Pe seama societăţii Apa Grup s-au scris multe aspecte, unele vizând activitatea managerială, altele privindu-ne pe noi toţi, cum ar fi problema cititorii consumului de apă şi plata acestuia.
Însă n-am citit prin media locală publicată nici o informaţie legat de intenţiile ascunse asupra privatizării acestei societăţi.
Sub acest aspect fac investigaţii de mai mult timp, dar informaţiile adunate nu-mi permit încă să public un articol în paginile Jurnalului Online. Când voi avea suficiente elemente care să-mi susţină afirmaţiile, voi publica un astfel de articol. Până atunci însă, ştiind din practica activităţii că informaţiile parţiale le poţi completa foarte bine cu ajutorul cititorilor, m-am hotărât să dezvălui câteva elemente pe blog, în speranţa că voi fi ajutat să mă apropii mai mult de zona fierbinte a subiectului.
Există la nivel de Botoşani un grup de persoane interesate să preia, prin privatizare, societatea Apa Grup, aşa cum au procedat şi francezii în Bucureşti, formând actuala societate Apa Nova. Pentru a-şi atinge acest scop, ei urmăresc mai întâi ca preţul de licitaţie al vânzării să fie cât mai mic, dar şi să fie finalizate o serie de investiţii pe banii publici, pentru a le uşura lor activitatea în viitor. De asemenea, se mai urmăreşte ca cetăţeanul de rând să fie obişnuit cu un sistem de încasare a apei consumate care să permită viitorilor patroni să-şi sporească substanţial încasările.
Pentru scăderea preţului de vânzare a societăţii Apa Grup s-au umflat în mod nejustificat pierderile pe traseu, care sunt în prezent de peste 60%. Aceste pierderi sunt agreate de conducerea Consiliului Judeţean Botoşani, pentru că există acolo o persoană direct interesată să fie aşa. Apoi, organigrama este supraîncărcată, tocmai pentru a se menţine cheltuielile cu salariile într-un procent semnificativ în total cheltuieli. După privatizare, organigrama va fi periată de balastul uman, iar profitul viitorilor patroni se va rotunji semnificativ.
Printre investiţiile care se aşteaptă a fi finalizate pe banii publici este şi aducţiunea de apă de la Stânca – Ştefăneşti. Această conductă va juca un rol esenţial, dacă va fi realizată, în crearea de economii, dar tot în beneficiul viitorilor patroni. De această investiţie este direct interesată o firmă străină, care urmăreşte să devină şi acţionar majoritar în preconizata privatizare.
Încercarea de a ne obliga să plătim apa consumată după contorul de la subsolul blocului şi nu după cel din apartament face parte din această strategie. Pentru ca apa consumată s-o plătim după controlul de la subsol se va da o luptă crâncenă. Intenţia de a se introduce noul sistem de citire şi plată nu convine unor firme căpuşe ale societăţii Apa Grup, care îşi rotunjesc veniturile pe seama ei, printre care şi Elsaco, cea care ne montează apometrele în apartamente şi apoi le verifică periodic.
Ştiu numele firmei străine interesată în privatizarea societăţii Apa Grup şi mai ştiu numele unor persoane interesate să prindă acţiuni. Sper să vină şi momentul când voi putea să le dezvălui public. Până atunci, orice informaţie care mi se va oferi va fi binevenită.
written by Ioan Rotundu
 Dacă tot este la modă, adică se poartă dezbateri pe seama cifrei 666, atribuită fiarei, am să pun conţinutul comentariului meu ca bazat pe informaţiile izvorâte forţa malefică a acestei cifre. Suspendarea lui Constantin Conţac din funcţia de preşedinte al PSD Botoşani a dat naştere la fel de fel de jocuri politice. Unele având la bază încercări reale de accedere la putere, altele de o fantezie greu de imaginat.
Spre exemplu, a apărut varianta că locul preşedintelui Conţac ar fi râvnit de către prof. Mircea Dănuţă (foto), susţinut în demersul său de către consilierul judeţean Mihai Jitaraşu. Dănuţă crede că are în judeţ suficient sprijin politic care să-i permită ca la conferinţa judeţeană PSD să-şi depună candidatura la funcţia de preşedinte şi să obţină funcţia.
Se spune că Dănuţă ar putea beneficia chiar de sprijinul fostului preşedinte Constantin Conţac, cu condiţia ca funcţia de prim vicepreşedinte să-i revină fiului său Liviu Conţac.
Din toată această fantasmagorică joacă de-a politica, se pot desprinde şi unele elemente care corespund unei anumite realităţi. Dănuţă are cunoştinţe în judeţ, dar de la a se cunoaşte cu primarii şi o parte din consilierii locali la a fi sprijinit de către aceştia să obţină funcţia de preşedinte al PSD este o cale lungă, după mine imposibil de realizat. Mai degrabă cred că este un scenariu politic menit să intoxice şi să deruteze şi mai mult pe acei membri PSD care se vor afla în situaţia de a-şi alege o nouă conducere.
Un alt scenariu, poate mult mai apropiat de realitate, ar fi că seniorul Constantin Conţac ar fi dispus să renunţe la a mai candida la preşedinţia partidului, urmând a-l susţine pe juniorul Liviu Conţac. Dacă este aşa, atunci lucrurile se pot complica. Liviu Conţac este tânăr, dublu licenţiat, cu un CV impresionant prin cursurile postuniversitare absolvite, are dobândite cunoştinţe practice despre munca în administraţia publică, este abil şi nu lipsit de experienţă în domeniul politic.
Trecând peste cei câţiva duşmani ai familiei Conţac, la alegerile parlamentare Liviu Conţac s-a bucurat de încrederea multor mii de botoşăneni. A pierdut alegerile în faţa democrat-liberalului Buhăianu pentru că a avut ghinionul ca în PSD alţi doi candidaţi să adune voturi mai multe ca el (Dolineaschi la Dorohoi şi Macaleţi pe Botoşani).
Să mai remarcăm că eventuala candidatură a lui Liviu Conţac ar atenua şi anumite lupte interne din PSD, ar rezolva problemele financiare ale partidului, care în momentul de faţă s-au acutizat. Dezavantajul este că el trebuie să facă faţă urii pe care şi-a atras-o tatăl său, a jocurilor mârşave ale celor din PSD care vor putere, dar să nu scoată nici un ban din buzunar, dimpotrivă, să bage cât mai mulţi. Va trebui să obţină sprijin de la Bucureşti, ceea ce îi fa fi foarte greu, pentru că se va lovi de blocajul introdus familiei Conţac de către Gheorghe Nechita, primarul ieşean ajuns vicepreşedinte PSD pe Moldova.
Dacă e să dau crezare vreunui scenariu din cele două, aş da crezare acestuia din urmă. Primul, cel cu Dănuţă, este unul demn de o fantezie copilărească, sau o festă jucată PSD-ului de către stăpânul cifrei „666”.
De-o fi una, de-i fi alta, deocamdată Nechita a venit în PSD Botoşani cu propria sa cifră „666”. Ce-a de a amâna conferinţa judeţeană a PSD mai pe la toamnă, timp în care, speră el, orice inspiraţie venită dinspre malefica cifră „666” putându-i fi de mare ajutor. De ajutor urmând a fi şi celor de prin PSD Botoşani, care speră să ocupe scaunul lui Conţac.
written by Ioan Rotundu
N-am crezut vreodată că voi prinde vremurile când hoţii, tâlharii, mafioţii, traficanţii de carne vie şi droguri, devalizatorii de societăţi cu capital de stat vor fi prezentaţi naţiunii române ca exemple de competenţă profesională şi demni de a fi promovaţi în funcţii guvernamentale. Iată că PDL-ul m-a ajutat să prind aceste vremuri şi chiar să le simt pe propria-mi piele de contribuabil.
Oameni din lumea interlopă precum Costel Iancu, a fost numit de Guvernul Boc şef la o instituţie guvernamentală. A fost nevoie de reacţia virulentă a presei, ca acesta să demisioneze şi să plece de unde a venit. Nu fără a ameninţa pe cei care au scris despre mediul său de viaţă interlop că îi va chema în judecată.
Ionel Manţog, prins de liberali cu mâna în averea statului, a fost dat pe mâna procurorilor anticorupţie. Adrian Videanu a considerat că o astfel de persoană numai bine i se potriveşte pe post de consilier la ministerul Economiei. Acum vrea să-l promoveze director general la Complexul Energetic Turceni, exact acolo de unde s-a înfruptat din averea statului. Şi iar presa a reacţionat, şi iar Guvernul Boc a primit-o peste sfârlă.
Să lăsăm atmosfera de corupţie guvernamentală şi să aruncăm o privire prin atmosfera politică botoşăneană, că este mult mai aproape de noi. Aşa de aproape, că nici nu mai vedem din cauza bârnei pedeliste ce ni s-a aşezat peste ochi.
Avem şi noi interlopii noştri, bine ancoraţi în mediul politic. Dan Bulgaru era până nu demult un bişniţar ordinar, ce vindea ţigări de contrabandă în zona imediată a sediului Poliţiei Botoşani, mai exact avea delimitat sectorul de pe Bulevardul Eminescu, cunoscută drept a „Complexului comercial”. PDL-ul l-a onorat cu un loc 17 pe Lista de candidaţi la consiliul judeţean. N-a ieşit consilier, dar a fost angajat consilierul personal al preşedintelui Mihai Ţâbuleac. Adică pe post de sfătuitor. Aici mă aflu întru dilemă. Având în vedere trecutul lui Ţâbuleac din perioada cât era patron şi director general la Vinalcool, sincer mă întreb, cine pe cine consiliază?
Prin PSD se află un anume Ilie Rotaru, interlop cu experienţă acumulată prin Occident. Omul nu s-a dus prin Spania la cules de căpşuni. S-a dedicat acelor activităţi infracţionale care te umplu de bani: drogurile şi prostituţia. În Botoşani este cunoscut sub porecla de „Chinezul”. Rotaru s-a remarcat în campania alegerilor parlamentare, prestând munci specifice în favoarea actualului deputat Costică Macaleţi. Acum în PSD este luptă aprigă. Macaleţ îl vrea şef la Garda de Mediu. Cel puţin aşa susţine fostul preşedinte Conţac.
Mă veţi întreba ce legătură sunt între cei doi interlopi naţionali, pe care Guvernul Boc a vrut să-i impună în funcţie de demnitar, şi cei doi interlopi de pe la noi, mult mai mici în dimensiunea lor infracţională? Există o legătură, chiar indisolubilă. Toţi patru au finanţat campaniile electorale ale PDL şi PSD. Altfel spus, aceste două partide nu s-au sfiit să folosească bani murdari, proveniţi din activităţi ilicite, numai să ajungă la putere. Iar odată ajunse la putere, fără vreo urmă de remuşcare, au dorit să-i promoveze pe aceşti interlopi în funcţii înalte de stat.
S-a afirmat că şi campania lui Florin Ţurcanu a fost finanţată de persoane dubioase. Deocamdată aceşti dubioşi stau în umbră. Atâta vreme cât nu vor aspira la demnităţi publice, iar Ţurcanu le va răsplăti serviciile pe alte căi decât implicarea instituţiilor statului, n-am nimic cu ei. Însă am cu Ţurcanu, ca om politic, care a ajuns să obţină funcţii eligibile uzând de banii unor persoane certate cu legea. Astfel de politicieni nu ajung în Parlamentul României pentru a concepe şi vota legi corecte. Dovadă că este aşa, Institutul de Politici Publice Bucureşti a descoperit că parlamentarii PDL au negociat financiar obţinerea de investiţii de la buget pentru colegiile unde au fost aleşi. Dacă minciuna stă cu regele la masă, în România corupţii stau la masă cu liderii PDL. Şi acesta este numai începutul Guvernului Boc!
written by Ioan Rotundu
Publicarea pe site-ul Jurnalului Online a scrisorii deschise remisă redacţiei noastre de către un grup de membri PSD, în susţinerea preşedintelui Constantin Conţac, a stârnit fel de fel de controverse, dar şi acuzaţii aduse nouă. Scrisoarea a ajuns prin toate redacţiile mediei locale, dar noi am publicat-o, aşa cum a făcut şi vom proceda cu toate scrisorile adresate nouă. Este pentru ultima dată când mai iau în considerare comentariile prin care Jurnalul este acuzat că publică articole plătite de Conţac sau altcineva.
Cei în cauză ar trebui să-şi amintească că unul dintre cei chemaţi în judecată de către Conţac am fost eu, Ioan Rotundu, şi nu ei. A mai fost chemat în judecată şi feciorul meu, Cătălin Rotundu, pe vremea când era director la Evenimentul de Botoşani. Acum, ca viceprimar PDL, băiatul a avut şi are frecvente conflicte cu preşedintele Conţac, cauza fiind primarul Stelică Trofin, membru PSD.
Este la mintea cocoşului că n-aş avea nici un motiv să-l susţin pe Conţac, fie chiar şi plătit. Nu pe Conţac îl susţin eu, ci interesele întregii comunităţi botoşănene. Prin ce-am scris şi voi scrie, nu fac decât să atrag atenţia botoşănenilor că judeţul nostru, încet, dar sigur, încape pe mâna unei grupări mafiote extrem de periculoasă şi care nu este dispusă să facă nici un fel de concesii din puterile pe care le-a acaparat.
Conţac era o piedică importantă în calea acestei grupări. Chiar dacă unii îl acuză de furt din bugetul judeţului, fără a aduce şi dovezi, am mai scris, nu Conţac este cel care a luat bugetul judeţului şi l-a împărţit între membrii găştii, pentru că acesta este un lup singuratic. Dacă a păpat ceva bani publici, a făcut-o de unul singur şi contra unor lucrări prestate, mai bune sau mai rele.
Cei care sunt acum pe cale de a prelua controlul asupra a tot ce mişcă în judeţ, sunt o gaşcă, îşi împart banii publici, iar lucrările le prestează dacă mai apucă. Ce am publicat legat de societatea Dany Ema este o pişcătură de purice, pentru că despre adevărata muşcătură de lup încă nu pot scrie. Când m-am luat la luptă cu corupţia locală, în jurul meu s-a creat un gol. Eram încurajat pe la colţ de bloc, în şoaptă, dar public nu m-a susţinut nimeni. Nici în demersul meu jurnalistic, nici în sala de judecată. N-am avut nici sprijinul colegilor de breaslă, care sunt determinaţi să respecte politica redacţională a patronului, iar mulţi patroni locali de presă respiră acelaşi aer cu gaşca care-şi întăreşte poziţia de la o zi la alta. Am primit oferte cu salariu lunar de 2000 de euro, numai să renunţa la Publicaţiile Jurnalul Online şi să devin un umil jurnalist aflat în soldă şi care scrie ce i se dictează.
Nu mă interesează banii nimănui, dar Rotundu nu va ajunge niciodată să scrie la comandă şi altceva decât îi dictează conştiinţa. Deasupra mea sunt eu, iar deasupra acestui „Eu” sunt cititorii, cei care mă judecă în raport de cum şi ce scriu. Există vreo cinci comentatori specializaţi în a denigra munca celor de la Jurnalul Online. Ştiu cine sunt şi în solda cui se află. Sunt aşa de proşti, că dau pe dinafară. Comentează prin adrese de proxy, dar sistemul nostru de administrare înregistrează IP-ul calculatorului de unde ne accesează şi nu adresa de proxy. Regret că unii dintre ei, ca persoane publice sau funcţionari în instituţiile statului, au pretenţia de a fi respectaţi. Primesc respect pe măsura faptelor lor.
Revenind la Conţac, aşa cum spuneam, acesta devenise o piedică locală în drumul spre putere a unei grupări mafiote. Bineînţeles că demiterea sa din funcţia de preşedinte al PSD Botoşani n-a avut la bază numai acest motiv. Am scris despre un context mai larg, care implică şi decizii politice de prim rang ale PSD.
Am să exemplific cele scrise cu un eveniment petrecut vineri, după ce, oficial, Conţac a fost demis. Gheorghe Nechita şi cei care l-au susţinut în demersul său pentru demiterea lui Conţac, după ce s-a consumat evenimentul la sediul PSD, s-a întâlnit cu Cătălin Flutur şi alţi membri marcanţi ai PDL Botoşani, într-o sălită retrasă a Restaurantului „Maria”, unde au udat din belşug „succesul”.
O sursă participantă la chef, care în final s-a simţit dezgustată de ce-a putut auzi şi s-a pus la cale, mi-a explicat cum a avut Gheorghe Nechita prilejul de a-i raportat lui Flutur: „Misiunea îndeplinită!” Eu cred că este un raport pripit
written by Ioan Rotundu
 Cine crede că fostul ofiţer de Securitate, bine înfipt în PSD Botoşani, n-are vreo legătură cu suspendarea lui Constantin Conţac din funcţia de preşedinte al PSD Botoşani, este un naiv. Ori de câte ori în PSD Botoşani au avut loc evenimente de acest gen, din 2000 încoace, Darie a fost prezent. O prezenţă discretă, dar bine ancorată în mijlocul evenimentelor. Despre acest Darie am mai scris, dar sunt nevoit, pentru clarificarea prezentului, să-i aduc în actualitate trecutul.
Fostul colonel de Securitate s-a distins în vremea lui Ceauşescu prin anchetarea dură a femeilor bucureştene care au recurs la avorturi ilegale. Se spune că au fost cazuri de femei care au murit, pentru că Darie n-a dat dezlegare medicului să intervină, neprimind de la acestea numele celui care le-a provocat avortul sau n-au dat informaţia pe care Darie presupunea că ar poseda-o. Darie a negat de fiecare dată acesta acuzaţii.
În PD a apărut cam brusc, şi pe post de confident al preşedintelui de atunci Petre Roman. Nimeni nu ştie de cine a fost trimis în PD, dar toată lumea l-a perceput şi-l percepe ca ofiţer al SRI. Pe Roman l-a trădat în favoarea preşedintelui Băsescu. Pe Băsescu l-a abandonat în favoarea lui Adrian Năstase. Se zice că abandonarea lui Băsescu în favoarea lui Năstase ar fi fost făcută la ordin. Al cui? Nimeni nu ştie.
Cert este că pentru Năstase, umbra lui Darie i-a adus numai necazuri. Chestia cu termopanele, afacerile cu chinezăriile sunt considerate dosare deschise de către DNA pe baza informaţiilor adunate de Darie.
La Botoşani, Darie a apărut cu puţin înainte de 2000, ca om al lui Băsescu, care a preluat controlul filialei Partidului Democrat. Primul lucru a fost să-l elimine pe Cătălin Flutur de la conducerea partidului şi să-şi pună oameni de-ai săi. A candidat ca deputat, dar n-a reuşit. Şi-a făcut în schimb strânse relaţii în mediul politic botoşănean, devenind un intim al Rodicăi Huţuleac şi Petronelei Vizitiu, dar şi a altor femei de prin mediul politic şi nu numai. Datorită lui Darie, Petronela Vizitiu a ajuns director la PECO Botoşani. Tot de numele lui Darie se leagă şi ascensiunea în funcţia de director adj. la PECO a lui Dumitru Monacu.
Virat la PSD, înaintea alegerilor din anul 2004, şi iar nu se ştie din ordinul cui, Mihai Darie a lucrat, alături de Conţac la debarcarea din funcţia de preşedinte a lui Mihai Baltă, considerat omul lui Iliescu. S-a strecurat, apoi, în Consiliul de administraţie al societăţii Termica, unde a făcut afaceri bănoase. A deschis la Botoşani şi o societate comercială, tot discret, despre care nimeni nu vrea să vorbească cu ce anume se ocupă. La un moment dat se zvonea că prin această societate s-ar derula afacerile private ale unor directori de societăţi comerciale botoşănene cu capital de stat. Sprijinit de Conţac, Darie a ajuns şi consilier judeţean, el având şi domiciliu pe Botoşani.
Vineri, acum o săptămână, la PSD s-a ţinut o şedinţă. Era premergătoare suspendării lui Conţac. Pentru a-l îmbrobodi, Darie a deturnat discuţia asupra mea, adică a lui Rotundu de la Jurnalul care visează la scenarii în PSD ce pregătesc debarcarea lui Conţac. Cei prezenţi au căzut în capcana lui Darie şi m-au analizat pe mine. Mă doare-n cot de vorbele lor. N-am împrumutat niciodată borş de la ei şi nici nu o voi face cu vreun partid. Însă ce-am scris eu până acum legat de luptele interne din PSD s-a confirmat până la ultimul cuvinţel
Darie iar a fost în miezul evenimentelor. Din ordinul cui? Iar nu se ştie. Dar se ştie că, încă, Darie se află în umbra lui Mircea Geoană. Poate pentru a nu-l scăpa din ochi şi a-i raporta şefului său tot ce viază prin PSD. Iar şeful lui Darie nu poate fi decât preşedintele Băsescu. Nici că se putea pentru Băsescu un om mai nimerit ca Mihai Darie, să-l aibă spion acoperit în PSD. Conţac se miră de unde ştie Geoană de anumite detalii discutate în cerc restrâns la PSD Botoşani. Ştie, că Darie îşi cunoaşte meseria, este un bun profesionist şi nu i-a scăpat nimic din pretinsele discuţii secrete.
Ambiţiile lui Darie la Botoşani nu se opresc odată cu suspendarea lui Conţac. Se pare că el are misiunea de a mai face ceva. Pe mine mă intrigă faptul că, deşi i-a făcut mult rău lui Flutur, acesta continuă să colaboreze cu Darie pe mai multe planuri. Să fie Băsescu liantul? Cred că este ceva mai mult de atât. Am spus-o de la început de an 2009 că acesta va fi anul multor surprize.
written by Ioan Rotundu
Vineri noapte, săptămâna trecută, mai multe maşini ale poliţiei, cu mascaţi şi agenţi, cu comisari de la Garda Financiară, cu inspectori de la OJPC au dat năvală în discoteca din Todireni, discotecă patronată de familia de profesori Gireadă.
În discotecă era distracţie mare, spiritele încinse de la dans, tineret mult şi cu chef. Năvala mascaţilor şi a celorlalţi controlori nu i-a impresionat. Mai mult, când un poliţist ce-o făcea pe-a şefului a anunţat că se va trece la percheziţii corporale, fetele au exclamat bucuroase „Yes! Yes! Treceţi la treabă!” Bine înţeles că poliţiştii au trecut la percheziţii, deşi operaţiunea a fost una ilegală, pentru că n-aveau mandate de percheziţii personalizate, aşa cum cere legea.
Însă cel mai dezorientat a fost profesorul Gireadă, care nu ştia cu-i să-i acorde prioritate, fiecare din cei veniţi în control cerându-i ce-l interesa. Cel de la Garda Financiară voia documentele contabile, cei de la OJPC să verifice calitatea băuturilor alcoolice şi nealcoolice, mascaţii se plimbau înfoiaţi ca nişte adevăraţi curcani.
În urma controlului n-a ieşit nimic demn de recompensat enormul efort a masei umane deplasată la faţa locului. N-au prins nici pe infractorii de la Braşov, nici pe cei care au dat lovitura la Cluj, n-au prin nici măcar pe găinarul satului, care tot dă iama pe la coteţele oamenilor gospodari.
Acţiunea de la discoteca din Todireni şi pe la alte discoteci din judeţ a costat frumuşel, banii cheltuiţi fiind din bugetul fiecărei instituţii participante. Normal ar fi ca pe la discotecile din comune, dacă se impun controale, să le facă agenţii de la poliţia locală, că tot se plictisesc prin sediu, iar când au chef de treabă cheamă pe câte o băbuţă pe care o anchetează cu severitate că a aruncat gunoiul în faţa porţii, gest total neeuropean şi de sancţionat aspru.
Problema este alta. În timp ce criza economică face ravagii, poliţiştii şi celelalte instituţii cu rol de control s-au pus pe capul agenţilor economici, demonstrând generozitate în aplicarea amenzilor. Nici Guvernul Boc n-a considerat să desfiinţeze planul la amenzi şi confiscări, făcând din acest plan o sursă sigură de venituri la buget, dar şi o nouă povară fiscală asupra agenţilor economici.
Ce treabă are poliţia să verifice dacă muzica din local este sau nu avizată de către cei îndreptăţiţi? Este treaba inspectorilor culturali să verifice aşa ceva şi nicidecum poliţiştii. Există la noi o Lege 12/1990 care dă drept de control la toţi nepricepuţii. Este o lege profund bazată pe principiile de represiune comunistă, în baza căreia toţi nepricepuţii fac control. Până şi poliţiştii comunitari îi controlează pe comercianţi, iar dacă n-au ştampilă pe actul de provenienţă, le confiscă marfa.
Ori, prin Codul fiscal s-a statuat că ştampila nu este obligatorie pe actele financiar-contabile, lipsa acesteia neavând nici o relevanţă asupra legalităţii operaţiunii efectuate de către comerciant.
Ultimele modificări aduse Constituţiei României au reglementat dreptul de proprietate, pe lângă garantarea acestuia fiindu-i asigurată şi apărarea. Năvala hoardelor de mascaţi şi poliţişti, în miez de noapte, într-un local de distracţie, fără un motiv anume şi fără drept legal de încălcare a proprietăţii, în orice ţară europeană este interpretată ca violare de proprietate privată şi sancţionată de lege.
La noi proprietatea privată nu există decât atunci când trebuie să plăteşti pentru ea impozite şi taxe.
Nu cred că vom stopa efectele crizei economice cu controale în miez de noapte, pentru că mecanismul care a declanşat această criză nu-i pe înţelesul poliţiştilor şi nici criza nu se sperie de astfel de controale.
Parada de forţe ale poliţiştilor nu face decât să sporească ura asupra acestei instituţii şi să demonstreze încă odată, deşi nu mai este nevoie, că poliţia acţionează asupra celor slabi nu asupra infractorilor periculoşi, din faţa cărora, dacă nu-s pe-o mână, fug de rup pământul.
written by Ioan Rotundu
 După ce preşedintele PDL, Cătălin Flutur, a bătut palma cu preşedintele PSD, Constantin Conţac, parafând astfel împărţirea şefiilor instituţiilor publice judeţene, s-a trecut la faza a doua: cea a numirii şefilor. Persoane controversate din punct de vedere al comportamentului moral, contestate profesional, au ajuns să devină şefi, pentru că aşa a fost voinţa partidelor. Mai exact al unor politicieni din partide. Am încercat să descifrez ce anume i-a favorizat pe câţiva dintre aceşti şefi să fie susţinuţi de partide.
Unul dintre ei este Sorin Grindei, păstrat şef la Agenţia de Protecţia Mediului. Pus în funcţie de către liberali, Grindei a păşit vioi în barca PSD, pentru scurtă vreme, ca apoi să sară ager în cea a PDL-ului.
Iniţial, la împărţirea şefiilor, APM figura la PSD. Preşedintele Conţac şi-a exprimat intenţia de a-l schimba pe Grindei, dar a sărit în apărarea acestuia Viorica Afrăsinei, actualul subprefect PSD. Afrăsinei a căutat să-l convingă pe Conţac că şef mai bun ca Grindei judeţul n-a avut şi nu va mai avea. Normal să-i ia apărarea, de vreme ce patru ani Viorica Afrăsinei a figurat pe statele de plată ale APM fără să desfăşoare o activitate concretă, dar încasându-şi leafa cu conştiinciozitate. De pe acest post, Afrăsinei a continuat să facă politică nonstop, fără a avea vreo piedică din partea lui Grindei.
Ca să nu-şi mai facă duşmani în partid, Conţac a preferat să cedeze APM-ul la PDL. Iar Cătălin Flutur l-a păstrat pe Grindei, pentru că are cu acesta o colaborare mai veche privind unele programe de înfrumuseţare a Botoşanilor, printre care şi amenajarea zonei Cornişa. Că aceste programe vor rămâne pe hârtie mult şi bine, criza economică fiindu-le duşmanul de moarte, nu mai contează. Sorin Grindei şi-a atins scopul şi a rămas şef la APM, câine portocaliu credincios noului stăpân.
Un alt şef este Dumitru Monacu. El a fost şeful Oficiului Judeţean al Protecţiei Consumatorului din partea PNL, până i s-a pus pata pe el lui Florin Ţurcanu, care l-a schimbat cu fratele său Mihai Ţurcanu. În aceste zile şi Mihai Ţurcanu a trebuit să predea şefia social-democratului Marean Sergiu.
Acest Marean Sergiu este profesor de sport, dar pentru că se află în graţiile deputatului Costică Macaleţi (foto), a reuşit să obţină funcţia. Cum va apăra interesele consumatorului un profesor de educaţie fizică poate ne va explica parlamentarul Macaleţi. Dacă nu tuturor, măcar botoşănenilor din colegiul în care a fost ales deputat.
Revenind la Dumitru Monacu, dat afară de la OJPC, omul a rămas şomer ca toţi şomerii, dar s-a oploşit sub aripa PDL, simţind el că dinspre acest partid îi va veni salvarea. Trecerea lui Monacu de la PNL la PDL nu trebuie se ne mire. În perioada când Macaleţi era prefect, cu care este vecin de apartament, a trecut de la PNL la PSD, ca să poată fi numit ca director adjunct la PECO . Acum, prin lobby-ul făcut de Macaleţi a fost uns şef la Registrul Auto Român. Pâine bună, cozonac, ce mai!
Iată dar, dovada incontestabilă că atunci când vine vorba de accedere la putere sau de păstrarea privilegiilor acesteia, culoarea politică nu contează. Contează să ai relaţia potrivită, cu omul în locul potrivit. Bieţii cameleoni, faţă de politicieni au ajuns fiinţe inferioare. Cameleonilor le trebuie ceva timp să-şi adapteze culoarea la mediu, politicienilor nu. Ei şi-o schimbă pe loc.
written by Ioan Rotundu
Într-un comentariu anterior, intitulat “Linşaj mediatic iminent”, postat pe blog în 30 ianuarie a.c., făceam referire la luptele din culise care se duc pentru ocuparea postului de şef la Finanţe. PDL-ul, prin vocea preşedintelui Cătălin Flutur a declarat că desemnatul lor pentru şefia Finanţelor botoşănene este ec.dr. Radu Ţurcanu. Se ştie că Radu Ţurcanu a mai fost şeful Finanţelor în mai multe rânduri, anul trecut fiind schimbat din această funcţie printr-o manevră politică purtată la Bucureşti de către liberalul Florin Ţurcanu. De precizat că Radu Ţurcanu şi Florin Ţurcanu sunt din aceeaşi localitate, Suliţa, iar pe deasupra şi cumetri.
Numai că de o bună bucată de vreme relaţiile dintre cei doi s-au deteriorat. Mai exact, Florin Ţurcanu i-a reproşat lui Radu Ţurcanu, că în perioada campaniei alegerilor locale n-a sprijinit PNL-ul, care l-a pus în funcţia de şef la Finanţe şi nici n-a contribuit financiar, aşa cum au făcut ceilalţi şefi de instituţii desemnaţi în funcţie de către PNL.
Radu Ţurcanu este perceput ca fiind omul de încredere al lui Flutur. Numai că cineva din PDL nu doreşte ca Radu Ţurcanu să revină în funcţia de şef la Finanţe. Acel cineva şi-a unit forţele cu Florin Ţurcanu şi fac tot ce le stă în putinţă să blocheze numirea lui Radu.
Interesant este că de această luptă se cunosc multe detalii prin sediul Finanţelor, unde colectivul de salariaţi s-a cam împărţit în două tabere. Cei mai în vârstă optează spre Radu, cei mai tineri îşi doresc un alt şef. Cred că toată această tevatură o va lămuri prefectul Cristian Roman. N-o spun eu, o spun surse din Finanţe, din PDL şi chiar din sediul Prefecturii.
Această luptă înverşunată împotriva lui Radu Ţurcanu trebuie privită şi altfel. Adică trebuie să pornim de la faptul că Radu Ţurcanu se bucură de sprijinul lui Cătălin Flutur. Dar există în PDL o grupare care încearcă să stopeze ascensiunea apropriaţilor lui Flutur în funcţii cheie, pentru ca acesta să nu-şi întărească prea tare poziţia în partid. Mai ales că se apropie alegerea unei noi conduceri.
Vă mai amintiţi de concursul de la Apa Grup, pentru ocuparea postului de manager general? Şi atunci am postat un comentariu prin care am explicat că de fapt la şefia societăţii Apa Grup concurează Mihai Ţâbuleac, susţinătorul lui Marcel Georgescu, împotriva lui Cătălin Flutur, care l-a susţinut pe Constantin Iacob. A câştigat Georgescu. Am discutat cu un bun cunoscător al modului în care a fost organizat concursul şi mi-a spus că totul era aranjat pentru omul lui Ţâbuleac. A fost o victorie a lui Ţâbuleac împotriva lui Flutur.
Dacă Radu Ţurcanu nu va fi numit la Finanţe, înseamnă că gruparea ce s-a format în PDL în jurul lui Mihai Ţâbuleac a devenit puternică şi poate influenţa orice decizie.
Cred că este momentul ca Flutur să privească cu atenţie în jur şi să deosebească linguşitorii trădători de cei care-i sunt credincioşi.
written by Ioan Rotundu
Până la urmă s-au stabilit şi şefii la Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani. După discuţii prin sediul PDL şi al PSD, după negocierile la un şpriţ prelungit la restaurantul „Grădina cu flori”, viitorul şef al IŞJ va purta fustă şi nu pantaloni, adică nu se va numi Daniel Botezatu, ci Ada Macovei.
Într-un comentariu de pe blog am explicat cum au decurs negocierile de la restaurantul amintit. Un comentator şi-a exprimat neîncrederea că se poate petrece aşa ceva şi mi-a cerut nişte nume ale persoanelor participante. Nume nu pot să dau, dar pot reproduce din profunzimea gândirii unui serios şi respectat profesor de istorie care, în prezenţa mea şi a unei alte persoane cu prestanţă socială, a exclamat. „Şi de această dată a câştigat persoana care a ştiut în care pat să se culce!”
Nu vreau să dau sens vorbelor profesorului, dar nu pot să nu comentez situaţia şefilor de la IŞJ. Ada Macovei este un cadru didactic fără experienţă la catedră, fără grade didactice, adică cu o mapă profesională goală, de la cap la şolduri, precum Venus din Milo în postura de statuie antică.
E drept, femeia este tânără, fără obligaţii familiale, ceia ce, în promovarea pe scara profesională poate fi un avantaj net superior cunoştinţelor de specialitate. Macovei lucrează şi în prezent în IŞJ, pe post de inspector, dar a fi înscăunată şef, este de acum cu totul altceva. Învăţământul parcurge o perioadă grea. Actele de indisciplină în rândul elevilor, dar şi a profesorilor s-au înmulţit. Financiar, situaţia este şi mai grea şi nici nu se anunţă a fi pe cale de îmbunătăţire. Multe şcoli nu corespund regulilor sanitare, se cer modernizări, se cer reparaţii în regim de urgenţă. Nu Macovei are resursele profesionale şi intelectuale pentru a rezolva aceste probleme, pentru a asigura implementarea reformei din sistem. Ea nu este percepută ca o personalitate în domeniu şi va fi tot timpul boicotată de cei mai vechi.
Toată lumea de bună credinţă se aştepta ca inspector general să fie numit actualul inspector Daniel Botezatu care, cu adevărat, se bucură de respect colegial şi a demonstrat capacităţi manageriale. Numai că cei de la PDL au gândit altfel, au negociat după alte criterii şefia de la IŞJ. Ca adjunct al lui Macovei, nu cred că prof. Botezatu va accepta postura de surogat. N-ar fi demn din partea persoanei sale şi şi-ar dezamăgi admiratorii. Macovei să demonstreze că-i altfel decât se spune că este.
De partea cealaltă, pentru cel de-al doilea adjunct, PSD-ul a desemnat-o pe bătrâioara Ana Bărculeţ, profa de istorie, care are o carieră profesională şi politică istorică, de-ţi face părul măciucă. Bărculeţ nu este deloc agreată în colectivul din care face parte în prezent, iar de luni, când va fi instală şefă adjunctă nici atât. Muţi profesori sunt revoltaţi pe faptul că cele două partide, PDL şi PSD, au impus în fruntea IŞJ două persoane: Ada Macovei şi Ana Bărculeţ, care în afară de incompetenţă nu vor putea demonstra nimic altceva. Ori, spun mulţi profesori, perioada grea prin care trece învăţământul botoşănean cerea o conducere pricepută profesional şi nu una selectată pe criterii politice.
N-a fost să fie! Pe la noi incompetenţa este stimată, ridicată la rang de şef, iar profesioniştii umiliţi şi aduşi în situaţia de a pleca din ţară. Despre promovarea incompetenţelor în funcţii cheie, Boc şi Geoană nu pomenesc nimic, că şi ei, la Bucureşti, procedează aidoma. Chiar dacă pe la români peştele de la cap se împute şi de la coadă se curăţă, sub Guvernul Boc, s-a împuţit totul, dar nu se mai curăţă nimic.
written by Ioan Rotundu
Preşedintele Băsescu s-a băbit rău, politic vorbind. N-a învăţat nimic din modul tragic în care Vadim Tudor a pus punct carierei sale politice şi totodată partidului pe care l-a fondat. Spre exemplu, ieri, la instalarea ministrului de Interne, preşedintele Băsescu a ţinut un discurs justiţiar, prin care s-a răţoit la cei doi moguli de presă: Voiculescu şi Vântu, a acuzat presa că denigrează oficialităţile statului şi i-a acuzat pe maghiari de epurarea românilor din primăriile judeţelor Harghita şi Covasna.
Probabil că după acest discurs, lingăii care-i sărută tălpile, l-au aplaudat şi felicitat pentru inspiraţia oratorică avută. Aiurea! Astfel de discursuri nu mai ţin la români, sătui de atâtea dezamăgiri provocate de Guvernul Boc, moşit chiar de Băsescu. Însă nu pe seama compătimirii românilor vreau să comentez, mai ales că sunt încă mulţi cei care-l susţin pe Băsescu şi-l venerează precum grecii antici pe Zeus.
De ceva timp încoace, preşedintele Băsescu l-a cam atacat pe Sorin Ovidiu Vântu şi l-a acuzat de practici moguliste. Băsescu crede că românii, dacă îl va acuza pe Vântu de orice, îi vor ierta faptul că până de curând se destăinuia de pe postul Realitatea TV, proprietatea lui Vântu. Se înşeală amarnic.
Prin prezenţa sa pe postul Realitatea TV, Băsescu l-a girat pe Vântu în faţa instituţiilor statului obligate să facă dreptate în cazul FNI şi a altor inginerii financiare comise de acesta. Judecătorii au lungit termenele judecătoreşti în toate dosarele în care Vântu era inculpat, până când faptele de care era incriminat s-au prescris. Au fost determinaţi să procedeze aşa, de vreme ce preşedintele României apărea seară de seară la postul patronat de inculpat.
Spuneam într-un comentariu mai vechi că preşedintele Băsescu nu-şi va pierde funcţia pentru că va fi bătut în alegeri de vreun candidat serios şi care va şti să intre în graţiile românilor. Moartea politică a lui Băsescu va veni de la Vântu.
Este interesant de cum va avea loc acest deznodământ care, am convingerea, va bucura o întreagă naţiune şi va scuti un popor de multe umilinţe. N-ar avea rost să recapitulez toate cazurile în care Băsescu s-a apropiat, amical, de cineva şi acel cineva a sfârşit trist. Pentru că pe ce pune mâna Băsescu, totul se usucă, secătuieşte, intelectual şi fizic. Să ne amintim de acele imagini de la televizor când ciocnea paharul de vin cu Gigi Becali, care nu-şi mai încăpea în piele de bucurie că bea cot la cot cu preşedintele ţării. Era acel joc al pisicii cu şoarecul. Scopul lui Băsescu era să-l compromită pe Becali şi al său partid. Ştim cu toţii cum a reuşit
Cu Vântu însă este altceva. Vântu l-a finanţat pe Băsescu pentru a prinde al doilea mandat de primar al Capitalei şi apoi la alegerile prezidenţiale. A făcut-o discret, cum este felul său de a lucra, ferit de ochii presei, dar într-un mod ferm, ca de boss la locotenent. Căci în materie de escrocherii, bossul este Vântu, şi ne-a dovedit din plin prin modul în care a gestionat FNI şi SOV Invest. Băsescu este numai locotenent, lucru de care este conştient. Vântu lucrează precum Boby Fisher, cu multe mutări înainte, cu mult peste putinţa de înţelege şi pricepere a lui Băsescu.
Cred că Băsescu a realizat că pe Vântu nu-l poate anihila cum a făcut cu ceilalţi adversari de până acum. Motiv de a-l ataca public, tot mai des, în speranţa că-l va distruge. Maria Vlas, după ce-a fost eliberată, în prima sa emisiune la Vrânceanu Firea, a declarat că Vântu are ochi de vasilisc. Când te priveşte, îngheaţă sângele în tine, te hipnotizează, faci ce-ţi pune el. O fi având Băsescu forţe malefice, energii negative încă nedescătuşate, dar nu mai puternice ca ale lui Vântu. Când mogulul Vântu va considera că Băsescu nu-i mai este util, nu va mai fi cocoţat primul în sondaje, iar Realitatea TV va declanşa atacul final. Vom revedea acea scenă din desene animate când, înghesuit de mâţă la colţ de cameră, şoarecul se consolează, se leagă la ochi şi.. . sfârşeşte atârnând în colţii acesteia. După această imagine nu vom mai auzi de Băsescu.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments