 În aceste zile m-am întâlnit cu o sursă care mi-a clarificat mai multe enigme privind doi primari din judeţ. Jurnalul Online a fost singura publicaţie care a scris despre modul de lucru în bătaie de joc practicat de către firma Tehnic Asist, patronată de un anume Mirel Vlas. Această firmă a realizat lucrarea de modernizare a unui drum în localitatea Dracşani, comuna Suliţa, dar şi altele de prin diferite colţuri de judeţ. Numai că la Dracşani a fost o lucrare de pe urma căreia s-a furat la greu.
În urma anchetelor noastre jurnalistice şi a articolelor publicate, cei de la DNA s-au autosesizat şi l-au luat la cercetări pe primarul comunei Suliţa, Costinel Ciubotaru. La acea vreme n-am ştiut că între primarul Ciubotaru şi patronul Vlas a existat o discuţie, în urma căreia, se pare, primarul a primit o sută milioane de lei ca să semneze actele de recepţie a lucrărilor executate de firma Tehnic Asist la drumul din Dracşani. Sursa mi-a dezvăluit că patronul Vlas a înregistrat discuţia purtată cu primarul Ciubotaru.
Înregistrarea a ajuns în final la cineva din PDL. Aşa se face că primarul Ciubotaru a avut de ales între a deveni primar de PDL şi a scăpa de dosarul de la DNA, sau de a rămâne primar PSD şi la dosarul său deja existent la DNA se va adăuga şi înregistrarea cu mita de o sută milioane lei. Ciubotaru, descoperit între timp şi că a fost informatorul Securităţii, a cedat şantajului şi a trecut la PDL. În vara anului trecut a candidat în numele acestei formaţiuni politice şi a câştigat din nou alegerile la funcţia de primar, principalul său contracandidat fiind nevasta lui Florin Ţurcanu, candidata PNL.
În celălalt capăt al judeţului, mai spre vest, un alt primar a executat modernizarea unui drum. Firma care a executat lucrarea a fost tot Tehnic Asist. Este vorba de comuna George Enescu, primarul fiind Angela Toma, aflată la al patrulea mandat.
Cu ceva timp înaintea alegerilor locale din 2008, primăriţa a trecut brusc la PDL, părăsind PSD-ul căruia ia fost credincioasă vreme de vreo două mandate. M-am întrebat atunci ce-a apucat-o pe Toma să se înscrie în PDL. Ceea ce l-a apucat şi pe Ciubotaru, primarul de Suliţa.
Sursa susţine că şi Toma a căzut în plasa generoasă a patronului Vlas, după care a fost şantajată să treacă la PDL.
Am un mesaj pentru astfel de primari. Vremea când primeau bani să se înscrie în PDL a trecut. Acum vor trebui să dea bani PDL-ului să-i accepte la sânul său. Cum se învârte roata în politic?!
written by Ioan Rotundu
 Senatorul Gheorghe Marcu declara zilele trecute ă dacă va fi dovedit că a fost informatorul fostei Securităţi, atunci îşi va face bagajul şi se va muta din Botoşani. A fost o declaraţie care m-apus pe gânduri. Ori Marcu n-a fost informatorul Securităţii, precum alţi foşti lucrători de la Electrocontact, ori omul are un tupeu ieşit din comun. Aşa că am pornit pe firul informaţiilor.
Pe site-ul Jurnalului, dar şi cel al altor publicaţii locale, unii comentatori au postat informaţia cum că mai toţi cei care au lucrat la fostul Electrocontac, este vorba de intelectuali, au fost şi informatori ai Securităţii. Fie veniţi gata recrutaţi din facultate, fie recrutaţi după angajare, majoritatea în perioada stagiaturii. Cele mai frecvente nume postate au fost cele ale lui Florin Egner, Şotropa de la Somax, Iftimie de la Elsaco, Gheorghe Marcu şi chiar cel al lui Cătălin Flutur. Nimeni însă dintre cei menţionaţi n-a fost dovedit că ar fi fost informator.
Cel care a cerut oficial CNSAS-ului să verifice dacă Florin Egner şi Gheorghe Marcu au fost informatori a fost Constantin Conţac. L-am întrebat pe fostul preşedinte al PSD ce anume a avut în vedere când a cerut această verificare, iar cele relatate m-au surprins.
Cu ceva timp în urmă, mi-a relatat Conţac, a avut contact cu evreul Avram Segal, fost botoşănean şi plecat în Israel în timpul comunismului. Omul a fost un dizident periculos pentru autorităţile comunismului, motiv pentru care a fost strict supravegheat. Se pare că Securitatea a încercat să-l iradieze, dar în capcana întinsă lui Segal a căzut nevasta acestuia, care era româncă şi care a decedat, fiind înmormântată în cimitirul românesc.
Avram Segal a revenit din Israel şi şi-a mutat nevasta în cimitirul evreiesc din Botoşani. Cu această ocazie s-a dus la CNSAS şi a cerut să-şi vadă dosarul de urmărire. Dosarul său, criptat sub numele „Cazul Petrescu”, cuprindea mai multe rapoarte, o parte dintre ele, susţine Segal, avându-l ca autor pe Gheorghe Marcu. Sunt rapoarte din perioada când Segal a fost constrâns de Securitate să lucreze la Electrocontact, iar Marcu ar fi primit misiunea de a-l supraveghea. Un alt supraveghetor al său ar fi fost Florin Egner.
După ce cererea lui Conţac privind verificarea lui Gheorghe Marcu şi Florin Egner a ajuns în mapa de lucru al celor dela CNSAS, acesta, într-un din zilele acestui an, a fost sunat de o angajată de la instituţie şi chestionat asupra lui Marcu şi Egner, pentru a se obţine informaţii în plus.
Acea funcţionară i-a spus lui Conţac că Florin Egner ar fi fost descoperit ca informator şi că omul va avea probleme cu justiţia, pentru că în declaraţiile sale de candidat la diferite funcţii a negat că ar fi colaborat cu vechea Securitate. În ce-l priveşte pe Marcu, se mai fac verificări, pentru a i se descoperi întreaga activitate de informare.
Interesant este că aceeaşi variantă mi-a relatat-o şi Val Guraliuc. Despre Guraliuc se ştie că a fost informatorul Securităţii, lucru recunoscut de el cu ani în urmă. A fost recrutat în perioada când lucra ca reporter la Clopotul, organul Comitetului Judeţean Botoşani al PCR. Guraliuc ştie de cazul Segal şi deţine mult mai multe informaţii decât pare că ar deţine Conţac, dar este mult mai rezervat în a se destăinui.
Pe Gheorghe Marcu, cu ani în urmă, când eram moderator de talk-show la televiziunea Somax, l-am avut ca invitat într-o lună de decembrie, dezbaterea fiind axată pe seama evenimentelor din decembrie 1989, consumate la Botoşani. Atunci, el s-a scăpat în direct şi a spus că a fost primul botoşănean care a dat un interviu unei televiziuni din Moscova, imediat după fuga lui Ceauşescu. Într-o vizită a mea la casa prof. dr. Petre Curcă din Santa Mare, unde acesta s-a retras pentru a-şi trăi ultima parte a vieţii, având în vedere că el a fost primul conducător al judeţului în democraţie, l-am întrebat asupra episodului cu interviul lui Marcu. Profesorul a clătinat din cap şi mi-a spus că a fost un interviu între securiştii ruşi şi cei din Botoşani. N-a dorit să-mi dea alte detalii, spunând că n-a sosit timpul.
Dacă lucrurile stau aşa, senatorul Gheorghe Marcu ar cam trebui să se ţină de cuvânt şi să-şi facă bagajul.
written by Ioan Rotundu
O sursă ne-a şoptit că luni, 30 martie 2009, Constantin Conţac a fost văzut intrând la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, unde a stat vreo trei ore. Cel care l-a invitat la Parchet a fost procurorul Şalaru. Am încercat să aflu mai multe detalii despre această deplasare la Parchet, mai ales că a durat atât de mult, dar n-a fost chip. Abia în acest sfârşit de săptămână am primit unele informaţii, dar sunt convins că nu sunt complete.
În vara anului trecut, în campania alegerilor locale, Conţac a participat la o emisiune televizată pe postul local TeleM. După emisiune, când s-a urcat la volanul autoturismului şi a parcurs o mică distanţă, i-a sărit roata. Cunoscător prin natura profesiei sale specialist în astfel de accidente, şi-a dat seama repede că cineva i-a fisurat prizoanele de la roată, cu scop vădit criminal. Aşa că a depus o plângere la Poliţia Botoşani, la şeful Şerbănoiu, cel adus de la Vrancea în condiţii nu tocmai clare.
Tot în cursul anului trecut, Conţac a primit mai multe telefoane de ameninţare cu moartea. A notat numerele respective de telefon şi a depus o plângere la Poliţia Botoşani, pentru a se face cercetările de rigoare. A trecut aproape anul de atunci, iar Conţac n-a primit nici un răspuns oficial.
Brusc, în 30 martie a primit invitaţia de a se prezenta la Parchet, la procurorul Şalaru. Aşa a aflat Conţac că reclamaţiile sale n-au prea impresionat pe cei de la Poliţie, dar au intrat în atenţia procurorilor de la Parchetul Judeţean.
L-am întrebat pe fostul preşedinte al Consiliului Judeţean şi al PSD dacă este adevărat că în 30 martie a fost invitat la Parchet. A confirmat acest lucru, dar a refuzat să divulge conţinutul discuţiilor purtate cu procurorul Şalaru. Sursa care mi-a dat aceste informaţii susţine că, de fapt, Conţac a fost chestionat în mult mai multe probleme, inclusiv a fost întrebat despre atitudinea şi comportamentul unor demnitari locali şi i s-au cerut relaţii despre anumite evenimente consumate în urmă cu doi şi chiar trei ani.
Aş îndrăzni să trag o concluzie. Chiar dacă unii demnitari locali cred că-şi pot face de cap, fără teama de a răspunde pentru faptele lor, cineva veghează din umbră la tot ce ei fac cu încălcarea legii. Iar aceşti cineva, când le va veni bine la socoteală, vor acţiona în forţă şi la ordinul pe care-l vor primi. Avem exemplul lui Becali, omul care s-a crezut invulnerabil şi imbatabil în faţa legilor. Iar că viaţa i-a demonstrat contrariul.
În ce-l priveşte pe Conţac, cred că după vizita la Parchet ar trebui să devină mai atent asupra unor declaraţii publice şi să stea mai mult cu ochii pe foştii săi colegi de partid. Mai ales asupra unora precum Darie sau Marcu.
În urmă cu mai bine de doi ani, în timp ce Conţac era cercetat de către DNA, se pare că Darie a fost cel instruit de procurorii DNA să-i întindă o cursă lui Conţac. În vara lui 2006, Conţac stabilise cu Darie să-i asigure o intrare la ministrul Administraţiei şi Internelor de atunci, Vasile Blaga, pentru a solicita ajutorul în rezolvarea unor probleme ale CJ. În afară de Darie nimeni nu ştia de deplasarea lui Conţac la Bucureşti. Cu toate acestea, în drum spre Bucureşti, Conţac a fost sunat de cineva care s-a prezentat drept Dobre, adică secretarul de stat din minister. Vocea autoritară i-a spus că după ce va ieşi de la ministrul Vasile Blaga, să treacă şi pe la el.
Apoi, a doua zi, aceeaşi voce l-a sunat pe Conţac să vină într-un loc anume din Bucureşti, numai că de această dată s-a recomandat Dobrescu şi n-a recunoscut că iniţial s-a dat drept secretarul de stat Dobre. Când Conţac a ajuns în zona respectivă, şi-a dat seama că de fapt trebuia să intre în clădirea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Înainte de a păşi în clădire, acel Dobrescu l-a sunat din nou şi l-a făcut atent că în apropierea sa se află un magazin de telefoane mobile. I s-a spus să cumpere un Nokia ultraperformant, care costa la acea vreme vreo 50 milioane lei. S-a prins Conţac că i se întinde o cursă, mai ales că Darie insista să cumpere telefonul. A plecat imediat spre Botoşani, iar de atunci acel Dobrescu nu l-a mai sunat niciodată. Dacă Conţac cumpăra telefonul şi intra cu el în Parchet, sigur era arestat pentru încercare de mituire.
Iată de ce cred că el va trebui să fie extrem de vigilent, mai ales în condiţiile în care duşmanii săi din PSD veghează asupra sa şi aşteaptă să-i dea lovitura de graţie.
written by Ioan Rotundu
 Ieri, adică vineri 3 aprilie, după ce am publicat editorialul intitulat „Câmpanu şi noile sale gafe”, a sunat la redacţie Corneliu Popescu. Cu tupeu, omul s-a arătat deranjat de faptul că l-am catalogat drept un om de afaceri şi politic ratat. Şi cu mai mult tupeu, a încercat ca prin violenţă de limbaj să obţină numărul de la telefonul meu mobil. Pentru că s-a simţit trimis la plimbare, a lăsat numărul său de, cu somaţia imperioasă de a-l suna eu.
Chiar dacă l-am criticat în repetate rânduri, sub aspectul activităţilor sale nereuşite atât ca om de afaceri cât şi ca om politic, totuşi aveam o oarecare brumă de respect, mai ales faţă de anii pe care i-a desfăşurat la catedră, ca profesor de matematică. Dar după telefonul de ieri, am realizat că acea brumă de respect era de fapt consecinţa lipsei mele de cunoaştere totală a personalităţii sale.
Pentru că numai dacă suferă de cretinism, putea Popescu să creadă că eu îl voi suna, pentru că aşa a ordonat el celui cu care a vorbit la redacţie. Eu nu sunt sluga acestui Popescu, n-am fost şi nu sunt angajatul său, nu mi-a fost şef în vreun fel şi nici nu fac parte din categoria acelor jurnalişti pe care el i-a plătit de-a lungul anilor să scrie cât de frumos şi deştept este el, Corneliu Popescu, din Suliţa.
E drept, în intervalul anilor 1996 – 2000, cât timp am fost consilierul pe probleme media al senatorului Dinu Secrieru, care era şi preşedintele PNL, cu Popescu am avut o colaborare politică. Dar niciodată n-am acceptat să fac compromisul de a scrie altceva decât am crezut eu că este realitatea. Dimpotrivă, când un grup de pretinşi ziarişti locali l-au tapat de peste 100 milioane lei vechi, prin anul 2000, când l-au prostit să finanţeze o fiţuică săptămânală menită să-i asigure o imagine pozitivă în rândul electoratului, l-am atenţionat că se află într-o mare eroare şi că este luat de fraier. S-a convins după numai cele patru numere, cât a apărut fiţuica, că a fost tras pe sfoară şi că n-a acumulat nici un fel de capital politic.
Supărarea lui Popescu că l-am declarat un om de afaceri şi politic ratat, este dovada subţirimii gândirii sale şi a cretinismului politic de care suferă, incurabil bag seamă. Ca fost demnitar în Guvernul Tăriceanu, ce-i drept ajuns pe uşa din dos, Popescu ar fi trebuit să ştie că editorialul este forma prin care un jurnalist îşi exprimă o opinie personală despre o problemă de interes public. Iar dacă n-aş fi jurnalist, este dreptul meu fundamental şi constituţional totodată, ca cetăţean, să-mi exprim o opinie despre politicieni, oameni de afaceri sau persoane care aspiră la favorurile publice, care îmi cer votul sau acceptul de a le recunoaşte anumite merite în ierarhia socială.
Art. 29 din Constituţia României „Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă”, completat cu Art.30 „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.” sunt extrem de clare pentru orice om cu gândirea normală.
Dacă acest Corneliu Popescu vrea să devină un om respectabil, cum a şi fost până a deveni politician, n-are decât să se retragă din viaţa publică, să renunţe la a mai aspira la privilegiile puterii şi să-şi continue viaţa în sistem privat. Până atunci este dreptul meu să-l judec aşa cum cred de cuviinţă. Iar concluzia mea este că omul politic Corneliu Popescu este un ratat, un personaj ieşit din atenţia electoratului. Ca dovadă este ultima sa încercare de a deveni preşedintele Consiliului Judeţean, încercare eşuată lamentabil şi încheiată într-un mod ruşinos. În urma alegerilor locale din vara anului trecut n-a adunat decât vreo mie de voturi, insuficiente ca măcar să fie validat consilier judeţean.
Iar acest om, în cretinismul lui politic, îşi permite să mă confunde cu slugoii din presa locală care au întins mâna şi au luat banii săi, pentru a scrie ce li s-a comandat. Îi recomand să citească tot ce s-a scris de vreo zece ani încoace, despre afacerile sale şi eşuările politice şi va putea concluziona şi singur că este o persoană ratată. Cel puţin sub aceste două aspecte.
Eu n-am făcut decât să rezum în opinia mea fapte deja cunoscute.
written by Ioan Rotundu
Evenimentele de ieri, cu reţinerea lui Gigi Becali, nu trebuiesc privite ca un circ oferit pe pâine românilor aflaţi într-o derută totală din cauza crizei economice şi a consecinţelor neaşteptate pe care le suportăm în fiecare zi. Reţinerea lui Becali este dovada certă că România este deja un stat poliţienesc, condus de un preşedinte dictator.
De vreo trei ani încoace am tot avertizat acele câteva mii de cititori zilnici, uneori peste zece mii, că preşedintele Băsescu nu este interesat nici pe departe de soarta noastră, ci de puterile sporite pe care şi le doreşte cu orice preţ. Unii mi-au dat dreptate, alţii m-au înjurat, cei mai mulţi au aşteptat derularea viitoare a evenimentelor. Iar evenimentele s-au derulat în sensul avertizărilor mele, adică mi-au confirmat previziunile.
Cine crede că reţinerea lui Becali n-are legătură cu preşedintele Băsescu, este un naiv. În cursul zilei de ieri, aseară, pe toate posturile naţionale de televiziune s-au realizat fel de fel de dezbateri publice cu fel de fel de concluzii, unele bazate pe realităţi, altele de ordin speculativ. Dar toate, absolut toate aceste dezbateri au evidenţiat faptul că de la începutul anului 2009 şi până la reţinerea de ieri a lui Becali, arestările DNA şi reţinerile Poliţiei au fost pure scenarii menite să acopere dezvăluirile apărute în media despre familia preşedintelui Băsescu. Numai că toate aceste scenarii au avut viaţă numai până ce dosarele au ajuns în faţa judecătorilor, care au avut coloana vertebrală să nu intre în jocul mârşav al procurorilor şi poliţiştilor, aplicând corect legea.
Cu toate acestea, tot judecătorii sunt cei mai desconsideraţi profesional de către preşedintele Băsescu, sunt cei reclamaţi la Uniunea Europeană că nu vor reforma Justiţiei, nu vor să lupte împotriva corupţiei pentru că sunt, la rândul lor, corupţi.
Nici un preşedinte al României n-a participat la şedinţele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), aşa cum a făcut-o preşedintele Băsescu. Mai mult, i-a muştruluit pe judecători în direct la televiziune. Iar toată această dorinţă a preşedintelui de a-i aduce pe judecători pe calea cea bună s-a dovedit a fi una falsă, pentru că, în fond, el urmărea timorarea judecătorilor, pentru a putea să-i folosească după vrerea sa.
A trebuit să vină în România ministrul de Externe al Austriei şi să scape către presa românească un important document, ca să afle românii că preşedintele lor a cerut judecătorilor capul lui Năstase. Mai puteam vorbi de independenţa Justiţiei?
Să ne reamintim acel episod de la ultima şedinţă a CSM, când preşedintele Băsescu a ameninţat-o pe preşedinta Asociaţiei Magistraţilor din România că o dă avară din şedinţă. Femeia aceea, cu două doctorate în drept, cu autoritate profesională internaţională incontestabilă, se afla în casa ei. Iar preşedintele nu s-a sfiit s-o ameninţe că o evacuează din propria sa casă.
Cu toate umilinţe publice îndurate, judecătorii n-au achiesat la scenariile ordonate de la Cotroceni şi n-au acceptat arestarea persoanelor numai de dragul de a provoca noi scandaluri publice menite să estompeze dezvăluirile despre afacerile membrilor familiei Băsescu.
Prin reţinerea lui Becali de ieri, preşedintele Băsescu a dat o dublă lovitură. A scos de pe agenda de lucru a mediei problema fiicei sale Ioana, implicată în afaceri cu proaspăt eliberatul Popoviciu, dar şi a fratelui Mircea de la Constanţa, care s-a înfruptat copios din averea statului, mai exact din terenurile unei Staţiuni de cercetare pomicolă. Reporterii televiziunilor au stat drept strajă la sediul Poliţiei Capitalei şi a Judecătoriei Sectorului I, românii urmărind cu gura căscată patimile orânduite lui Becali de călăul său, cu care, culmea, tot la televiziune, cu ceva timp în urmă, ciocnea paharul cu vin şi hăhăia bădărănesc.
A doua lovitură, anunţata candidatură la preşedinţia României a lui Mircea Genoană a trecut nebăgată în seamă. Dar despre candidatura lui Geoană trebuie un comentariu separat, pentru că sunt multe aspecte care merită a fi subliniate. Cum un comentariu separat se cere şi pentru atitudinea Monicăi Macovei, care a făcut România de râs în faţa celor de la U.E.
Începând cu ziua de ieri, ni s-a dat clar de înţeles. Cine se va ridica împotriva clanului Băsescu, cu vorba sau cu fapta, va păţi precum Popoviciu, Becali şi cine se mai află pe lista de la Cotroceni.
written by Ioan Rotundu
 Cetăţenii din Vorona, aşa zis cu rezistenţa caselor afectată de către traficul greu, începând cu anul trecut, mai exact din preajma alegerilor parlamentare, tot ies în stradă şi blochează circulaţia. Motivul? Cică administraţia judeţului să interzică circulaţia maşinilor care cară balastul de la cariera Liteni, pe Siret.
Susţin cetăţenii afectaţi că din cauza maşinilor încărcate peste tonajul legal admis, casele lor sunt în prag de prăbuşire iar şoseaua a fost distrusă în întregime. De la prima ieşire în stradă a voronenilor a cam trecut jumătate de an. De atunci, între voroneni, cei din conducerea judeţului şi transportatorii de balast se dă o luptă continuă.
Liderul protestatarilor, un anume Mihai Catană (foto), a prins gustul revoltelor şi din când în când îşi scoate consătenii în stradă, blocând circulaţia maşinilor. Omului îi place postura de lider, mai ales că a fost prea băgat în seamă de fostul prefect Sorescu şi de actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac. Îi place să se aşeze la masa tratativelor şi să se asculte vorbind. Mai exact cum îi ameninţă el pe şefii judeţului că va scoate în stradă întreaga suflare a comunei, dacă se mai dă voie maşinilor să circule. Iar şefii judeţului, oameni cu carte şi experienţă de viaţă, se fac ghem în costumele lor elegante şi replică cu jumătate de gură, cerând răbdare, clemenţă, că situaţia este în curs de rezolvare. Iar Catană iese ţanţos de la tratative şi se laudă către consătenii care l-au aşteptat umili la intrarea în Prefectură. „Ce le-am făcut”, „să-i fi văzut cum tremurau”, „le-am zis-o şi de data asta” , iar oamenii îl admiră şi-i laudă calităţile de lider şi negociator.
Vina este a autorităţilor, pentru că n-au pus de la bun început piciorul în prag şi s-au lăsat antrenate într-o negociere contrară legii. Ieşirea în stradă şi blocarea circulaţiei este o încălcare a legii. Iar când cei care revendică ceva, o fac încălcând legea, nu negociezi cu ei, ci iei măsuri de sancţionare. Dar, din motive electorale şi nu numai, s-a acceptat comportamentul cu mănuşi.
În fond, pe acest drum al balastierei, cum mai este cunoscut se circulă din vremurile comuniste. E drept că pe atunci circulau maşini de 8 tone iar acum cu o încărcătură de peste 40 tone, iar fundamentul şoselei nu rezistă. Însă cine cunoaşte situaţia în zonă, poate lesne observa că şoseaua este distrusă în porţiunea de şes, unde nu sunt case. Este o porţiune care acum 30 – 40 de ani era mlăştinoasă şi, parţial, mai este şi acum pe anumite zone. Casele care sunt arătate cui doreşte să-i asculte pe protestatari, sunt şi ele ridicate pe un teren instabil. Zidurile au crăpat, unde au crăpat, pentru că a cedat temelia din cauza terenului cu soliditatea şubrezită de pânza freatică de apă, aflată mult spre suprafaţă.. Nu sunt crăpături pornite din şosea şi care să treacă pe sub temeliile caselor, ci sunt pur şi simplu rupturi de temelie pentru că terenul de sub casă s-a afundat. Nimănui nu i-a trecut prin cap să facă o expertiză tehnică, pentru a stabili adevărul.
Problema nu se poate rezolva altfel decât să se continue modernizarea şoselei de la intrarea în Vorona dinspre Botoşani, până unde s-a modernizat deja, spre apa Siretului, până la Liteni. Potrivit vicepreşedintelui CJ, Cristian Achiţei, modernizarea se va realiza în acest an, fiind alocate fondurile necesare.
Şi atunci de ce mai ies oamenii în stradă? Pentru că cineva din spate îi îndeamnă. Pentru că în spatele acestor mişcări de protest sunt nişte jocuri politice. Iată de ce m-am decis să mă deplaseze la Vorona şi să investighez situaţia în mod jurnalistic, pentru a mă convinge dacă este, aşa cum afirmă unii, manipulare din interese politice. Sper ca în câteva zile să dezleg enigma.
written by Ioan Rotundu
 Lăudabilă acţiunea iniţiată de către senatorul PNL Dan Humelnicu, lansată sub sloganul „Arată că-ţi pasă, cumpără de-acasă!”, în vederea promovării la cumpărare a produselor alimentare şi nealimentare realizate în unităţile de producţie botoşănene. Numai că, aşa cum am mai afirmat în comentariile mele, acţiunea este sorită eşecului pentru că senatorului îi lipsesc mijloacele de realizare. Chiar debutul acţiunii, de sâmbătă 28 martie, a fost unul timid, lipsit de ecou în rândul populaţiei. Cine s-a uitate la emisiunile de ştiri ale televiziunilor locale, l-a putut vedea pe senatorul Humelnicu plimbând un cărucior într-un magazin alimentar botoşănean, în căutarea produselor autohtone. O mişcare timidă, vădit jenantă pentru politician, bine surprinsă de către cameraman dar prost comentată, adică servil, de către reporteri.
Senatorul s-a tot învârtit prin mijlocul magazinului, dar produsele autohtone cumpărare abia se zăreau pe fundul căruciorului. Dovadă că patronii de magazine promovează la vânzare produsele aduse de aiurea şi nu cele locale. Cum, prin ce mijloace îi va convinge senatorul pe aceşti patroni să renunţe la produsele alimentare din import, la care aplică un adaos comercial şi de peste 100%, în favoarea produselor producătorilor botoşăneni, unde adaosul greu poate atinge 30%.
Într-o vreme cumpăram caşcaval produs de Solomonescu. Era bun la gust şi chiar acceptabil la preţ. Nu se mai găseşte. De ce? Explicaţia mi-a oferit-o patroana de la magazinul alimentar Dona, de lângă Stadion, care a spus că nu-i rentabil să mai vândă caşcavalul lui Solomonescu pentru că are adaos comercial mic. Asta ar fi un aspect, dar avem şi altele.
Prezenţa slabă a produselor alimentare ale producătorilor botoşăneni, fie persoane juridice sau fizice, se datorează şi faptului că prin restricţiile de producţie impuse în numele cerinţelor Uniunii Europene, producătorii autohtoni şi-au închis afacerea. Iar cei care i-au determinat să pună lacăt pe poarta fabricii sunt inspectorii sanitar-veterinari şi cei de la OJPC. În timp ce premierul Boc perora pe la televiziunile naţionale ca românii să cumpere produse alimentare din producţia internă şi să renunţăm la cele din import, total otrăvite cu E-uri, poliţiştii sanitar-veterinari îi fugăreau producătorii individuali din pieţe.
Başca nişte taxe aberante introduse. Ca să vinzi un litru de lapte în piaţă, trebuie achitată o taxă de 100 lei. Abia după ce cineva i-a deschis ochii, premierul Boc a cerut să se revină asupra normelor sanitar-veterinare şi să se suspende aplicarea acestora până la 31 decembrie 2009. Dar după, cum va fi? Apoi, s-a suspendat aplicarea normelor, dar taxele au rămas în vigoare.
Recent, inspectorul şef sanitar-veterinar, o anume doamnă Vasiliu nou apărută în peisajul celor abonaţi la şefie, anunţa că a pregătit controale drastice asupra celor care vor apărea pe piaţă cu mei de vânzare. De mii de ani oierul a sacrificat melul în sistemul clasic, fără ca cineva să fi murit mâncând carnea. În numele aceloraşi absurde norme europene, se vrea ca melul să fie sacrificat prin asomare. Ştiţi care va fi rezultatul? O carne vânătă, închisă la culoare, respingătoare la vedere şi cu un gust de fier. Pentru că mielul nu se va mai zbate la tăiat, iar sângele va rămâne în care, precum la vânat. Carnea nu va mai fi albă, apetisantă.
Ştiţi care este partea cea mai neplăcută nouă? În timp ce suntem obligaţi să cumpărăm leşuri de mei asomaţi, inspectorii sanitar-veterinari şi cei de la OJPC se vor duce la cea mai apropiată stână şi vor cumpăra mei sacrificaţi în sistem clasic, dacă nu cumva meii le vor veni pe daiboj.
Ce mijloace are la dispoziţie senatorul Humelnicu să stopeze controalele abuzive care se anunţă, ce pârghii administrative? Nici unele, nici altele. Iată de ce afirm că acţiunea sa, deşi lăudabilă şi bine intenţionată, va fi sortită eşecului.
written by Ioan Rotundu
|
Recent Comments