ţâbuleac l-a mazilit pe Secrieru, Câmpanu pe Ţâbuleac iar acum a venit rândul lui Câmpanu să fie mazilit.
De mai mult timp l-am simţit pe Ţurcanu că este dornic de putere şi că privirea sa stă ţintuită asupra scaunului de preşedinte al partidului. Câmpanu nu m-a luat în serios. Şi-a dat seama de curând că Ţurcanu îi suflă în ceafă. Total neinspirat, a vrut să-l elimine din partid chiar în pragul alegerilor parlamentare. Ţurcanu s-a dus la Tăriceanu, însoţit de un alai de primari şi viceprimari. Tăriceanu a anulat excluderea sa din PNL Botoşani. După alegeri, când Ţurcanu a obţinut mandatul de deputat, din nou Câmpanu a încercat să-l elimine. Deocamdată l-a suspendat.
În clin să cred că şi de această dată Câmpanu s-a pripit. Probabil că PNL va rămâne în opoziţie. Tăriceanu are nevoie de oameni puternici, nu de caractere mărunte. Ţurcanu este un caracter puternic. De nu va pleca din PNL către PDL, cum pare a da de înţeles, atunci este de aşteptat să-şi mobilizeze susţinerea din partid formată din primari, viceprimari şi consilieri locali şi să se ducă din nou la Tăriceanu. Iar de această dată va veni de la Bucureşti cu dezlegarea de a face ordine în partid. Nu-l văd deloc bine pe Câmpanu. Şansa sa este ca Ţurcanu să migreze la PDL.
De vreme ce Buhăianu a făcut carieră la PDL, de ce n-ar face şi Ţurcanu, care este mult mai bătăios. Să mai luăm act că „Ţurcanu care este”, ca deputat, va încerca să-şi ridice cota politică prin mijloacele simple de care dispune, dar care sunt extrem de eficiente.
În ce mă priveşte, voi continua să-l observ, să-i observ evoluţia politică şi să-i descriu faptele aşa cum le împlineşte. Poate am să-i fac şi lui un loc în galeria locală a politicienilor, cine ştie ce ne va hărăzi viitorul.

written by Ioan Rotundu

Prin validarea lui Florin Ţurcanu ca deputat PNL, postul de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani a devenit vacant. Va fi interesant de privit lupta care se va da pentru ocuparea acestui post, pentru că va fi o luptă între partide şi între membrii aceluiaşi partid.
Deşi postul este al PNL, există o mare şansă ca cei din PDL să-şi impună omul lor.
Să revenim asupra unor evenimente consumate spre sfârşit de campanie electorală, evenimente care au trecut aproape neobservate. În primul rând că la ultima şedinţă de CJ, alianţa PNL – PSD n-a mai funcţionat. Liberalii, sub controlul strict al lui Florin Ţurcanu, care s-a aflat în sală, au votat alături de consilierii judeţeni ai PDL. Aşa se face că Geanina Pintilii, directorul Direcţiei de Drumuri şi Poduri a CJ a putut fi schimbată din funcţie. Configuraţia votului a fost prima dovadă că Florin Ţurcanu a bătut palma cu preşedintele Ţâbuleac şi cu Cătălin Flutur, preşedintele PDL, împotriva lui Constantin Conţac şi a duşmanului său de moarte Liviu Câmpanu.
Este, dacă vreţi, răzbunarea lui Ţurcanu asupra preşedintelui PNL, Liviu Câmpanu, care a vrut să-l excludă din partid chiar înaintea alegerilor parlamentare. Faptul că toţi consilierii judeţeni liberali l-au ascultat pe Ţurcanu şi nu pe Câmpanu, este iarăşi dovada că, în PNL, Câmpanu a ajuns figurant, toată suflarea, sau aproape toată suflarea liberală formată din consilieri judeţeni, primari, viceprimari şi consilieri locali ascultând de Ţurcanu.
L-am avertizat pe Liviu Câmpanu cu aproape un an în urmă să fie atent la Florin Ţurcanu, pentru că acesta va încerca să-i ia locul. N-a luat avertismentul în serios, iar când a descoperit că nu el conduce partidul, ci Ţurcanu, a acţionat speriat şi în pripă, încercând excluderea acestuia din PNL. N-a reuşit, în schimb i-a întărit lui Ţurcanu şi mai mult autoritatea în partid.
Din PNL, cel care urmăreşte de mai mult timp funcţia de vicepreşedinte CJ este Ioan Viorel Ciobanu, actualul inspector şef la Inspecţia de Stat în Construcţii. Ciobanu este un liberal taliban, rămas încă fidel lui Câmpanu şi nu-l agreează pe Ţurcanu. Nici Ţurcanu nu-i îndrăgostit lulea de Ciobanu, mai ales că a încercat să-l concureze la funcţia de vicepreşedinte, atunci când s-a format CJ-ul.
În PDL, Cristian Achiţei a pierdut mandatul de deputat, dar nu pare să fie prea afectat. De remarcat că el i-a fost lui Ţurcanu concurent în acelaşi colegiu. Este de aşteptat ca, printr-un gest de credinţă şi dovadă de fidelitate către PDL, Ţurcanu să-şi dreseze consilierii judeţeni liberali să voteze cu candidatul PDL, care va fi Cristian Achiţei.
Numai că şi în PDL sunt în momentul de faţă lupte interne. Printre cei care au pierdut alegerile se află şi Viorel Alexandru, care a fost senator o perioadă scurtă. Alexandru vrea şi el să ajungă vicepreşedinte al CJ, uzând de cartea sa de vizită pe care stă scris că a fost prefectul judeţului şi directorul general al Finanţelor. Preşedintele PDL, Cătălin Flutur se află, se află într-o situaţie dificilă. El va trebui să decidă între Achiţei şi Alexandru, ceea ce nu-i va fi uşor.
În toată această orchestraţie politică, social-democraţii vor fi simpli spectatori, ei nemaiavând nici o putere politică şi nici un cuvânt de spus.
Periculos este faptul că atât la judeţ cât şi la nivelul Primăriei Botoşani s-a format o majoritate vot controlată de PDL, care poate vota orice, neavând vreo opoziţie. De la această majoritate de vot la comiterea de abuzuri şi acte de corupţie nu-i decât un pas. Mic!

written by Ioan Rotundu

Cred că un minim de informaţii despre parlamentarii proaspăt aleşi pot oferi celor interesaţi. Sunt informaţii de care am luat la cunoştinţă de-a lungul activităţii mele profesionale, dar majoritatea sunt din 1993 încoace, când am început să mă reprofilez pe jurnalism.
De ieri, avem nouă parlamentari, faţă de zece cât am avut în legislatura proaspăt expirată. Despre unii s-a scris în presă, aşa că nu sunt chiar total necunoscuţi botoşănenilor. Despre alţii, aflaţi cândva în prim planul vieţii politico-administrative, s-a cam uitat ce-au făcut la viaţa lor. Sunt şi vreo doi total necunoscuţi, chiar şi pentru partidul din care fac parte. Să-i trecem în revistă în ordinea intrării lor în politică.
1. Gheorghe Marcu provine, ca mulţi alţi politicieni botoşăneni, din Electrocontact. S-a remarcat în zilele din decembrie 1989, a intrat în CPUN şi apoi PDSR. Ca recompensă, a trimis deputat în legislatura 1992 – 1996. Revine deputat în legislatura 2000 – 2004, după care primeşte funcţia de director al FPP – Filiala Botoşani. Şi-a pus pe picioare o reţea de magazine alimentare, la care a renunţat de vreo doi ani încoace. Se presupune că are o avere substanţială, formată din bunuri imobile, plasamente financiare, acţiuni şi lichidităţi în conturi bancare. A ieşit senator fără a purta o campanie costisitoare, mizând pe faptul că în colegiul în care a candidat sunt mulţi primari social-democraţi. N-a greşit când a mizat pe sprijinul primarilor PSD. Câtă vreme a fost parlamentar nu s-a distins cu nimic deosebit şi n-a sprijinit judeţul în obţinerea vreunei investiţii importante. Mai mult l-a interesat avantajele personale.
2. Liviu Câmpanu este liderul PNL Botoşani. În legislatura 2004 – 2008 a ocupat funcţia de deputat. Este medic de profesie şi dărăbănean la origine. Ca deputat şi ca lider de partid aflat la guvernare, a rezolvat câte ceva pentru judeţ. Mai ales în domeniul sănătăţii. L-a adus de câteva ori în Botoşani şi pe ministrul Nicolaescu. Prin Câmpanu s-au obţinut bani pentru modernizările de la Spitalul judeţean, prin el s-au obţinut repartizarea la Botoşani a unor aparate medicale extrem de rare şi costisitoare.
Tot ca deputat, a fost suspectat că împreună cu secretarul PNL, Florin Ţurcanu, au beneficiat de subvenţii la animale în condiţii nelegale. Este vorba de unele afaceri neelucidate derulate de către Florin Ţurcanu prin abatorul de la Dracşani, aparţinând societăţii Carni Com. A mai fost suspectat că împreună cu Gabriel Oprişanu, directorul Autorităţii de Sănătate Publică Botoşani, a beneficiat, sub formă de comisioane primite de la benmeficiarii de lucrări, din banii aduşi de la guvern în domeniul sănătăţii. Cântărind binele şi răul făcut, cred că a fost unul dintre deputaţii care a făcut ceva şi pentru judeţ. Ca viitor senator bănuiesc că nu va sta deoparte. Cu siguranţă va fi în miezul evenimentelor, dar nu pot aprecia dacă va milita pentru interesul judeţului sau al său.
3. Dan Humelnicu, membru PDL, avocat de profesie. Este la al doilea mandat de consilier municipal, iar acum a reuşit să obţină mandatul de senator. Este o persoană fără rezultate notabile în cariera sa politică de până acuma, dar are capacitatea de a se implica şi a se face remarcat. Sper să facă o figură frumoasă pentru judeţul nostru.
