Oricum ar da-o ministresa Ecaterina Andronescu, cei de la Universitatea Spiru Haret tot în picioare cad. După ce-au primit semnal de la preşedintele Băsescu că-şi pot continua opera de la licenţia tâmpiţi la propriu, cei de la USH au pus de-o conferinţă de presă şi au ameninţat-o pe ministresă cu târâtul în faţa comisiilor de anchetarea abuzurilor din Senat şi Camera Deputaţilor. Iar ministresa, aflată între ciocanul lui Geoană şi nicovala lui Băsescu, a început a se turti din vigoare, dând semne de abandonare a luptei.
Am privit spre acel rector, sau ce-o fi el, de la USH care în conferinţa de presă organizată, cu o voce revoltată şi un timbru de mânie proletară, semn că înainte de a deveni profesor universitar s-a călit în mediul muncitoresc, unde s-a distins în munca pentru înfăptuirea idealurilor socialiste şi comuniste, a înfierat atitudinea şi tupeul ministresei de a le cere să respecte legile în vigoare. Şi aşa mi-am amintit de acei profesori de la Academia „Ştefan Gheorghiu”, ajunşi să predea în instituţie tocmai pentru că aveau origine sănătoasă, muncitorească, devotată cauzei partidului.
M-am gândit apoi că, în fapt, ce se întâmplă azi la USH se întâmpla pe vremuri la Academia „Ştefan Gheorghiu”. Ca să devii absolvent al fostei Academii trebuia să respecţi două reguli: să fii prezent la masă şi să fii atent să nu tec calce tramvaiul.
Şi la actuala USH tot două reguli trebuie să îndeplineşti, ca să devii licenţiat: să fii cu taxa achitată la zi şi să nu uiţi ca după patru ani să treci pe la secretariat să-ţi ridici licenţa.
Aş mai asimila absolvirea cursurilor la distanţă de la USH cu cei care, în vremea comunistă, urmau o facultate la fără frecvenţă. Deosebirea era că atunci, când venea vremea sesiunii, trebuia să te prezinţi la examene. La USH eşti scăpat de o asemenea povară. Dai examenul prin Internet, iar pe la secretariatul universităţii treci numai pentru a-ţi ridica licenţa.
Unde îşi găseau de lucru cei care în „iepoca de aur” urmau o facultate la fără frecvenţă? În instituţiile administrative de stat sau îşi menţineau funcţiile în structurile de partid.
Unde îşi găsesc de lucru absolvenţii USH? În instituţiile bugetare. Aşa că-i invit pe cei care hulesc absolvenţii de la USH, forma de învăţământ la distanţă, să-şi reconsidere punctul de vedere. Ei sunt argumentul preşedintelui Băsescu că, într-adevăr, învăţământul românesc universitar ori licenţiază tâmpiţi, ori filozofi. Iar între tâmpiţi şi filozofi stau mândri şi se bucură de aprecierea preşedintelui cohortele de tinichigii şi ospătari.
Pentru că preşedintele n-a dat încă dispoziţie să se facă o inventariere a numărului de tâmpiţi ieşiţi de pe băncile universităţilor private şi a celor de stat, în argumentul echidistanţei, consider că numărul acestora este fifti-fifti.
Peste câţiva ani, toţi aceşti tâmpiţi îşi vor pune cunoştinţele universitare în valoare, devenind la rândul lor profesori, aşa cum le sunt acum profesori unii poliţişti, comisari financiari, politicieni şi alţi lefegii bugetari de a căror semnătură poate depinde bunul mers al activităţii USH.
Mai avem „tâmpiţii” ceilalţi, cei pe care preşedintele Băsescu îi priveşte cruciş şi cu ură. Pe aceştia îi vom găsi în societăţile private, unde cunoştinţele lor sunt altfel valorificate şi recompensate financiare. Despre aceşti „tâmpiţi” nici ministresa nu se arată interesată.
Aceşti ”tâmpiţi” sunt acei licenţiaţi care au răbdat de foame şi şi-au plătit taxele pentru a putea ajunge cineva în viaţă. Ei provin din rândul acelor elevi de generală şi liceu care au fost abonaţi la premiile olimpiadelor.
Şi, apropo de olimpiade. Recent liceenii noştri s-au întors glorioşi, încărcaţi cu aur, de la olimpiada de Informatică din Germania şi cea de Fizică din Mexic. Androneasca nu i-a aşteptat la aeroport. Nici măcar un secretar de stat n-a trimis. Despre vreo recompensă financiară nici vorbă. Ăştia sunt „tâmpiţii” la care a făcut referire preşedintele Băsescu.
