Jun 03

Emil Boc a promis că Legea salarizării personalului din sistemul bugetar va fi adoptată până în toamnă, urmând a intra în vigoare cu 1 ianuarie 2010. După cum s-a exprimat Marica, liderul de sindicat al funcţionarilor publici din Administraţia Centrală şi Locală, legea nu va fi în vigoare nici în 2020. Iar, dacă avem în vedere cum negociază legea ministrul Muncii, Marian Sârbu, liderul pare să aibă dreptate.
Ieri, spre exemplu, magistraţii şi poliţiştii n-au acceptat ca funcţiile lor să fie incluse într-o grilă de salarizare, pe motiv că ei au restricţii de a mai practica şi alte activităţi şi, deci, nu pot realiza câştiguri suplimentare. Iar ministrul Sârbu pare să fi ajuns la concluzia că lor li s-ar cuveni un sport de incompatibilitate. Şi, uite aşa, iar ajungem la legi diferite de salarizare şi sporuri aberante.
Cred că problema magistraţilor şi a poliţiştilor este una falsă. De vreme ce prin grila de salarizare li se oferă lefuri de peste 15 ori salariul de bază, cu mult peste alte funcţii poate tot atât de importante social, dacă nu cumva chiar mai importante, de ce să li se acorde şi alte sporuri?
Presupunând că de mâine ei nu mai au interdicţii de a exercita şi alte activităţi, câţi dintre ei vor  angaja activităţi suplimentare? Sunt convins că foarte puţini sau deloc. La lefurile care le au şi pe care le vor avea, să fie ei sănătoşi să poată cheltuie ce câştigă legal, pentru că  nimeni nu se va complica cu munci suplimentare la privaţi, plătite cu mult mai puţin decât la stat.
Apoi, poliţiştii şi magistraţii se bucură şi de alte avantaje, cum ar fi vârsta de pensionare. Urmând logica falsă a motivaţiilor invocate de către magistraţi şi poliţişti în obţinerea sporului de incompatibilitate, ar trebui ca şi cei care nu reuşesc să-şi găsească, pe lângă serviciul de bază şi un alt job, să ceară statului să le plătească un sport, drept compensare. Dacă se acceptă plata acestui spor pentru interdicţii de activitate, este normal şi firesc să se acorde şi atunci când ai voie să practici astfel de activităţi dar nu le găseşti.
Dacă se va accepta acest spor pentru magistraţi şi poliţişti, se vor găsi şi alte categorii profesionale care-l vor solicita. Iar în loc de o lege a salarizării care să curme inechităţile sociale existente, vom avea o lege a altor inechităţi. Firesc să ne întrebăm atunci la ce atâta timp irosit: Pentru o lege inutilă sau mai nedreaptă decât nedreptăţile actuale?
Tot mai mult se conturează eşecul acestei legi, ca multe alte eşecuri ale Guvernului Boc. O gogoaşă umflată de premierul Boc şi pe care o dezumflă liderii de sindicat, care ştiu să-şi impună mai bine şi mai ferm  pretenţiile.

written by Ioan Rotundu

Jun 01

pmafil.jpg După ce-a avut tupeul să candideze la alegerile parlamentare din toamna anului trecut la Senat, acum Pamfil Rotaru a avut neruşinarea să se cocoaţe în fruntea organizaţiei municipale a PRM Botoşani.
Omul acesta, în naivitatea lui, chiar se crede politician de valoare şi că de priceperea sa ar depinde viitorul botoşănenilor.
Până mai ieri Pamfil Rotaru era un înfocat republican, adept al bănăţeanului Lorin Fortuna. În calitate de republican a încercat de prin 1996 încoace să acceadă în consiliul local sau judeţean. N-a reuşit pentru că n-a stricat nimeni votul pe candidatura sa. N-a reuşit nici în afaceri. Firma sa de construcţii, Rotconi, a fost într-o perioadă spaima beneficiarilor. Lucrările executate erau de proastă calitate şi neîncadrate în graficul de execuţie.
Rotaru a parcurs atunci o perioadă grea. Din patronul cu secretară la uşă ajunsese că n-avea bani de buzunar. Apoi a avut din nou o perioadă de reviriment, s-a mutat cu birourile în Cătămărăşti Deal, unde are şi depozitul de materiale. Impropriu zis depozit, pentru că materialele sunt răsfirate, să pară multe, dar tot sărăcie lucie afişează ochiului avizat.
Este interesant cum a ajuns Rotaru să deţină o serie de terenuri în Cătămărăşti Deal. Unul dintre cei care cunoaşte cum a intrat Rotaru în posesia acestor terenuri pare a fi juristul Gărzii Financiare, Răileanu, care s-a pricopsit de la Rotaru cu o suprafaţă de teren. Unii zic că pe daiboj, ca să-l ierte de anumite obligaţii fiscale neplătite la stat. Cert este că acest Răileanu a încercat să mute terenul primit de la Rotaru într-o altă parcelă cadastrală, mai spre strada principală, care era proprietatea lui Ionel Tacu.
Încercarea lui Răileanu a eşuat lamentabil, iar Rotaru, care ştia că terenul dat lui Răileanu era cu totul îl altă parte decât voia acesta să-l identifice, a tăcut complice.
Acum, afacerile lui Rotaru par a fi din nou în impas. El se află într-o combinaţie de afacere cu locatarii blocului ridicat lângă poşta nouă. Se spune prin oraş că a încasat de la aceştia costul utilităţilor, dar n-a virat banii la societăţile de servicii, aşa că locatarii s-au trezit cu utilităţile suspendate. Scandalul mocneşte şi riscă să devină public.
Cum, necum iată că-l întâlnim pe Pamfil Rotaru la PRM. O vorbă din popor spune că „tună şi-i adună”, o alta „spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti”. Apariţia lui Rotaru la PRM nu trebuie să surprindă: şi-a găsit partidul după chipul şi asemănarea sa. În ce priveşte alegerea în funcţia de preşedinte al organizaţiei municipale Botoşani, nu contează nici spre binele, nici spre răul partidului.
Ce mai contează un Rotaru pe lângă un Codreanu şi un Niţură? Sunt toţi o apă şi-un pământ, iar dacă cineva din PRM îşi închipuie că acest partid mai înseamnă ceva pentru electoratul botoşănean sau românesc, se înşeală amarnic. PRM-ul a luat urma acelui PUNR, PNŢ, ApR şi mai proaspăt PNG. Rolul său în istorie s-a încheiat. Lamentabil, cum i-a fost şi liderul Vadim Tudor, care s-a lăsat compromis de către preşedintele Băsescu numai pentru a trăi o clipă din fericirea ce ţi-o oferă puterea. Păcat de Vadim, pentru că este şi rămâne un om de cultură important. Celor de la Botoşani nu le mai rămâne decât să primească, dacă nu cumva le-au şi primit, condoleanţele istoriei.
 

written by Ioan Rotundu