Blogul lui Rotundu

Nu mai ştiu cine l-a numit pe Florin Ţurcanu, Vanghele de Botoşani al liberalilor, dar cred că a avut un moment de inspiraţie demn de invidiat. Oricum, personajul nostru este tot atât de pitoresc la vorbă şi la faptă ca şi social-democratul bucureştean, dacă nu cumva îl şi-ntrece.
Prezent la Botoşani la sfârşitul săptămânii ce tocmai a trecut, proaspătul deputat liberal a făcut o serie de declaraţii în stilu-i caracteristic. Adică a sărit peste declaraţiile şi faptele sale anterioare şi şi-a potrivit vorbele cu interesele de acum.
Spre exemplu, în cursul anului trecut, la iniţiativa preşedintelui PNL, fost deputat şi actual senator Liviu Câmpanu, Ţurcanu a fost dat afară din partid. N-are rost să reiau motivele, ci numai deznodământul. Exclus din PNL, Ţurcanu şi-a format un alai de consilieri, viceprimari şi primari liberali şi s-a dus la Bucureşti, la tătuca Tăriceanu. Am aflat de curând că Tăriceanu n-a considerat necesar să dialogheze cu Ţurcanu, având probleme de stat mult mai importante. L-a dat pe mâna unui trepăduş, care, impresionat de alaiul lui Ţurcanu, l-a sunat pe Câmpanu cu rugămintea de a-l primi din nou în partid pe proaspătul exclus. Înţelegând că nu-i momentul propice să se răfuiască cu Ţurcanu, deoarece se apropiau alegerile parlamentare, preşedintele Câmpanu a revenit asupra deciziei de excludere. Aşa a putut Ţurcanu, reîntors la Botoşani, să se laude cu prietenia lui Tăriceanu, considerându-se deja un protejat al acestuia.
Între timp Câmpanu şi-a adus aminte de răfuiala cu Ţurcanu. Nu l-a mai exclus din partid, dar i-a luat toate funcţiile deţinute şi l-a expediat în rândul masei anonime de membri liberali.
Recent a venit rândul lui Tăriceanu să fie aruncat în furcile caudine ale mass mediei, acuzat fiind de trădarea intereselor naţionale în favoarea unei cvasinecunoscute firme canadiene. Necunoscută nouă, nu şi lui Tăriceanu.
Legat de acest episod nefericit pentru noi, ca popor, dar pe deplin fericit pentru prosperitatea personală a lui Tăriceanu, joi spre vineri noapte am postat pe bloc comentariul intitulat „A pus-o!” În esenţă, am afirmat că prin dezvăluirea afacerii cu petrolul şi gazul metan din Marea Neagră, Tăriceanu şi-a luat adio de la preşedinţia PNL şi de a mai candida la preşedinţia României. Ei bine, zelos cititor al comentariilor mele, Ţurcanu a preluat ideile şi le-a prezentat, în conferinţa de presă de sâmbătă, drept opinii personale ale sale.
N-am nimic împotriva faptului că mi-a împărtăşit opinia, ca să nu spun furată, dar această opinie nu i se potriveşte. Ţurcanu a declarat presei locale că se delimitează de Tăriceanu şi că-i este ruşine că are parte de un asemenea preşedinte de partid. Dar când s-a dus la acest preşedinte, smiorcăindu-se ca a fost dat afară din partid, nu i-a fost ruşine? Dar când omul lui Tăriceanu i-a înlesnit revenirea în partid, nu i-a fost ruşine? Dar când s-a lăudat la Botoşani cu protecţia lui Tăriceanu de ce nu i-a fost ruşine? Oare nu cumva mustrările sale de conştiinţă că are un astfel de preşedinte de partid nu-s decât false efecte de imagine a sa? Eu cred că da.
Şi a mai avut Ţurcanu o mustrare de conştiinţă. Pentru că se apropie sorocul alegerilor în PNL Botoşani, el încearcă să-i bareze senatorului Câmpanu drumul spre un nou mandat de preşedinte. Aşa că a aruncat presei teza că cel mai bun preşedinte al PNL Botoşani ar fi Gabriel Oprişanu, care are şi capacitatea de a i se opune primarului Flutur. Jocul pe care încearcă Ţurcanu să-l provoace nu-i deloc abil. Oprişanu ştie exact că nu-i momentul să-l concureze pe Câmpanu la preşedinţia partidului. Iar cu primarul Flutur, Oprişanu se află în bune relaţii de prietenie şi sprijin reciproc şi nicidecum nu-i este un adversar pus pe rele. Doar în mintea lui Ţurcanu imaginile sunt deformate, precum în acea cameră cu oglinzile care-ţi pocesc mutra.
Diversiunea pe care Ţurcanu vrea s-o creeze este un ieftină, o „Operă de trei parale”, numai că această piesă îşi are valoarea ei artistică, iar cea a lui Ţurcanu nonvaloarea politică.

written by Ioan Rotundu