În ce-i priveşte pe cei de la USH, precum Hopa-Mitică, ei vor cădea în picioare şi de această dată. Băsescu veghează, chiar şi cu un singur ochi!
În Partidul Democrat – Liberal Botoşani s-a instalat o stare de extremă nemulţumire la adresa Adei Macovei, inspectorul general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Botoşani. Majoritatea primarilor şi viceprimarilor PDL, când au luat act de desemnarea Adei Macovei pentru funcţia de inspector general, au avut convingerea că aceasta va fi şi omul din partidul lor potrivit să curăţi conducerile de şcoli de directorii liberali şi să numească în funcţie directori apropiaţi ai PDL.
Numai că de la desemnarea Adei în funcţia supremă la IŞJ Botoşani a trecut aproape jumătate de an, iar la conducerea şcolilor din judeţ se află aceeaşi directori numiţi de guvernarea liberală. Ori, primarii şi viceprimarii PDL au şi ei socotelile lor, socoteli care dacă nu se vor împlini, atunci, la alegerile prezidenţiale din toamnă Băsescu s-ar putea să intre în urne şi să nu mai iasă.
Mai mult, acei primari care au încercat să forţele lucrurile, adică s-o determine pe Macovei să schimbe directorii, n-au avut succes. Este şi cazul comunei Albeşti, unde directorul de şcoală a rămas la fel de liberal ca şi acum jumătate de an. Nemulţumiri sunt şi prin biroul primarului din Mihălăşeni ori din Truşeşti.
În rândul acestor primari şi-a făcut loc tot mai insistent teza cum că Macovei nu poate schimba directorii, fiind blocată de către adjuncta sa, Ana Bărculeţ, inspectorul general adj. numit de PSD. Mult mai experimentată politic, mai şireată în acţiuni, Bărculeţ face loc la conducerea şcolilor acelor profesori devotaţi trup şi suflet PSD-ului.
Macovei nu este sabotată şi compromisă numai de Bărculeţ, ci şi de ceilalţi inspectori. Puhoiul de inspectori din IŞJ vorbesc cu Macovei mieros prin faţă şi o hulesc cât pot pe la spate, sabotându-i orice încercare sau demers de la umbla la funcţiile de directori de şcoli.
Ajunşi în pragul disperării, primarii şi viceprimarii PDL din judeţ au iniţiat un protest, pe care-şi pun rând pe rând semnătura, protest ce va fi înmânat preşedintelui de partid Cătălin Flutur, cu cerinţa fermă de a-i retrage lui Macovei sprijinul politic şi de a desemna alt membru PDL care să ocupe funcţia acesteia.
Ei vor în funcţia de inspector general o persoană băţoasă, capabilă să-i înfrunte pe veteranii din instituţie şi să-i înfrângă, impunându-şi voinţa în satisfacerea intereselor de partid. În aceste zile protestul va ajunge pe masa preşedintelui Flutur. Cum va reacţiona acesta?
Părerile sunt împărţite. Unii democraţi-liberali cred că Flutur o va mai păsui pe Macovei, în speranţa deşartă că aceasta va reuşi să se facă ascultată. Alţii susţin că o va înlocui. Dar cu cine? Să-i vină rândul lui Lăcătuş la şefie? Eu nu prea cred. Face şi el parte din tagma găştii vechi, care-şi protejează proprii săi oameni şi interese iar de partid îl doare-n cot.
Modul în care se comportă ministrul Educaţiei Ecaterina Andronescu în cazul Universităţii Spiru Haret îmi aduce aminte de baba cloanţa-cotoroanţa din tradiţia populară. Acea babă aşezată pe colţul prispei casei de la ţară care are tot timpul ceva de comentat la adresa nepoţilor care se joacă prin curte, la adresa nurorii sau a ginerelui, iar când nici unul dintre aceştia nu-i stau prin preajmă, aruncă vorbe otrăvite peste gard, la vecini.
Androneasca nu stă pe colţul prispei, ea stă în fotoliul de ministru, pusă acolo de partidul pe care-l slujeşte din 1990 încoace. Din acest fotoliu face fel de fel de şicane către Senatul Universităţii Spiru Haret şi a absolvenţilor acestei forme universitare de învăţământ. Iar absolvenţii se numără cu zecile de mii anual, cam tot atât cât ies şi de pe benzile universităţilor de stat.
O stimez pe Androneasca pentru cariera sa ştiinţifică, pentru cariera sa universitară, dar nu pot să înghit, ca şi contribuabil, să-şi satisfacă interesele de grup pe banii publici şi pe seama sacrificării viitorului a sute de mii de tineri. Că prin modul în care a procedat faţă de studenţii absolvenţi de la Spiru Haret a atras asupra PSD, într-un moment când liderul acestui partid vrea să ajungă preşedintele României, ură şi duşmănie, va fi judecată de către cei din partid.
Dar că şi-a bătut joc de sutele de mii de licenţiaţi de la Spiru Haret, sau încearcă să-şi bată joc, este o problemă de atitudine şi solidaritate socială cu aceşti absolvenţi.
Nu sunt în măsură să judec care absolvenţi sunt mai bine pregătiţi: cei de la stat sau cei de la universităţi private, decât numai dacă aş fi pus în postura de angajator. Atunci aş fi interesat să stabilesc cine-i mai bine instruit. Sunt tot mai mulţi absolvenţi ai facultăţilor private bine pregătiţi şi tot mai mulţi absolvenţi la stat care sunt tămâie. Însă, pot judeca, şi am acest atribut, inclusiv profesional, de modul în care a procedat ministra.
Încă din anul I la facultatea de drept se învaţă despre principiul neretroactivităţii legilor. Adică legea se aplică pentru viitor şi nu pentru trecut. Ori, Androneasca, a iniţiat o H.G pentru a anula licenţele absolvenţilor de la Spiru Haret. Mai mult, cu o laşitate evidentă în a nu-şi asuma consecinţele juridice, a dat dispoziţie verbală Inspectoratelor judeţene şcolare de a nu primi în examenul de titularizare absolvenţii de la Spiru Haret. Inspectorii şefi cu capul pe umeri, iar Ada Macovei de la Botoşani s-a dovedit a avea capul pe umeri, n-au respectat indicaţia verbală, lipsită de orice putere juridică şi evident părtinitoare.
H.G. ministrei de-a obliga absolvenţii de la Spiru Haret să-şi mai dea odată examenul de licenţă va fi desfiinţat de către instanţele de judecată, pentru că este un act normativ care încalcă un principiu de drept esenţial.
Androneasca a minţit şi când nu a cuprins Universitatea Spiru Haret în HG din acest an ca universitate autorizată, pe motiv că printr-o hotărâre judecătorească universitatea a cerut ieşirea din sistemul învăţământului universitar românesc. Judecătorii au stabilit că, fiind universitate privată, Spiru Haret se bucură de autonomie universitară, iar ministerul Educaţiei nu-i poate dicta să facă ce vor muşchii săi. Omisiunea din anexa la HG s-a făcut intenţionat, pentru a discredita Universitatea în prag de înscrieri pentru noul an universitar.
Din câte ştiu, cei de la Spiru Haret au chemat ministerul Educaţiei în judecată şi vor câştiga din nou. În nici nu ţară cu sistem de învăţământ universitar privat statul nu se implică prin ministerul de resort. Există organisme internaţionale care capacitează aceste universităţi şi le ierarhizează în raport de seriozitatea programei de învăţământ şi a cunoştinţelor dobândite de absolvenţi. Ori, Androneasca vrea să stăpânească tot ce mişcă în învăţământul privat, trecând peste autonomia acordată de lege. Vrea să aibă un control politic.
Prin modul în care a procedat, ea a urmărit îndeplinirea a două dorinţe: discreditarea lui Spiru Haret pentru a favoriza universităţile de stat, inclusiv Politehnica Bucureşti unde este rector, dar şi pentru a controla politic sutele de mii de absolvenţi, intrând astfel în graţiile lui Geoană. Numai că zelul său a fost total neinspirat, iar rezultatele i-au ieşit pe dos. Mai ales în privinţa votului politic i-a adus lui Geoană, la prezidenţiale, o pierdere importantă. Nici dacă îi dădea dispoziţie Băsescu să-l şicaneze pe Geoană, nu cred că reuşea s-o facă atât de bine.
Acum, degeaba a lăsat-o mai moale şi bate în retragere. Răul l-a produs, iar valul de ură împotriva PSD va creşte. Şi aşa PSD-ul nu s-a bucurat de simpatie în rândul studenţilor. De acum înainte nici atâta!
Urmăresc de ceva timp comentariile care sunt postate la articolele ce vizează actuala administraţie locală a oraşului Flămânzi. În special sunt postate comentarii la orice iniţiativă a primarului Constantin Pitorac. Iar comentariile sunt extrem de răutăcioase, insultătoare şi denigratoare. Unele comentarii nici n-au fost validate, tocmai pentru că autorii lor au folosit injurii şi cuvinte obscene.
Ce se întâmplă la Flămânzi nu este un caz izolat la nivel de judeţ. Alegerile locale de anul trecut au înlocuit unii primari, în special ai PSD, cu persoane mai tinere, întreprinzătoare, dornice să facă ceva în interesul comunităţii care i-au dat votul.
Iar primarul Constantin Pitorac, care l-a succedat pe Micuţaru, primar social-democrat, a intrat în primărie cu gândul de a schimba în bine faţa micuţului oraş şi de a reda localităţii demnitatea care i se cuvine. Ori, prin preluarea prerogativelor de primar, Pitorac a început să schimbe unele „tradiţii” extrem de dăunătoare pentru administraţia locală.
În primul rând că a curăţat schema primăriei de acele personaje inactive şi obişnuite ca treburile să meargă la voia întâmplării, iar pe secretara primăriei, o persoană obişnuită să-i dicteze primarului ce şi cum să facă, apus-o la punct încă din prima zi, obligând-o să-şi vadă de atribuţiunile sale şi nimic mai mult.
Primarul a pus stavilă şi clientelei locale, acea clientelă care pe vremea lui Micuţaru beneficia de toate privilegiile ce le putea oferi un primar obişnuit cu şperţul, ori acei consilieri locali care pentru p ţuică votau şi pentru vânzarea toacei de cer.
În oraş lucrurile au început să se mişte. Primarul Micuţaru a pornit întocmirea unor proiecte pentru obţinerea de fonduri europene, dar nici un proiect al său n-a primit finanţare. Micuţaru s-a mulţumit să depună proiectul şi să aştepte să-i pice para. Pitorac s-a dus la uşa şefilor, a celor care probă finanţările şi a insistat, primind banii de care avea nevoie. La proiectele lui Micuţaru s-au adăugat cele ale sale, de asemeni beneficiind de finanţare. Iar în Flămânzi oamenii au început să vadă că faţa oraşului se schimbă şi au prins încredere în primar.
Zilele trecute am stat de vorbă cu mai mulţi locuitori ai oraşului. Toţi s-au arătat mulţumiţi de primarul Pitorac. Dacă la început l-au primit cu rezerve, fiind păcăliţi de toţi primarii de după 1990, faptele lui Pitorac i-au determinat să-l privească cu alţi ochi.
Dar tabăra care a mâncat cozonac pe vremea lui Micuţaru nu acceptă o astfel de umilinţă. Susţinătorii lui Micuţaru, cei care s-au bucurat patru ani de favorurile acestuia, caută pe orice cale să-l hulească pe Pitorac şi realizările lui.
Ruşinos este faptul că duşmanii lui Pitorac sunt în majoritate intelectuali locali, învăţători şi profesori, social-democraţi din 1990 încoace. Răutatea ce o manifestă aceşti slujitori ai catedrei te cutremură şi te înspăimântă. Cum pot nişte educatori cu o carieră profesională în spate să-şi bată joc de munca şi statutul lor social, devenind pătimaşi politici, lăsându-se orbiţi de furia neputinţei şi a egoismului? Flămânzenii au cam început să se sature de ei şi să-i discute pe la spate.
Din câte mi-am dat seama, Pitorac nu este omul să se dea bătut. A fost militar de carieră, maistru pe un submarin, obişnuit cu pericole şi nu-i dintre cei care să abandoneze uşor lupta.
Acei profesori care-l duşmănesc, l-au deschis ca pe un analfabet, ce abia a absolvit o şcoală profesională, neştiind că un maistru militar se situează între corpul subofiţerilor şi cel al ofiţerilor, iar studiile lor profesionale sunt asimilate unei şcoli postliceale, mult apropiate de cele de subinginer. Cred ei că dacă-l taxează pe Pitorac drept analfabet şi un om neinstruit, se vor bucura de mai mult respect în comunitate. Amarnică hrană sufletească malefică! Oamenii judecă faptele, că de vorbe s-au săturat.
Polonezul Lech Walesa din electrician a ajuns preşedintele ţării. Nu l-au întrebat alţi conducători de state ce studii are, ci l-au judecat şi respectat pentru ce-a înfăptuit el pentru polonezi, pentru ţara sa.
