Blogul lui Rotundu

Ieri s-a lansat teza că toate partidele trebuie să-şi unească forţele pentru a susţine la preşedinţia României un singur candidat. Numai aşa va putea fi învins actualul Băsescu, considerat că promovează dictatura practicată în antichitate de către împăratul roman Cezar. Cred că nu este potrivită comparaţia cu Cezar.
Împăratul Cezar era un om cult, stăpânea filozofia, avea cunoştinţe de artă militară, de administraţie publică, preţuia artele, cunoştea istoria imperiului şi rolul jucat de către conducătorii de până la el, reformele înfăptuite de către unii dintre aceştia. Băsescu ştie cu totul altceva. El cunoaşte tractirele din principalele porturi ale lumii, poate deosebi un whisky de calitate de unul prost, ştie ce este un grog, îi curge prin vene rom marinăresc şi nu ca nouă sânge, poate hăhăi prelung şi într-un mod bădăran, are experienţa de a cântări o blondă sau o brunetă de la prima vedere, n-are treabă cu filozofia şi artele, nu ş-a îmbâcsit creierul cu lecturile autorilor clasici şi universali. Spre deosebire de Cezar, Băsescu a rămas şi este virgin la virusul intelectualităţii. Adică are mintea odihnită.
Nici măcar din punct de vedere al apucăturilor dictatoriale nu poate si asemuit cu Cezar. Poţi fi un dictator manierat, cult, impunându-ţi voinţa cu zâmbetul pe buze, prin a domina intelectual supuşii. L-am putea nominaliza aici pe generalul Franco, care a introdus dictatura în Spania. Pe Băsescu îl putem, asemui cu Hitler, dar la o scară mai mică. Intelectual, între Băsescu şi Hitler n-avem a face diferenţă. Singura diferenţă dintre cei doi, total defavorabilă lui Băsescu, este sentimentul naţionalist. Hitler a fost un dictator de un naţionalism exacerbat. Băsescu este un dictator mânat de sentimente egoiste, meschine, de dorinţe personale şi spirit de gaşcă. Nici măcar n-are meritul de a-şi fi legat dictatura de vreun interes naţional, ca istoria să-l slăvească cu ceva.
Aşadar, s-a lansat teza ca partidele să-şi unească forţele în jurul unui candidat comun, care să-l bată măr, în alegeri, pe preşedintele Băsescu. În primul rând că partidele noastre nu sunt în stare de un asemenea act, deşi interesul naţional îl cere. Egoismul lor politic este mai puternic.
În lipsa unui candidat unic, cam ce contracandidaţi ar avea Băsescu. Dinspre partea PSD nici un pericol. Aici a rezolvat problema. Năstase stă-ncurcat în dosare, dar nu acesta-i punctul său slab. El a devenit un „expirat”, nu mai este ce-a fost, chiar dacă cei de la Antene vor să-l resusciteze. Românii nu-l mai vor, iar Năstase, în orgoliul ce l-a dominat şi continuă să-l domine nu pricepe. Băsescu l-a bătut odată şi i-ar veni uşor să-l doboare şi a doua oară.
Prostănacul Geoană n-are lipici la români, iar el nu pricepe acest aspect. L-a priceput Băsescu, care-l va încuraja să candideze, numai să nu se trezească cu vreun alt candidat. Căci prin PSD, în eşalonul doi, sunt ceva tinerei care ar putea candida, dar nu împotriva lui Băsescu. Un intelectual rasat va fi întotdeauna umilit public de un marinar bădăran, pentru că replicile lor vor fi deferite. Apoi, Băsescu prea a intrat prea adânc în sufletul unor români ca să fie scos uşor de acolo. Aşa cum am mai scris, românilor le place un candidat puţin beţiv, puţin curvar, bădăran şi mai puţin intelectual, dar să hăhăie în rând cu ei.
La PNL s-a anunţat Tăriceanu. Omul poartă papion, are faţă europeană, este manierat, diplomat, dar n-are tupeul lui Băsescu, n-are spontaneitatea acestuia în a da replici. Să mai avem în vedere că Băsescu minte cu o seninătate debordantă, iar când este prins cu minciuna se scuză cu o umilinţă atât de bine prefăcută, că este iertat. O acuzaţie publică aruncată lui Tăriceanu, într-o dispută electorală directă, l-ar amuţi pe acesta şi l-ar discredita total. Degeaba se va dovedi ulterior că Băsescu a minţit.
Ar mai fi Crin Antonescu. Omul are ceva din ironia lucrurilor, are spontaneitate în replică, dar nu-i bădăran, nu le are cu restaurantele, nici cu blondele spălăcite. În concluzie, s-ar putea bate de la egal la egal cu Băsescu, dar n-are lipici la români.
Ştiţi cine s-ar putea bate cu Băsescu, folosindu-se chiar de armele acestuia? Este Sorin Oprescu. Doctorul are abilitatea de a-şi folosi eficient cunoştinţele de psihologie umană acumulate în carierea profesională. Îl cunoaşte pe Băsescu, îi anticipează reacţiile, ştie cum să i le anihileze. De când este primarul general al Capitalei a mai adunat ceva informaţii cu care să-l facă pe Băsescu să plângă cu adevărat. Oprescu are vorbă hotărâtă, iar profesia sa prinde la ţugulan, chiar dacă nu la toţi. O candidatură a lui Oprescu ar fi o motivaţie şi pentru intelectuali, de a merge la vot.
Numai că Oprescu singur nu va putea suporta o campanie electorală costisitoare. El n-are banii PDL –şi ai lui Băsescu.
Dacă partidele ajung la înţelegerea susţinerii unui candidat unic, atunci acesta trebuie să fie Oprescu. Dar mă îndoiesc de aşa ceva, iar Iuda unei asemenea coaliţii ar fi PSD. Luaţi aceste rânduri ca o opinie personală şi nu altfel. Şi mai există o cale, sigură sută la sută, prin care Băsescu poate fi dat jos. O voi dezvălui în curând.

written by Ioan Rotundu