Vineri noapte, săptămâna trecută, mai multe maşini ale poliţiei, cu mascaţi şi agenţi, cu comisari de la Garda Financiară, cu inspectori de la OJPC au dat năvală în discoteca din Todireni, discotecă patronată de familia de profesori Gireadă.
În discotecă era distracţie mare, spiritele încinse de la dans, tineret mult şi cu chef. Năvala mascaţilor şi a celorlalţi controlori nu i-a impresionat. Mai mult, când un poliţist ce-o făcea pe-a şefului a anunţat că se va trece la percheziţii corporale, fetele au exclamat bucuroase „Yes! Yes! Treceţi la treabă!” Bine înţeles că poliţiştii au trecut la percheziţii, deşi operaţiunea a fost una ilegală, pentru că n-aveau mandate de percheziţii personalizate, aşa cum cere legea.
Însă cel mai dezorientat a fost profesorul Gireadă, care nu ştia cu-i să-i acorde prioritate, fiecare din cei veniţi în control cerându-i ce-l interesa. Cel de la Garda Financiară voia documentele contabile, cei de la OJPC să verifice calitatea băuturilor alcoolice şi nealcoolice, mascaţii se plimbau înfoiaţi ca nişte adevăraţi curcani.
În urma controlului n-a ieşit nimic demn de recompensat enormul efort a masei umane deplasată la faţa locului. N-au prins nici pe infractorii de la Braşov, nici pe cei care au dat lovitura la Cluj, n-au prin nici măcar pe găinarul satului, care tot dă iama pe la coteţele oamenilor gospodari.
Acţiunea de la discoteca din Todireni şi pe la alte discoteci din judeţ a costat frumuşel, banii cheltuiţi fiind din bugetul fiecărei instituţii participante. Normal ar fi ca pe la discotecile din comune, dacă se impun controale, să le facă agenţii de la poliţia locală, că tot se plictisesc prin sediu, iar când au chef de treabă cheamă pe câte o băbuţă pe care o anchetează cu severitate că a aruncat gunoiul în faţa porţii, gest total neeuropean şi de sancţionat aspru.
Problema este alta. În timp ce criza economică face ravagii, poliţiştii şi celelalte instituţii cu rol de control s-au pus pe capul agenţilor economici, demonstrând generozitate în aplicarea amenzilor. Nici Guvernul Boc n-a considerat să desfiinţeze planul la amenzi şi confiscări, făcând din acest plan o sursă sigură de venituri la buget, dar şi o nouă povară fiscală asupra agenţilor economici.
Ce treabă are poliţia să verifice dacă muzica din local este sau nu avizată de către cei îndreptăţiţi? Este treaba inspectorilor culturali să verifice aşa ceva şi nicidecum poliţiştii. Există la noi o Lege 12/1990 care dă drept de control la toţi nepricepuţii. Este o lege profund bazată pe principiile de represiune comunistă, în baza căreia toţi nepricepuţii fac control. Până şi poliţiştii comunitari îi controlează pe comercianţi, iar dacă n-au ştampilă pe actul de provenienţă, le confiscă marfa.
Ori, prin Codul fiscal s-a statuat că ştampila nu este obligatorie pe actele financiar-contabile, lipsa acesteia neavând nici o relevanţă asupra legalităţii operaţiunii efectuate de către comerciant.
Ultimele modificări aduse Constituţiei României au reglementat dreptul de proprietate, pe lângă garantarea acestuia fiindu-i asigurată şi apărarea. Năvala hoardelor de mascaţi şi poliţişti, în miez de noapte, într-un local de distracţie, fără un motiv anume şi fără drept legal de încălcare a proprietăţii, în orice ţară europeană este interpretată ca violare de proprietate privată şi sancţionată de lege.
La noi proprietatea privată nu există decât atunci când trebuie să plăteşti pentru ea impozite şi taxe.
Nu cred că vom stopa efectele crizei economice cu controale în miez de noapte, pentru că mecanismul care a declanşat această criză nu-i pe înţelesul poliţiştilor şi nici criza nu se sperie de astfel de controale.
