May 22

mihai-munteanu.jpg Ieri dimineaţă m-a sunat pe mobil Ion Istrate, directorul Editurii Agata, să-mi dea o veste tristă. A murit poetul şi prozatorul Mihai Munteanu. Vestea a căzut ca un trăsnet. Nu mi-a venit a crede. Spre sfârşitul anului trecut l-am vizitat la căsuţa sa din Slobozia Cordărenilor. Mi-a arătat un teanc de manuscrise, pregătite pentru o nouă carte. A şaisprezecea sau a şaptesprezecea, nu le mai ştiu numărul. Mi-a explicat atunci că, în singurătatea sa, stă nopţile şi scrie spre a lăsa generaţiilor viitoare crâmpeie din viaţa sa de profesor, de director de şcoală şi de pensionar care se apropie de deceniul al optulea de viaţă. Dealtfel, tocmai scosese la editura Quadrat din Botoşani volumul „Clipe de viaţă”, un fel de jurnal al anilor din perioada cât a fost profesor şi director al şcolii din Cordăreni. Mi-a înmânat un volum, pe care a scris cu mâna tremurândă „D-ului Ioan Rotundu, cel care m-a vizitat în „palaturile” mele rustice. Nu se va uita niciodată iarba de acasă. Cu stima lui Mihai Munteanu”
I-am făcut atunci cunoscut că are elevi care lucrează în prezent prin Canada şi SUA şi care-i citesc creaţiile ce i le public în Jurnalul literar, ediţia online, şi se bucură că-şi întâlnesc fostul profesor, graţie Internetului. Numai că „bădiţa Mihai”, cum m-am obişnuit să-l apelez, era un pedagog de modă veche. El scris cu stiloul, nici măcar cu maşina de scris, iar calculatorul îl considera prea nepotrivit cu trăirile sale poetice. Despre Internet, în Slobozia Cordărenilor, nici că se putea aduce vorba.
Şi iată că toate visurile sale  de viitor s-au spulberat, sau dus cu el în eternitate. Un blocaj de rinichi… şi gata. Medicii nu l-au mai putut salva pentru că a ajuns târziu la spital.
Poetul Mihai Munteanu lasă în urma sa o operă impresionantă. El poate fi considerat ca fiind cel mai mare poet al judeţului, de la Eminescu încoace. Cel care l-a încurajat pe drumul poeziei a fost Demostene Botez, de care pe Mihai Munteanu l-a legat o strânsă colaborare şi prietenie.
La Cordăreni, în vremurile de glorie comunistă, era o crescătorie de fazani şi o casă de odihnă a ştabilor PCR. Aici trăgeau personalităţile vremii la o vânătoare urmată de un chef straşnic. Aici i-a cunoscut, în duminica de 1 februarie 1970, pe Geo Bogza şi Alecu Ivan Ghilia. Aici avea să cunoască lumea bună a scriitorilor, care se aflau în bune relaţii cu orânduirea socială impusă de Moscova.
Acum, sufletul nobil al bădiţei Mihai hălăduie printre stelele pe care le-a cântat în poeziile sale. De acolo, de sus, spiritul său poetic va veghea ca generaţiile viitoare de poeţi botoşăneni să ţină aprinsă făclia eminesciană. Astăzi trupul său va fi coborât în criptă. Ţărână uşoară, bădiţă Mihai!

written by Ioan Rotundu


One Response to “Ţărână uşoară, bădiţă Mihai!”

  1. 1. marilena anghel Says:

    Va multumesc pentru cuvintele frumoase scrise despre tatal meu! Tatal meu isi transcri a manuscrisele cu o masina de scris “”Consul”de productie ceha.De peste 30 de ani .Copilaria am trait-o cu zumzetul masinii. In alta ordine de idei ,in Cordareni este Internet! In ultimii ani avea chiar o masina electrica de scris! Va multumesc!

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia