De câte ori apare prin presă vreun caz legat de preşedintele Băsescu, familia sa sau de oamenii de vază din PDL , imediat a doua sau a treia zi va apărea şi câte un alt caz de rezonanţă, care să scoată din atenţia publică şi a presei subiectele versus Băsescu şi al său PDL.
Aşa s-a întâmplat şi ieri. De mai multe zile, capul de afiş al presei vizuale şi scrise l-au ţinut cei doi miniştri ai PDL. Monica Iacob Ridzi de la Tineret şi Elena Udrea de la Turism. De duminică, lor le-a fost alăturat şi „predica” preşedintelui Băsescu din amvonul catedralei episcopale din Slobozia.
Subiecte de presă arzătoare şi mult disecate şi întoarse pe toate feţele de către „tonomatele” de la Antenele mogulului Voiculescu.
Ieri, netam-nesam, a venit lovitura cea mare. Două cotidiene centrale, ambele recunoscute ca fiind pro Băsescu, au dezvăluit bomba zilei: fostul căpitan al echipei naţionale de fotbal, Gheorghe Popescu, a fost turnător la Securitate. Degeaba a încercat, pe tot parcursul zilei de ieri, bietul Gică Popescu să se disculpe, degeaba a venit în faţa presei cu documente cum că sunt rapoarte fabricate chiar de securişti, eticheta de turnător i-a fost lipită, chiar dacă pe nedrept.
Numai că nu toată presa a căzut în capcana întinsă ieri. Presa mogulului Voiculescu, spre exemplu, a continuat să relateze despre cazul Monica Iacob Ridzi. Şi a avut ce relata, pentru că întreg cazul a luat o turnură neaşteptată. După ce însăşi Ridze a cerut colegilor din Camera Deputaţilor să formeze o comisie şi să o ancheteze despre risipa de bani făcută în cinstea tineretului, ieri, aceeaşi Ridze i-a anunţat pe cei din comisie că ea s-a pus la dispoziţia DNA, aşa că ei să-şi caute altă treabă.
Mai mult, în timp ce ieri Ridze trebuia să depună ca comisia din Camera Deputaţilor copiile contractelor de licitaţie, ea le-a dat cu tifla, susţinând că cei de la DNA au confiscat acele documente, iar de vor deputaţii să le vadă, cu DAN-ul să negocieze.
Noua situaţie creată este şi simplă şi complicată în acelaşi timp. Simplă, pentru că prin implicarea DNA-ului, comisia Camerei Deputaţilor nu mai are obiect de activitate, Ridzi urmând a fi lăsată în pace.
Complicată, pentru că dacă DNA-.ul a declanşat asupra lui Ridze cercetarea premergătoare anchetei penale, aceasta fiind şi ministru şi deputat, celor de la DNA musai le trebuie avizul Camerei Deputaţilor. Iar în momentul în vor cere acest aviz, preşedintele Băsescu va avea o mare problemă.
Fără doar şi poate că implicarea DNA în cazul ministrului Tineretului s-a făcut la indicaţia preciză a preşedintelui Băsescu. Preşedintele a realizat că în comisia de anchetă a Camerei PDL-ul nu are majoritate de voturi, ceea ce nu poate fi în folosul partidului şi a lui Ridze. Iar de vor ajunge documentele lui Ridze la Cameră, se va putea ajunge foarte uşor şi la dovezile că banii cheltuiţi de Ridze s-au dus pe campania fiicei sale, ceea ce nu va da deloc bine pentru apropiatele alegeri prezidenţiale..
Implicând DNA-ul, a bloca orice cale de acces a comisiei Camerei către documentele din ministerul Tineretului. Numai că, n-a trecut nici o săptămână de când Băsescu a declarat public că va suspenda din funcţie pe orice ministru care este urmărit penal. Când cererea de aviz a DNA pentru începerea urmăririi penale a lui Ridze va ajunge la Camera Deputaţilor, preşedintele Băsescu va trebui s-o suspende din funcţia de ministru.
