Jan 29

Ieri, am scris un editorial intitulat „Oalele se vor sparge în capul lui Flutur şi Conţac”, prin care atrăgeam atenţia că persoane depăşite profesional şi moral sunt promovate în funcţii de şef în fruntea instituţiilor locale ale statului. Printre cei nominalizaţi s-a aflat şi numele Anei Bărculeţ, un pitoresc personaj social-democrat şi un controversat director de liceu, în prezent profesoară de istorie la Colegiul „Gheorghe Asachi” Botoşani. Editorialul a fost postat pe site-ul Publicaţiilor Jurnalul Onilne şi poate fi accesat, la arhivă, prin adresa www.jurnalulbtd.ro Ieri, contorul de pe site indica, la ora 23.30, peste opt mii de cititori, dar sunt şi zile mai bune, când contorul public arată peste 15 mii.
Bărculeţ este un personaj social-democrat pitoresc prin modul său în care a activat şi continuă să activeze politic. Activă politic şi în perioada comunistă, ea s-a dovedit a fi devotată PSD-ului, partid în care, probabil, că s-a regăsit şi se regăseşte prin gândirea ce-o caracterizează, dar şi prin faptele presărate de-a lungul vieţii, ce-i formează acum „mapa profesională”, cum îi place preşedintelui Băsescu să definească cariera profesională a unei persoane mai răsărită pe scara socială.
Bărculeţ este acelaşi profesor, pe atunci director, de liceu care a scos elevii să-l aplaude pe Adrian Năstase, venit în vizită la Botoşani pentru a ne convinge să-l votăm preşedintele României. Tot ea i-a mobilizat pe aceiaşi liceeni să-l huidui pe Stolojan, venit, ca şi Năstase, să ne ceară votul pentru a ajunge preşedinte. Nu mult după aceea Stolojan a clacat, retrăgându-se din cursa prezidenţială scăldat în lacrimile impresionabile şi viclean regizate ale lui Băsescu.
Despre devotamentul lui Bărculeţ faţă de PSD, dar şi despre privilegiile de care s-a bucurat de pe urma acestui partid, s-a scris mult în presa locală. În cei 16 ani de presă în democraţie, am învăţat multe. De exemplu, ştiu că de fiecare dată când se scrie negativ la adresa vreunui fost membru de vază PCR ajuns şi mai de vază politician în democraţie, se aplică tehnica manipulării conştiinţelor prin mesaje de solidaritate faţă de cel criticat. Un fel de telegrame de susţinere, cum erau prin „iepoca” de aur. Numai că, păţiţi, noi am limitat postarea de comentarii la trei. Apoi, cunoscând IP-ul de unde se postează comentariile, chiar dacă se foloseşte alt pseudonim, nu validăm decât primul postat.
Ieri, administratorul de site (care pentru o perioadă se află în Panama, la firma mamă unde este angajat informatician, şi cu care lucrez mai greu acum din cauza diferenţelor de fus orar) mi-a telefonat că sunt mai multe comentarii de la acelaşi IP. I-am spus că dacă nu conţin insulte, injurii sau cuvinte porno să le valideze pe toate. Acum pot fi citite pe site la www.jurnalulbtd.ro
Abia spre miezul nopţii le-am putut citi şi eu. Luând act de conţinutul lor, nu m-am putut abţine să nu fac pe seama lor, la rându-mi, un comentariu.
Nu ştiu dacă autorii comentariilor sunt sau au fost cu adevărat elevii profesoarei Bărculeţ, dar după cum s-au exprimat, este jale la ce nivel de cultură generală au ajuns elevii săi şi cât de săraci sunt în posibilităţile de exprimare.
Iată nivelul intelectual de care dispune „Remezzel92”, modul său de exprimare fiind edificator: „Un profesor are uneori fluturi in frigider Un senator are un cap de cerb intr`un cui Daca intelegi ce spun, inseamna ca am cui cine ejti uhh sa judeci nu am inteles sunt un elev al doamnei barculet si ii tin partea ptr ca ea ne a invata si ne invata carte daca nu ar fii profesorii nici uhh nici yo nu as fii aici daca nu ar fii ea nu cred ca ash fii km sunt akma ce faci spume ca un pittbul uhh de fapt ejti un bishon aaaa……omule de draguul diversitatii citeshte o carte aaa da si una de istorie”. Nu la necunoaşterea folosirii tastaturii mă refer, ci la modul în care şi-a construit frazele şi gradul lor de inteligibilitate.
Iată un al doilea comentariu a aceluiaşi autor „domnu rotundu ejti pilaff lasa profesoara sa se afirme:)))daca teash intreba ceva de istorie ai stii? sigur k nu deci tine minte k vorbele conduc mintea ci invers ;) ”.
