Blogul lui Rotundu

Ieri, l-am ascultat din nou vorbind pe liderul liberalilor, Crin Antonescu. Fără doar şi poate că omul are talent oratoric. Cine a lecturat, că de studiat sunt foarte puţini, cele trei volume intitulate Arta oratorică, semnate de anticul Quintilian, este familiarizat cu anumite tehnici oratorice de efect. Ei bine, Crin Antonescu, ca profesor de istorie, pare să fi studiat şi însuşit foarte bine aceste tehnici, pentru că ştie să dea efect vorbelor, chiar şi atunci când conţinutul ideatic nu este prea interesant.
Numai că, tot ascultându-l vorbind, am realizat că liberalul se repetă în conţinut. Aproape că frazele încep să devină stereotipe. Discursul său se bazează pe critica Guvernului Boc şi a miniştrilor săi, indiferent că sunt social-democraţi sau democrat-liberali. Este o abordare problematică limitată ca arie şi repede epuizabilă. Motiv pentru care va începe să plictisească, tu tot harul său oratoric.
Apoi, Antonescu s-a specializat pe critică. Ori, cu pretenţia sa de viitor preşedinte al României, şi eu şi alţi români aşteaptăm de la el o abordare a problemelor la nivelul acestei funcţii. Vreau să-l aud pe Antonescu vorbind în limita competenţelor constituţionale, cum va aborda el politica internă şi externă a României. Nu l-am auzit vorbind niciodată despre aşa ceva. Mai ales despre politica externă.
În momentul de faţă România este o ţară izolată. M-ar interesa să aflu cum gândeşte el revigorarea politicii externe a ţării, cum o va deschide spre Est, în special. Dacă în Vest, politica externă a  României este ţinută în frâu de Uniunea Europeană, spre Est este problema noastră cum să refacem relaţiile de colaborare bilaterală.
România n-are acum o agendă de lucru cu Rusia. În afara faptului că avem la Moscova o ambasadă, nimic altceva nu avem în derulare. Preşedintele Băsescu va împli îndată cinci ani de când conduce ţara, dar n-a călcat la Moscova. Ţările din UE îşi refac, rând pe rând şi individual, relaţia cu Moscova. Noi continuăm s-o menţinem îngheţată. Nici asupra celor întâmplate în Republica Moldova nu l-am auzit pe Antonescu emiţând opinii. Pentru România este vital să poată colabora şi pe viitor cu Moldova, să menţinem relaţii apropiate. Dar fără o deschidere către Moscova, relaţiile cu Republica Moldova vor fi în continuare tensionate.
Intră în atribuţiile preşedintelui să deschidă României noi pieţe de desfacere. Ori acest lucru nu se poate face stând la Bucureşti, la Cotroceni mai exact. Încheierea de acorduri comerciale, de contracte economice punctuale sunt semnate de preşedinte, chiar dacă calea spre aşa ceva o netezeşte ministrul de Externe.
Nici ce politică va purta, dacă va ajunge preşedinte, cu vecinii noştri nu l-am auzit emiţând intenţii.. Urcaina, deşi preşedintele lor a fost la Bucureşti, n-a acceptat încă vizita preşedintelui Băsescu la Kiev. În loc ca România şi Ucraina să-şi fi strâns rândurile în faţa politicii energetice agresive a Rusiei, ele continuă să se şicaneze reciproc. Cu Ungaria avem probleme, şi încă grave. Ele mocnesc, dar pot exploda oricând. În timp ce maghiarii din România primesc tot mai multe drepturi, românii din Ungaria sunt asimilaţi forţat, fără ca ţara mamă să le sară în apărare.
În Serbia românii de pe valea Timocului n-au voie să vorbească româneşte. Biserica, deşi şi ea Ortodoxă ca şi cea sârbă, n-are voie să slujească în limba română. Probleme au început să aibă şi românii din Bulgaria.
Vreau să cunosc cum gândeşte Antonescu rezolvarea acestor probleme, care sunt extrem de importante pentru viitorul României. Numai că liberalul preferă să-i critice pe Boc şi pe Băsescu, primul că este incompetent, al doilea că a preluat întreg controlul asupra guvernului.
Nu ştiu cum să zic, dar mă simt dezamăgit de prestaţia sa cu pretenţii de viitor preşedinte.

written by Ioan Rotundu