Ce ziceţi, va fi acesta finalul? Eu nu cred. Eu sunt convins că cei de la DNA nici nu vor începe urmărirea penală şi deci nu vor avea nevoie de nici un aviz de la Camera Deputaţilor. Ei vor constata că acuzaţiile aduse ministrului Ridze sunt nefondate, adică nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei infracţiuni şi vor clasa dosarul cu un NUP mare, cât să-l poată vedea şi preşedintele Băsescu de la Cotroceni. După care parlamentarii PDL vor invada televiziunile la talk-show-uri şi vor da cu tifla colegilor din PNL şi PSD, demonstrându-le negru pe alb cât sunt de proşti. Şi sunt!
Sfârşitul săptămânii s-a soldat cu o nouă gafă pentru preşedintele Băsescu. De această dată nu pot să-i cred pe cei care susţin teza că preşedintele gafează intenţionat, numai pentru a se menţine în atenţia publică, numai pentru a determina mijloacele media naţionale să-i confere spaţiu cât mai larg.
Pentru că de această dată gafa sa este una izvorâtă din ignoranţa care-l caracterizează, suprapusă cu incompetenţa consilierilor săi pe probleme religioase. Televiziunile naţionale au transmis ieri, chiar obsedant, gafa preşedintelui de a participa la întronarea episcopului de Slobozia şi Călăraşi şi de a vorbi celor prezenţi în catedrală de la amvon, loc rezervat exclusiv feţelor bisericeşti, atunci când predică sau citesc din evanghelie.
Altceva vreau eu să evidenţiez în comentariul de faţă. La slujba de întronare a Preasfinţiei Vicenţiu Ploieşteanu episcop al Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor au participat, pe lângă preşedintele Băsescu, şi politicieni de prim rang precum Vadim Tudor, Gigi Becali, Vasile Blaga dar şi mafioţi cu mască de om de afaceri precum George Păunescu.
Să-i luăm pe rând. Preşedintele Băsescu a adoptat o mimă de cucernic, de om dornic de pocăinţă. Îl trădau doar ochii, adânc iscoditori, vicleni şi atotcuprinzători la tot ce se întâmplă în jur. Nu cred că avea vreun gând de căinţă pentru relele făcute românilor. Mai degrabă cred că nutrea la noi planuri de atac asupra duşmanilor politici şi din presă. Invitat la cuvânt de către Patriarhul Daniel, preşedintele n-a fost deloc inspirat în a-şi alege locul şi subiectul. El a preferat să vorbească de la amvon despre românii din străinătate, în condiţiile în care participa la un eveniment de seamă al Bisericii Ortodoxe consumat în interiorul ţării şi de rezonanţă absolut locală, nici măcar regională.
Apoi, Patriarhul Daniel s-a dovedit şi mai neinspirat când i-a anunţat pe cei prezenţi în catedrală că restul înscrişilor la cuvânt nu mai pot vorbi după preşedinte, dar că vor putea lua cuvântul la agapa frăţească.
Aşadar, Patriarhul Daniel i-a asigurat preşedintelui Băsescu exclusivitate totală, demonstrând încă odată, deşi nu cred că mai era cazul, că în Securitatea română gradul său a fost mai mic ca al preşedintelui Băsescu.
Aflat în preajma preşedintelui Băsescu, la vreo doi paşi, Vadim Tudor părea adânc ancorat în meditaţie religioasă. Sunt convins că numai la Dumnezeu şi iertarea păcatelor nu se gândea. Deşi neagă cu vehemenţă, Vadim Tudor aparţine cultului penticostal. Prezenţa sa în catedrala din Slobozia se justifică prin campania nedeclarată pe care o face, ca şi preşedintele Băsescu dealtfel, pentru alegerile prezidenţiale.
Gigi Becali, un credincios din categoria naivilor, un fel de copie a ciobanului de la Maglavit, avea o faţă deschisă, senină, chiar evlavioasă. Cred că era singurul care simţea, trăia slujba de întronare. La un moment dat chiar a îngenuncheat, singurul din toată catedrala, rugându-se în felul său. Omul acesta chiar crede în Dumnezeu. Numai că i-a cam furat diavolul minţile, dându-i pe mână prea mulţi arginţi. De la arginţi i se va trage!
George Păunescu, simbolul corupţiei româneşti cu care preşedintele Băsescu ne-a promis că va lupta până la biruinţa finală, s-a simţit extrem de lejer chiar lână Zmeul Zmeilor. N-am descifrat tâlcul prezenţei sale la acea slujbă, dar cu certitudine că avea un rost, un scop, să apară în suita preşedintelui României. Dă bine în lumea bună!
Una peste alta, duminică, în catedrala din Slobozia nu s-a oficiat slujba de întronare a unui episcop. Sub sceptrul Patriarhului BOR s-a dat, nu numai startul campaniei la alegerile prezidenţiale, dar şi semnalul că BOR va susţine candidatura lui Băsescu. Întronarea episcopului a fost numai pretextul.
Aşa stând lucrurile, stau şi mă întreb de care parte se aflau fariseii? Printre cei din amvon sau printre cei din catedrală? Concluzia mea este fermă: şi de-o parte, şi de alta!
Nu-mi dau seama ce se întâmplă în ultima perioadă în interiorul PNL, atât în plan naţional cât şi local, dar reacţiile unor lideri sunt extrem de ciudate. Invitat la Ştirea zilei de către realizatoarea Vrânceanu Firea, preşedintele PNL, Crin Antonescu a avut o reacţie extrem de virulentă, când a fost invitat să comenteze risipa financiară a celor două protejate ale preşedintelui Băsescu, miniştrii Elena Udrea şi Monica Iacob Ridze. Mai, mai că liderul liberal s-ar fi ridicat de pe scaun şi ar fi lăsat baltă emisiunea Firei.
Cine a urmărit acea emisiune a putut constata că reacţia preşedintelui PNL era în totală contradicţie cu subiectul adus în dezbatere, mai ales că pentru Ridze plângerea penală a fost depusă la DNA chiar din iniţiativa parlamentarilor liberali.
Dealtfel, în ultima perioadă Crin Antonescu trece printr-o stare de nelinişte, de agitaţie. Aceste stări nu pot fi puse pe seama faptului că în aceste zile s-a recăsătorit şi că ar fi fost sub impulsul emoţiilor. Cauzele sunt cu totul altele. Tot mai dese sunt informaţiile cum că negocierile de refacere a Alianţei DA au avansat la un nivel extrem de înalt. Nu este o noutate. Chiar preşedintele Băsescu s-a exprimat cu ceva timp în urmă că şi-ar dori refacerea Alianţei DA, mai ales că juridic aceasta n-a fost desfiinţată, adică n-a fost radiată de la Tribunalul municipiului Bucureşti.
În comentariile mele anterioare am mai reiterat teza că la Congresul PNL alegerea lui Antonescu ca preşedinte şi al lui Ludovic Orban numărul doi în partid era şi dorinţa preşedintelui Băsescu. Preşedintele PDL, de facto, că de jure este Emil Boc, a dorit îndepărtarea lui Tăriceanu de la conducerea PNL, acesta având un caracter total incompatibil cu al lui Băsescu şi o personalitate pe care Băsescu n-a putut-o domina şi controla cât acesta a fost premierul României.
De asemenea, mai susţinut teza cum că Orban este capul de pod al lui Băsescu în PNL. Orban este cel care s-a ocupat de epurarea PNL de oamenii credincioşi lui Tăriceanu. Şi a făcut-o cu multă sârguinţă pentru ca în cazul refacerii Alianţei DA prin PNL să nu mai fie voci potrivnice.
