În cursul zilei de ieri m-a întâlnit cu o veche cunoştinţă care m-a întrebat de ce nu scriu un comentariu referitor la cum ar trebui să voteze botoşănenii la alegerile europarlamentare, mai exact cu cine. Mi s-a părut interesantă sugestia sa, mai ales că mi-am amintim de câteva comentarii ale cititorilor referitoare la aceste alegeri, comentarii care vizau declaraţiile unor lideri din PSD.
De precizat că din acest an, România nu va mai avea 35 de europarlamentari, ci numai 33. Aşadar, dacă avem în vedere sondajele de ultimă oră, cu cei 30% acreditaţi, PSD-ul ar putea obţine 10 mandate, PDL, cu 26%, doar 8-9 mandate iar PNL cu 20% – 6-7 mandate, restul mandatelor urmând a se împărţi între UDMR, PRM, eventual PNŢCD şi posibil independenta Elena Băsescu.
Aşa primite lucrurile, iată cum văd eu că ar trebui să ne dirijăm votul pentru alegerile europarlamentare. În primul rând să trecem în revistă candidaţii botoşăneni pe care partidele au reuşit să-i impună pe listă.
Candidatul PDL este Radu Drăguş, fost deputat până la alegerile din toamna trecută, situat spre sfârşitul listei, deci fără vreo şansă de a fi ales şi validat. Să mai adăugăm faptul că Drăguş nu se bucură deloc de popularitate, deci nu va atrage voturi în plus peste cele ale partidului. Eventual va putea fugări ceva voturi.
La PSD, deşi deputatul Costică Macaleţi a reuşit să-şi impună pe listă preferata, adică pe Mihaela Huncă, locul acesteia pe listă este la poziţia 25. Cu doar 10 deputaţi europarlamentari cu cât poate fi creditat PSD-ul, Huncă n-are nici o şansă de a fi validată.
Nici Mihaela Huncă n-are o imagine publică prea atractivă. La rubrica „Comentariul comentariilor” din 7 aprilie 2009, am reprodus două comentarii ale cititorilor, referitoare la persoana Huncă. „Nu le e ruşine să propună aşa o persoană de inferioară din toate punctele de vedere? Dar ce să ne mirăm dacă au reuşit în Parlament atâţia maimuţoi. Îţi vine să emigrezi de ruşine, cu aşa o candidatură mizerabilă” este unul dintre comentarii, dar iată cum a fost formulat şi cel de-al doilea: „Păi dacă a folosit banii publici în interes personal, deci cu alte cuvinte a fraudat banul public, (ştiu că atunci a fost un scandal şi în presă), cum să o puneţi pe listă la europarlamentare? Cu oameni de ăştia vă lăudaţi? Şi auziţi exprimare: ,,e o bună activistă de partid!”. Doamne, parcă mă întorc în timp când la putere erau activiştii din PCR.”
Deci, situată pe locul 25 pe listă, cu o imagine total defavorabilă, Huncă n-are nici cea mai mică şansă de a fi aleasă. Mai mult, prezenţa ei pe listă va diminua numărul voturilor acordate PSD. Să mai luăm în calcul faptul că cele petrecute în ultima perioadă în PSD a dezgustat pe mulţi botoşăneni, iar actualii lideri, precum Gheorghe Marcu, Costică Macaleţi nu sunt priviţi cu încredere. Nominalizarea la conducerea unor instituţii ale statului de persoane controversate profesional, a atras un alt val de dezamăgire publică. Aşa că, prevăd că la Botoşani, PSD-ul va obţine voturi mult mai puţine decât media pe ţară.
Cel mai fericiţi pot fi cei din PNL. Botoşăneanca noastră Renate Weber se află în primele cinci locui, cu şanse de sută la sută de a-şi înnoi mandatul de europarlamentar. Dealtfel Weber este considerat cel mai eficient europarlamentar român, având deja creat un prestigiu la nivel de Parlament European. Tot ea a fost cea care nu s-a sfiit să ajungă la Roma şi să ia apărarea românilor într-un mod vehement, ceea ce n-a îndrăznit să facă nici preşedintele Băsescu sau premierul Boc.
Dacă o să mă duc la vot, pe botoşăneanca noastră o voi vota. Cel puţin ştiu că n-am stricat votul precum orzul pe gâşte.
written by Ioan Rotundu
Ţăranii şi bătrânii României au rezistat celor două războaie mondiale, foametei ce-a urmat celui de Al Doilea Război Mondial, închisorilor comuniste şi regimul autoritar al acestui sistem social, dar nu vor rezista regimului autoritar instaurat de preşedintele Băsescu şi Guvernul Boc, care i-a condamnat la o moarte cumplită. Aceea de a muri cu zile, pe picioare în curtea casei sau în patul din odaia unde va fi aşezat apoi sicriul. Căci cum pot fi interpretate aceste restricţii de ultimă perioadă introduse în sistemul sanitar, în special al celui spitalicesc?
Acum câteva zile am difuzat pe site-ul Jurnalului ştirea că în spitale se va face o reducere a numărului de paturi. În condiţiile în care numărul bolnavilor creşte alarmant, în special în rândul bătrânilor, în condiţiile când salvările cară nonstop bolnavi la Urgenţe, iar în spitale cei internaţi stau şi câte doi în pat, ministrul Sănătăţii a decis să se facă o reducere a numărului de paturi.
Azi am publicat o altă ştire. Cei de la Casa de Asigurări de Sănătate au anunţat conducerile de spitale că nu mai decontează cheltuielile pentru o serie de internări, iar spitalul să accepte internări numai în situaţii de extremă urgenţă. Dacă totuşi bolnavul vrea să se simtă în siguranţă, adică sub supravegherea medicului, va trebui să plătească spitalizarea, ceea ce înseamnă bani mulţi.
Desigur, dacă la Urgenţe vor ajunge funcţionari publici, patroni, angajaţi în sistemul bugetar, politicieni de rang şi alte categorii care se bucură de privilegii pe scara socială, aceştia vor fi internaţi fără a fi puşi în situaţia de a-şi plăti spitalizarea.
Dar dacă la poarta spitalului salvarea va căra un bătrân de 65 de ani, adus din cine ştie ce colţ de judeţ, care are o pensie de 500 – 600 lei, oricât de bolnav va fi, nu va ajunge să fie internat. Medicul, fie forţat de măsurile impuse, fie nemulţumit că n-a fost băgat în seamă, va decide tratament în ambulatoriu, în condiţiile în care nu ea o decizie şi mai dură, aceea de a-i face o injecţie şi a-l trimite acasă.
Care ţăran, ce-şi trăieşte zilele de azi pe mâine, are bani să-şi poată plăti spitalizarea? Efectiv Guvernul Boc i-a condamnat la moarte pe bolnavii săraci. Este ceva de neimaginat. Este ceva ce depăşeşte puterea de înţelegere a omului normal.
N-am crezut vreodată că voi ajunge să trăiesc astfel de vremuri. Am citit mult la viaţa mea şi continui să citesc, pentru că îmi place să fiu informat. Dar n-am ştiinţă, din istoria culturii şi civilizaţiei popoarelor lumii, ca vreun rege sau împărat, conducător de ţară sau vreun guvern, să-şi condamne la moarte bolnavii lipsiţi de mijloace materiale.
Strigător la cer este şi faptul că milioanele de români care contribuie la fondul de sănătate, milioanele de pensionari, când ajung în situaţia de a beneficia de banii cu care au contribuit, pentru a-şi căuta de sănătate, sunt pur şi simplu abandonaţi în voia sorţii.
Când am scris cam ce viitor ne paşte cu privire la distribuţia apei în Botoşani, un comentator a întrebat disperat „Ce putem face?”. Sincer să fiu, nu ştiu ce-am putea face. Poate doar să ne constituim în casă o rezervă de lumânări, până ce Biserica nu le va scumpi şi pe acestea peste puterile buzunarului nostru. Mă întreb însă cu groază ce vor face copii noştri? Lor ce le mai rezervă viitorul?
written by Ioan Rotundu
 Apropiatele alegeri pentru ce-a de-a doua funcţie de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani pare să fi împărţit politicienii în două tabere. Una majoritară, care crede cu tărie că locul lui Constantin Conţac va fi luat de către liberalul Viorel Cioabanu şi o alta, mai subţire, care crede că postul va fi obţinut de către social-democratul Constantin Manolache.
Din interiorul PSD, secretarul general Gheorghe Vâzdoagă (foto) a declarat că toţi consilierii judeţeni ai partidului, fără excepţii, îl vor vota pe Manolache. Iar dacă vreo unul va îndrăzni să voteze altfel, va fi exclus din partid şi, astfel, îşi ca pierde calitatea de consilier judeţean. A mai declarat Vâzdoagă că ar fi fost suspecţi de vot negativ pentru Manolache, Mircea Dănuţă şi Conţac. Cum cei doi nu mai sunt consilieri, nu mai pot crea probleme. Ar mai fi doi, crede acelaşi Vâzdoagă, dar situaţia este ţinută sub control. Mă îndoiesc de declaraţia lui Vâzdoagă, care n-a demonstrat niciodată prin fapte că este un politician de profunzime şi că ar cunoaşte adevăratele gânduri ale celor din partid.
Îmi permit să-i pun la dispoziţie lui Vâzdoagă o listă cu potenţialii consilierii judeţeni PSD, care, dacă votul va fi secret, vor vota cu liberalul Ciobanu.
1. Medicul Silvana Tudorache – cunoscută ca apropiată a lui Conţac, refuzată de actuala conducere PSD în a fi susţinută la şefia Autorităţii de Sănătate Publică. Se va răzbuna, că femeile sunt răzbunătoare.
2. Violeta Teslaru – tot o apropiată şi protejată a lui Constantin Conţac. Fiind propusă, ca sacrificiu, pentru funcţia de vicepreşedinte al CJ, ea a fost făcută de râs prin retragerea de către partid a susţinerii sale în favoarea lui Manolache. Oricine ar fi în locul său, cum ar vota?
3. Mihai Darie – este un apropiat al lui Flutur şi, mai nou, al lui Ţâbuleac. Interesele sale faţă de PDL sunt mari. Dacă Ţâbuleac a bătut palma cu şeful liberalilor, Florin Ţurcanu, pentru susţinerea lui Ciobanu, atunci Darie va vota împotriva lui Manolache.
4. Elena Condrei – afacerile sale sunt strâns legate de bunăvoinţa preşedintelui Ţâbuleac. Ea va vota ca şi Darie, adică la comanda preşedintelui Ţâbuleac. Dealtfel, Condrei nu mai este demult social-democrată, culoarea sa mai nouă fiind accentuat portocalie. N-a trecut, oficial, la PDL pentru că şi-ar pierde calitatea de consilier judeţean şi n-are interes.
5. Mihai Jitaraşu: omul adus în PSD de către Conţac şi căruia i-a fost şi-i mai este credincios, chiar dacă nu-şi dă arama pe faţă. Jitaraşu are interese directe în societatea Apa Grup, unde are angajată fata, ginerele, un nepot şi unde este membru în Consiliul de Administraţie. Ori, Georgescu, directorul societăţii este omul de credinţă al lui Ţâbuleac. Deci, şi Jitaraşu va vota conform dorinţei lui Ţâbuleac.
6. Eugen Mirăuţă – face parte din generaţia veche de social-democraţi şi nu s-a aflat niciodată în relaţii de amiciţie cu Manolache. Se spune că Mirăuţă nu agreează nici cum actuala conducere a PSD, în care nu se regăseşte ca vechi membru de partid şi care nu-l reprezintă. Nici omul lui Conţac nu se poate spune că ar fi. Mirăuţă este lupul singuratic, dezamăgit de situaţia actuală în care se află PSD-ul. Va vota împotriva lui Manolache pentru a avea conştiinţa împăcată că nu s-a aliat m cu cine nu trebuia.
Iată, dar, cel puţin şase consilieri social-democraţi care ar putea vota, în caz de vot secret, împotriva lui Manolache.
Spuneam că principala tabără a politicienilor s-ar situa de partea lui Viorel Ciobanu. Toată lumea bună a politicii botoşănene ştie că Ţurcanu şi Ţâbuleac au stabilit ca viitorul vicepreşedinte să fie Ciobanu. Cu voturile consilierilor judeţeni PDL, Ciobanu poate i ales fără a avea nevoie de vreun vot de la PSD. Iar consilierii portocalii ascultă de Ţâbuleac şi nu de Flutur. Ce ziceţi, se anunţă o luptă incitantă şi care poate da încă o lovitură Alianţei PDL – PSD?!
written by Ioan Rotundu
 Sâmbătă, în timp ce mă aflam la Muzeul judeţean Botoşani pentru a participa la o lansare de carte, am fost sunat de către prof. Mircea Dănuţă să-mi spună că cei din PSD îi reproşează că îmi dă informaţii din interiorul partidului. Dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că în PSD atmosfera politică este mult mai degradată decât credeam. Mai exact, cei care îşi dau aere de lideri politici ai partidului sunt desprinşi total de realităţile botoşănene, probabil ameţiţi de euforia faptului că sunt la putere.
În primul rând că prof. Dănuţă nemaifiind membru PSD şi nici consilier judeţean, nu mai deţine informaţii care mi-ar putea trezi interesul. Neparticipând la şedinţele PSD, nu deţine nici informaţii de la vârful partidului. Aşa că ceea ce am scris şi ce voi scrie nu se bazează pe informaţiile furnizate de prof. Mircea Dănuţă, altele fiindu-mi sursele.
Dar dacă tot veni vorba de prof. Mircea Dănuţă, de când a demisionat din PSD şi din funcţia de consilier judeţean, acesta să în biroul firmei sale aflat la subsolul clădirii în care funcţionează PNŢCD şi meditează la cele sfinte. Omul citeşte pasaje din Biblie, texte din diferite cărţi religioase şi cugetă la cum se va înfăţişa la Judecata de apoi. La vârsta sa, de aproape 70 de ani, oricare s-ar afla în locul său ar avea cam aceleaşi preocupări.
Printre două beri, răcite aproape la limita îngheţului şi două versete citite din Biblie, îşi mai aminteşte de perioada de glorie politică trăită din plin, mofturi care l-au costat multe miliarde de lei. Dacă are norocul să-i calce pragul câte o cunoştinţă mai veche, atunci înfiripă un dialog, fie aflat la limita bigotismului, fie hrănindu-se cu gloria politică a trecutului. Dimineaţa citeşte presa locală, nu atât pentru a fi un om informat cât din obişnuinţa formată de-a lungul celor 19 ani de politică postdecembristă.
Cât timp era pion important prin PSD, îl mai vizita liberalul Viorel Ciobanu, care tatona terenul în vederea păstrării postului de inspector şef în Construcţii. Ciobanu spera ca Dănuţă să-l convingă pe preşedintele Conţac să-l păstreze în funcţie. De când Dănuţă s-a autoepurat din PSD, nici Ciobanu nu-i mai calcă pragul.
Un alt amic de cursă lungă al lui Dănuţă este Mihai Jitaraşu. Numai că retragerea lui Dănuţă din PSD l-a îndepărtat şi de amiciţia cu Jitaraşu. Normal, de vreme ce Jitaraşu a rămas în PSD, este consilier judeţean şi n-are de gând să-şi sacrifice viitorul şi privilegiile politice de dragul lui Dănuţă.
Aşa stând lucrurile, prof. Mircea Dănuţă nu mai este demult o sursă importantă pentru presă. Dimpotrivă, el caută compania celor din presă pentru a afla noutăţi de la sursă.
În ce mă priveşte, într-adevăr beneficiez de informaţii din interiorul PSD, şi chiar de la vârf, dar sursele îmi sunt acei social-democraţi care mai au credinţa că partidul nu se va prăbuşi definitiv şi că mai poate fi salvat din ghearele celor care l-au încălecat numai pentru a obţine profit de pe urma participării la putere. Sunt acei social-democraţi care cred sincer în doctrina acestui partid şi care mai speră ca actuala gaşcă politică să fie eliminată definitiv în urma Conferinţei judeţene care va avea loc.
Acestea îmi sunt sursele care îmi dau informaţiile ce, odată publicate, creează multe coşmaruri celor cu conştiinţa încărcată de păcate, atât faţă de lege cât ţi faţă de electoratul partidului pe care l-au trădat pentru a le fi lor bine.
written by Ioan Rotundu
 Zilele de 23 şi 24 aprilie au fost pentru botoşăneni prilej de sărbătoare creştină, dar şi laică. În 23 aprilie s-a sărbătorit Sf. Gheorghe, purtătorul de biruinţă şi totodată patronul oraşului Botoşani. Botoşănenii s-au adunat la slujba oficiată la biserica Sf. Gheorghe, ctitorie a Elenei Rareş. Nu atât pentru a asculta slujba, cât pentru a se înghesui la oalele cu sarmale şi mult râvnitul pahar cu vin. Pe scenă, pentru a asista la slujba oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu Prea Sfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, au luat loc prefectul Cristian Roman, preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac şi primarul Botoşanilor, Cătălin Mugurel Flutur.
Undeva în mulţime, pe o movilă, s-a urcat fostul primar al Botoşanilor, Florin Egner, pentru a fi cu un cap deasupra acesteia, pe care a dominat-o cu privirea. Imediat ce a început slujba, oficialităţile s-au plictisit repede, aşa că au căutat să-şi umple timpul, fiecare după cum îi este feleşagul. Prefectul privea sever la mulţime, dar gândul îi era departe de cele ce se petreceau pe scenă. Primarul Flutur privea pierdut, dând vădite semne de oboseală fizică. Preşedintele Ţâbuleac s-a foit tot timpul, privind în dreapta şi în stânga, de parcă ar fi avut mâncărici la fund.
Cât timp a durat slujba, marea de creştini s-a comportat cumva civilizat. Dar când s-a început împărţirea sarmalelor şi a paharelor cu vin, parcă le-a furat Dumnezei minţile. S-au călcat în picioare, s-au jignit reciproc, s-au înjurat printre dinţi. Nimic nu lăsa să se înţeleagă că acea adunătură era una de creştini, venită la biserică pentru curăţenia sufletească, pentru pioşenie, pentru iertarea păcatelor comise cu sau fără de voie.
În 24 aprilie, la aceeaşi biserică, creştinii s-au adunat pentru a lua parte la slujba închinată sărbătorii numită Izvorul Tămăduirii. Imediat ce s-a început împărţirea agheasmei, mulţimea a turbat din nou. Aceeaşi încăierare văzută cu numai o zi în urmă, aceleaşi îmbulzeli, înjurături şi ghionţi cât au încăput. Preotul care asigura împărţirea agheasmei s-a dovedit a fi depăşit de îmbulzeală, iar apelul său la calm şi anunţul că există suficientă agheasmă n-au folosit la nimic. Pe scenă, un alt preot s-a dezbrăcat de hainele sfinte, pe care le-a aruncat în mulţime şi a început o rugă specifică sărbătorii. Gestul său n-a calmat mulţimea înghesuită în jurul butoaielor cu agheasmă. Iar când preotul Holban a început să miruiască pe cei care au dorit să primească mirul de Izvorul Tămăduirii, s-a creat o altă coadă furibundă (foto).
Nu pot să înţeleg un astfel de comportament. Avem manifestări de sălbatici, de turmă dezlănţuită, şi toate acestea în numele credinţei pe care o invocăm. Ce fel de credinţă este aceasta? Dealtfel, astfel de manifestări le vedem frecvent pe la televizor, când au loc evenimente religioase de amploare. De-o parte avem preoţii şi slujitorii bisericii cu crucea în mână, de cealaltă parte avem trupele de jandarmi care caută să ţină piept mulţimii furioase că nu reuşeşte să ocupe loc mai în faţă. Şi iar mă întreb: La ce mai vin la biserică aceşti oameni? Păcatul lor este mult mai mare decât dacă ar fi rămas acasă.
După ce-am trecut pe la biserica Sf. Gheorghe şi am făcut câteva fotografii, am trecut şi pe la biserica Uspenia, pentru a vedea cum stau lucrurile. M-a observat Istrati, directorul Editurii Agata, care m-a invitat să-mi facă cunoştinţă cu un profesor universitar din Franţa, botoşănean la origine, dar care predă Estetica şi la Universitatea Toronto din Canada. Profesorul, care nu se poate spune că nu-i umblat prin lume, mi-a destăinuit că atâta lume beată câtă a văzut de când este prin Botoşani n-a văzut nicăieri în altă parte.
Iată, aşadar, cam ce mesaj transmitem noi celor care ne vizitează oraşul, ce impresie le facem. Şi, din nefericire, lucrurile evoluează din rău spre mai rău. Asistăm la o degradare a conştiinţei religioase şi civice a cărei cauze doar sociologii ar putea să ne-o le explice.
written by Ioan Rotundu
Marţi, ziua a treia de Paşti, mi-am propus să fac un tur al mănăstirilor din nordul Moldovei, alegând Traseul Ouălor, aşa cum l-a juruit turiştilor proaspăta ministresă a Turismului, celebra noastră blondă Elena Udrea.
Primul popas l-am făcut la mănăstirea Putna. Am intrat pe poarta din lemn, realizată în stil bucovinean, fără a da ochii cu vigilentul mirean care căprărea pe oricine intra în interiorul zidurilor masive din piatră.
Aveam să-l cunosc, învârtindu-mă prin curtea mănăstirii, în căutarea unui unghi potrivit pentru a fotografia biserica. Omul mi-a cântărit din ochi pantalonii scurţi cu care eram îmbrăcat şi a decis pe loc că am ţinută indecentă. Drept pentru care m-a invitat la poartă şi m-a îmbrăcat într-o sutană călugărească, că devenisem eu punctul de atracţie şi curiozitate pentru ceilalţi turişti. După ce m-a „împodobit” cu acea sutană, observând aparatul de fotografiat, mi-a spus ferm că trebuie să scot autorizaţie de fotografiat, adică să-i dau şase lei. I-am dat banii, pe care i-a băgat îndemânatic în buzunar. Autorizaţie nu mi-a dat, nici bilet, pe motiv că dacă i-am plătit lui, totul este în regulă. Nu era deloc în regulă, pentru că un călugăr, care observase faza, mi-a şoptit că nu era nevoie de autorizaţie foto, fotografiatul nefiind interzis.
M-a fraierit mireanul, dar nu mai aveam ce face. Aşa că am intrat în biserică, în speranţa că voi putea fotografia mormântul lui Ştefan cel Mare. N-am putut. Era slujbă, biserica plină de un amestec pestriţ de sutane călugăreşti şi hainele divers colorate ale turiştilor, fiindu-mi imposibil să mă apropii de mormânt. Apoi, îmbrăcat în sunata călugărească, largă cât să mai încapă vreo trei ca mine, eram ţinta privirilor ironice ale turiştilor şi severe ale călugărilor care aveau drept misiune de a supraveghea turiştii intraţi în biserică, să nu şterpelească din obiectele expuse. Cu toată vigilenţa lor, tot au fost vreo câţiva şmecheri care au plecat cu iconiţele amulete fără a le plăti, profitând de aglomeraţia creată.
Am plecat de la Putna, restituindu-i mireanului de la poartă sutana buclucaşă, pornind spre mănăstirea Suceviţa. În drum, ştiind că trec prin Marginea, localitate renumită pentru olărit, speram să cumpăr o oală pentru sarmale. N-a fost chip şi nici chiup de găsit. Olarii nu se aflau ciopor la poartă, cu obiectele din ceramică expuse, probabil sărbătorind încă Paştele.
În faţa mănăstirii Suceviţa se află o parcare cu plată. Cum ne-a zăpsit că am tras maşina, o balabustă s-a şi înfiinţat să ne taxeze. Un leu, că atât i-a ordonat şefii să încaseze. Când am văzut-o că recuperează biletele tăiate şi le mai vinde odată, nu m-am putut abţine să n-o întreb cine administrează parcarea. Mi-a răspuns înţepată că primăria. Aşa, da! Că dacă era o parcare privată, nu mai vindea ea a doua sau a treia oară biletele rupte. La intrarea în mănăstire am întâlnit aceeaşi atmosferă mercantilă. Iconiţe, cruciuliţe, cărţi religioase, litografii cu chipuri de sfinţi. În îmbulzeala creată, turiştii mai orientaţi se şupureau în interior, fără a mai plăti biletul de intrare. După care, intraţi în biserică, erau pătrunşi brusc de teama faţă de Dumnezeu şi făceau cruce după cruce, sărutând evlavios icoanele. Alţii scriau de zor pomelnice, consultându-şi amicii dacă pe „Ileana” s-o treacă sau nu. „Trece-o la morţi!” decretă o ţâfnoasă, îmbrăcată cu nişte pantaloni strânşi pe picior, fără ca vreo călugăriţă să-i reproşeze că are ţinută indecentă.
La mănăstirea Moldoviţa aceeaşi aglomeraţie. Nişte francezi ascultau călugăriţa ghidă, care le explica în limba lui Voltaire, cu un frumos accent grasiat, povestea „mărului de aur” dăruit de UNESCO, ca semn de preţuire pentru tradiţiile şi valorile creştineşti ale Bucovinei. Iar francezii admirau mărul de aur expus, ascultau cu atenţie vorbele călugăriţei şi se mirau de aşa onoare făcută Bucovinei, de care probabil nu mai auziseră la viaţa lor. În rest, comerţ şi iar comerţ cu odoare sfinte. Ore or fi sfinte?!. Întreb, nu dau nimănui cu crucea în cap, că n-am apucături violente.
La mănăstirea Voroneţ iar am intrat în atenţia călugăriţelor cu pantalonii mei scurţi şi „indecenţi”. De data aceasta, o călugăriţă zâmbăreaţă foc m-a îmbrăcat într-o fustă de-a lor. Şi iar am intrat în atenţia turiştilor, care mă priveau şi şoşoteau între ei. Sub poarta de intrare comerţul era în toi. O singură călugăriţă se chinuia să adune banii de la cei care înşfăcau iconiţe, cruciuliţe şi alte abţibilduri considerate sfinte. Tot ea încasa şi taxa de intrare. Era un talmeş-balmeş de lume. Majoritatea alegeau din vrafurile de obiecte de cult ce credea că i se potriveşte cu propriile nevoi de credinţă, după care-şi vedea de drum, fără a mai plăti.
Odată intraţi în curtea mănăstirii, se duceau glonţ să privească zidul exterior pe care era pictată Judecata de apoi, privind cu teamă la râul de foc al Iadului, în care cei cu corniţe îi sfarogeau pe păcătoşi. Tare aş fi vrut să aflu ce era în sufletul celor care cu numai câteva minute înainte şterpeliseră la poartă din obiectele de cult expuse!
Am plecat de la mănăstirea Voroneţ cu sufletul împăcat că am parcurs Traseul Ouălor, aşa cum l-a hărăzit turismului monahal ministresa Elena Udrea, bucuros că civilizaţia europeană, căreia îi aparţinem de vreo doi ani încoace, nu ne-a alterat obiceiul şterpelitului, care tinde să devină brand de ţară.
written by Ioan Rotundu
 Demisia prof. Mircea Dănuţă din funcţia de consilier judeţean şi de membru al PSD a redeschis în acest partid lupta pentru ocuparea funcţiei de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, funcţie deţinută până de curând de către Constantin Conţac. Odată cu redeschiderea luptei pentru ocuparea acestei demnităţi, au sporit şi speranţele social-democratului Constantin Manolache de a o ocupa.
Manolache se află pe lista de consilieri judeţeni PSD la nr. 19, iar validarea s-a realizat până la poziţia a 13-a, deţinută de dorohoianul Mircea Holeiciuc, care a luat în CJ locul deţinut de către Conţac. S-a încercat a-l convinge pe Hoileiciuc să renunţe la validarea ca şi consilier judeţean. S-au făcut asupra sa fel de fel de presiuni, s-a recurs la şantaj şi ameninţări, dar acesta n-a cedat. Era normal să nu cedeze, pentru că Holeiciuc este o persoană cu un caracter puternic, iar Vâzdoagă, secretarul executiv al PSD, care-l cunoaşte de mulţi ani, ar fi trebuit să-şi fi avertizat şefii că acesta nu va ceda.
Iar pentru că Holeiciuc n-a renunţat la funcţia de consilier judeţean, speranţele lui Constantin Manolache de a fi validat consilier judeţean şi apoi ales vicepreşedinte s-au năruit. În această situaţie, interimarii aflaţi la conducerea PSD au recurs la o soluţie de avarie, care să salveze aparenţele. Ei au desemnat-o pe Violeta Teslaru, o celebră anonimă în partid şi în mediul politic, să candideze la funcţia deţinută de Conţac. Era o desemnare formală, pentru că cei din PSD se cam împăcaseră cu gândul că funcţia de vicepreşedinte se va duce către PNL.
Când lucrurile păreau clarificate, iar susţinătorii lui Manolache, inclusiv acesta, resemnaţi, iată că, pe neaşteptate, s-a ivit o nouă oportunitate ca Manolache să spere din nou. Prof. Mircea Dănuţă a demisionat din CJ şi partid.