4. Andrei Dolineaschi, profesor, dorohoian la origine, consilier judeţean. A intrat în politică aderând la PDSR. În legislatura 1966 – 2000 a fost şeful de cabinet al deputatului Şerban Mihăilescu, zis şi Miky Şpagă. Apoi a ajuns consilierul personal al preşedintelui Mircea Geoană. Este tânăr, bătăios, are relaţii la nivel înalt. Alegătorii din zona Dorohoiului şi-au pus mari speranţe în puterea sa de a face câte ceva. Poate că nu le va înşela aşteptările.
5. Nicolae Rebenciuc, fost şef birou transporturi la Filatura Flămânzi. Şi-a pierdut postul odată cu falimentul fabricii. Ca liberal, a obţinut şi mandatul de consilier local. Se spune că ar fi în curs de absolvire a unei facultăţi juridice. Nu s-a remarcat prin nimic deosebit în comunitatea din Flămânzi şi este perceput cu o înzestrare intelectuală modestă. A fost promovat consilierul prefectului Sorescu, în a doua venire a acestuia în fruntea Prefecturii Botoşani, funcţie de care s-a folosit în campania electorală. A ieşit deputat prin reîmpărţirea voturilor la nivel de ţară, deşi a ocupat doar locul trei în colegiu. Va fi o mână în plus ridicată în parlament, într-un anonimat ce va dura patru ani, dacă nu vom avea alegeri anticipate.
6. Obuf Cătălin Buhăianu, fost şi actual deputat PDL. Este o persoană controversată, cu o imagine publică proastă. I se impută multe ilegalităţi,. Mai ales legate de amenajarea unui club sportiv. Şi cu moralitatea stă prost. A ieşit deputat PSD şi s-a mutat la PDL. Noul mandat l-a obţinut, nu că ar fi meritat, ci pentru că unul dintre concurenţii săi a fost Liviu Conţac. Prin votul negativ dat lui Conţac, a ieşit Buhăianu deputat. N-a făcut nimic patru ani, nu va face nici de acum înainte.
7. Costică Macaleţ, şi el fost şi actual deputat PSD. În cei patru ani care tocmai au trecut, colegii de Cameră l-au poreclit „Mutul parlamentului”, pentru că n-a deschis gura. A obţinut noul mandat pentru că botoşănenii l-au sancţionat prin vot negativ pe liberalul Gheorghe Ciubotaru, principalul concurent. Şi el va sta patru ani în parlament, fără ca noi să mai ştim de existenţa sa.
8. Florin Ţurcanu, deputat PNL la primul său mandat. Am atras atenţia încă din precampanie că Ţurcanu este un concurent periculos, este un  luptător şi nu abandonează lupta nici dacă s-ar afla în agonie. Considerat ca având o cultură la limita de jos, o moralitate politică îndoielnică, violent din fire, Ţurcanu se duce în parlament să facă ceva. Aşa, buldozer cum este considerat, vom auzi des despre isprăvile sale. Mai ales când va fi descoperit de către presa acreditată, care are nevoie de astfel de parlamentari, să mai condimenteze activitatea lor.
9. Stelică Strungaru, este un dărăbănean ce face parte din categoria şmecherilor, descurcăreţilor în viaţă. În cunosc de prin 1970. A fost gestionar, şef de restaurant, şef de cabană iar după 1990 s-a învârtit cu fostul primar PSD Cornel Aroşoaie şi preşedintele Consumcoop Constantin Amironesei şi a pus mâna pe complexul de alimentaţi publică din Darabani, inclusiv pe pământul de sub clădiri, pământ care se afla în circuitul public. Dar primarul, când s-a văzut motivat, n-a mai ţinut cont de acest „mic” amănunt. Stelică s-a mai ocupat cu comerţul de mobilă sacond-hand, cu jocul de poker, unde se spune că ar fi pierdut averi uriaşe. Cum restaurantul şi discoteca nu mai au clienţi, patronul Strungaru s-a reprofilat. A băgat mâna în buzunar şi şi-a cumpărat un mandat de deputat, pentru patru ani. Va avea timp suficient de poker, că la altceva oricum nu se pricepe.
Cam aceştia-s parlamentarii noştri pentru mandatul 2008 – 2012. Vom culege ce-am semănat!

written by Ioan Rotundu