Viaţa merge înainte. Pitorac tace şi face. Duşmanii săi vor continua să-l ponegrească prin comentarii. Vorbele lor vor zbura în vânt, faptele lui Pitorac vor rămâne mărturie peste timp şi le va invoca la alegerile locale din 2012, când alegătorii le vor cântări pentru a stabili dacă merită să-i înnoiască mandatul.
Ieri, însoţit de un întreg alai de portocalii, ministrul Blaga a împărtăşit botoşănenilor din înţelepciunea sa de umil serv al preşedintelui Băsescu, cel care conduce cu o mână de fier tot ce viază prin PDL.
În cocheta sală de la mezaninul Hotelului Rapsodia au luat loc portocalii botoşăneni. Unii mai importanţi prin rangul deţinut în structurile puterii administrative şi politice, alţii mai mărunţi din toate punctele de vedere, dar mai ales al puterii de a raţiona.
Pârtia pentru cuvântul lui Blaga a creat-o preşedintele PDL Botoşani, Cătălin Flutur, care s-a adresat asistenţei în calitate de primar al Botoşanilor. Iar în calitatea sa de primar a ţinut să remarce că prin Botoşani curge lapte şi miere, criza economică existând doar în mintea celor leneşi şi pe la posturile de televiziune ale mogulilor geloşi pe inteligenţa nativă cu care preşedintele Băsescu conduce poporul român spre cele mai înalte culmi ale vieţii civilizate. Iar Flutur şi-a argumentat afirmaţia că botoşănenii nu simt criza economică, prin faptul că cei de la Forma şi Grigioverde angajează pe rupte, activitatea societăţilor respective duduind din plin.
Să nu fi aflat primarul Flutur că la nivel de judeţ avem câteva mii de şomeri în plus faţă de anul trecut şi că alte mii de societăţi s-au închis din cauza impozitului forfetar? Poate că n-o fi aflat, pentru că Direcţia Judeţeană de Statistică se află, conform algoritmului politic, în curtea PSD.
Ministrul Blaga s-a arătat mai heirupist, s-a exprimat mai muncitoreşte. El n-a negat existenţa crizei, dar ne-a recomandat să punem mâna pe roabă, lopată şi să facem drumuri.
Constat că ăştia din PDL au boala autostrăzilor şi a drumurilor. Am face noi drumuri, dar portocaliul de preşedinte al CJ, Mihai Ţâbuleac n-a reuşit să obţină pentru acest an decât două finanţări la drumurile judeţene, şi acelea pe urma proiectelor promovate de fostul preşedinte Conţac. Şi ambele le-a făcut cadoul lui Mirel Vlas, patronul de la Tehnic Asist.
Blaga a venit la Botoşani ca să bifeze o acţiune la nivelul ministerului său. În urma s-a cele câteva mii de societăţi desfiinţate din cauza impozitului forfetar nu vor învia. Dimpotrivă, vor mai muri şi altele. La Finanţe s-a făcut rând de către patronii care vor să-şi radieze societatea.
De observat că portocalii aplică o tactică anume. În timp ce Blaga perorează prin ţară, spunându-ne cât de bine trăim sub Guvernul Boc, însuşi premierul perorează de la tribuna guvernului că salvarea noastră de efectele crizei este să cumpărăm produse româneşti.
Aş cumpăra, dar de unde? Marile mall-uri vând produse importate. Inspectorii sanitar-veterinari au golit pieţele de ţărani. De unde să mai cumperi produse româneşti?
Ieri am stat de vorbă cu un cunoscut dintr-o localitate de pe valea Başeului. Omului i s-a năzărit să-şi transforme terenul aflat pe marginea răului în grădină de legume. Acum stă şi se uită la legumele care îmbătrânesc, pentru că n-are cum le valorifica. Nu există piaţă angro de legume. Ca să plătească un angajat să stea în piaţa Botoşanilor şi să-i vândă legumele, nu rentează, ar fi o cheltuială prea mare.
Într-adevăr, în întreg judeţul Botoşani nu există nici un angrosist de legume. Cum nu există nici magazine specializate în vânzarea legumelor şi fructelor. Cei de la mall-uri nu primesc la vânzare astfel de legume, chiar dacă sunt naturale 100%. Ei importă legumele, pentru că sunt din soiuri modificate genetic şi rezistă o perioadă îndelungată de timp. Legumele ţăranilor noştri se vestejesc imediat şi nu le mai cumpără nimeni.
Iată dar cum premierul Boc, ministerul Blaga şi alţi mahări portocalii la culoare rostesc în faţa românilor vorbe mari, dar rămân microscopici la fapte.