Între Mircea Holeiciuc, ultimul validat şi Constantin Manolache, locul 19 pe listă, mai stau la rând, să prindă loc de consilier judeţean: Brânduşa Buşcă, Doina Federovici, Tania Aroşoaie, Ştefan Ţarcă şi Ioan Toma. Ei bine, toţi aceştia au dat scris conducerii PSD că renunţă la calitatea de consilier judeţean, făcând astfel loc lui Manolache.
În momentul în care Constantin Manolache va fi validat consilier judeţean, automat el va deveni şi candidatul PSD pentru funcţia de vicepreşedinte, în locul lui Conţac. Numai că lucrurile s-au complicat între timp.
Dincolo, în tabăra liberalilor, aşa cum am mai scris, Viorel Ciobanu a fost desemnat să candideze la vicepreşedinţia CJ. Liberalii cred că postul deţinut de Conţac li se cuvine de drept, pentru că ei au deţinut o astfel de funcţie încă de la formarea Consiliului Judeţean.
Dacă e să dăm crezare unor surse din PNL, Florin Ţurcanu a bătut palma cu preşedintele Ţâbuleac pentru susţinerea lui Ciobanu. Voturile consilierilor judeţeni ai PNL şi PDL sunt suficiente ca Ciobanu să fie ales (îi trebuie 17 voturi).
Mai există vehiculată şi varianta că preşedintele PDL, Cătălin Flutur, ar fi cerut consilierilor judeţeni să voteze candidatul PSD, pentru că este partidul de coaliţie la guvernare. Sunt mici şansele ca dorinţa lui Flutur să fie respectată, ştiut fiind faptul că Ţâbuleac nu se lasă condus de Flutur iar consilierii judeţeni portocalii ascultă de Ţâbuleac şi nu de Flutur. La un vot secret, şi cu siguranţă că se va vota la secret, Ciobanu va câştiga neîndoielnic. El va avea cele 10 voturi liberale, două ale PRM, cel puţin cinci din PDL şi tot vreo cinci vor veni de la PSD, pentru că nu toţi social-democraţii îl susţin pe Manolache.
Aşadar, lucrurile s-au cam încurcat în chiar Săptămâna Patimilor. Ce poţi să mai spui, decât „Încaieră-i drace!” şi mai mult, să se sature odată de a mai dori puterea.
written by Ioan Rotundu
written by Ioan Rotundu
 Vineri, la sediul PSD a avut loc şedinţa Comitetului Executiv. La ordinea de zi, punctul fierbinte a fost desemnarea candidatului PSD pentru funcţia de vicepreşedinte al CJ, în locul lui Constantin Conţac, căruia social-democraţii i-au retras sprijinul politic şi l-au exclus din rândurile lor.
Aşa cum am mai afirmat, actuala conducere interimară a PSD, condusă de senatorul Gheorghe Marcu, ar fi dorit ca locul lui Conţac să fie luat de către Constantin Manolache. Numai că Manolache n-a fost validat consilier judeţean, el fiind pe locul 19 pe listă, iar validările s-au oprit la locul 13, adică la dorohoianul Mircea Holeiciuc. Pentru a fi desemnat candidat la vicepreşedinţia CJ, funcţie pe care a mai ocupat-o, mai întâi trebuia validat consilier judeţean.
Numai că validarea sa nu se putea face decât în două situaţii. Ori toţi cei aflaţi pe listă înaintea sa dădeau scris conducerii PSD că renunţă la calitatea de consilier judeţean, făcând loc lui Manolache, ori conducerea PSD hotăra să-i excludă din partid, ei pierzându-şi astfel dreptul de a mai fi validaţi consilieri judeţeni.
Spuneam într-un comentariu anterior că ambele variante, dacă vor fi aplicate de către actuala conducere PSD, ar fi total nedemocratice, jignitoare pentru cei în cauză, care au depus efort electoral, dar şi dovada dictaturii care domină în momentul de faţă prin PSD.
Probabil că de teama unui nou scandal public, interimarul preşedinte Gheorghe Marcu, care deja are o imagine publică extrem de şubredă, secondat de deputatul Costică Macaleţi şi de piaza rea a social-democraţiei, cum este perceput mai nou Gheorghe Vâzdoagă, n-au îndrăznit să-i sacrifice pe cei şase aflaţi pe listă înaintea lui Manolache.
Prezent la respectiva şedinţă, prof. Mircea Dănuţă şi-a exprimat dorinţa de a deveni el candidatul PSD la funcţia lui Conţac. Dănuţă s-a crezut îndreptăţit să fie el alesul, pentru că a fost cel care în alegerile locale a investit bani şi timp pentru a aduna voturi. Apoi, ca cel mai vechi militant politic al judeţului, ca un bun cunoscător al administraţiei locale a judeţului ce este, ar fi omul potrivit. S-a împotrivit Gheorghe Vâzdoagă, apoi şi ceilalţi prezenţi, iar Dănuţă a pierdut partida într-un mod umilitor.
Interesant este faptul că, în calitatea sa de secretar executiv, Gheorghe Vâzdoagă nu i-a recunoscut lui Dănuţă funcţia de secretar al PSD, în care a fost ales la ultima conferinţă judeţeană a PSD. I-a cerut lui Dănuţă să-i prezinte procesul verbal în care a fost ales. Numai că acel proces verbal este chiar în mâna lui Vâzdoagă, ca secretar executiv, cerinţa sa către prof. Dănuţă fiind o altă formă de umilire.
Supărat de cele petrecute la şedinţa de vineri, prof. Dănuţă s-a retras la sediul firmei sale şi a scris două cereri. Una prin care anunţă partidul că renunţă la funcţia de secretar şi cea de consilier judeţean şi alta cum că părăseşte social-democraţia.
Dacă aş fi fost în locul prof. Dănuţă, n-aş fi procedat astfel. Aş fi continuat să lupt pentru a-mi apăra drepturile cuvenite. Şi sub nici o formă nu m-aş fi lăsat umilit de Gheorghe Vâzdoagă. Probabil că prof. Dănuţă, care în ultima perioadă citeşte multă literatură religioasă, s-a lăsat influenţat de morala creştină şi i-a întins lui Vâzdoagă şi celălalt obraz. În locul său, altul i-ar fi dat lui Vâzdoagă o palmă, şi apoi încă una, pentru a-l coborî cu picioarele pe pământ şi a-i scoate fumurile din cap, amintindu-i că statutul său consacrat de social-democraţi este cel de cărător de ţucal al şefului şi nimic mai mult.
written by Ioan Rotundu
 Se pare că Florin Ţurcanu are mari probleme financiare rămase nerezolvate de pe urma campaniei electorale a alegerilor parlamentare din toamna anului trecut. Datoria sa către diferiţi furnizori de mărfuri, tipografii, media etc. s-ar ridica la 3,5 miliarde lei.
În urma unei discuţii cu liberalul Constantin Zărnescu, am aflat că Ţurcanu nu mai răspunde la telefon, de frică să nu-l sune vreunul dintre cei faţă de care are datorii. „I-am spus că nu este bine să nu le răspundă la telefon. Mai degrabă să discute cu ei şi să-i reprogrameze la plată pe când va avea bani” a fost sfatul lui Zărnescu către Ţurcanu.
Alte surse din PNL susţin că Florin Ţurcanu s-a înnădit la banii partidului. El speră că dacă va fi numit preşedinte interimar, va avea din nou mijloacele de a obţine bani de pe la patroni, mai ales că fratele său, Mihai Ţurcanu, a rămas încă şef la Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor.
O greşeală a fostului preşedinte Câmpanu a fost aceea că i-a dat prea multe puteri lui Ţurcanu. Banii pe care Câmpanu îi obţinea de la Guvernul Tăriceanu erau împărţiţi pe la instituţii şi primării după cum erau interesele lui Ţurcanu, care ajunsese vicepreşedinte al Consiliului Judeţean. În 2004, după ce PNL-ul a preluat guvernarea, numirea şefilor la instituţiile deconcentrate ale statului a fost lăsată pe seama lui Ţurcanu. Iar Ţurcanu a ştiut să profite din plin.
Mână liberă a avut Ţurcanu şi în a aduna bani pentru campania alegerilor locale. Nimeni din PNL nu ştie de la cine s-au adunat bani, pentru că toată evidenţa a fost ţinută la secret de Ţurcanu. Se ştie doar că printre metodele de a obţine bani de la patronii din judeţ şi directorii instituţiilor numiţi de PNL a fost şi cea a şantajului de orice formă.
Câmpanu, spun liberalii mai de soi, a lăsat toată puterea financiară a partidului pe seama lui Ţurcanu, iar el s-a ocupat de rezolvarea unor probleme ale diferitor persoane, folosind din plin traficul de influenţă. Lui Câmpanu i se impută faptul că nu s-a ocupat de problemele partidului, ci de rezolvarea problemelor prietenilor, cunoştinţelor sau a altor persoane care au ajuns la el pe diferite căi.
Pentru lipsa sa de interes faţă de problemele din partid, faţă de problemelor aleşilor liberali din teritoriu, Câmpanu a plătit cu pierdea funcţiei de preşedinte. Ţurcanu, în schimb, şi-a întărit poziţia şi toată lumea îl ştie acum de „capo di tutti capi” al PNL Botoşani.
Numai că nevoia de bani, atât pentru a-şi achita datoriile cât şi pentru a acoperi cheltuielile de partid, l-ar putea împinge la gesturi necugetate. Brăţara de la mână, aşa cum apare în fotografie, nu este a unei cătuşe, este chiar o brăţară bijuterie. Chiar dacă pentru un deputat această brăţară este de prost gust, este dovada unei lipse de educaţie, ea rămâne una de podoabă personală. Mai grav ar fi dacă s-ar transforma într-o cătuşă adevărată. Sper să aibă luciditatea necesară de a realiza pericolul ce-l poate paşte, din momentul în care va fi „capo di tutti capi” la modul oficial, şi-şi va putea înfrâna tendinţele de căpătuială pe seama altora.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments