Jun 11

De luni, Jurnalul de Botoşani nu mai apare în ediţii tipărite. Era de aşteptat să se întâmple aşa. Aceasta este sorta publicaţiilor care se aservesc politic. Când am vândut ziarul lui Victor Mihalachi, cheltuielile erau acoperite de către venituri. Iar veniturile se realizau din vânzarea ziarului cu bucata, cam 1500 bucăţi la zi, mica publicitatea care era gratuită pentru persoanele fizice dar care se compensa cu sumele încasate de la agenţiile imobiliare şi marea publicitate.
Nu vreau să mă laud, dar publicaţia, numită atunci Jurnalul Dimineaţa Botoşanilor, era căutată pentru anchetele efectuate, pentru comentariile politice la obiect şi neutre politic, pentru corectitudinea ştirilor.
Cum publicaţia şi-a schimbat patronul, au apărut şi primele greşeli de management. Mai întâi au schimbat capul ziarului, care era cunoscut de cititori, intrat în reflex, fiind conceput un cap de ziar total nesugestiv şi neatractiv pentru cititor. Apoi, a fost schimbată politica redacţională. S-a trecut la publicitate agresivă în favoarea firmelor lui Victor Mihalachi, la atacuri asupra activităţii firmelor concurente în activităţile de construcţii, la părtinire politică în favoarea Partidului Democrat şi a primarului Cătălin Flutur.
Ca unealtă de lucru a fost folosit Marian Moroşanu. Practic, Moroşanu, dintr-un reporter de investigaţii stăpân pe profesie a devenit spălătorul rufelor murdare ale lui Mihalachi. Toate aceste modificări nefericite au dus la scăderea accelerată a tirajului şi la pierderea publicităţii. La nici jumătate de an, Victor Mihalachi a constatat că numai cheltuie, fără a încasa ceva.
A vândut ziarul unui acţionariat în frunte cu Gheorghe Odae, patronul de la firma de construcţii Veritas. Odae, când a constatat că numai investeşte, fără vreun profit, indiferent de ce natură ar fi fost el, a vândut publicaţia ieşeanului Dănuţ Prisecaru.
Prisecaru, deşi om de afaceri cu renume prin părţile Moldovei, a continuat greşelile manageriale comise de Victor Mihalachi şi menţinute de Odae. Mai mult, a accentuat tenta politică în favoarea PDL, lipindu-şi astfel eticheta de ziar cu partizanat politic.
Faptul că înfiinţase la Botoşani şi postul tv TELE’M, putea să ridice ştacheta ziarului, prin a-i face publicitate şi prin a folosi ştirile curente ale televiziunii în paginile ziarului, puţin mai dezvoltate. Aşa ar fi creat importante economii la salarii, reducând numărul reporterilor.
Numai că Prisecaru a lăsat ziarul şi postul TELE’M pe mâna finului lui Cătălin Flutur, Sorin Bradu. Iar Bradu, cu care am lucrat peste zece ani, este omul banului. A ridicat tarifele publicitare la televiziune şi la ziar, pentru a-şi mări câştigul personal, că n-a mai acceptat nimeni contracte publicitare. Dănuţ Prisecaru a renunţat la Bradu, dar târziu, mult prea târziu.

Interesant, dar Bradu, care sste finul lui Flutur, se află acum pe post de purtător de cuvânt al PNL. Este dovada că Ţurcanu, actualul preşedinte PNL, colabora cu Flutur şi al său PDL încă din perioada când era vicepreşedintele Consiliului Judeţean Botoşani.
Pşrisecaru a mai ţinut ziarul cât a durat campania alegerilor europarlamentare. De luni, a încetat să-l mai tipărească. Îl mai menţine prin apariţii electronice. Cât timp? Nu se ştie, dar nu prea mult. În sistem electronic bătălia este cruntă, iar publicitatea se face după alte reguli. Desigur, sunt mulţi agenţi economici păcăliţi de patronii site-urilor botoşănene cu pretenţii de publicaţii electronie.
Cel mai bine plasat rămâne Monitorul, urmat de Jurnalul Online. Monitorul nu mai are contor public, dar după IP-urile înregistrate de trafic.ro are o medie zilnică de peste cinci mii. Contorul Jurnalului Online indică zilnic între şapte şi zece mii de accesări, uneori şi mai mult, şi o medie zilnică de peste patru mii IP-uri.
Restul publicaţiilor sunt nesemnificative ca număr de cititori. Unele dintre ele n-au cititori nici măcar la jumătate cât are acest blog  Numai că agenţii economici nu ştiu să verifice traficul cititorilor pe un site, de unde şi faptul că sunt uşor păcăliţi să dea publicitate cui nu trebuie şi care nu are nici un efect. Dimpotrivă, când accesezi un site ce are sub 100 cititori zilnic, îţi vine a râde de cei care au publicitate pe acel site. Dar asta este problema lor. Mie îmi pare rău de dispariţia Jurnalului de Botoşani. L-am condus 13 ani şi i-am creat un prestigiu în rîndul cititorilor, însă n-am putut rezista împotriva mafiei. Când va apărea cartea mea “Corupţia botoşăneană”, cititorii îşi vor explica multe fenomene considerate enigmatice.

written by Ioan Rotundu


One Response to “Jurnalul, aut!”

  1. 1. Morosan Says:

    Cu toata admiratia pentru domnul director Rotundu, trebuie sa fac o cuvenita rectificare. In perioada in care patron al yiarului a fost omul de afaceri Victor Mihalachi, dar si dupa (ca de altfel si in timpul cat ati fost dumneavoastra patron), nu am fost folosit ca unealta de atac. Nu/i vorba, s-a incercat asta, recunosc. Dar atat. Cat priveste perioada marca Mihalachi, va recomand sa verificati arhiva ziarului. Veti gasi , spre exemplu, cazul Tratoria. Eram redactor sef. Desi ziarul era al lui Victor, in doua editii, au fost publicate materiale incendiare. Mai mult nu spun. Cititi arhiva, lamuriti-va. Dimpotriva, FAPTUL CAA NU AS FI ACCEPTAT SA FIU FOLOSIT, a condus la demisia mea. Intai ddemiterea mea din functia de redactor sef, apoi a urmat demisia mea pentru un timp. Si exemplele ar putea continua. La fel a fost si pe vremea patronaatului Odaae si compania. Dupa ce aa preluaat Prisacaru, practic eram tinut departe de tot ce insemna puncte, subiecte sensibile. Prin urmare nici nu puteam fi folosit. Totul a culminat cu demascaarea tepei pe care “cineva” a incercat sa i-o traga lui Prisacaru la ultima vaanzare a ziarului. Prisacaru a deschis ochii si urmat mazilirea acestui “cineva” din toate posturile. In rest, aveti dreptate. In parte. Am zis!
    Sa aveti o zi buna si Doamne ajuta!

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia