Marţi, ziua a treia de Paşti, mi-am propus să fac un tur al mănăstirilor din nordul Moldovei, alegând Traseul Ouălor, aşa cum l-a juruit turiştilor proaspăta ministresă a Turismului, celebra noastră blondă Elena Udrea.
Primul popas l-am făcut la mănăstirea Putna. Am intrat pe poarta din lemn, realizată în stil bucovinean, fără a da ochii cu vigilentul mirean care căprărea pe oricine intra în interiorul zidurilor masive din piatră.
Aveam să-l cunosc, învârtindu-mă prin curtea mănăstirii, în căutarea unui unghi potrivit pentru a fotografia biserica. Omul mi-a cântărit din ochi pantalonii scurţi cu care eram îmbrăcat şi a decis pe loc că am ţinută indecentă. Drept pentru care m-a invitat la poartă şi m-a îmbrăcat într-o sutană călugărească, că devenisem eu punctul de atracţie şi curiozitate pentru ceilalţi turişti. După ce m-a „împodobit” cu acea sutană, observând aparatul de fotografiat, mi-a spus ferm că trebuie să scot autorizaţie de fotografiat, adică să-i dau şase lei. I-am dat banii, pe care i-a băgat îndemânatic în buzunar. Autorizaţie nu mi-a dat, nici bilet, pe motiv că dacă i-am plătit lui, totul este în regulă. Nu era deloc în regulă, pentru că un călugăr, care observase faza, mi-a şoptit că nu era nevoie de autorizaţie foto, fotografiatul nefiind interzis.
M-a fraierit mireanul, dar nu mai aveam ce face. Aşa că am intrat în biserică, în speranţa că voi putea fotografia mormântul lui Ştefan cel Mare. N-am putut. Era slujbă, biserica plină de un amestec pestriţ de sutane călugăreşti şi hainele divers colorate ale turiştilor, fiindu-mi imposibil să mă apropii de mormânt. Apoi, îmbrăcat în sunata călugărească, largă cât să mai încapă vreo trei ca mine, eram ţinta privirilor ironice ale turiştilor şi severe ale călugărilor care aveau drept misiune de a supraveghea turiştii intraţi în biserică, să nu şterpelească din obiectele expuse. Cu toată vigilenţa lor, tot au fost vreo câţiva şmecheri care au plecat cu iconiţele amulete fără a le plăti, profitând de aglomeraţia creată.
Am plecat de la Putna, restituindu-i mireanului de la poartă sutana buclucaşă, pornind spre mănăstirea Suceviţa. În drum, ştiind că trec prin Marginea, localitate renumită pentru olărit, speram să cumpăr o oală pentru sarmale. N-a fost chip şi nici chiup de găsit. Olarii nu se aflau ciopor la poartă, cu obiectele din ceramică expuse, probabil sărbătorind încă Paştele.
În faţa mănăstirii Suceviţa se află o parcare cu plată. Cum ne-a zăpsit că am tras maşina, o balabustă s-a şi înfiinţat să ne taxeze. Un leu, că atât i-a ordonat şefii să încaseze. Când am văzut-o că recuperează biletele tăiate şi le mai vinde odată, nu m-am putut abţine să n-o întreb cine administrează parcarea. Mi-a răspuns înţepată că primăria. Aşa, da! Că dacă era o parcare privată, nu mai vindea ea a doua sau a treia oară biletele rupte. La intrarea în mănăstire am întâlnit aceeaşi atmosferă mercantilă. Iconiţe, cruciuliţe, cărţi religioase, litografii cu chipuri de sfinţi. În îmbulzeala creată, turiştii mai orientaţi se şupureau în interior, fără a mai plăti biletul de intrare. După care, intraţi în biserică, erau pătrunşi brusc de teama faţă de Dumnezeu şi făceau cruce după cruce, sărutând evlavios icoanele. Alţii scriau de zor pomelnice, consultându-şi amicii dacă pe „Ileana” s-o treacă sau nu. „Trece-o la morţi!” decretă o ţâfnoasă, îmbrăcată cu nişte pantaloni strânşi pe picior, fără ca vreo călugăriţă să-i reproşeze că are ţinută indecentă.
La mănăstirea Moldoviţa aceeaşi aglomeraţie. Nişte francezi ascultau călugăriţa ghidă, care le explica în limba lui Voltaire, cu un frumos accent grasiat, povestea „mărului de aur” dăruit de UNESCO, ca semn de preţuire pentru tradiţiile şi valorile creştineşti ale Bucovinei. Iar francezii admirau mărul de aur expus, ascultau cu atenţie vorbele călugăriţei şi se mirau de aşa onoare făcută Bucovinei, de care probabil nu mai auziseră la viaţa lor. În rest, comerţ şi iar comerţ cu odoare sfinte. Ore or fi sfinte?!. Întreb, nu dau nimănui cu crucea în cap, că n-am apucături violente.
La mănăstirea Voroneţ iar am intrat în atenţia călugăriţelor cu pantalonii mei scurţi şi „indecenţi”. De data aceasta, o călugăriţă zâmbăreaţă foc m-a îmbrăcat într-o fustă de-a lor. Şi iar am intrat în atenţia turiştilor, care mă priveau şi şoşoteau între ei. Sub poarta de intrare comerţul era în toi. O singură călugăriţă se chinuia să adune banii de la cei care înşfăcau iconiţe, cruciuliţe şi alte abţibilduri considerate sfinte. Tot ea încasa şi taxa de intrare. Era un talmeş-balmeş de lume. Majoritatea alegeau din vrafurile de obiecte de cult ce credea că i se potriveşte cu propriile nevoi de credinţă, după care-şi vedea de drum, fără a mai plăti.
Odată intraţi în curtea mănăstirii, se duceau glonţ să privească zidul exterior pe care era pictată Judecata de apoi, privind cu teamă la râul de foc al Iadului, în care cei cu corniţe îi sfarogeau pe păcătoşi. Tare aş fi vrut să aflu ce era în sufletul celor care cu numai câteva minute înainte şterpeliseră la poartă din obiectele de cult expuse!
Am plecat de la mănăstirea Voroneţ cu sufletul împăcat că am parcurs Traseul Ouălor, aşa cum l-a hărăzit turismului monahal ministresa Elena Udrea, bucuros că civilizaţia europeană, căreia îi aparţinem de vreo doi ani încoace, nu ne-a alterat obiceiul şterpelitului, care tinde să devină brand de ţară.
Demisia prof. Mircea Dănuţă din funcţia de consilier judeţean şi de membru al PSD a redeschis în acest partid lupta pentru ocuparea funcţiei de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, funcţie deţinută până de curând de către Constantin Conţac. Odată cu redeschiderea luptei pentru ocuparea acestei demnităţi, au sporit şi speranţele social-democratului Constantin Manolache de a o ocupa.
Manolache se află pe lista de consilieri judeţeni PSD la nr. 19, iar validarea s-a realizat până la poziţia a 13-a, deţinută de dorohoianul Mircea Holeiciuc, care a luat în CJ locul deţinut de către Conţac. S-a încercat a-l convinge pe Hoileiciuc să renunţe la validarea ca şi consilier judeţean. S-au făcut asupra sa fel de fel de presiuni, s-a recurs la şantaj şi ameninţări, dar acesta n-a cedat. Era normal să nu cedeze, pentru că Holeiciuc este o persoană cu un caracter puternic, iar Vâzdoagă, secretarul executiv al PSD, care-l cunoaşte de mulţi ani, ar fi trebuit să-şi fi avertizat şefii că acesta nu va ceda.
Iar pentru că Holeiciuc n-a renunţat la funcţia de consilier judeţean, speranţele lui Constantin Manolache de a fi validat consilier judeţean şi apoi ales vicepreşedinte s-au năruit. În această situaţie, interimarii aflaţi la conducerea PSD au recurs la o soluţie de avarie, care să salveze aparenţele. Ei au desemnat-o pe Violeta Teslaru, o celebră anonimă în partid şi în mediul politic, să candideze la funcţia deţinută de Conţac. Era o desemnare formală, pentru că cei din PSD se cam împăcaseră cu gândul că funcţia de vicepreşedinte se va duce către PNL.
Când lucrurile păreau clarificate, iar susţinătorii lui Manolache, inclusiv acesta, resemnaţi, iată că, pe neaşteptate, s-a ivit o nouă oportunitate ca Manolache să spere din nou. Prof. Mircea Dănuţă a demisionat din CJ şi partid.
Între Mircea Holeiciuc, ultimul validat şi Constantin Manolache, locul 19 pe listă, mai stau la rând, să prindă loc de consilier judeţean: Brânduşa Buşcă, Doina Federovici, Tania Aroşoaie, Ştefan Ţarcă şi Ioan Toma. Ei bine, toţi aceştia au dat scris conducerii PSD că renunţă la calitatea de consilier judeţean, făcând astfel loc lui Manolache.
În momentul în care Constantin Manolache va fi validat consilier judeţean, automat el va deveni şi candidatul PSD pentru funcţia de vicepreşedinte, în locul lui Conţac. Numai că lucrurile s-au complicat între timp.
Dincolo, în tabăra liberalilor, aşa cum am mai scris, Viorel Ciobanu a fost desemnat să candideze la vicepreşedinţia CJ. Liberalii cred că postul deţinut de Conţac li se cuvine de drept, pentru că ei au deţinut o astfel de funcţie încă de la formarea Consiliului Judeţean.
Dacă e să dăm crezare unor surse din PNL, Florin Ţurcanu a bătut palma cu preşedintele Ţâbuleac pentru susţinerea lui Ciobanu. Voturile consilierilor judeţeni ai PNL şi PDL sunt suficiente ca Ciobanu să fie ales (îi trebuie 17 voturi).
Mai există vehiculată şi varianta că preşedintele PDL, Cătălin Flutur, ar fi cerut consilierilor judeţeni să voteze candidatul PSD, pentru că este partidul de coaliţie la guvernare. Sunt mici şansele ca dorinţa lui Flutur să fie respectată, ştiut fiind faptul că Ţâbuleac nu se lasă condus de Flutur iar consilierii judeţeni portocalii ascultă de Ţâbuleac şi nu de Flutur. La un vot secret, şi cu siguranţă că se va vota la secret, Ciobanu va câştiga neîndoielnic. El va avea cele 10 voturi liberale, două ale PRM, cel puţin cinci din PDL şi tot vreo cinci vor veni de la PSD, pentru că nu toţi social-democraţii îl susţin pe Manolache.
Aşadar, lucrurile s-au cam încurcat în chiar Săptămâna Patimilor. Ce poţi să mai spui, decât „Încaieră-i drace!” şi mai mult, să se sature odată de a mai dori puterea.
Vineri, la sediul PSD a avut loc şedinţa Comitetului Executiv. La ordinea de zi, punctul fierbinte a fost desemnarea candidatului PSD pentru funcţia de vicepreşedinte al CJ, în locul lui Constantin Conţac, căruia social-democraţii i-au retras sprijinul politic şi l-au exclus din rândurile lor.
Aşa cum am mai afirmat, actuala conducere interimară a PSD, condusă de senatorul Gheorghe Marcu, ar fi dorit ca locul lui Conţac să fie luat de către Constantin Manolache. Numai că Manolache n-a fost validat consilier judeţean, el fiind pe locul 19 pe listă, iar validările s-au oprit la locul 13, adică la dorohoianul Mircea Holeiciuc. Pentru a fi desemnat candidat la vicepreşedinţia CJ, funcţie pe care a mai ocupat-o, mai întâi trebuia validat consilier judeţean.
Numai că validarea sa nu se putea face decât în două situaţii. Ori toţi cei aflaţi pe listă înaintea sa dădeau scris conducerii PSD că renunţă la calitatea de consilier judeţean, făcând loc lui Manolache, ori conducerea PSD hotăra să-i excludă din partid, ei pierzându-şi astfel dreptul de a mai fi validaţi consilieri judeţeni.
Spuneam într-un comentariu anterior că ambele variante, dacă vor fi aplicate de către actuala conducere PSD, ar fi total nedemocratice, jignitoare pentru cei în cauză, care au depus efort electoral, dar şi dovada dictaturii care domină în momentul de faţă prin PSD.
Probabil că de teama unui nou scandal public, interimarul preşedinte Gheorghe Marcu, care deja are o imagine publică extrem de şubredă, secondat de deputatul Costică Macaleţi şi de piaza rea a social-democraţiei, cum este perceput mai nou Gheorghe Vâzdoagă, n-au îndrăznit să-i sacrifice pe cei şase aflaţi pe listă înaintea lui Manolache.
Prezent la respectiva şedinţă, prof. Mircea Dănuţă şi-a exprimat dorinţa de a deveni el candidatul PSD la funcţia lui Conţac. Dănuţă s-a crezut îndreptăţit să fie el alesul, pentru că a fost cel care în alegerile locale a investit bani şi timp pentru a aduna voturi. Apoi, ca cel mai vechi militant politic al judeţului, ca un bun cunoscător al administraţiei locale a judeţului ce este, ar fi omul potrivit. S-a împotrivit Gheorghe Vâzdoagă, apoi şi ceilalţi prezenţi, iar Dănuţă a pierdut partida într-un mod umilitor.
Interesant este faptul că, în calitatea sa de secretar executiv, Gheorghe Vâzdoagă nu i-a recunoscut lui Dănuţă funcţia de secretar al PSD, în care a fost ales la ultima conferinţă judeţeană a PSD. I-a cerut lui Dănuţă să-i prezinte procesul verbal în care a fost ales. Numai că acel proces verbal este chiar în mâna lui Vâzdoagă, ca secretar executiv, cerinţa sa către prof. Dănuţă fiind o altă formă de umilire.
Supărat de cele petrecute la şedinţa de vineri, prof. Dănuţă s-a retras la sediul firmei sale şi a scris două cereri. Una prin care anunţă partidul că renunţă la funcţia de secretar şi cea de consilier judeţean şi alta cum că părăseşte social-democraţia.
Dacă aş fi fost în locul prof. Dănuţă, n-aş fi procedat astfel. Aş fi continuat să lupt pentru a-mi apăra drepturile cuvenite. Şi sub nici o formă nu m-aş fi lăsat umilit de Gheorghe Vâzdoagă. Probabil că prof. Dănuţă, care în ultima perioadă citeşte multă literatură religioasă, s-a lăsat influenţat de morala creştină şi i-a întins lui Vâzdoagă şi celălalt obraz. În locul său, altul i-ar fi dat lui Vâzdoagă o palmă, şi apoi încă una, pentru a-l coborî cu picioarele pe pământ şi a-i scoate fumurile din cap, amintindu-i că statutul său consacrat de social-democraţi este cel de cărător de ţucal al şefului şi nimic mai mult.
Se pare că Florin Ţurcanu are mari probleme financiare rămase nerezolvate de pe urma campaniei electorale a alegerilor parlamentare din toamna anului trecut. Datoria sa către diferiţi furnizori de mărfuri, tipografii, media etc. s-ar ridica la 3,5 miliarde lei.
În urma unei discuţii cu liberalul Constantin Zărnescu, am aflat că Ţurcanu nu mai răspunde la telefon, de frică să nu-l sune vreunul dintre cei faţă de care are datorii. „I-am spus că nu este bine să nu le răspundă la telefon. Mai degrabă să discute cu ei şi să-i reprogrameze la plată pe când va avea bani” a fost sfatul lui Zărnescu către Ţurcanu.
Alte surse din PNL susţin că Florin Ţurcanu s-a înnădit la banii partidului. El speră că dacă va fi numit preşedinte interimar, va avea din nou mijloacele de a obţine bani de pe la patroni, mai ales că fratele său, Mihai Ţurcanu, a rămas încă şef la Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor.
O greşeală a fostului preşedinte Câmpanu a fost aceea că i-a dat prea multe puteri lui Ţurcanu. Banii pe care Câmpanu îi obţinea de la Guvernul Tăriceanu erau împărţiţi pe la instituţii şi primării după cum erau interesele lui Ţurcanu, care ajunsese vicepreşedinte al Consiliului Judeţean. În 2004, după ce PNL-ul a preluat guvernarea, numirea şefilor la instituţiile deconcentrate ale statului a fost lăsată pe seama lui Ţurcanu. Iar Ţurcanu a ştiut să profite din plin.
Mână liberă a avut Ţurcanu şi în a aduna bani pentru campania alegerilor locale. Nimeni din PNL nu ştie de la cine s-au adunat bani, pentru că toată evidenţa a fost ţinută la secret de Ţurcanu. Se ştie doar că printre metodele de a obţine bani de la patronii din judeţ şi directorii instituţiilor numiţi de PNL a fost şi cea a şantajului de orice formă.
Câmpanu, spun liberalii mai de soi, a lăsat toată puterea financiară a partidului pe seama lui Ţurcanu, iar el s-a ocupat de rezolvarea unor probleme ale diferitor persoane, folosind din plin traficul de influenţă. Lui Câmpanu i se impută faptul că nu s-a ocupat de problemele partidului, ci de rezolvarea problemelor prietenilor, cunoştinţelor sau a altor persoane care au ajuns la el pe diferite căi.
Pentru lipsa sa de interes faţă de problemele din partid, faţă de problemelor aleşilor liberali din teritoriu, Câmpanu a plătit cu pierdea funcţiei de preşedinte. Ţurcanu, în schimb, şi-a întărit poziţia şi toată lumea îl ştie acum de „capo di tutti capi” al PNL Botoşani.
Numai că nevoia de bani, atât pentru a-şi achita datoriile cât şi pentru a acoperi cheltuielile de partid, l-ar putea împinge la gesturi necugetate. Brăţara de la mână, aşa cum apare în fotografie, nu este a unei cătuşe, este chiar o brăţară bijuterie. Chiar dacă pentru un deputat această brăţară este de prost gust, este dovada unei lipse de educaţie, ea rămâne una de podoabă personală. Mai grav ar fi dacă s-ar transforma într-o cătuşă adevărată. Sper să aibă luciditatea necesară de a realiza pericolul ce-l poate paşte, din momentul în care va fi „capo di tutti capi” la modul oficial, şi-şi va putea înfrâna tendinţele de căpătuială pe seama altora.
