În cursul zilei de ieri m-a întâlnit cu o veche cunoştinţă care m-a întrebat de ce nu scriu un comentariu referitor la cum ar trebui să voteze botoşănenii la alegerile europarlamentare, mai exact cu cine. Mi s-a părut interesantă sugestia sa, mai ales că mi-am amintim de câteva comentarii ale cititorilor referitoare la aceste alegeri, comentarii care vizau declaraţiile unor lideri din PSD.
De precizat că din acest an, România nu va mai avea 35 de europarlamentari, ci numai 33. Aşadar, dacă avem în vedere sondajele de ultimă oră, cu cei 30% acreditaţi, PSD-ul ar putea obţine 10 mandate, PDL, cu 26%, doar 8-9 mandate iar PNL cu 20% - 6-7 mandate, restul mandatelor urmând a se împărţi între UDMR, PRM, eventual PNŢCD şi posibil independenta Elena Băsescu.
Aşa primite lucrurile, iată cum văd eu că ar trebui să ne dirijăm votul pentru alegerile europarlamentare. În primul rând să trecem în revistă candidaţii botoşăneni pe care partidele au reuşit să-i impună pe listă.
Candidatul PDL este Radu Drăguş, fost deputat până la alegerile din toamna trecută, situat spre sfârşitul listei, deci fără vreo şansă de a fi ales şi validat. Să mai adăugăm faptul că Drăguş nu se bucură deloc de popularitate, deci nu va atrage voturi în plus peste cele ale partidului. Eventual va putea fugări ceva voturi.
La PSD, deşi deputatul Costică Macaleţi a reuşit să-şi impună pe listă preferata, adică pe Mihaela Huncă, locul acesteia pe listă este la poziţia 25. Cu doar 10 deputaţi europarlamentari cu cât poate fi creditat PSD-ul, Huncă n-are nici o şansă de a fi validată.
Nici Mihaela Huncă n-are o imagine publică prea atractivă. La rubrica „Comentariul comentariilor” din 7 aprilie 2009, am reprodus două comentarii ale cititorilor, referitoare la persoana Huncă. „Nu le e ruşine să propună aşa o persoană de inferioară din toate punctele de vedere? Dar ce să ne mirăm dacă au reuşit în Parlament atâţia maimuţoi. Îţi vine să emigrezi de ruşine, cu aşa o candidatură mizerabilă” este unul dintre comentarii, dar iată cum a fost formulat şi cel de-al doilea: „Păi dacă a folosit banii publici în interes personal, deci cu alte cuvinte a fraudat banul public, (ştiu că atunci a fost un scandal şi în presă), cum să o puneţi pe listă la europarlamentare? Cu oameni de ăştia vă lăudaţi? Şi auziţi exprimare: ,,e o bună activistă de partid!”. Doamne, parcă mă întorc în timp când la putere erau activiştii din PCR.”
Deci, situată pe locul 25 pe listă, cu o imagine total defavorabilă, Huncă n-are nici cea mai mică şansă de a fi aleasă. Mai mult, prezenţa ei pe listă va diminua numărul voturilor acordate PSD. Să mai luăm în calcul faptul că cele petrecute în ultima perioadă în PSD a dezgustat pe mulţi botoşăneni, iar actualii lideri, precum Gheorghe Marcu, Costică Macaleţi nu sunt priviţi cu încredere. Nominalizarea la conducerea unor instituţii ale statului de persoane controversate profesional, a atras un alt val de dezamăgire publică. Aşa că, prevăd că la Botoşani, PSD-ul va obţine voturi mult mai puţine decât media pe ţară.
Cel mai fericiţi pot fi cei din PNL. Botoşăneanca noastră Renate Weber se află în primele cinci locui, cu şanse de sută la sută de a-şi înnoi mandatul de europarlamentar. Dealtfel Weber este considerat cel mai eficient europarlamentar român, având deja creat un prestigiu la nivel de Parlament European. Tot ea a fost cea care nu s-a sfiit să ajungă la Roma şi să ia apărarea românilor într-un mod vehement, ceea ce n-a îndrăznit să facă nici preşedintele Băsescu sau premierul Boc.
Dacă o să mă duc la vot, pe botoşăneanca noastră o voi vota. Cel puţin ştiu că n-am stricat votul precum orzul pe gâşte.
Ţăranii şi bătrânii României au rezistat celor două războaie mondiale, foametei ce-a urmat celui de Al Doilea Război Mondial, închisorilor comuniste şi regimul autoritar al acestui sistem social, dar nu vor rezista regimului autoritar instaurat de preşedintele Băsescu şi Guvernul Boc, care i-a condamnat la o moarte cumplită. Aceea de a muri cu zile, pe picioare în curtea casei sau în patul din odaia unde va fi aşezat apoi sicriul. Căci cum pot fi interpretate aceste restricţii de ultimă perioadă introduse în sistemul sanitar, în special al celui spitalicesc?
Acum câteva zile am difuzat pe site-ul Jurnalului ştirea că în spitale se va face o reducere a numărului de paturi. În condiţiile în care numărul bolnavilor creşte alarmant, în special în rândul bătrânilor, în condiţiile când salvările cară nonstop bolnavi la Urgenţe, iar în spitale cei internaţi stau şi câte doi în pat, ministrul Sănătăţii a decis să se facă o reducere a numărului de paturi.
Azi am publicat o altă ştire. Cei de la Casa de Asigurări de Sănătate au anunţat conducerile de spitale că nu mai decontează cheltuielile pentru o serie de internări, iar spitalul să accepte internări numai în situaţii de extremă urgenţă. Dacă totuşi bolnavul vrea să se simtă în siguranţă, adică sub supravegherea medicului, va trebui să plătească spitalizarea, ceea ce înseamnă bani mulţi.
Desigur, dacă la Urgenţe vor ajunge funcţionari publici, patroni, angajaţi în sistemul bugetar, politicieni de rang şi alte categorii care se bucură de privilegii pe scara socială, aceştia vor fi internaţi fără a fi puşi în situaţia de a-şi plăti spitalizarea.
Dar dacă la poarta spitalului salvarea va căra un bătrân de 65 de ani, adus din cine ştie ce colţ de judeţ, care are o pensie de 500 – 600 lei, oricât de bolnav va fi, nu va ajunge să fie internat. Medicul, fie forţat de măsurile impuse, fie nemulţumit că n-a fost băgat în seamă, va decide tratament în ambulatoriu, în condiţiile în care nu ea o decizie şi mai dură, aceea de a-i face o injecţie şi a-l trimite acasă.
Care ţăran, ce-şi trăieşte zilele de azi pe mâine, are bani să-şi poată plăti spitalizarea? Efectiv Guvernul Boc i-a condamnat la moarte pe bolnavii săraci. Este ceva de neimaginat. Este ceva ce depăşeşte puterea de înţelegere a omului normal.
N-am crezut vreodată că voi ajunge să trăiesc astfel de vremuri. Am citit mult la viaţa mea şi continui să citesc, pentru că îmi place să fiu informat. Dar n-am ştiinţă, din istoria culturii şi civilizaţiei popoarelor lumii, ca vreun rege sau împărat, conducător de ţară sau vreun guvern, să-şi condamne la moarte bolnavii lipsiţi de mijloace materiale.
Strigător la cer este şi faptul că milioanele de români care contribuie la fondul de sănătate, milioanele de pensionari, când ajung în situaţia de a beneficia de banii cu care au contribuit, pentru a-şi căuta de sănătate, sunt pur şi simplu abandonaţi în voia sorţii.
Când am scris cam ce viitor ne paşte cu privire la distribuţia apei în Botoşani, un comentator a întrebat disperat „Ce putem face?”. Sincer să fiu, nu ştiu ce-am putea face. Poate doar să ne constituim în casă o rezervă de lumânări, până ce Biserica nu le va scumpi şi pe acestea peste puterile buzunarului nostru. Mă întreb însă cu groază ce vor face copii noştri? Lor ce le mai rezervă viitorul?
Apropiatele alegeri pentru ce-a de-a doua funcţie de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani pare să fi împărţit politicienii în două tabere. Una majoritară, care crede cu tărie că locul lui Constantin Conţac va fi luat de către liberalul Viorel Cioabanu şi o alta, mai subţire, care crede că postul va fi obţinut de către social-democratul Constantin Manolache.
Din interiorul PSD, secretarul general Gheorghe Vâzdoagă (foto) a declarat că toţi consilierii judeţeni ai partidului, fără excepţii, îl vor vota pe Manolache. Iar dacă vreo unul va îndrăzni să voteze altfel, va fi exclus din partid şi, astfel, îşi ca pierde calitatea de consilier judeţean. A mai declarat Vâzdoagă că ar fi fost suspecţi de vot negativ pentru Manolache, Mircea Dănuţă şi Conţac. Cum cei doi nu mai sunt consilieri, nu mai pot crea probleme. Ar mai fi doi, crede acelaşi Vâzdoagă, dar situaţia este ţinută sub control. Mă îndoiesc de declaraţia lui Vâzdoagă, care n-a demonstrat niciodată prin fapte că este un politician de profunzime şi că ar cunoaşte adevăratele gânduri ale celor din partid.
Îmi permit să-i pun la dispoziţie lui Vâzdoagă o listă cu potenţialii consilierii judeţeni PSD, care, dacă votul va fi secret, vor vota cu liberalul Ciobanu.
1. Medicul Silvana Tudorache – cunoscută ca apropiată a lui Conţac, refuzată de actuala conducere PSD în a fi susţinută la şefia Autorităţii de Sănătate Publică. Se va răzbuna, că femeile sunt răzbunătoare.
2. Violeta Teslaru – tot o apropiată şi protejată a lui Constantin Conţac. Fiind propusă, ca sacrificiu, pentru funcţia de vicepreşedinte al CJ, ea a fost făcută de râs prin retragerea de către partid a susţinerii sale în favoarea lui Manolache. Oricine ar fi în locul său, cum ar vota?
3. Mihai Darie – este un apropiat al lui Flutur şi, mai nou, al lui Ţâbuleac. Interesele sale faţă de PDL sunt mari. Dacă Ţâbuleac a bătut palma cu şeful liberalilor, Florin Ţurcanu, pentru susţinerea lui Ciobanu, atunci Darie va vota împotriva lui Manolache.
4. Elena Condrei – afacerile sale sunt strâns legate de bunăvoinţa preşedintelui Ţâbuleac. Ea va vota ca şi Darie, adică la comanda preşedintelui Ţâbuleac. Dealtfel, Condrei nu mai este demult social-democrată, culoarea sa mai nouă fiind accentuat portocalie. N-a trecut, oficial, la PDL pentru că şi-ar pierde calitatea de consilier judeţean şi n-are interes.
5. Mihai Jitaraşu: omul adus în PSD de către Conţac şi căruia i-a fost şi-i mai este credincios, chiar dacă nu-şi dă arama pe faţă. Jitaraşu are interese directe în societatea Apa Grup, unde are angajată fata, ginerele, un nepot şi unde este membru în Consiliul de Administraţie. Ori, Georgescu, directorul societăţii este omul de credinţă al lui Ţâbuleac. Deci, şi Jitaraşu va vota conform dorinţei lui Ţâbuleac.
6. Eugen Mirăuţă – face parte din generaţia veche de social-democraţi şi nu s-a aflat niciodată în relaţii de amiciţie cu Manolache. Se spune că Mirăuţă nu agreează nici cum actuala conducere a PSD, în care nu se regăseşte ca vechi membru de partid şi care nu-l reprezintă. Nici omul lui Conţac nu se poate spune că ar fi. Mirăuţă este lupul singuratic, dezamăgit de situaţia actuală în care se află PSD-ul. Va vota împotriva lui Manolache pentru a avea conştiinţa împăcată că nu s-a aliat m cu cine nu trebuia.
Iată, dar, cel puţin şase consilieri social-democraţi care ar putea vota, în caz de vot secret, împotriva lui Manolache.
Spuneam că principala tabără a politicienilor s-ar situa de partea lui Viorel Ciobanu. Toată lumea bună a politicii botoşănene ştie că Ţurcanu şi Ţâbuleac au stabilit ca viitorul vicepreşedinte să fie Ciobanu. Cu voturile consilierilor judeţeni PDL, Ciobanu poate i ales fără a avea nevoie de vreun vot de la PSD. Iar consilierii portocalii ascultă de Ţâbuleac şi nu de Flutur. Ce ziceţi, se anunţă o luptă incitantă şi care poate da încă o lovitură Alianţei PDL – PSD?!
Sâmbătă, în timp ce mă aflam la Muzeul judeţean Botoşani pentru a participa la o lansare de carte, am fost sunat de către prof. Mircea Dănuţă să-mi spună că cei din PSD îi reproşează că îmi dă informaţii din interiorul partidului. Dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că în PSD atmosfera politică este mult mai degradată decât credeam. Mai exact, cei care îşi dau aere de lideri politici ai partidului sunt desprinşi total de realităţile botoşănene, probabil ameţiţi de euforia faptului că sunt la putere.
În primul rând că prof. Dănuţă nemaifiind membru PSD şi nici consilier judeţean, nu mai deţine informaţii care mi-ar putea trezi interesul. Neparticipând la şedinţele PSD, nu deţine nici informaţii de la vârful partidului. Aşa că ceea ce am scris şi ce voi scrie nu se bazează pe informaţiile furnizate de prof. Mircea Dănuţă, altele fiindu-mi sursele.
Dar dacă tot veni vorba de prof. Mircea Dănuţă, de când a demisionat din PSD şi din funcţia de consilier judeţean, acesta să în biroul firmei sale aflat la subsolul clădirii în care funcţionează PNŢCD şi meditează la cele sfinte. Omul citeşte pasaje din Biblie, texte din diferite cărţi religioase şi cugetă la cum se va înfăţişa la Judecata de apoi. La vârsta sa, de aproape 70 de ani, oricare s-ar afla în locul său ar avea cam aceleaşi preocupări.
Printre două beri, răcite aproape la limita îngheţului şi două versete citite din Biblie, îşi mai aminteşte de perioada de glorie politică trăită din plin, mofturi care l-au costat multe miliarde de lei. Dacă are norocul să-i calce pragul câte o cunoştinţă mai veche, atunci înfiripă un dialog, fie aflat la limita bigotismului, fie hrănindu-se cu gloria politică a trecutului. Dimineaţa citeşte presa locală, nu atât pentru a fi un om informat cât din obişnuinţa formată de-a lungul celor 19 ani de politică postdecembristă.
Cât timp era pion important prin PSD, îl mai vizita liberalul Viorel Ciobanu, care tatona terenul în vederea păstrării postului de inspector şef în Construcţii. Ciobanu spera ca Dănuţă să-l convingă pe preşedintele Conţac să-l păstreze în funcţie. De când Dănuţă s-a autoepurat din PSD, nici Ciobanu nu-i mai calcă pragul.
Un alt amic de cursă lungă al lui Dănuţă este Mihai Jitaraşu. Numai că retragerea lui Dănuţă din PSD l-a îndepărtat şi de amiciţia cu Jitaraşu. Normal, de vreme ce Jitaraşu a rămas în PSD, este consilier judeţean şi n-are de gând să-şi sacrifice viitorul şi privilegiile politice de dragul lui Dănuţă.
Aşa stând lucrurile, prof. Mircea Dănuţă nu mai este demult o sursă importantă pentru presă. Dimpotrivă, el caută compania celor din presă pentru a afla noutăţi de la sursă.
În ce mă priveşte, într-adevăr beneficiez de informaţii din interiorul PSD, şi chiar de la vârf, dar sursele îmi sunt acei social-democraţi care mai au credinţa că partidul nu se va prăbuşi definitiv şi că mai poate fi salvat din ghearele celor care l-au încălecat numai pentru a obţine profit de pe urma participării la putere. Sunt acei social-democraţi care cred sincer în doctrina acestui partid şi care mai speră ca actuala gaşcă politică să fie eliminată definitiv în urma Conferinţei judeţene care va avea loc.
Acestea îmi sunt sursele care îmi dau informaţiile ce, odată publicate, creează multe coşmaruri celor cu conştiinţa încărcată de păcate, atât faţă de lege cât ţi faţă de electoratul partidului pe care l-au trădat pentru a le fi lor bine.
Zilele de 23 şi 24 aprilie au fost pentru botoşăneni prilej de sărbătoare creştină, dar şi laică. În 23 aprilie s-a sărbătorit Sf. Gheorghe, purtătorul de biruinţă şi totodată patronul oraşului Botoşani. Botoşănenii s-au adunat la slujba oficiată la biserica Sf. Gheorghe, ctitorie a Elenei Rareş. Nu atât pentru a asculta slujba, cât pentru a se înghesui la oalele cu sarmale şi mult râvnitul pahar cu vin. Pe scenă, pentru a asista la slujba oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu Prea Sfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, au luat loc prefectul Cristian Roman, preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac şi primarul Botoşanilor, Cătălin Mugurel Flutur.
Undeva în mulţime, pe o movilă, s-a urcat fostul primar al Botoşanilor, Florin Egner, pentru a fi cu un cap deasupra acesteia, pe care a dominat-o cu privirea. Imediat ce a început slujba, oficialităţile s-au plictisit repede, aşa că au căutat să-şi umple timpul, fiecare după cum îi este feleşagul. Prefectul privea sever la mulţime, dar gândul îi era departe de cele ce se petreceau pe scenă. Primarul Flutur privea pierdut, dând vădite semne de oboseală fizică. Preşedintele Ţâbuleac s-a foit tot timpul, privind în dreapta şi în stânga, de parcă ar fi avut mâncărici la fund.
Cât timp a durat slujba, marea de creştini s-a comportat cumva civilizat. Dar când s-a început împărţirea sarmalelor şi a paharelor cu vin, parcă le-a furat Dumnezei minţile. S-au călcat în picioare, s-au jignit reciproc, s-au înjurat printre dinţi. Nimic nu lăsa să se înţeleagă că acea adunătură era una de creştini, venită la biserică pentru curăţenia sufletească, pentru pioşenie, pentru iertarea păcatelor comise cu sau fără de voie.
În 24 aprilie, la aceeaşi biserică, creştinii s-au adunat pentru a lua parte la slujba închinată sărbătorii numită Izvorul Tămăduirii. Imediat ce s-a început împărţirea agheasmei, mulţimea a turbat din nou. Aceeaşi încăierare văzută cu numai o zi în urmă, aceleaşi îmbulzeli, înjurături şi ghionţi cât au încăput. Preotul care asigura împărţirea agheasmei s-a dovedit a fi depăşit de îmbulzeală, iar apelul său la calm şi anunţul că există suficientă agheasmă n-au folosit la nimic. Pe scenă, un alt preot s-a dezbrăcat de hainele sfinte, pe care le-a aruncat în mulţime şi a început o rugă specifică sărbătorii. Gestul său n-a calmat mulţimea înghesuită în jurul butoaielor cu agheasmă. Iar când preotul Holban a început să miruiască pe cei care au dorit să primească mirul de Izvorul Tămăduirii, s-a creat o altă coadă furibundă (foto).
Nu pot să înţeleg un astfel de comportament. Avem manifestări de sălbatici, de turmă dezlănţuită, şi toate acestea în numele credinţei pe care o invocăm. Ce fel de credinţă este aceasta? Dealtfel, astfel de manifestări le vedem frecvent pe la televizor, când au loc evenimente religioase de amploare. De-o parte avem preoţii şi slujitorii bisericii cu crucea în mână, de cealaltă parte avem trupele de jandarmi care caută să ţină piept mulţimii furioase că nu reuşeşte să ocupe loc mai în faţă. Şi iar mă întreb: La ce mai vin la biserică aceşti oameni? Păcatul lor este mult mai mare decât dacă ar fi rămas acasă.
După ce-am trecut pe la biserica Sf. Gheorghe şi am făcut câteva fotografii, am trecut şi pe la biserica Uspenia, pentru a vedea cum stau lucrurile. M-a observat Istrati, directorul Editurii Agata, care m-a invitat să-mi facă cunoştinţă cu un profesor universitar din Franţa, botoşănean la origine, dar care predă Estetica şi la Universitatea Toronto din Canada. Profesorul, care nu se poate spune că nu-i umblat prin lume, mi-a destăinuit că atâta lume beată câtă a văzut de când este prin Botoşani n-a văzut nicăieri în altă parte.
Iată, aşadar, cam ce mesaj transmitem noi celor care ne vizitează oraşul, ce impresie le facem. Şi, din nefericire, lucrurile evoluează din rău spre mai rău. Asistăm la o degradare a conştiinţei religioase şi civice a cărei cauze doar sociologii ar putea să ne-o le explice.