Cred că, în sfârşit, Crin Antonescu a făcut ochi şi a privit în jurul său cu mai multă atenţie, descoperind că este înconjurat de lichele, gata oricând să-l vândă lui Băsescu. Mi se pare că s-a trezit la realitate cam târziu. Cert este că şansele sale de a deveni preşedintele României, în loc să-i crească, au început să-i sădea vertiginos. Omul n-are suficiente resurse intelectuale şi politice pentru a rezista unei bătălii prelungite. S-a lansat prea repede în lupta cu Băsescu şi şi-a epuizat repertoriul argumentelor cu care să convingă electoratul să-l voteze.
Dacă e să credem zvonurile refacerii Alianţei DA, şi nu văd de ce nu le-am crede de vreme ce majoritatea zvonurilor politice au fost confirmate, atunci într-un eventual tur doi, voturile liberalilor nu se vor duce la Geoană, ci la Băsescu. Dacă medităm asupra acestui scenariu, vedem că el poartă amprenta personalităţii lui Băsescu, mai exact a modului acestuia de a tranşa „afacerile” cu electoratul.
În plan local, ieşirea lui Ţurcanu în presa locală cum că s-a aliat cu PSD-ul şi va schimba viceprimarii PDL, inclusiv vicepreşedintele CJ, pe Cristian Achiţei, a sfârşit lamentabil. Liderii PSD s-au lepădat de asocierea numelui partidului cu cel al lui Ţurcanu. Din tabăra PDL, preşedintele Cătălin Flutur le dă liberalilor cu tifla, compătimindu-i pentru rezultatele slabe obţinute în alegerile europarlamentare.
Iar Ţurcanu, în loc să se consulte cu liberalii de bază ai partidului, pleacă tot mai mult urechea către Florin Egner, această piază rea a tot ceea ce atinge sau iniţiază. Respins de social-democraţi de a-l mai vedea prin sediul lor de partid, Egner s-a lăudat că a negociat cu PNL o funcţie importantă, urmând ca la momentul prielnit că părăsească PNG-ul. Dacă Egner a negociat cu Ciubotaru, cu care a mai pus la cale combinaţii politice, atunci poate avea oarece şanse de a primi ce i s-a promis. Dacă a negociat cu Ţurcanu, atunci are o problemă. Soarta lui Ţurcanu este hotărâtă în PNL La alegeri el nu va mai fi preşedintele partidului, altul râvnind la această funcţie.
Până când apele se vor limpezi, Ţurcanu se roagă de preşedintele CJ, Mihai Ţâbuleac, să dea un ban şi primarilor liberali. Numai că Ţâbuleac n-are bani pentru primarii PDL, nu să mai dea şi celor liberali.
Iată dar, de ce liderii PNL au reacţii ciudate şi controversate.
Până la urmă, consilierii locali municipali i-au mai potcovit odată pe botoşăneni. Au aprobat Regulamentul de întreţinere şi circulaţie a câinilor cu stăpâni pe teritoriul municipiului Botoşani. După ce-au văzut că le-a mers cu Regulamentul privind ridicarea maşinilor parcate pe unde găseşte proprietarul loc, botoşănenii plătind la greu amenzi la Poliţia comunitară şi taxe la firma Hi Speed Ricovery, iată că aceeaşi consilieri ne-au mai dat odată pe mâna „intelectualilor” de la Poliţia comunitară.
În ritmul în care poliţiştii comunitari aplică amenzi pentru maşinile parcate greşit şi cu sumele pe care le vor încasa de la proprietarii de câni, nu numai că Poliţia comunitară îşi va acoperi cheltuielile de funcţionare din amenzi, dar va putea subvenţiona şi activitatea Primăriei Botoşani.
Ambele regulamente, care prevăd amenzi substanţiale, sunt recompensa faţă de noi a celor pe care i-am votat să ne reprezinte. Aşa ne-am aşternut, aşa dormim!
Aceşti consilieri locali au rezolvat problemele de la societatea Termica, unde preţul la gigacalorie stă multe deasupra capului nostru ca să nu-l atingem, au rezolvat problemele cu care se confruntă societatea Eltrans, cele ale Urban Serv-ului, cele de administrarea pieţelor, au responsabilizat pe cei care toarnă asfalt pe străzile municipiului iar din urmă vine Termica şi Apa Grup şi-l sparg pentru a îngropa alte conducte, au rezolvat problemele de canalizare care inundă intersecţiile unor străzi când plouă abundent etc. Ce mai, au rezolvat tot ce era în favoarea cetăţeanului contribuabil, inclusiv problema câinilor comunitari, singura problemă rămasă fiind cea a cânilor cu stăpâni.
Iată că au rezolvat-o şi pe aceasta. În stilul gândirii lor, a capacităţii lor de înţelegere a ceea ce înseamnă protecţia animalelor din partea unei societăţi civilizate. Vor consilierii să-i vadă pe proprietarii de câini cum merg pe stradă cu pekinezul, având trase pe mâni mănuşi de unică folosinţă, într-o mână cu măturica şi-n cealaltă cu lopăţica, la brâu cu punga de adunat căcăţeii şi, eventual, în buzunar un burete de absorbit pişatul.
Apoi, consilierii au făcut praf dreptul de proprietate şi cere proprietarilor de animale de companie să obţină avizul vecinilor, dacă vor potăi în apartament. Iar ca pensionarii din vremurile „iepocii de aur” să aibă satisfacţii, cei care au câini, pisici sau şopârle prin apartament, vor trebui să facă curat şi pe casa scării, în asistenţa şi aplauzele acestor pensionari care urăsc de moarte pe „burghezii” ce cresc animale.
N-am auzit nici o voce de baborniţă care cu ceva ani în urmă sărea în apărarea câinilor maidanezi să sară şi de această dată. Asociaţiile de protecţia animalelor au murit odată cu cei care le-au înfiinţat.
Ca să scape de amenzi, că n-o fi nimeni nebun să iasă la plimbare cu făraşul şi măturiţa după el, cei mai nemiloşi vor abandona animalele pe unde vor apuca. Cei cu suflet le vor ţine închise în apartamente, eventual le vor plimba prin jurul blocului. În viziunea consilierilor municipali aceste animale n-au dreptul la libera circulaţie, decât numai dacă stăpânul acceptă umilinţa la care l-au supus cei pe care i-a votat.
Eu pentru ce plătesc taxe şi impozite la Primăria Botoşani? Pentru ce plătesc taxa de salubrizare, pe care primarul Flutur promisese încă din 2004 că dacă va fi ales o va anula?
Şi-a motivat primarul necesitatea regulamentului pentru că au reclamat cetăţenii urbei că au călcat pe stradă în căcăţei de câine sau pisică. Dar de unde ştia reclamagiul că era răhăţel de câine de apartament şi nu de cel comunitar. L-a mirosit cumva? Apoi, câţi reclamagii au fost şi câţi proprietari de câini de companie sunt în Botoşani. Potrivit celor afirmate de primar, reclamagii au fost vreo zece, proprietarii de animale sunt cu miile. Cum rămâne cu majoritatea şi minoritatea, sau când este vorba de un interes anume, democraţia nu mai funcţionează?
Eu nu le doresc domnilor consilieri decât să aibă pe masă, pe lumea cealaltă, toate aceste fiinţe, mult mai inteligente decât unii dintre aleşii noştri, care vor pieri abandonate. Poftă bună, domnilor consilieri!
În cadrul investigaţiilor care s-au concretizat în publicarea articolelor „Drama umană din Botoşani, Aleea Luizoaiei nr. 10” şi „Ceaţă totală peste Botoşani, Aleea Luizoaiei nr. 10” a trebuit să calc pragul mai multor instituţii ale statului. În urma discuţiilor purtate cu oficialii statului am rămas cu un gust amar.
Nimeni nu este interesat de soarta omului de rând, toată lumea fiind cu ochii şi mintea după căpătuială. Dacă simt că-i rost de pricopseală cu ceva, fie şi simbolica ciocolată, imediat faţa şefului sau a funcţionarului public se destinde, devine zâmbăreaţă, vorba i se îndulceşte. Dar dacă nenorocitul din faţa sa este un târâie-brâu de şomer sau ţăran sărac lipit pământului, atunci este expediat din birou cu un ton sever, dându-i-se de înţeles că prezenţa sa pe acolo este neavenită.
La Spitalul de Psihiatrie primul obstacol îl constituie portarul. Dacă n-ai reuşit să-l îndupleci să-ţi dea voie în curte, vei sta dincolo de poartă până-ţi va creşte păr alb. Iar dacă ai treabă la conducerea unităţii, lucrurile se complică. Trebuie să-i spui portarului necazul tău şi cam la cine ai vrea să ajungi.
El va decide dacă vei ajunge la şeful cel mare sau dacă te va da pe mâna vreunei asistente mai mărunte. Dar dacă i-ai umblat la buzunarul halatului, lucrurile se schimbă. Te va îndruma amabil la cine trebuie să ajungi ca problema ta să aibă şanse de reuşită. Şi recunosc, din acest punct de vedere orice portar de instituţie este extrem de util, mai ales dacă n-ai cunoştinţe în interior.
La Inspecţia Socială sunt doi inspectori în schemă, adăpostiţi, probabil din milă, într-o cămăruţă la ultimul etaj al clădirii în care funcţionează Direcţia Muncii. Ca să ajungi la ei trebuie să treci de filtrul porţii de la intrare. Musai trebuie să te spovedeşti portarului la cine vrei să ajungi, altfel îţi trânteşte uşa-n nas. În ce-i priveşte pe cei doi inspectori, ca să-şi exercite atribuţiunile de serviciu trebuie să-i informeze pe şefii de la Bacău. Ca să scape de mine m-au expediat către Direcţia Muncii.
Spre deosebire de fostul director Raveica, un codoş uns cu toate alifiile, noul director Radu Drăguş pare a fi mai uman. Însă cum va reuşi să umanizeze şi „acriturile” pe care le are în subordine? S-au „acriturile” îl vor transforma pe el!
Scena cea mai penibilă mi-a fost dat s-o trăiesc pe holul instituţiei Protecţiei Copilului, clădire în care funcţionează şi Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap. Biroul era încuiat, dar pe hol aşteptau nişte persoane. Cât am căscat gura pe acolo, pentru a afla dacă-i rost de aşteptare sau să plec, persoanele respective discutau îngrijorate cam cât o să le coste „revizia”. Probabil se refereau la revizuirea stării lor medicale. Fiind vorba de o comisie, cu siguranţă că „revizuirea” nu va fi ieftină!
Ca o concluzie, nici unul dintre oficialii cu care am discutat nu părea impresionat de drama celor cinci tineri cu handicap psihic. Problema lor era să mă convingă că nu instituţia pe care o reprezintă este în măsură să rezolve necazul tinerilor, că nu intră în atribuţiunile lor astfel de probleme sociale.
Mi-au rămas în ureche vorbele directorului Spitalului de Psihiatrie, dr. Nicolae Vlad, care mi-a explicat că persoanele cu handicap psihic sau fizic, ori cele instituţionalizate social, după împlinirea vârstei de 18 ani sunt abandonate de stat. Nu există nici o lege, nici o instituţie oficială a statului care să-i monitorizeze şi să le asigure integrarea în societate. Şi ne mirăm că ajung infractori înrăiţi!
Aşadar, instituţiile statului colcăie de şefi numiţi politic, care n-au decât un singur gând şi scop; căpătuiala pe orice cale. Iar funcţionarii publici din subordine nu fac decât să copieze comportamentul şefului, dar la o scară mai mică. Şi iar ajungem la celebra replică din „Revizorul” lui Gogol: “Fură, dar fură după rangul tău!”