Un altul, ce-a dorit să fie şi ironic, fără a reuşi, considerându-se „Un domn la vârsta de 46 de ani” a comentat: „Domnule rotundu v-am cautat in registru la maternitate sa vad daca va-tzi nascut pe 22 dec.1989 si nu existatzi,deci cunoscandu-va destul de bine,stiind cam ce varsta avetzi cum putetzi vorbi despre comunism sau despre maniere comuniste??Nu ati fost nici inainte nici acum decat un instigator platit de cineva pentru a injosi p altcineva care totushi a facut ceva pentru aceasta societate shi a instruit destui elevi care au ajuns oameni mari in zilele noastre.Dvs ce atzi facut pt.Bt…ati sadit macar un pom????daca sunteti atat de mare intelectual de ce nu atzi ajuns undeva sus.ati trait toata viata din banii unora prin injosirea altora…acum p cine sustineti p domnul Rusu caci doar sunteti vecini sau p altcineva care a cotizat gros…ce au ajuns sa faca banii din om… .V-as ruga in incheiere sa nu va mai bateti joc de oamenii care au lasat in urma ceva pentru aceasta societate,mai ales la cei care sunt si implicati politic.sa facem o diferentiere!!!”
Om bun, telectual de frunte al meleagurilor botoşănene, bine că m-ai informat. Dacă nu mai apar în registrul Maternităţii, înseamnă că directorul Szente, supărat pe cele ce-am publicat la adresa instituţiei ce-o conduce, m-a radiat, lăsându-mă fără dovada naşterii şi, deci, mi-a anulat existenţa în această viaţă. Ceea ce nu-i frumos din partea sa şi-l rog respectuos să-mi redea dreptul la viaţă.
Revenind la comentariu, să afle cel „la vîrsta de 46 de ani” că nu-i frumos să mintă. Nu sunt vecin cu actualul inspector general al IŞJ, prof. Pavel Rusu. Eu locuiesc în cartierul muncitoresc din alte vremuri, iar Rusu în buricul Târgului Botoşani, pe Pietonalul Transilvaniei. În cartea mea de proză scurtă intitulată „Întâmplării hazlii, dar adevărate” am explicat multe aspecte ale vieţii mele. Apoi, dacă acest comentator ar fi citit consecvent Jurnalul, ar fi luat act că eu nu l-am menajat deloc pe generalul Rusu, când a greşit. De plecat din Botoşani, n-am considerat că este cazul. Mă simt bine în oraşul meu natal. Nu râvnesc la glorie, n-am cerut votul nimănui să am putere, n-am fost plătit niciodată din bugetul public, pentru că am lucrat în mediul privat chiar şi în perioada comunistă, iar după 1990 mi-am luat soarta în propriile mâini. De unde şi modul meu de a gândi liber, neîncorsetat în tipare, fără obligaţii faţă de terţe persoane, nu sunt obişnuit să mă umilesc în faţa cuiva şi m-am pus în slujba comunităţii, ca jurnalist, din proprie iniţiativă.
De vreme ce sunt citit zilnic de către mii de cititori din toată ţara şi din peste alte 20 de ţări, pe unde s-au oploşit românii, înseamnă că sunt cineva. Cineva mult mai puternic decât un pârlit de ministru cu conştiinţa încărcată de ilegalităţi şi abuzuri. Iar dacă ai fi citit câte ceva din istoria presei botoşănene, telectualule, (opere ale regretatul prof. istoric Gheorghe Amarandei), înfocat apărător al prof. Bărculeţ, ai fi aflat de ce am ales să exercit profesia de jurnalist şi nu cea de consultant în domeniul economic şi juridic, unde puţini se pot lăuda cu experienţa mea profesională.
Iar ca lucrurile să fie clarificate bărbăteşte, te mai invit comentatorule să-mi vizitezi biblioteca personală. Te asigur că vei putea avea în mână şi deschide cărţi care nu sunt în fondul Bibliotecii Judeţene. Vom putea să discutăm şi istorie, şi filozofie şi multe altele. Şi mai ţine minte comentatorule, că în Botoşani, în afară de prof. istoric Ionel Bejenaru, nu ştiu alt istoric capabil să se aşeze la masa de scris şi să scrie un eseu, fără a uza de bibliografie.
S-auzim de bine, domnilor comentatori, şi pe mai departe nu mai susţineţi pedagogi de modă veche să ajungă în fruntea Inspectoratului Şcolar Judeţean Botoşani. Nu ei sunt cei care vor reforma învăţământul. Ei blochează reforma. Pentru neştiutori, prof. Ana Bărculeţ este născută la data de 6 mai 1952. Bună de pensie, nu de şef la IŞJ. 

written by Ioan Rotundu


14 Responses to “Telectualii lui Bărculeţ”

  1. 1. Anuţa Says:

    Ăştia n-au apucat să citească o carte, cum să comenteze inteligent.

  2. 2. candva_roman Says:

    ce pot spune:
    1. Dl rotundu este usor depasit… tinerii folosesc un limbaj specific internetului prin care se evita folosirea tastaturii, precum si o inlocuire a unor litere specifice limbii romane cu grupuri de litere gen tz, sh,… o chestie interesanta studiata deja de specialisti. in aceeasi ordine de idei apar si abrevieri
    2. D-na Barculet … este o doamna…., dar cred ca exista o minuscula problema preda istoria… cred ca deformeaza nitel datele fara voia ei, datorita opiniei dumisale politice
    3.I-am fost elev si pot spune ca perioada regalista este o mare enigma pentru dumneaei… oricum este memorabila dorinta ei de a linia caietul la 6cm de marginea din stanga pentru a crea rubrica vocabular (asta prin clasa a X-a)
    4.Ea este totusi o persoana de inteles, fiind usor peste media respectivului liceu (la aceea vreme…azi nu stiu)

  3. 3. candva_roman Says:

    vis a vis de Bejinaru… oameni buni insultati bunul-simt … in Botosani sunt cel putin 2 sau 3 persoane care atunci cand vorbesc D-l Bejinaru tace cu respect si resemnare… sau din motive bahice… oricum revenind la subiect pot spune ca un Domn Uriciuc sau un domn Dorcu ar putea spune lucruri mult mai elegante despre trecutul zonei. A nu se uita desi are publicate enshpe carti (si poezii) totusi marele istoric e un muzeograf (stiu si alti mari oameni care au fost muzeografi, insa…el nu va depasi vreodata acest nivel). In concluzie domnule Rotundu va rog sa nu manjiti elita intelectuala botosaneana… mica infima dar existenta… nu mai mediatizati unele opinii pe care dumneavoastra sunt sigur ca le considerati eronate… Cu respect.

  4. 4. Ioan Rotundu Says:

    Pt. “Cândva român”
    Faceţi confuzie între profesia de muzeograf şi cea de cercetător istoric la un muzeu, cum este prof. Ionel Bejenaru, care este şei şeful Secţiei de memorialistică a Muzeului Judeţean Botoşani. Bejenaru este cel care a scris Dicţionarul personalităţilor botoşănene, un util instrument de lucru pentru cei cu aplecare spre munca de cercetare. Acum i-au copiat modelul şi alţii, dar într-o formă total neoriginală şi neinspirată.
    Apoi, constat că nu sunteţi familiarizat cu publicaţiile de cercetare istorică, în care prof. Ionel Bejenaru publică în mod frecvent. Să-i mai trecem în cont puzderia de broşuri realizate pe seama principalelor evenimente istorice ale României moderne în care au fost implicate personalităţi botoşănene de seamă.
    Bejenaru este semnatarul a mai multor cărţi de proză şi poezie satirică (Rondele, seria de pamflete Crocodilul, Lama de râs etc.) Este o persdonalitate!

  5. 5. Ioan Rotundu Says:

    N-am ştiinţă ca Prof. Dorcu să fi semnat vreo carte de referinţă istorică la nivel de Botoşani. Pentru acest prof. soarele a trecut dincolo de orizont, aşa cum va trecel şi pentr noi, când ne va veni rândul. Pe Uriciuc, deşi-l cunosc, nu l-am auzit vorbind în public pe la vreun eveniment important şi nu ştiu să-şi fi pus semnătura pe vreo carte de studii istorice.
    Este adevărat că prof. Bejenaru cam scapă calul la apă, dar nu suficient de mult ca să ajungă preşedintele României, cum a ajuns Băsescu, sau Bush preşedintele USA. Am mai spus-o, un Bejenaru beat valorează mult mai mult decât un pluton de profesori de istorie treji. E un mod de-a privi lucrurile, dacă nu le scoţi din contextul realităţii determinat de anumite motive.

  6. 6. Agricultorul Says:

    N-o cunosc pe Ana Barculet, asa ca nu stiu daca aveti dreptate. A crea din dl. Ionel Bejenaru (pe care-l cunosc) un criteriu de referinta pentru intelectualitatea botosaneana, e cam mult! Insa, daca va raportati doar la cercul Dvs. de cunostinte, e posibil.
    “Am mai spus-o, un Bejenaru beat valorează mult mai mult decât un pluton de profesori de istorie treji.” Depinde cum cuantificati valoarea. Daca vorbiti doar de spirit, poate ca aveti dreptate….
    Daca Dvs. sunteti mut de admiratie pentru ca dl. Bejenaru poate scrie un eseu fara sa foloseasca bibliografie, e o problema (a Dvs., desigur). Orice “scriitura” de valoare face apel la bibliografie. Cum ar fi sa scrieti o stire fara a preciza sursa?

  7. 7. Agricultorul Says:

    Daca vreti un nume de istoric botosanean care creaza bibliografie, va recomand un nume: prof. Ion Caprosu.

  8. 8. Agricultorul Says:

    rectificare: a se citi “creeaza” si nu “creaza”

  9. 9. Ioan Rotundu Says:

    Orice creaţie de valoare înseamnă o dovadă a solidelor cunoştinţe pe care le posezi. Bibliografia este forma de control, atunci când memoria îţi poate juca feste. A scrie un eseu fără a apela la bibliografie este dovada cunoştinţelor din acel domeniu. Ion Caproşu este prof. universitar şi îşi desfăşoară activitatea într-un centru universitar, nu la o catedră de liceu din Botoşani.

  10. 10. Agricultorul Says:

    D-le Rotundu,

    A spune ca Traian l-a infrant pe Decebal la o anumita data nu necesita “drepturi de autor”. Sunt elemente deja vulgarizate.
    Dl Bejenaru nu este, insa, un simplu “prof de istorie”. Domnia sa isi foloseste cunostintele (vaste) intr-un scop (considerat de mine) nobil. Insa, apare o problema de moralitate: stii, dar nu ai descoperit tu. Daca transmiti si altora, spune si de unde ai informatia!
    Va asigur ca, la nivelul Botosaniului (si nu Botosanilor), sunt profesori de istorie mai pregatiti decat dl. Bejenaru. Din pacate, nu au acelasi talent de a-si expune public cunostintele. Similar, George Pruteanu nu a fost cel mai bun lingvist, dar era apreciat de catre public.
    Bibliografia nu-ti controleaza “acuratete memoriei”, ci recunoaste valoarea celor care au lucrat, inaintea ta, in domeniul respectiv.
    Nu neg valoarea d-lui Ionel Bejenaru. A-l considera “crema” intelectualitatii botosanene e, insa, prea mult. Asa cum nici dl. Mircea Oprea si acolitii sai care se intalneau (intalnesc?!) in carciuma de la teatru nu reprezinta intelectualitatea botosaneana.
    Prof. Ion Caprosu SE CONSIDERA botosanean. Din pacate, nu a fost NICIODATA contactat de catre autoritati pentru a contribui la o lucrare sau pentru a i se acorda un titlu onorific (si stiti la ce ma refer!), fapt ce l-ar fi facut sa se simta apreciat/solicitat de catre co-judeteni.
    Ar fi scris oricand in presa locala (contra-cost, bineinteles), daca ar fi fost solicitat. Mai multe detalii va pot oferi doar daca sunteti interesat si ma veti contactata pe adresa de mail.
    Revin la Botosaniul/Botosanii, deoarece cred ca veti reactiona :)
    DOOM II face referire doar la forma Bucuresti>Bucurestiul. Similar, avem Iasi>Iasiul (si nu Iasul sau Iasii) si Botosani>Botosaniul. Etimologic, se poate discuta. Insa, din pacate, etimologia e una iar norma limbii romane e alta….

  11. 11. Rotundu Says:

    Pt. Agricultorul
    Informaţiile de interes public n-au drepturi de autor. Invenţiile şi inovaţiile, după 20 de ani îşi pierd drepturile de autor şi devin informaţii de interes public, putând fi folosite în orice scop ştiinţific sau de a crea noi invenţii şi inovaţii.
    Botoşanii este forma de exprimare a unui nume propriu de grup şi se încadrează la acele nume proprii denumite pluraria tantum. Forme ca Botoşani/Botoşanii; Iaş/Iaşii; Bucureşti/Bucureştii; Paştele/Paştii; Carpaţi/Carpaţii sunt uzuale şi bine definite în Gramatica limbii române, Editura Academiei Române, 2008, pag. 123
    Nu numai prof. Ion Caproşu face parte dintre personalităţile botoşănene, de prim rang intelecutal şi cu valoroase opere ştiinţifice în spate, care n-au fost apreciate de către autorităţile botoşănene. Ca astfel de personalităţi să se bucure de respectul colectiv al botoşănenilor, trebuie să avem în fruntea Culturii persoane capabile să discearnă valorile de nonvalori, promovând imaginea celor merituoşi şi nu al celor indicaţi de către mediul politic.

  12. 12. Agricultorul Says:

    Sa vedem cat de bine sunt definite formele la care va refereati!

    Intr-adevar, In Gramatica Academiei (nu am editia noua, dar nu cred ca s-a schimbat ceva in problema care ne intereseaza) se vorbeste despre pluralia tantum (adica defective de singular), dar si despre substantive proprii cu FORMA de plural si INTELES de singular pentru ca indica o singura localitate. Ca exemple avem Bucuresti, Galati s.a.m.d.
    Am facut precizarea deoarece CARPATI sunt MUNTI (si nu munte), iar in acest caz nu mai vorbim despre un plural aparent.
    Mergem pe similitudinea cu Bucurestiul, pentru ca vorbim despre etimoane similare: Bucur/Botos. Nu are sens sa vorbim despre evolutia toponimica, dar:
    Dupa varianta G.A. (gramatica) am avea la Genitiv/Dativ forma Bucurestilor/Botosanilor, care e o marca a pluralului. Logic, de altfel, dar tot G.A. vorbea despre INTELES de singular. Intr-o constructie verbala cum facem acordul? Botosanii a/au devenit?
    In aceeasi logica, ajungem de la un plural aparent la unul clasic, prin utilizare. Practic, modificam referentul (unul singur) de dragul unei forme, ceea ce duce la un dezacord. E semantica pura!
    DOOM II, 2005, p. 104, dar si in capitolul introductiv (XCI) rezolva misterul. Ca INTRARE NOUA figureaza forma BUCURESTIUL. Explicatia este ca forma (corecta etimologic) Bucurestii nu mai corespunde realitatii actuale.
    Veti spune, poate, ca DOOM e din 2005 iar G.A. din 2008. Aveti dreptate, dar scrieti “niciun” pe baza aceluiasi DOOM.
    Renuntarea la forma etimologica nu e nicio (sic!) inovatie recenta. Santa Mare e, de fapt, S(f)anta Mare (Sfanta Maria). Exemplele pot continua… Asa cum spunea E. Coseriu, limba e un organism viu.
    E drept, si cercetatorii de la Institutul I.Iordan-Al.Rosetti ar trebui sa-si revizuiasca “operele” (ca doar nu credeti ca a facut Simion cartoaiele respective).
    In privinta drepturilor de autor, sunteti glumet! As vrea sa vad ce se intampla daca publicati Dvs. Republica lui Platon sau Retorica lui Aristotel sub nume propriu ca doar, nu-i asa, au trecut 20 de ani!
    Eu nu ma refeream la informatii de genul “Stefan cel Mare a murit pe 4 iulie 1504 si a fost ingropat la Putna”. Dar, daca dl. Bejenaru afirma (ipotetic vorbind) ca Tara Romaneasca a aparut ca stat sub organizare cumana, atunci trebuie sa-i citeze neaparat pe Iorga si pe Neagu Djuvara. Poate ca nu cere legea, dar asa e cinstit pentru un intelectual.

  13. 13. Agricultorul Says:

    Eroarea se poate constata si la case mari. Astfel, conf. univ. dr. Silvia Pitiriciu de la Universitatea Craiova preda urmatoarele:
    “Substantivele pluralia tantum denumesc obiecte a căror existenţă este concepută sub aspectul unei multitudini de exemplare din aceeaşi categorie; ele au numai formă de plural, nu şi de singular. Sunt nume de locuri: Bucureşti, Ploieşti, Urziceni, Botoşani sau nume provenite din apelative comune: Câmpurile, Vadurile, Fântânile; nume de sărbători religioase: Florii, Paşti, Rusalii, Sânziene; [...].”
    Aşadar, doamna conf. crede că Botoşaniul e conceput sub aspectul unei multitudini de exemplare :) ) Adică dacă ramâneţi doar Dvs. în oraş, s-a terminat cu forma Botoşani şi vom ramâne cu cea de Botoşan.
    Ca să rezum şi să închei.
    În cazul Botoşaniului vorbim despre pluralia tantum DOAR ETIMOLOGIC. În fapt, avem doar o forma aparenta de plural, formă care, repet, a existat etimologic (Botoşanii, locul unde sunt urmaşii lui Botoş. Formă apărută şi care ar fi trebuit să funcţioneze doar până în momentul în care aşezarea a căpătat un nume). Din acest motiv, forma articulată este Botoşaniul, care capătă aspectul de singular (există un singur referent, oraşul şi nu un grup de indivizi cu aceeaşi rădăcină) şi nu Botoşanii, care ar prelungi falsa formă de plural.
    Aştept argumentele Dvs!

  14. 14. remezzeluu Says:

    deci mesajul pe care l-am trimis a fost aiurea pentru administratorul dumneavoastra ma cenzurat deci inca odata imi cer scuze ca v-am jignit stiu sa scriu romaneste stiu sa vorbesc romaneste degeaba am scris

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia