Ieri, în urma unei discuţii neprogramată să aibă loc, dar care s-a produs pe neaşteptate, am aflat că un anume parlamentar pune la care o mare cacealma mediatică, pentru a stopa numirea unei anumite persoane în fruntea unei importante instituţii a statului.
Parlamentarul, cam cioban de felul său în ce priveşte cultura generală şi comportamentul în societate, este cumătru cu cel pe care vrea să-l linşeze mediatic. Nici bine n-a păşit pe holul Parlamentului, că pezevenchiului nostru politic i s-a ridicat puterea la cap. E drept, în „mapa sa profesională” pot fi aflate ca victime mai multe nume de personaje locale importante.
În situaţia care stă iminent să se producă, pezevenchiul l-a mai blocat pe cumătrul său, devenit brusc duşman, în carierea profesională. Asta s-a întâmplat în cursul anului trecut.
Ştiţi ce este inexplicabil pentru mine? Când acest pezevenghi politic îşi făcea de cap prin politica partidului din care a primit un şut în fund, cumătrul său, persoană onorabilă, nu-i spun încă numele, m-a rugat să-l las în pace pe pezevenchi, că-i încă crud la minte, dar că are fondul bun şi va ajunge un destoinic politician. Zicea cumătrul pezevenchiului că tipul îi tânăr şi are în faţă viitorul.
L-am înţeles şi am dat curs rugăminţii sale, nu fără a-l avertiza că facerea de bine are şi un anume revers. M-a asigurat că nu şi în cazul pezevenchiului nostru, adică a cumătrului său.
Iată că acum pezevenchiul, din motive ce le crede numai de el ştiute, vrea să-i „mulţumească” cumătrului pentru binele făcut. Iar modul său de a-i mulţumi este că i-a pregătit un dosărel cu ceva „amintiri din tinereţe”, dosar ce va avea menirea de a declanşa un linşaj mediatic asupra binefăcătorului său.
Sunt convins că acest linşaj mediatic, dacă se va mai declanşa şi după apariţia acestor rânduri, are o ţintă precisă. Pezevenchiul nu vrea ca cel care i-a creştinat copilul şi cu care până mai ieri s-a mândrit că-i este cumătru să acceadă în funcţia de şef la o foarte importantă instituţie locală. Nu că pezevenchiul de parlamentar ar avea puterea de a impune o altă persoană. Însă, în dorinţa sa de răzbunare pe cumătru, el nu vrea decât ca promovarea care este pe cale de a se produce să nu se înfăptuiască. Fie şef oricine-ar fi, numai cumătrul său nu!
Îl înştiinţez pe pezevenchi că săgeata fără arc are acelaşi efect omorâtor ca la funia de nisip asupra celui ce urmează a fi spânzurat. Iar el n-are arc, că i l-au luat colegii de partid când l-au scos din toate funcţiile de răspundere avute în partid. Ştiu că pezevenchiul n-a ţinut niciodată în mână o cărţulie de proverbe, dar poate măcar de la ţâţa vieţii a aflat că cine sapă groapa altuia, are toate şansele să cadă în ea. Pentru că tupeul, dublat de prostie (la capitolul prostie pezevenchiul este as) n-a învins niciodată raţiunea, care este dublată de înţelepciune.
Ieri, am scris un editorial intitulat „Oalele se vor sparge în capul lui Flutur şi Conţac”, prin care atrăgeam atenţia că persoane depăşite profesional şi moral sunt promovate în funcţii de şef în fruntea instituţiilor locale ale statului. Printre cei nominalizaţi s-a aflat şi numele Anei Bărculeţ, un pitoresc personaj social-democrat şi un controversat director de liceu, în prezent profesoară de istorie la Colegiul „Gheorghe Asachi” Botoşani. Editorialul a fost postat pe site-ul Publicaţiilor Jurnalul Onilne şi poate fi accesat, la arhivă, prin adresa www.jurnalulbtd.ro Ieri, contorul de pe site indica, la ora 23.30, peste opt mii de cititori, dar sunt şi zile mai bune, când contorul public arată peste 15 mii.
Bărculeţ este un personaj social-democrat pitoresc prin modul său în care a activat şi continuă să activeze politic. Activă politic şi în perioada comunistă, ea s-a dovedit a fi devotată PSD-ului, partid în care, probabil, că s-a regăsit şi se regăseşte prin gândirea ce-o caracterizează, dar şi prin faptele presărate de-a lungul vieţii, ce-i formează acum „mapa profesională”, cum îi place preşedintelui Băsescu să definească cariera profesională a unei persoane mai răsărită pe scara socială.
Bărculeţ este acelaşi profesor, pe atunci director, de liceu care a scos elevii să-l aplaude pe Adrian Năstase, venit în vizită la Botoşani pentru a ne convinge să-l votăm preşedintele României. Tot ea i-a mobilizat pe aceiaşi liceeni să-l huidui pe Stolojan, venit, ca şi Năstase, să ne ceară votul pentru a ajunge preşedinte. Nu mult după aceea Stolojan a clacat, retrăgându-se din cursa prezidenţială scăldat în lacrimile impresionabile şi viclean regizate ale lui Băsescu.
Despre devotamentul lui Bărculeţ faţă de PSD, dar şi despre privilegiile de care s-a bucurat de pe urma acestui partid, s-a scris mult în presa locală. În cei 16 ani de presă în democraţie, am învăţat multe. De exemplu, ştiu că de fiecare dată când se scrie negativ la adresa vreunui fost membru de vază PCR ajuns şi mai de vază politician în democraţie, se aplică tehnica manipulării conştiinţelor prin mesaje de solidaritate faţă de cel criticat. Un fel de telegrame de susţinere, cum erau prin „iepoca” de aur. Numai că, păţiţi, noi am limitat postarea de comentarii la trei. Apoi, cunoscând IP-ul de unde se postează comentariile, chiar dacă se foloseşte alt pseudonim, nu validăm decât primul postat.
Ieri, administratorul de site (care pentru o perioadă se află în Panama, la firma mamă unde este angajat informatician, şi cu care lucrez mai greu acum din cauza diferenţelor de fus orar) mi-a telefonat că sunt mai multe comentarii de la acelaşi IP. I-am spus că dacă nu conţin insulte, injurii sau cuvinte porno să le valideze pe toate. Acum pot fi citite pe site la www.jurnalulbtd.ro
Abia spre miezul nopţii le-am putut citi şi eu. Luând act de conţinutul lor, nu m-am putut abţine să nu fac pe seama lor, la rându-mi, un comentariu.
Nu ştiu dacă autorii comentariilor sunt sau au fost cu adevărat elevii profesoarei Bărculeţ, dar după cum s-au exprimat, este jale la ce nivel de cultură generală au ajuns elevii săi şi cât de săraci sunt în posibilităţile de exprimare.
Iată nivelul intelectual de care dispune „Remezzel92”, modul său de exprimare fiind edificator: „Un profesor are uneori fluturi in frigider Un senator are un cap de cerb intr`un cui Daca intelegi ce spun, inseamna ca am cui cine ejti uhh sa judeci nu am inteles sunt un elev al doamnei barculet si ii tin partea ptr ca ea ne a invata si ne invata carte daca nu ar fii profesorii nici uhh nici yo nu as fii aici daca nu ar fii ea nu cred ca ash fii km sunt akma ce faci spume ca un pittbul uhh de fapt ejti un bishon aaaa……omule de draguul diversitatii citeshte o carte aaa da si una de istorie”. Nu la necunoaşterea folosirii tastaturii mă refer, ci la modul în care şi-a construit frazele şi gradul lor de inteligibilitate.
Iată un al doilea comentariu a aceluiaşi autor „domnu rotundu ejti pilaff lasa profesoara sa se afirme:)))daca teash intreba ceva de istorie ai stii? sigur k nu deci tine minte k vorbele conduc mintea ci invers ;)”.
Un altul, ce-a dorit să fie şi ironic, fără a reuşi, considerându-se „Un domn la vârsta de 46 de ani” a comentat: „Domnule rotundu v-am cautat in registru la maternitate sa vad daca va-tzi nascut pe 22 dec.1989 si nu existatzi,deci cunoscandu-va destul de bine,stiind cam ce varsta avetzi cum putetzi vorbi despre comunism sau despre maniere comuniste??Nu ati fost nici inainte nici acum decat un instigator platit de cineva pentru a injosi p altcineva care totushi a facut ceva pentru aceasta societate shi a instruit destui elevi care au ajuns oameni mari in zilele noastre.Dvs ce atzi facut pt.Bt…ati sadit macar un pom????daca sunteti atat de mare intelectual de ce nu atzi ajuns undeva sus.ati trait toata viata din banii unora prin injosirea altora…acum p cine sustineti p domnul Rusu caci doar sunteti vecini sau p altcineva care a cotizat gros…ce au ajuns sa faca banii din om… .V-as ruga in incheiere sa nu va mai bateti joc de oamenii care au lasat in urma ceva pentru aceasta societate,mai ales la cei care sunt si implicati politic.sa facem o diferentiere!!!”
Om bun, telectual de frunte al meleagurilor botoşănene, bine că m-ai informat. Dacă nu mai apar în registrul Maternităţii, înseamnă că directorul Szente, supărat pe cele ce-am publicat la adresa instituţiei ce-o conduce, m-a radiat, lăsându-mă fără dovada naşterii şi, deci, mi-a anulat existenţa în această viaţă. Ceea ce nu-i frumos din partea sa şi-l rog respectuos să-mi redea dreptul la viaţă.
Revenind la comentariu, să afle cel „la vîrsta de 46 de ani” că nu-i frumos să mintă. Nu sunt vecin cu actualul inspector general al IŞJ, prof. Pavel Rusu. Eu locuiesc în cartierul muncitoresc din alte vremuri, iar Rusu în buricul Târgului Botoşani, pe Pietonalul Transilvaniei. În cartea mea de proză scurtă intitulată „Întâmplării hazlii, dar adevărate” am explicat multe aspecte ale vieţii mele. Apoi, dacă acest comentator ar fi citit consecvent Jurnalul, ar fi luat act că eu nu l-am menajat deloc pe generalul Rusu, când a greşit. De plecat din Botoşani, n-am considerat că este cazul. Mă simt bine în oraşul meu natal. Nu râvnesc la glorie, n-am cerut votul nimănui să am putere, n-am fost plătit niciodată din bugetul public, pentru că am lucrat în mediul privat chiar şi în perioada comunistă, iar după 1990 mi-am luat soarta în propriile mâini. De unde şi modul meu de a gândi liber, neîncorsetat în tipare, fără obligaţii faţă de terţe persoane, nu sunt obişnuit să mă umilesc în faţa cuiva şi m-am pus în slujba comunităţii, ca jurnalist, din proprie iniţiativă.
De vreme ce sunt citit zilnic de către mii de cititori din toată ţara şi din peste alte 20 de ţări, pe unde s-au oploşit românii, înseamnă că sunt cineva. Cineva mult mai puternic decât un pârlit de ministru cu conştiinţa încărcată de ilegalităţi şi abuzuri. Iar dacă ai fi citit câte ceva din istoria presei botoşănene, telectualule, (opere ale regretatul prof. istoric Gheorghe Amarandei), înfocat apărător al prof. Bărculeţ, ai fi aflat de ce am ales să exercit profesia de jurnalist şi nu cea de consultant în domeniul economic şi juridic, unde puţini se pot lăuda cu experienţa mea profesională.
Iar ca lucrurile să fie clarificate bărbăteşte, te mai invit comentatorule să-mi vizitezi biblioteca personală. Te asigur că vei putea avea în mână şi deschide cărţi care nu sunt în fondul Bibliotecii Judeţene. Vom putea să discutăm şi istorie, şi filozofie şi multe altele. Şi mai ţine minte comentatorule, că în Botoşani, în afară de prof. istoric Ionel Bejenaru, nu ştiu alt istoric capabil să se aşeze la masa de scris şi să scrie un eseu, fără a uza de bibliografie.
S-auzim de bine, domnilor comentatori, şi pe mai departe nu mai susţineţi pedagogi de modă veche să ajungă în fruntea Inspectoratului Şcolar Judeţean Botoşani. Nu ei sunt cei care vor reforma învăţământul. Ei blochează reforma. Pentru neştiutori, prof. Ana Bărculeţ este născută la data de 6 mai 1952. Bună de pensie, nu de şef la IŞJ.
Ieri, în şedinţa de Consiliu Judeţean Botoşani, printre cele 16 puncte înscrise pe ordinea de zi s-a aflat şi proiectul de hotărâre privind eliberarea din funcţia de vicepreşedinte a Cristinei Bahrin şi alegerea altuia, în persoana democrat-liberalului Cristian Achiţei. Despre ce s-a întâmplat ieri în şedinţa CJ, unii politicieni au susţinut că a fost un exerciţiu democratic şi nimic altceva.
Să recapitulăm. În urma alegerilor locale din vara anului trecut, prin voinţa votului botoşănenilor, PSD, PDL şi PNL au obţinut un număr egal de consilieri judeţeni. La şedinţa de constituire a noului consiliu, cele trei partide s-au înţeles şi şi-au împărţit funcţiile în aşa fel încât să reflecte structura votului cetăţenilor. PDL a obţinut prin Mihai Ţâbuleac preşedinţia Consiliului, iar PSD şi PNL şi-au împărţit cele două funcţii de vicepreşedinte.
Cât timp din partea PNL a fost vicepreşedinte Florin Ţurcanu, a fost linişte prin CJ. Mai ales că Ţurcanu l-a avut şef la PNL pe Ţâbuleac, până când acest s-a dat de partea lui Stolojan şi a plecat spre PDL. Cei doi colaborau, Ţurcanu fiind cel cu intrare la miniştrii Guvernului Tăriceanu pentru a aduce fonduri în judeţ. Şi a adus, nu se poate spune că nu!
După ce Ţurcanu a obţinut mandatul de deputat, în locul său a fost desemnat să candideze un alt liberal. Este vorba de Cristina Bahrin, ce deţinea funcţia de director economic la Spitalul TBC. Democrat-liberalii ar fi vrut să pună ei mâna pe postul lui Ţurcanu, pentru Cristian Achiţei. Numai că preşedintele PSD Constantin Conţac, încă în relaţii duşmănoase cu PDL, a gândit altă tactică. Conştient că un candidat social-democrat n-ar avea susţinerea PNL sau PDL, l-a contactat pe şeful liberalilor, senatorul Liviu Câmpanu, şi i-a propus să vină ei cu o nominalizare, având garanţia că va primi voturile celor zece consilieri social-democraţi.
Iar Câmpanu s-a gândit la verişoara sa, Cristina Bahrin. Aceasta a candidat şi a fost aleasă cu două treimi din voturile consilierilor judeţeni. Alegerea lui Bahrin în funcţia de vicepreşedinte a convenit şi preşedintelui Ţâbuleac, care chiar a boicotat din culise alegerea lui Achiţei. Numai că, între timp, Conţac s-a aşezat la masă cu Flutur, pentru a-şi împărţi şefiile instituţiilor locale. Aşa s-a rediscutat poziţia social-democraţilor în Consiliul judeţean, aşa şi-au dat mâna cei doi pentru a o schimba din funcţie pe Bahrin.
Ieri, Bahrin a fost schimbată. Poate că a fost un exerciţiu democratic, dar politic a fost o decizie total neinspirată cu realitatea modului în care botoşănenii au votat. O treime din botoşănenii care au votat cu liberalii nu mai sunt reprezentaţi în conducerea judeţului, ceea ce mi se pare nefiresc. Apoi, schimbarea a doi vicepreşedinţi în numai o lună de zile n-a dat dovadă de maturitate politică din partea celor două partide: PSD şi PDL.
În ce-o priveşte pe liberala Cristina Bahrin, ea a trăit monete pline de umilinţă. Mai mult, a rămas şi fără loc de muncă. Funcţia de director economic la Spitalul TBC era înscrisă în categoria funcţionarilor publici. Acceptând să candideze ca vicepreşesinte al CJ, ea şi-a pierdut statutul de funcţionar public iar spitalul nu mai are obligaţia de a o repune pe post.
Tot ieri, susţinătorii lui Achiţei au plecat in corpore la restaurant, să sărbătorească evenimentul. Bahrin, învinsă şi umilită, abia stăpânindu-şi lacrimile, s-a retras la domiciliu.
Este tânără şi are în faţă tot timpul de a renaşte cu şi mai multă putere. Bahrin poate fi o pasăre Phoenix liberală!
Dorinţa de a ocupa funcţii tot mai înalte în structurile puterii nu de fiecare dată aduce gloria dorită şi fericirea mult visată. În comentariul de faţă voi lua în discuţie un asemenea caz. Este cel al lui Corneliu Mihai, actual subprefect de Botoşani.
În urmă cu vreo patru ani Corneliu Mihai era un inspectoraş de bancă, la “Ion Ţiriac”, post pe seama căruia ciupea de la agenţii economici cu care intra în relaţii de creditare, câte un ciubuc mai modest, sau mai semnificativ, depinde de serviciul adus celui în cauză.
Intrarea la guvernare a Alianţei “DA” a deschis şi liberalilor drumul spre putere. Iar ca şef al PNL Botoşani, senatorul Mihai Ţâbuleac a avut privilegiu de a desemna persoane în funcţii de şef la instituţiile statului, împărţind acest privilegiu cu Radu Drăguş de la PD, şi el preşedinte de partid la începutul anului 2005.
Pentru că instituţia Gărzii Financiare a trecut în portofoliul PNL, Mihai Ţâbuleac şi-a adus aminte că un anume consătean al său macină făină de calitate medie la banca “Ion Ţiriac”. L-a contactat şi i-a propus să macine o făină de calitate superioară, ca şef al Gărzii Financiare. Corneliu Mihai a acceptat propunerea, iar Ţâbuleac s-a ales cu un om de încredere într-o instituţie cheie.
Ca şef la Gardă, Corneliu Mihai a lucrat mai mult din dispoziţia lui Florin Ţurcanu. secretarul general al PNL. Iar Ţurcanu n-avea altă menire în partid decât să adune bani pentru nevoile interne, dar şi pentru cele două campanii electorale care s-au consumat anul trecut. Ştiu de la persoane bine situate în PNL că Mihai s-a achitat cu brio faţă de obligaţia de a aduna bani pentru partid.
Aşa se şi explică promovarea sa în funcţia de subprefect de Botoşani, chiar la spartul târgului liberal, adică pe ultima sută de metri a Guvernului Tărticeanu.
Acum Corneliu Mihai şi-a făcut bagajul din funcţia de subprefect şi aşteaptă schimbul, care va veni dinspre PSD. Numai că el nu se va m ai putea întoarce pe funcţia de şef la Garda Financiară, post ocupat în prezent de Cristian Calimandruc. Cât timp a fost şef la Gardă, Mihai a avut un comportament de şef îngâmfat şi slab pregătit profesional. N-a avut prieteni şi colaboratori de încredere, toată suflarea Gărzii urându-l făţiş. Comisarii Gărzii nu-l mai vor, nu ca şef, nici ca şi coleg de muncă. Pur şi simplu, dacă va avea curajul să se arate pe la uşa instituţiei, va fi scuipat.
Apoi, actualul şef Cristian Calimandruc a discutat cu preşedintele PSD, Constantin Conţac, care l-a asigurat că atâta timp cât îşi va face corect treaba, n-are a se teme că va fi înlocuit din funcţia de şef.
Se vehiculează informaţia că lui Corneliu Mihai i s-ar fi oferit funcţia de comisar financiar la Garda Financiară Suceava. Săptămâna trecută m-am întâlnit cu un comisar de la Garda din Suceava şi l-am întrebat în ce măsură informaţia care se vehiculează prin Botoşani conţine şi un sâmbure de adevăr.
Da, s-a discutat la Garda din Suceava o eventuale venire a lui Corneliu Mihai, dar colectivul nu este de acord. Ştiu şi ei ce fel de om este Mihai şi vor linişte în colectiv. Altfel spus, n-au nevoie de infatuaţi care-şi construiesc cariera profesională pe pâră şi nu pe muncă profesionistă.
Iată, dar, că nu de fiecare dată dorinţa de mărire are un deznodământ fericit! Mai ales când cel dornic de mărire are un caracter care nu trezeşte sentimente de admiraţie, ci de desconsideraţie.
În stilul său arhicunoscut, preşedintele Băsescu şi-a ţinut aseară discursul de omagiere a celor 150 de ani care au trecut de la Unirea Principatelor Române. Evident, n-a rata prilejul să spună românilor că modificarea Constituţiei este mai necesară ca oricând, pentru că ea trebuie pusă de acord cu noile valori ale democraţiei, cu principiile libertăţilor fundamentale ale omului.
Nici că se putea un moment mai nepotrivit de a rosti astfel de vorbe viclene. Dar Băsescu este Băsescu, adică inconfundabil la caracter, un caracter ipocrit şi de nestăvilit în dorinţa de a acumula noi puteri. Vorbele sale de aseară sunau dizarmonic cu faptele sale proaspăt dezvăluite în mass media. Ce democraţie vrea să ne ofere preşedintele? Una a filajului, a violării convorbirilor telefonice şi a corespondenţei electronice de către serviciile secrete. Presa şi televiziunile naţionale au dezvăluit în aceste zile zeci de cazuri în care viaţa privată, intimitatea persoanei, drepturile sale la deplină libertate au fost încălcate grosolan. Iar dovezile au fost aduse de persoane a căror probitate morală ne dă garanţia că spusele lor sunt realităţi existente.
Fostul preşedinte Emil Constantinescu, fostul ministru de Interne, Doru Viorel Ursu sunt doar două personalităţi care au confirmat că serviciile secrete ne urmăresc şi când mergem la WC. Claudiu Săftoiu a spus adevărul, când a declarat că ştie de la preşedintele Băsescu că serviciile secrete fac poliţie politică. Ce n-a spus Săftoiu este faptul că şi el, în calitate de şef al Serviciului de Informaţii Externe, a procedat la fel.
Nu cred nici un moment că preşedintele Băsescu îl va da în judecată. Cum nu cred nici în declaraţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că nu s-a autosesizat în cazul Săftoiu pentru că afirmaţiile sale nu sunt „fapte determinate”, aşa cum este formulat în Codul penal articolul care incriminează calomnia. Eu cred că preşedintele Băsescu a fost cel care a cerut Parchetului să nu se sesizeze din oficiu. Preşedintele, la ura ce şi-a atras-o din partea magistraţilor, dacă ar ajunge în faţa judecătorilor, oricare ar fi aceştia, n-ar rata ocazia să-l demaşte că face poliţie politică cu ajutorul serviciilor secrete. Băsescu nu-i prost. El ştie acest lucru şi nu-l va aduce pe Săftoiu în faţa judecătorilor. Va găsi el un motiv care să-l invoce pentru a nu se mai judeca cu acesta.
Între cei doi sunt multe secrete. Iar de Săftoiu va fi hăituit de Băsescu, acesta se va apăra acuzând. O astfel de postură i se potriveşte lui Săftoiu. Îl trădează fizionomia, modul de a vorbi, de a argumenta. Iată cam ce democraţie vrea preşedintele Băsescu să le ofere românilor.
Preşedintele n-a ratat nici ocazia de a se răfui cu clasa politică. El i-a criticat pe cei de faţă că prea des au înşelat speranţele românilor. Ceva de râsu-plânsu! Şeful haitei şi-a criticat membrii că fac în rândul oilor un carnagiu mai mare ca al său. Şeful haitei vrea totul, nu mai vrea să împartă cu nimeni privilegiile puterii, şefiei.
După ce i-a plefturit în felul său, preşedintele a înşfăcat paharul cu şampanie şi a trecut în a ciocni şi a adresa urări de bine tocmai celor pe care i-a desconsiderat în faţa întregii ţări cu câteva minute înainte.
Antichitatea romană a consemnat numele unui mare gurmand: Lucullus. Când nu era invitat, Lucullus îşi anunţa bucătarii că „Astă seară Lucullus mănâncă la Lucullus!” Aseară, preşedintele Băsescu a ciocnit cu Băsescu, pentru că între el şi cei cu care a ciocnit nu-i nici o diferenţă de caracter şi de moralitate. Sunt toţi o apă şi-un pământ, iar noi vom continua să înotăm prin această mocirlă mult timp de acum înainte, dacă nu ne vom solidariza în a stopa această neruşinată paradă de dorinţe şi privilegii ale puterii, ascunse abil în false declaraţii de copleşire a românilor cu binefacerile democraţiei.
Este un punct de vedere de care n-am nici un motiv să mă dezic.
