Dec 09

Florin Ţurcanu este un fel de Marian Vanghelie de Botoşani. Precum social-democratul ajuns celebru prin sintagma „care este”, şi Ţurcanu este precar la capitolul cultură generală, este repezit la vorbă, poate ca o consecinţă a temperamentului său coleric, vorbeşte agramat şi cu multe dezacorduri.
În schimb, precum tizul său bucureştean, şi Ţurcanu are fler politic, simte dincotro bate vântul şi cum să se aşeze pentru a-i fi cât mai prielnic.
Vanghelie a ridicat organizaţia Bucureşti la rang de decizie politică la nivel naţional. Hulit de toată lumea, căutat de presă pentru modul său agramat de exprimare şi pentru declaraţiile politice tăioase, Vanghelie şi-a văzut de drumul său, de cariera sa politică. S-a luat de piept cu Adrian Năstase în perioada când acesta era în plină glorie şi l-a învins. S-a dat la Iliescu, iar acesta a făcut un pas înapoi.
Încet, încet şi presa a început să-l trateze altfel. Nu mai vorbesc de adversarii politici, unii foarte puternici (Băsescu, Videanu), care au descoperit în el un luptător şi au început să-l respecte.
Coborând la nivelul Botoşanilor, şi Florin Ţurcanu a fost şi încă este luat în derâdere. Cu toate defectele vizibile şi nevizibile, cu toate reproşurile care i se fac, el continuă să-şi vadă de calea sa. Îi studiez de mai mult timp evoluţia politică, pentru că Ţurcanu este genul de om înzestrat cu înţelepciunea nativă a poporului nostru şi nu este un produs social instruit prin şcoli înalte sau format intelectual prin metode autodidacte. În viaţa mea am mai întâlnit astfel de oameni şi i-am admirat pentru spiritul de prezenţă cu care ştiu să iasă din orice încurcătură, ori pentru surprinzătoarele calităţi de buni organizatori.
Pe site-ul Jurnalului sunt multe articolele prin care l-am criticat pe Ţurcanu pentru ceea ce am apreciat că a făcut prost, pentru comportamentul său aparte, de lup singuratic, pentru unele acţiuni şi fapte dăunătoare PNL-ului. Numai că şi Ţurcanu, ca şi Vanghelie, a reuşit să-şi facă cunoscută personalitatea şi mesajul său politic. În forme simple, pentru unii greu de sesizat.
În PNL, de când Dinu Secrieru n-a mai fost ales preşedinte, s-a declanşat o luptă surdă pentru putere. Ţâbuleac l-a mazilit pe Secrieru, Câmpanu pe Ţâbuleac iar acum a venit rândul lui Câmpanu să fie mazilit.
De mai mult timp l-am simţit pe Ţurcanu că este dornic de putere şi că privirea sa stă ţintuită asupra scaunului de preşedinte al partidului. Câmpanu nu m-a luat în serios. Şi-a dat seama de curând că Ţurcanu îi suflă în ceafă. Total neinspirat, a vrut să-l elimine din partid chiar în pragul alegerilor parlamentare. Ţurcanu s-a dus la Tăriceanu, însoţit de un alai de primari şi viceprimari. Tăriceanu a anulat excluderea sa din PNL Botoşani. După alegeri, când Ţurcanu a obţinut mandatul de deputat, din nou Câmpanu a încercat să-l elimine. Deocamdată l-a suspendat.
În clin să cred că şi de această dată Câmpanu s-a pripit. Probabil că PNL va rămâne în opoziţie. Tăriceanu are nevoie de oameni puternici, nu de caractere mărunte. Ţurcanu este un caracter puternic. De nu va pleca din PNL către PDL, cum pare a da de înţeles, atunci este de aşteptat să-şi mobilizeze susţinerea din partid formată din primari, viceprimari şi consilieri locali şi să se ducă din nou la Tăriceanu. Iar de această dată va veni de la Bucureşti cu dezlegarea de a face ordine în partid. Nu-l văd deloc bine pe Câmpanu. Şansa sa este ca Ţurcanu să migreze la PDL.
De vreme ce Buhăianu a făcut carieră la PDL, de ce n-ar face şi Ţurcanu, care este mult mai bătăios. Să mai luăm act că „Ţurcanu care este”, ca deputat, va încerca să-şi ridice cota politică prin mijloacele simple de care dispune, dar care sunt extrem de eficiente.
În ce mă priveşte, voi continua să-l observ, să-i observ evoluţia politică şi să-i descriu faptele aşa cum le împlineşte. Poate am să-i fac şi lui un loc în galeria locală a politicienilor, cine ştie ce ne va hărăzi viitorul.

written by Ioan Rotundu


Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia