Jan 18

Azi, duminică, am trecut prin piaţa centrală, pentru că voiam să cumpăr nişte mere de Curteşti, galbene la culoare şi dulci la gust. Am trecut şi prin zona din faţa halei de peşte, ajunsă acum loc de desfacere a brânzeturilor. Oameni vârstnici, cu priviri deznădăjduite, femei mai tinere, cu feţe îmbătrânite prematur, copii zgribuliţi de frig dădeau năvală peste oricine trecea printre ei, rugându-se aproape plângând să le cumperi sticla de lapte pe care ţi-o băgau sub ochi.
M-a impresionat un bătrân, care nu zicea nimic din gură, dar a cărui ochi vorbeau extrem de elocvent. Bătrânul te ruga din priviri să-l salvezi de sticla din braţe, dându-i cât te lasă inima, numai să-i dai ceva. I-am cumpărat laptele din milă, deşi n-aveam nevoie.
De la 1 februarie aceşti oameni ai nimănui, care-şi spun speranţa zilnică de a face un leu prin vânzarea a uneia sau două sticle cu laptele ce şi l-au rupt de la gura copiilor, leu cu care să acopere alte găuri apărute în bugetul familiei, vor dispărea din peisajul pieţei. Vor mai putea să vândă sticla cu puţinul lapte doar dacă vor plăti o taxă anuală de 300 RON.
Într-un alt colţ al pieţei, aproape de brutăria de unde se poate cumpăra pâine proaspătă şi caldă, dar cu coaja şi miezul ca de cauciuc, am văzut acele femei necăjite de la ţară, care aveau cinci ouă întinse pe o batistă aşezată pe jos, în speranţa că cineva le va cumpăra. Şi aceste bătrânele vor dispare. Taxa este prea mare ca s-o poată plăti să-şi mai vândă cele câteva ouă.
Oamenii aceştia nu mai au nici o speranţă „de a trăi bine”. Pentru ei sloganul băsăscian n-a avut şi nu are nici un conţinut. Singurul lucru care-i preocupă este că Guvernul Boc le-a interzis să-şi mai vândă produsele pe piaţă, iar ei nu înţeleg de ce. Ce este rău dacă vând produsele din gospodărie şi fac un ban, cu care-şi duc traiul de pe o zi pe alta? Ei nu trag maşini bengoase la uşa primăriei pentru a încasa ajutorul social. N-au pe degete inele şi la gât lanţuri groase, din aur, pe care să le arate ostentativ celor din jur. Ei muncesc de când s-au născut, pentru că aşa au învăţat de la părinţii lor. Le-ar fi ruşine să stea cerşetori la uşa primăriei, pentru că au demnitatea lor, au respectul lor faţă de părinţii coborâţi în morminte.
Mintea lor nu poate concepe de ce ei, ţăranii, nu mai au voie pe piaţă, aşa cum o fac de mii de ani. Cu ce-au greşit ei faţă de Guvernul Boc, se întreabă în mod firesc. Întrebările lor rămân fără răspuns. Nimeni nu le poate da o explicaţie. Nici chiar Guvernul Boc, cel care le-a aplicat interdicţie asupra unei îndeletniciri milenare.
În noua hală de carne forfota de altă dată lipseşte. În vitrinele răcitoarelor stau calupuri mari de carne aduse de prin fundul Europei, având o culoare ce te intrigă şi un preţ care te fugăreşte. Cine a mai văzut ca şoricul să stea direct prins de carne, fără a exista un strat minim de slănină. Cu ce dracul sunt hrăniţi aceşti porci? De ce dăm valuta ţării, umilind leul, pe nişte carne care nici pe departe n-are puterea de nutriţie şi de sănătate ca şi carnea de la porcii noştri autohtoni? Nici la aceste întrebări n-avem şi nu vom avea un răspuns.
Efectiv am fost abandonaţi de actuala putere. Agenda lor zilnică de lucru este cu totul alta, decât problemele cu care ne confruntăm noi. Iar de interesul le-o cere, nu se sfiiesc să ne aplice noi interdicţii, să ne jupoaie prin noi impozite şi taxe. Suntem abandonaţi fără milă, în. propria noastră ţară. O realitate tristă, dar este o realitate!

written by Ioan Rotundu


3 Responses to “De ce sunt trişti ochii ţăranilor?”

  1. 1. cetateanul Says:

    Felicitari pentru articol domnule Rotundu ! Este o realitate cruda, din pacate !

  2. 2. rica Says:

    De aici din afara tarii…ne e tare dor de produsele acestor tarani

  3. 3. chitescu mirela Says:

    perfect adevarat si parinti mei se confrunta cu aceiasi situatie nu mai sunt lasati sa vinda laptele in piata si cu brinza la fel

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia