Jan 08

Ieri, Dumitru Costin, preşedintele Blocului Naţional Sindical, după ce a avut o rundă de negocieri cu câţiva din miniştrii Guvernului Boc, printre care cel al Muncii şi al Finanţelor, a organizat o conferinţă de presă, în care s-a înfoiat precum curcanul şi a arătat naţiunii române cât de puternic este el şi cât îi ştiu de frică cei din Guvernul Boc. Cu vocea apăsată, voind să-i fie cât mai înspăimântătoare şi ameninţătoare, cu dinţii încleştaţi precum cei ai lui Stolojan, Costin a anunţat că miniştrii cu care a stat de vorbă n-au crâcnit în faţa sa şi au acceptat pretenţiile BNS.
M-am săturat ca din 1992 încoace să tot văd lideri de sindicat care se erijează în salvatorii românilor, ameninţând guvernele, premierii, după care să se cocoţe, alături de cei huliţi, în vreo funcţie înaltă. Să ne amintim cât de rigid şi implacabil era Victor Ciorbea ca lider de sindicat. Ajuns premier, omul s-a schimbat radical şi a devenit un dur negociator cu foştii săi colegi rămaşi încă în fruntea bucatelor de la sindicat.
A urmat Miron Mitrea, şi el lider de sindicat dur şi fioros. Cum i-a oferit PSD-ul loc la masa cu bucatele naţionale ale ţării, s-a schimbat, lepădându-se de alura muncitorului şi împrumutând una de intelectual, chiar dacă nu i se potriveşte. Mai proaspăt exemplu l-a dat Cătălinn Croitoru. Cu nici două luni în urmă ţipa la guvernul Tăriceanu, de pe post de preşedinte al Federaţiei Educaţia Naţională, să respecte legea şi să mărească salariile profesorilor cu 50%.Acum, ca deputat PDL şi vicepreşedinte al Comisiei pentru învăţământ din Camera Deputaţilor, s-a schimbat radical. Guvernul Tăriceanu, pentru că n-a aplicat majorarea salariilor a fost unul „criminal”, Guvernul Boc pentru că n-o aplică este unul „responsabil”. Aşa vede acum lucrurile fostul lider de sindicat şi actual deputat portocaliu Croitoru.
Revenind la ieşirea în forţă de ieri a preşedintelui BNS Dumitru Costin, pe posturile naţionale de televiziune, m-am întrebat ce post în structurile puterii mai urmăreşte şi acesta. Mai ales că a lăsat să se înţeleagă că a negociat cu miniştrii lui Boc un „pact social” pentru mai mulţi ani. Tot pornind de la „pacte sociale” şi-au creat drum în structurile puterii Ciorbea, Mitrea, Croitoru.
Însă cel mai mult m-a pus pe gânduri faptul că atitudinea lui Costin n-a fost una de lider de sindicat, ci una de premier. El s-a răstit la români că va face ordine în ţară. Mai întâi se va răfui cu patronatele. Regăsesc în afirmaţia sa gândirea social-economică din perioada Guvernului Năstase, care a nenorocit dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii prin acceptarea de compromisuri către sindicate la conceperea Codului muncii. Când CDR-ul a ieşit de la guvernare în 2000, economia României era deja transferată în proprietate privată şi duduia cu adevărat. CDR-iştii s-au certat de la împărţirea puterii, având nenorocul să-l aibă pe Băsescu ministru în guvernele lor, dar a lăsat economia să funcţioneze. După 2000, când Guvernul Năstase a preluat puterea, sindicatele au ieşit în faţă, simţind că-i rost de salarii mari pe muncă puţină, mai ales pentru bugetari, iar economia a început a-şi pierde din vigoare.
Ştiu de la oamenii de afaceri din Botoşani că în guvernarea CDR se scăldau în bani, iar când a venit Năstase cu ai lui n-aveau bani nici de benzină la maşinile cu care se aprovizionau. Sub Guvernul Tăriceanu economia a duduit din nou, iar liderii de sindicat au cam stat în băncuţa lor. Cum a revenit PSD-ul la putere, cum liderii de sindicat au început să-şi arate muşchii. Costin vrea să se răfuiască cu patronatele, adică vrea să le lege angajaţii puturoşi de gâtul societăţii, ca patronul să se înece împreună cu angajaţii.
Pe cei care câştigă bine prin activităţi profesionale vrea să-i lege de patron prin contracte de muncă cu salarii lunare. A dat şi un exemplu. Cică numai în sport sunt  vreo sută de mii de persoane care lucrează pe bază de contract de prestări servicii şi nu cu contract de muncă şi salariu lunar. Vrea Costin să creadă că Mutu va veni la o echipă de fotbal românească cu salariu stabilit de către patronul de club negociat cu sindicatul? Crede Costin că sportivii olimpici şi mondiali pot obţine astfel de performanţe având un venit lunar gen salariu? Vrea Costin să-i angajeze per scriitori la Uniunea Scriitorilor din România cu salariu lunar? Crede acest intelectual bolşevic că un artist plastic poate crea şi preda creaţiile sale statului contra unui salariu lunar? Ori poate crede Costin că Mihaela Răduleascu sau Dan Negru vor renunţa la negocierile cu Voiculescu pentru sumele anuale ce se numără în sute de mii de euro în favoarea unor salarii lunare negociate prin sindicat? Dar actorii de film, ce salariu lunar le oferă Costin? Oamenii aceştia plătesc 16% impozit pe venitul realizat anual. De ce vrea Costin să-i pună să plătească mai mult şi să primească mai puţin pentru munca lor?
Iată dovada gândirii bolşevice a lui Costin. Dar numai pentru cei de rând, nu şi pentru privilegiaţii puterii.
S-a mai stropşit Costin şi la ţărani. Nu-i place că în România stau milioane de ha de teren necultivat. Motiv pentru care va cere Guvernului Boc să-i impoziteze la sânge per cei care  nu-şi lucrează pământul. Ce treabă are BNS-ul cu pământul ţăranului? De unde până unde Costin îşi asumă public angajamente de impozitare a proprietăţii private. Ştie el cumva de ce ţăranii nu-şi mai cultivă pământul?
Nu ştie. Costin, ca toţi liderii de sindicat de după 1990, care s-au ales pe viaţă, dacă n-au trecut de partea puterii, s-au înfruptat copios din averea sindicatului comunist. Au descoperit gustul puterii şi vor acum să schimbe masa cu bucate. Masa sindicatului a cam sărăcit, a guvernului este tot timpul plină. Sper să se găsească cineva prin preajma acestui parvenit social care să-i explice filozofia zicalei populare „Nu te ridica cizmare mai sus decât calapodul”.

written by Ioan Rotundu


Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia