Blogul lui Rotundu

Fostul premier Tărticeanu, dacă e să ne folosim de o expresie neconvenţională, de jargon, rostită atunci când cineva a stricat ceva, când a compromis ceva, a pus-o. El a pus-o în urma dezvăluirilor publice privind împrejurările în care a semnat o hotărâre de guvern favorabilă societăţii canadiene ce s-a apucat de mirosit petrol şi gaze sub scoarţa continentală a Mării Negre aflată sub jurisdicţia României.
Şi a pus-o de două ori. Prima dată că a renunţat la drepturile statului Român de a beneficia de 55% din producţia extrasă, contra unei redevenţe plătită trimestrial, constând în 3,5 – 13% din preţul practicat şi venitul realizat. A doua oară că a permis firmei canadiene să se extindă cu prospecţiunile şi exploatarea în perimetrul aflat în litigiul cu Ucraina, de România va câştiga procesul de la Haga, fără vreun avantaj pentru statul Român.
Toată tărăşenia are şi o parte pozitivă. Avem noi, românii, acea zicală cu nu da vrabia din mână pe cioara din par. Iată că au venit canadienii şi ne-au contrazis. Ei au dat vrabia din mână, una pipernicită şi rebegită, pe ditamai cioroiul aflat în parul bătut pe teritoriul ucrainean. Au prins cioroiul cu tot cu par. Aşadar, să luăm aminte: în afacerile cu petrol şi gaz poţi da vrabia din mână pe cioara din par, cu condiţia ca aceste afaceri să le faci cu autorităţile României.
De ce-a pus-o Tăriceanu? Pentru că lovitura de imagine suferită i-a luat piuitul într-un moment când, dimpotrivă, avea nevoie de susţinere publică. În PNL urmează să aibă loc alegeri, iar Tăriceanu vrea să-şi înnoiască mandatul de preşedinte al partidului. În urma acestui scandal de proporţii, m-aş mira ca liberalii să-l mai susţină pentru încă un manda. Sunt prin interiorul PNL câteva capete mai răsărite, printre care Ludovic Orban şi Crin Antonescu, care de mult timp îşi doresc preşedinţia PNL. Mai sunt şi alţii, dar nu-i ţin brăcinarii politici să intre în luptă.
Cu papionul terfelit şi faţa europeană ridată, Tăriceanu îşi poate lua adio de la preşedinţia PNL. El a mai pus-o şi ca intenţie de a candida la preşedinţia României. După această serie de dezvăluiri, în care fără doar şi poate vinovăţia sa este una extrem de mare, n-are nici o şansă de a se mai prezenta în faţa românilor să le ceară a-l alege preşedintele lor. Cred că în timpul acestor dezvăluiri şi dezbateri publice, preşedintele Băsescu şi-a înnoit de cel puţin două ori rezerva de whisky, de bucurie că a mai scăpat de un adversar.
Apropo de preşedintele Băsescu, nu vi se pare că tot acest scenariu prin care Tăriceanu a fost pur şi simplu spulberat, atât ca om politic cât şi ca fost premier, înalt demnitar al Statului Român, poartă amprenta preşedintelui? Eu cred că preşedintele Băsescu ştia imediat ce Tăriceanu a semnat H.G., de afacerea pusă la cale. Însă a păstrat totul, până când i-a picat bine.
În demersurile Guvernului Boc de a avea ţara un buget, Tăriceanu, ca şeful singurului partid de opoziţie din România, a avut câteva ieşiri publice prin care a criticat construcţia bugetului pus la cale de Boc, în salonul de taină de la Cotroceni.
Aşa că preşedintele Băsescu a considerat că-i momentul să-l liniştească. Şi l-a liniştit, iar noi avem un buget despre care nici nu mai comentăm. Când să ne mai ocupăm de buget, dacă avem de perorat pe seama nevolniciei săvârşită de Tăriceanu, pe seama moldoveanului Gordunov, ce-a reuşit să devină eroul neîncoronat al românilor, pentru că datorită lui am aflat şi noi cu ce se ocupă Justiţia, pe seama răfuielilor dintre bandele organizate pe sistem mafiot, de pe urma cărora cad românii pe stradă împuşcaţi în cap, fără ca vreun un şef, fost miliţian devenit poliţist european, să-şi piardă privilegiile funcţiei. 
Cu atâtea probleme pe cap, când să ne mai ocupă şi de bugetul cu care Boc n-e acadorisit pe acest an?!

written by Ioan Rotundu