Blogul lui Rotundu

În timpurile comuniste, cine-şi mai aminteşte, a fost lansat sloganul „Nici o masă fără peşte!”. Sloganul avea menirea să distragă atenţia românilor de la lipsa cărnii din hale, care pleca la export, pentru a ne achita datoria externă. După un timp n-am mai avut nici peşte. Probabil că vreo „minte luminată” a realizat că peştele conţine fosfor, iar fosforul dezvoltă inteligenţa. Ori, regimul comunist numai de oameni inteligenţi n-avea nevoie. Cu toate acestea, consumul excesiv de peşte şi-a făcut efectul. După aproape 50 de ani de ignoranţă petrecuţi în regimul comunist, în decembrie 1989 românilor li s-a urcat fosforul la cap şi s-au deşteptat.
Acum iar am ajuns să fim „hrăniţi ştiinţific”, iar sloganele s-au înmulţit. „Grăsimile şi glucidele dăunează grav sănătăţii!” sau „Consumul de alcool şi tutun dăunează grav sănătăţii dumneavoastră!”. La acest ultim slogan, ca statul să fie mai convingător, ne-a oferit fundul dezgolit al Mihaelei Rădulescu. Cică dacă nu vom mai bea şi fuma, ca fundul său vom ajunge. Românii au interpretat altfel reclama. Dacă nu vor bea şi fuma, de fundul Mihaelei vor avea parte. Apetisantă şi tentantă ofertă!
Cam ce-am consumat noi de-a lungul timpului, drept grăsimi şi glucide, drept băutură şi tutun şi totuşi am reuşit să prindem ziua de astăzi, o vom prinde şi pe cea de mâine şi încă multe altele, de vom mânca mâncarea noastră şi nu cea oferită de ei.
Ardeleanul nu concepe viaţa fără clisă, pită şi brişcă. El nu poate să nu aibă în pod sau în afumătoare o pulpă întreagă de porc pe post de jambon. Nu poate concepe să meargă la cosit fără nişte untură şi jumări, cu câteva bucăţi de cârnaţ printre ele. La toace aceste grăsimi, cum să nu meargă un păhărel, două de palincă, din prună curată, de să-ţi sară ochii din cap şi să te scuturi din toate mădularele. La toate acestea, să adăugăm şi celebrele murături, prezente pe masa ardeleanului de la începutul festinului şi până la plecarea ultimul musafir întârziat.
Peste Carpaţi, până la Prut, găsim o alimentaţia bazată pe aceleaşi grăsimi de porc. Tot jumări la chiup, tot cârnaţ afumat, numai că ambele se asezonează cu o bucată din brânză de oaie şi o mămăligă cât roata carului. Mai obişnuieşte moldoveanul ca jumările să le încălzească, stricând peste ele şi câteva ouă proaspete de găină. Să mai adăugăm fasolea cu slănină afumată, borşul de găină porumbacă, galbenă la târtiţă de grăsimea adunată pe seama grăunţelor aruncate în curte dimineaţa şi seara.
Dimineaţa merge câte o cană cu lapte proaspăt muls de la vacă, iar seara câte o ulcică de lapte acru, răcoros, scos atunci din zemnic, unde a fost pus la prins.
În zilele când pe masă odihnesc mâncărurile grase din carne, cum ar fi o varză cu rasol de porc sau costiţă afumată, musai se va aşeza alături o cană cu vin, o frăguţă galbenă sau o căpşunică roşie, ori o tirează întunecată la faţă, puţin acrişoară, ca să taie din gustul grăsimii, pentru a mări pofta de mâncare.
La moldovean, în coşul pus la capăt de postată luată la prăşit, se va găsi întotdeauna şi un şip cu ţuică de tescovină, din care va trage câte-un gât, timp în care nevastă-sa va aşeza pe ştergar farfuria ce-o va umple cu borş, deasupra strălucind năsturei din grăsime de pasăre.
Toată vara copiii de la ţară consumă fructe direct din copac, fără moftul de a fi spălate şi fără a-şi face probleme de existenţa unui vierme sau doi. Dulceaţa lor este naturală, conţin „soare topit”, cum spune Păstorel despre vinul Cotnari.
Iarna, când geruieşte pe afară, pe plita ţăranului se va afla o oală plină cu vin sângeriu la culoare, în care s-au pus bucăţi de scorţişoară şi s-a turnat zahăr din belşug. Este vorba despre acel zahăr obţinut din sfeclă, căruia îi ducem acum dorul. Ce dulceţuri făcea bunica cu acel zahăr şi ce spornic era! Acum, zahărul din comerţ, torni şi nu se mai leagă dulceaţa. Nici ceaiul nu mai are dulceaţa de altădată. Cât despre dulciurile care se găsesc acum în comerţ, sunt otrăvuri curate.
Străbunica, Harieta, a murit la 104 ani. Bunica, Profira, care toată viaţa a prăşit cu sticluţa cu tescovină în buzunarul pestelcii, s-a stins din viaţă la 102 ani. Nu ţin minte să fi ajuns în viaţa lor la medic, să fi făcut injecţii sau să fi luat pastile.
Cele de mai sus sunt numai câteva din alimentele cu care ne-am obişnuit din familie, mai ales cei care provenim de la ţară. În numele unei alimentaţii raţionale, ştiinţifice şi sănătoase, aceste alimente ne-au fost luate şi înlocuite cu altele, cică avizate europeneşte şi sănătoase. Atât de sănătoase, că-n 20 de ani, de când mâncăm astfel de produse, s-a îmbolnăvit întreaga naţiune. Până şi ţăranii, rezistenţi la boli de când se ştiu, au început să se plângă că le scârţâie sănătatea de una, de alta.
Păi, cum să nu ne îmbolnăvim când ne îndopăm cu chimicale. Carnea provine de la animale furajate în sistem industrial, produsele lactate nu mai au puterea nutritivă naturală. Gustul cărnii este ca de iască, iar al produselor lactate fad, fără acea adiere de fân proaspăt, fără acel miros de flori de câmp care umple casa când se vine cu găleata de lapte proaspăt muls de la vaca din grajd.
Produsele din carne sunt afumate sintetic, sunt tratate cu substanţe chimice ca să reziste în timp. M-a sfătuit un carmanger să nu mănânc parizer sau cremvuşti, căci sunt preparaţi dintr-o pastă chimică şi nu mai conţin ficatul şi slănina proaspătă de porc, cum ştiam că se preparau nu până demult.
Cum spuneam, zahărul nu mai este natural, ci înmulţit cu dulciuri sintetice. Bomboanele, unele sortimente de ciocolată, sunt produse pe bază de îndulcitori industriali. Bomboanele cu lapte şi miere de albine nu mai conţin umplutura naturală, dropsurile de mentă nu conţin esenţa naturală de mentă. Au dispărut şerbeturile iar dulceţurile de casă, în lipsa zahărului din sfecla de zahăr, nu se mai leagă.
Asta este alimentaţia ce ne-o oferă actualii guvernanţi, în timp ce ei merg la restaurantele de lux pentru a mânca salate din fructe de mare sau produse obţinute ecologic. Noi facem coadă la farmacii, pentru a cumpăra medicamentele compensate. În curând, de la farmacii cozile se vor muta la cimitire. Apropo, şi mortul trebuie îngropat după directivele UE şi nu după cele ale preceptelor creştine, cu care suntem obişnuiţi de aproape două mii de ani. Dar despre morţi, în curând!

written by Ioan Rotundu