Jul 14

Proaspătul direct al Protecţiei Copilului, tânărul Liviu Rădăşanu, din nevoia de a reduce cheltuielile instituţiei, caută nod în papură asistenţilor maternali pentru a le retrage copii încredinţaţi spre creştere şi educaţie. Şi ce face cu ei? Îi aduce din nou în acele centre-puşcării, sălbăticindu-i.
În familia unde se află în plasament, chiar dacă condiţiile de viaţă nu sunt ca la sânul lui Avraam, măcar nu le lipseşte acea căldură sufletească, pentru cei mai mulţi chiar părintească. Copiii aflaţi în plasament socializează cu cei de vârsta lor, dispun de anumite libertăţi de mişcare, de joacă, frecventează şcoala în condiţii de normalitate. Altfel spus, dezvoltarea lor psihică, formarea educaţională decurge ca şi cum s-ar afla în îngrijirea propriilor părinţi, de cele mai multe ori bine. Între aceşti copii şi „părinţii adoptivi” care sunt asistenţii maternali se cimentează relaţii afective tot atât de puternice ca şi cu părinţii naturali. Copii văd şi înţeleg greutăţile vieţii, se pregătesc sufleteşte pentru acele vremuri când statul îşi va lua mâna de pe ei.
Închişi în centrele de plasament, aceşti copii devin nişte brute. Firea lor devine violentă, se dezvoltă simţămintele de egoism şi individualism, au privirile încruntate şi pline de ură faţă de institutorii care, la rândul lor, se comportă cu ei ca şi cu nişte animale.
Ei bine, tânărul director Liviu Rădăşanu vrea să schimbe viitorul acestor copii. El îi vrea luaţi de la „părinţii adoptivi” şi readuşi în centrele-închisoare. Nu cred că o face cu bună ştiinţă. Rădăşanu n-a cunoscut în copilăria sa ce înseamnă să n-ai părinţi sau părinţii să nu aibă cu ce te creşte. Tatăl său, în vremea comunismului celebru jurist la Electrocontact, era un tip descurcăreţ şi avea de toate. Avea frigiderele pline. După 1990 a realizat din avocatură venituri frumuşele. A avut cu ce-şi purta odrasla la facultate, să devină şi ea avocat. Numai că Liviu nu s-a prea împăcat cu profesia indusă de tată fiului, el preferând mediul politic, semn că ambiţiile sale ţintesc undeva sus. Adică pe lângă îndestulare, tânărul vrea şi putere.
S-a lipit prin PDL, s-a băgat sub aripa ocrotitoare a lui Ţâbuleac, l-a ajutat în campania alegerilor de anul trecut, iar Ţâbuleac, ajuns preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, l-a recompensat cu funcţia de consilier personal. Cu ce anume îl putea consilia tânărul Liviu Rădăşanu n-a aflat nimeni nici până în ziua de astăzi. Se ştie însă cu certitudine că Liviu Rădăşanu a dorit să urce mai sus decât rangul de consilier. Iar Ţâbuleac i-a îndeplinit dorinţa, punându-l director la Protecţia Copilului. Mai mult, în locul lui Liviu, pe acelaşi post de consilier, a adus-o pe soţia acestuia. Cu ce-l consiliază pe Ţâbuleac tânăra nevastă a lui Rădăşanu iar este o enigmă.
Spuneam că Rădăşanu nu cred că retrage copii de la asistenţii maternali în cunoştinţă de cauză asupra consecinţelor pe care le generează asupra viitorului acestora. El a găsit de cuviinţă să recurgă la această măsură total potrivnică protecţiei copilului, simţind că poate rezolva două probleme esenţiale. În primul rând că-i sperie pe asistenţii maternali de a-i mai cere banii pentru salariile cuvenite şi neachitate la timp, iar în al doilea rând, readucând copii în centrele de plasament, va realiza o brumă de economii.
Numai că în mintea sa de jurist, Rădăşanu nu conştientizează că nici una dintre aceste modalităţi nu rezolvă fondul problemelor cu care se confruntă instituţia în fruntea căreia a dorit să fie pus, fără a înţelege corect rostul şi rolul social ale acesteia. Protecţia Copilului este o instituţie bugetară sută la sută. Atât timp cât din bugetul Consiliului judeţean nu se vor aloca sume la nivelul cheltuielilor rezultate din calculele economice, instituţia nu va putea funcţiona normal. Este ştiut că orice instituţie care funcţionează pe bani publici, este o formă de risipă şi un mijloc de îmbogăţire pentru cei şmecheri. Nu aducerea copiilor în centrele de plasament este soluţia economicoasă, ci şi plasarea celor existenţi în aceste centre, reducându-se astfel personalul de îngrijire, care de ani de zile fură pe rupte.
Din păcate, Rădăşanu nu va salva soarta acestei instituţii. El o va agrava. Iar de suferit, vor avea de suferit aceşti copii ai nimănui.

written by Ioan Rotundu


2 Responses to “Copii ai nimănui”

  1. 1. SALARIU LACRAMIOARA Says:

    Domnule ROTUNDU aveti mare dreptate dar cine sa ne auda??Publicati acest articol pe prima pagina sa-l citeasca toti.

  2. 2. Marius Orosanu Says:

    Felicitari, domnule Rotundu! Ati pus punctul pe “i”. Aceasta ar trebui sa fie strategia de urmat in sistemul de asistenta sociala. In plus, toti trebuie sa constietizeze ca solutia optima (care sa imbine atat latura socio-profesionala, cat si cea economica) se implementeaza in timp, nu de la o zi a alta!

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia