Blogul lui Rotundu

Un caz clasic de malpraxis m-a trimis din nou pe masa chirurgilor, în chiar ziua când trebuia să-mi lansez volumul „Masoneria botoşăneană”. În urmă cu câţiva ani am fost operat de pietre la fiere, iar cei care m-au cusut, mi-au cusut şi intestinul gros de abdomen. Cu timpul, în acel loc intestinul s-a obturat, iar eu m-am ales cu o ocluzie intestinală care a trebuit operată în regim de urgenţă.
În salonul unde am fost internat după operaţie eram vreo zece pacienţi, pestriţi ca origine socială, majoritatea de la ţară. Discuţiile erau diverse şi pitoreşti. De exemplu, am aflat cum se râneşte la vacă după noile norme europene sau cum pun apă în lapte colectorii angajaţi de procesatori. Până la urmă am reuşit să prind loc la rezerva cu plată şi aşa am devenit coleg de pat cu un cetăţean din Darabani, de la care aveam să aflu tragismul vieţii sale.
Dărăbăneanul Cârneală este de profesie tehnician dentar. După spusele sale, chiar unul priceput. Era prin anul 1986, când la indicaţiile preţioase ale lui Ceauşescu, procurorii au început a-i hăitui pe medici, pe motiv de mită. De această hăituială n-au scăpat nici medicii stomatologi din Darabani. Graţie zelului procurorului şef dorohoian, Ioan Amarie, vreo trei medici stomatologi au fost arestaţi pentru luare de mită.
Tehnicianul Cârneală, care nu bea, nu participa la mesele de la restaurant organizate în cinstea primarului de atunci Porfireanu şi a şefului de miliţie Silistra, nu era înghiţit de către cele două oficialităţi ale vremii. Mai ales că omul, zgârcit din fire, a ridicat o mândreţe de casă, care a stârnit multă invidie. Aşa a ajuns omul să intre în atenţia autorităţilor şi a procurorului şef Amarie.
După arestarea celor trei medici stomatologi, procurorul şef a considerat că arestarea tehnicianului Cârneală i-ar prinde bine la imagine. Cârneală nefiind membru de partid, a fost uşor să-l aresteze. Iar ca totul să aibă şi impactul cuvenit, arestarea s-a produs de faţă cu mulţimea de gură casă adunată prin grija răspândacilor comunişti. Împotriva lui Cârneală procurorul şef n-avea nici un fel de probe. Dar pe atunci arestarea nu era o problemă. Erai arestat, băgat la beci, după care ţi se fabricau şi probele.
Pentru Cârneală a fost mai greu. Patru luni a stat în arestul Miliţiei Dorohoi, până ce Amarie a reuşit să convingă trei persoane, un ţigan şi doi săraci, să susţină că i-au dat mită lui Cârneală un curcan, câteva kilograme de făină de porumb şi un deodorant. Culmea, ţiganul nici nu efectuase vreo lucrare dentară, dar cui îi păsa.
Soţia lui Cârneală, învăţătoare, a încercat să-şi salveze soţul. L-a angajat avocat pe celebrul Lăpuşeanu. Numai că avocatul lucra mână în mână cu procurorul şef. După ce a încasat câteva mii de lei şi a primit un viţel, Lăpuşneanu făcea presiuni asupra lui Cârneală să recunoască că a primit mita oferită de cei trei. Omul n-a recunoscut, ceea ce nu l-a împiedicat pe Amarie să-i întocmească rechizitoriul de trimitere în judecată pentru luare de mită, deşi, fiind vorba de bunuri, infracţiunea era mai degrabă de primire de foloase necuvenite.
Fostă colegă de şcoală cu judecătoarea Olimpia Samoilă, soţia lui Cârneală a apelat la aceasta pentru a i se face dreptate. Mai bine nu apela. Procurorul şef Amarie l-a atenţionat pe Cârneală că degeaba încearcă cu pile, pentru că nimic şi nimeni nu-l poate salva din ghearele sale. Este cunoscut faptul că în perioada comunistă procurorii, judecătorii şi avocaţii lucrau în favoarea sistemului, procesele fiind în marea lor majoritate dirijate de către PCR prin activiştii speciali. Aşa s-a întâmplat şi în cazul lui Cârneală. Preşedinta Judecătoriei Dorohoi, o anume Egher, l-a condamnat la patru ani închisoare. A executat doi, dar viaţa i-a fost distrusă.
Cazul lui Cârneală nu este singular acelor vremuri, însă el este dovada clasică a modului în care procurorii te puteau aresta şi ulterior fabrica probe. Iar procurorul şef Ioan Amarie a fost cel mai activ din acest punct de vedere. Ceea ce nu l-a împiedicat pe fostul premier Adrian Năstase să-l promoveze şeful PNA, deşi, între timp, Amarie mai comisese şi un accident auto, chiar pe trecerea de pietoni, soldat cu moartea unei bătrâne.
Om la 64 de ani, Cârneală mi-a povestit drama vieţii sale plângând. M-a impresionat profund, motiv pentru care m-am hotărât să fac publică povestea vieţii sale.

written by Ioan Rotundu