Parada de forţe ale poliţiştilor nu face decât să sporească ura asupra acestei instituţii şi să demonstreze încă odată, deşi nu mai este nevoie, că poliţia acţionează asupra celor slabi nu asupra infractorilor periculoşi, din faţa cărora, dacă nu-s pe-o mână, fug de rup pământul.
După ce preşedintele PDL, Cătălin Flutur, a bătut palma cu preşedintele PSD, Constantin Conţac, parafând astfel împărţirea şefiilor instituţiilor publice judeţene, s-a trecut la faza a doua: cea a numirii şefilor. Persoane controversate din punct de vedere al comportamentului moral, contestate profesional, au ajuns să devină şefi, pentru că aşa a fost voinţa partidelor. Mai exact al unor politicieni din partide. Am încercat să descifrez ce anume i-a favorizat pe câţiva dintre aceşti şefi să fie susţinuţi de partide.
Unul dintre ei este Sorin Grindei, păstrat şef la Agenţia de Protecţia Mediului. Pus în funcţie de către liberali, Grindei a păşit vioi în barca PSD, pentru scurtă vreme, ca apoi să sară ager în cea a PDL-ului.
Iniţial, la împărţirea şefiilor, APM figura la PSD. Preşedintele Conţac şi-a exprimat intenţia de a-l schimba pe Grindei, dar a sărit în apărarea acestuia Viorica Afrăsinei, actualul subprefect PSD. Afrăsinei a căutat să-l convingă pe Conţac că şef mai bun ca Grindei judeţul n-a avut şi nu va mai avea. Normal să-i ia apărarea, de vreme ce patru ani Viorica Afrăsinei a figurat pe statele de plată ale APM fără să desfăşoare o activitate concretă, dar încasându-şi leafa cu conştiinciozitate. De pe acest post, Afrăsinei a continuat să facă politică nonstop, fără a avea vreo piedică din partea lui Grindei.
Ca să nu-şi mai facă duşmani în partid, Conţac a preferat să cedeze APM-ul la PDL. Iar Cătălin Flutur l-a păstrat pe Grindei, pentru că are cu acesta o colaborare mai veche privind unele programe de înfrumuseţare a Botoşanilor, printre care şi amenajarea zonei Cornişa. Că aceste programe vor rămâne pe hârtie mult şi bine, criza economică fiindu-le duşmanul de moarte, nu mai contează. Sorin Grindei şi-a atins scopul şi a rămas şef la APM, câine portocaliu credincios noului stăpân.
Un alt şef este Dumitru Monacu. El a fost şeful Oficiului Judeţean al Protecţiei Consumatorului din partea PNL, până i s-a pus pata pe el lui Florin Ţurcanu, care l-a schimbat cu fratele său Mihai Ţurcanu. În aceste zile şi Mihai Ţurcanu a trebuit să predea şefia social-democratului Marean Sergiu.
Acest Marean Sergiu este profesor de sport, dar pentru că se află în graţiile deputatului Costică Macaleţi (foto), a reuşit să obţină funcţia. Cum va apăra interesele consumatorului un profesor de educaţie fizică poate ne va explica parlamentarul Macaleţi. Dacă nu tuturor, măcar botoşănenilor din colegiul în care a fost ales deputat.
Revenind la Dumitru Monacu, dat afară de la OJPC, omul a rămas şomer ca toţi şomerii, dar s-a oploşit sub aripa PDL, simţind el că dinspre acest partid îi va veni salvarea. Trecerea lui Monacu de la PNL la PDL nu trebuie se ne mire. În perioada când Macaleţi era prefect, cu care este vecin de apartament, a trecut de la PNL la PSD, ca să poată fi numit ca director adjunct la PECO . Acum, prin lobby-ul făcut de Macaleţi a fost uns şef la Registrul Auto Român. Pâine bună, cozonac, ce mai!
Iată dar, dovada incontestabilă că atunci când vine vorba de accedere la putere sau de păstrarea privilegiilor acesteia, culoarea politică nu contează. Contează să ai relaţia potrivită, cu omul în locul potrivit. Bieţii cameleoni, faţă de politicieni au ajuns fiinţe inferioare. Cameleonilor le trebuie ceva timp să-şi adapteze culoarea la mediu, politicienilor nu. Ei şi-o schimbă pe loc.
Într-un comentariu anterior, intitulat “Linşaj mediatic iminent”, postat pe blog în 30 ianuarie a.c., făceam referire la luptele din culise care se duc pentru ocuparea postului de şef la Finanţe. PDL-ul, prin vocea preşedintelui Cătălin Flutur a declarat că desemnatul lor pentru şefia Finanţelor botoşănene este ec.dr. Radu Ţurcanu. Se ştie că Radu Ţurcanu a mai fost şeful Finanţelor în mai multe rânduri, anul trecut fiind schimbat din această funcţie printr-o manevră politică purtată la Bucureşti de către liberalul Florin Ţurcanu. De precizat că Radu Ţurcanu şi Florin Ţurcanu sunt din aceeaşi localitate, Suliţa, iar pe deasupra şi cumetri.
Numai că de o bună bucată de vreme relaţiile dintre cei doi s-au deteriorat. Mai exact, Florin Ţurcanu i-a reproşat lui Radu Ţurcanu, că în perioada campaniei alegerilor locale n-a sprijinit PNL-ul, care l-a pus în funcţia de şef la Finanţe şi nici n-a contribuit financiar, aşa cum au făcut ceilalţi şefi de instituţii desemnaţi în funcţie de către PNL.
Radu Ţurcanu este perceput ca fiind omul de încredere al lui Flutur. Numai că cineva din PDL nu doreşte ca Radu Ţurcanu să revină în funcţia de şef la Finanţe. Acel cineva şi-a unit forţele cu Florin Ţurcanu şi fac tot ce le stă în putinţă să blocheze numirea lui Radu.
Interesant este că de această luptă se cunosc multe detalii prin sediul Finanţelor, unde colectivul de salariaţi s-a cam împărţit în două tabere. Cei mai în vârstă optează spre Radu, cei mai tineri îşi doresc un alt şef. Cred că toată această tevatură o va lămuri prefectul Cristian Roman. N-o spun eu, o spun surse din Finanţe, din PDL şi chiar din sediul Prefecturii.
Această luptă înverşunată împotriva lui Radu Ţurcanu trebuie privită şi altfel. Adică trebuie să pornim de la faptul că Radu Ţurcanu se bucură de sprijinul lui Cătălin Flutur. Dar există în PDL o grupare care încearcă să stopeze ascensiunea apropriaţilor lui Flutur în funcţii cheie, pentru ca acesta să nu-şi întărească prea tare poziţia în partid. Mai ales că se apropie alegerea unei noi conduceri.
Vă mai amintiţi de concursul de la Apa Grup, pentru ocuparea postului de manager general? Şi atunci am postat un comentariu prin care am explicat că de fapt la şefia societăţii Apa Grup concurează Mihai Ţâbuleac, susţinătorul lui Marcel Georgescu, împotriva lui Cătălin Flutur, care l-a susţinut pe Constantin Iacob. A câştigat Georgescu. Am discutat cu un bun cunoscător al modului în care a fost organizat concursul şi mi-a spus că totul era aranjat pentru omul lui Ţâbuleac. A fost o victorie a lui Ţâbuleac împotriva lui Flutur.
Dacă Radu Ţurcanu nu va fi numit la Finanţe, înseamnă că gruparea ce s-a format în PDL în jurul lui Mihai Ţâbuleac a devenit puternică şi poate influenţa orice decizie.
Cred că este momentul ca Flutur să privească cu atenţie în jur şi să deosebească linguşitorii trădători de cei care-i sunt credincioşi.
Până la urmă s-au stabilit şi şefii la Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani. După discuţii prin sediul PDL şi al PSD, după negocierile la un şpriţ prelungit la restaurantul „Grădina cu flori”, viitorul şef al IŞJ va purta fustă şi nu pantaloni, adică nu se va numi Daniel Botezatu, ci Ada Macovei.
Într-un comentariu de pe blog am explicat cum au decurs negocierile de la restaurantul amintit. Un comentator şi-a exprimat neîncrederea că se poate petrece aşa ceva şi mi-a cerut nişte nume ale persoanelor participante. Nume nu pot să dau, dar pot reproduce din profunzimea gândirii unui serios şi respectat profesor de istorie care, în prezenţa mea şi a unei alte persoane cu prestanţă socială, a exclamat. „Şi de această dată a câştigat persoana care a ştiut în care pat să se culce!”
Nu vreau să dau sens vorbelor profesorului, dar nu pot să nu comentez situaţia şefilor de la IŞJ. Ada Macovei este un cadru didactic fără experienţă la catedră, fără grade didactice, adică cu o mapă profesională goală, de la cap la şolduri, precum Venus din Milo în postura de statuie antică.
E drept, femeia este tânără, fără obligaţii familiale, ceia ce, în promovarea pe scara profesională poate fi un avantaj net superior cunoştinţelor de specialitate. Macovei lucrează şi în prezent în IŞJ, pe post de inspector, dar a fi înscăunată şef, este de acum cu totul altceva. Învăţământul parcurge o perioadă grea. Actele de indisciplină în rândul elevilor, dar şi a profesorilor s-au înmulţit. Financiar, situaţia este şi mai grea şi nici nu se anunţă a fi pe cale de îmbunătăţire. Multe şcoli nu corespund regulilor sanitare, se cer modernizări, se cer reparaţii în regim de urgenţă. Nu Macovei are resursele profesionale şi intelectuale pentru a rezolva aceste probleme, pentru a asigura implementarea reformei din sistem. Ea nu este percepută ca o personalitate în domeniu şi va fi tot timpul boicotată de cei mai vechi.
Toată lumea de bună credinţă se aştepta ca inspector general să fie numit actualul inspector Daniel Botezatu care, cu adevărat, se bucură de respect colegial şi a demonstrat capacităţi manageriale. Numai că cei de la PDL au gândit altfel, au negociat după alte criterii şefia de la IŞJ. Ca adjunct al lui Macovei, nu cred că prof. Botezatu va accepta postura de surogat. N-ar fi demn din partea persoanei sale şi şi-ar dezamăgi admiratorii. Macovei să demonstreze că-i altfel decât se spune că este.
De partea cealaltă, pentru cel de-al doilea adjunct, PSD-ul a desemnat-o pe bătrâioara Ana Bărculeţ, profa de istorie, care are o carieră profesională şi politică istorică, de-ţi face părul măciucă. Bărculeţ nu este deloc agreată în colectivul din care face parte în prezent, iar de luni, când va fi instală şefă adjunctă nici atât. Muţi profesori sunt revoltaţi pe faptul că cele două partide, PDL şi PSD, au impus în fruntea IŞJ două persoane: Ada Macovei şi Ana Bărculeţ, care în afară de incompetenţă nu vor putea demonstra nimic altceva. Ori, spun mulţi profesori, perioada grea prin care trece învăţământul botoşănean cerea o conducere pricepută profesional şi nu una selectată pe criterii politice.
N-a fost să fie! Pe la noi incompetenţa este stimată, ridicată la rang de şef, iar profesioniştii umiliţi şi aduşi în situaţia de a pleca din ţară. Despre promovarea incompetenţelor în funcţii cheie, Boc şi Geoană nu pomenesc nimic, că şi ei, la Bucureşti, procedează aidoma. Chiar dacă pe la români peştele de la cap se împute şi de la coadă se curăţă, sub Guvernul Boc, s-a împuţit totul, dar nu se mai curăţă nimic.
Preşedintele Băsescu s-a băbit rău, politic vorbind. N-a învăţat nimic din modul tragic în care Vadim Tudor a pus punct carierei sale politice şi totodată partidului pe care l-a fondat. Spre exemplu, ieri, la instalarea ministrului de Interne, preşedintele Băsescu a ţinut un discurs justiţiar, prin care s-a răţoit la cei doi moguli de presă: Voiculescu şi Vântu, a acuzat presa că denigrează oficialităţile statului şi i-a acuzat pe maghiari de epurarea românilor din primăriile judeţelor Harghita şi Covasna.
Probabil că după acest discurs, lingăii care-i sărută tălpile, l-au aplaudat şi felicitat pentru inspiraţia oratorică avută. Aiurea! Astfel de discursuri nu mai ţin la români, sătui de atâtea dezamăgiri provocate de Guvernul Boc, moşit chiar de Băsescu. Însă nu pe seama compătimirii românilor vreau să comentez, mai ales că sunt încă mulţi cei care-l susţin pe Băsescu şi-l venerează precum grecii antici pe Zeus.
De ceva timp încoace, preşedintele Băsescu l-a cam atacat pe Sorin Ovidiu Vântu şi l-a acuzat de practici moguliste. Băsescu crede că românii, dacă îl va acuza pe Vântu de orice, îi vor ierta faptul că până de curând se destăinuia de pe postul Realitatea TV, proprietatea lui Vântu. Se înşeală amarnic.
Prin prezenţa sa pe postul Realitatea TV, Băsescu l-a girat pe Vântu în faţa instituţiilor statului obligate să facă dreptate în cazul FNI şi a altor inginerii financiare comise de acesta. Judecătorii au lungit termenele judecătoreşti în toate dosarele în care Vântu era inculpat, până când faptele de care era incriminat s-au prescris. Au fost determinaţi să procedeze aşa, de vreme ce preşedintele României apărea seară de seară la postul patronat de inculpat.
Spuneam într-un comentariu mai vechi că preşedintele Băsescu nu-şi va pierde funcţia pentru că va fi bătut în alegeri de vreun candidat serios şi care va şti să intre în graţiile românilor. Moartea politică a lui Băsescu va veni de la Vântu.
Este interesant de cum va avea loc acest deznodământ care, am convingerea, va bucura o întreagă naţiune şi va scuti un popor de multe umilinţe. N-ar avea rost să recapitulez toate cazurile în care Băsescu s-a apropiat, amical, de cineva şi acel cineva a sfârşit trist. Pentru că pe ce pune mâna Băsescu, totul se usucă, secătuieşte, intelectual şi fizic. Să ne amintim de acele imagini de la televizor când ciocnea paharul de vin cu Gigi Becali, care nu-şi mai încăpea în piele de bucurie că bea cot la cot cu preşedintele ţării. Era acel joc al pisicii cu şoarecul. Scopul lui Băsescu era să-l compromită pe Becali şi al său partid. Ştim cu toţii cum a reuşit
Cu Vântu însă este altceva. Vântu l-a finanţat pe Băsescu pentru a prinde al doilea mandat de primar al Capitalei şi apoi la alegerile prezidenţiale. A făcut-o discret, cum este felul său de a lucra, ferit de ochii presei, dar într-un mod ferm, ca de boss la locotenent. Căci în materie de escrocherii, bossul este Vântu, şi ne-a dovedit din plin prin modul în care a gestionat FNI şi SOV Invest. Băsescu este numai locotenent, lucru de care este conştient. Vântu lucrează precum Boby Fisher, cu multe mutări înainte, cu mult peste putinţa de înţelege şi pricepere a lui Băsescu.
Cred că Băsescu a realizat că pe Vântu nu-l poate anihila cum a făcut cu ceilalţi adversari de până acum. Motiv de a-l ataca public, tot mai des, în speranţa că-l va distruge. Maria Vlas, după ce-a fost eliberată, în prima sa emisiune la Vrânceanu Firea, a declarat că Vântu are ochi de vasilisc. Când te priveşte, îngheaţă sângele în tine, te hipnotizează, faci ce-ţi pune el. O fi având Băsescu forţe malefice, energii negative încă nedescătuşate, dar nu mai puternice ca ale lui Vântu. Când mogulul Vântu va considera că Băsescu nu-i mai este util, nu va mai fi cocoţat primul în sondaje, iar Realitatea TV va declanşa atacul final. Vom revedea acea scenă din desene animate când, înghesuit de mâţă la colţ de cameră, şoarecul se consolează, se leagă la ochi şi.. . sfârşeşte atârnând în colţii acesteia. După această imagine nu vom mai auzi de Băsescu.
