Jul 16

Marţi am dat o raită pe la Memorialul Ipoteşti. Voiam să aflu direct de la sursă cum decurge controlul dispus cu adâncă responsabilitate şi înaltă moralitate de către Mihai Ţâbuleac, preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani. Nici n-am apucat a mă da jos din maşină, că întreaga atenţie mi-a fost captată de dialogul dintre doi paşnici cetăţeni, aflaţi pe terasă la o ţigară.
- Îs ca nişte zbiri.
- Mai rău. Zbirii mai au milă. Ăştia-s inchizitori! Replică partenerul de dialog.
Mi-am mai făcut de lucru pe lângă maşină, pentru a mai trage cu urechea şi a afla despre cinei-i vorba. Până la urmă m-am dumirit. Cei doi discutau despre membrii comisiei de control.
Am intrat în clădire, pentru a urca la etaj, la biroul directorului Coşereanu. Pe hol m-am intersectat cu o doamnă blondă, cu multe dosare în braţe. Doamna, care mă cunoştea, n-a scăpat prilejul să-mi spună că „merg la comisie”. Iar din camera unde a intrat cu dosarele răzbăteau voci ţuguiate, chiar răstite.
Am ajuns în secretariatul directorului. Două angajate aşteptau plouate nu ştiu ce. Oricum, parcă li se scufundase şi lor corăbiile încărcate ochi cu mirodenii indiene.
Pe directorul Coşereanu l-am găsit lucrând la laptop. Îşi finaliza cartea la care lucra de mai mult timp, pentru a o preda editorului.
Când am adus vorba despre control, a făcut o grimasă nu tocmai plăcută. Apoi, mi-a spus că preferă să discutăm despre orice, numai despre control nu. I-am făcut plăcerea. Dar numai pentru puţin timp. L-am părăsit pentru a căuta să intru în discuţie cu salariaţii mai mărunţi, care, de obicei, ştiu cam tot ce se petrece prin unitate. Iar ce-am aflat, n-au fost lucruri prea plăcute despre controlorii ce-au tăbărât în fieful eminescian fără ca măcar să aibă habar în ce constă adevărata activitate la Memorial.
Cel mai urât mi s-a vorbit despre consilierul judeţean Dumitru Codreanu, poreclit de angajaţii Memorialului încă din prima zi „securistul”. Codreanu vorbeşte de sus celor supuşi controlului, ridică tonul, îşi dă importanţă. Că domnul consilier confundă angajaţii memorialului cu animalele din sectorul său zootehnic, nu-i cea mai gravă problemă. Grav este că el a preferat să controleze documentele care au stat la baza licitaţiilor. El, Codreanu, consilierul judeţean, inginerul zootehnic care are şi ferme agricole din care a livrat către Spitalul Truşeşti cartofi fără a participa la licitaţie şi la un preţ impus, îi verifică acum pe alţii. Numai că una-i să cultivi cartofi pe care apoi îi bagi pe gât unităţilor bugetare şi alta este să poţi evalua achiziţia unor „cârpe”, cum s-a exprimat o cunoscătoare în domeniu, ingineră textilistă, investită şi ea cu rang de controlor. Dar, sunt „cârpe”, dar din cele care au memorie istorică, iar de cele mai multe ori nu pot fi preţuite. Valoarea lor intrinsecă nu se poate compara cu valoarea comercială.
Apoi, doamna ingineră de la Serconf este acuzată că se comportă cu angajaţii Memorialului, supuşi controlului, ca şi cu muncitoarele din fabrica sa, pe care le consideră preş managerial, pe care le tratează ca pe nişte animale bune de muncă. Cel puţin aşa mi-a dat de înţeles unul dintre cei cu care am stat de vorbă, ce se arăta extrem de revoltat.
Am mai aflat că din comisie face parte şi-o juristă (nimeni n-a ştiut să-mi spună numele) care s-a arătat foarte pricepută în a evalua munca cercetătorilor. Cică munca lor, 80 de pagini anual, deşi norma academică este de 60 de pagini, este un mezelic. Ea şi-a scris lucrarea de masterat, mult mai bogată în pagini, în numai o lună de zile. „Fătucă” dragă, cercetarea ştiinţifică nu poate fi asemuită cu lucrarea de masterat şterpelită de pe Internet. Mai ales când cercetarea vizează opera eminesciană, iar cercetătorul se numeşte Pompiliu Crăciunescu, cea mai autorizată voce românească în materie de cercetare eminescologă.
Ca să nu mori „fătucă”, roagă-l pe directorul Coşereanu să-ţi arate lucrarea sa de doctorat intitulată „Eminescu, realitate şi sublimare poetică”, notată de către Comisia de examinare de la Bucureşti cu „Magna cum laude”. Poate că vei avea acea sclipire de inteligenţă de a realiza ce înseamnă cercetare şi ce înseamnă copiere de pe Internet sau din cărţile altora. Şi nu vei mai cere de la cel care a fost tradus şi de francezi, despre conf. univ. Pompiliu Crăciunescu este vorba, să dea banii înapoi pe motiv că nu-i merită.
Am mai aflat multe. De exemplu că cel care o face pe-a inchizitorul la Memorial, consilierul judeţean Codreanu, s-a lăudat prin biroul unde s-a oploşit temporar că este unul Rotundu care tot scrie despre el, dar că nu-l cunoaşte şi nici nu-i interesat să-l cunoască. Aşa-i, coane Mitică, nu mă cunoşti?! Las’ că te tratez eu de amnezie!

written by Ioan Rotundu


2 Responses to “Inchizitorii”

  1. 1. craciunescu Says:

    Conferentiar de literatura la Facultatea de Litere a Universitatii de Vest din Timisoara, Pompiliu Craciunescu a semnat in 1985 o nota informativa sub numele de cod „Bucur Mihai”. Documentul se refera la scriitorul Andrei Bodiu, pe atunci student al Facultatii de Litere, care scria poezii considerate “subversive”.

    Craciunescu declara ca nota a fost singura pe care a dat-o si ca nu a semnat niciun angajament cu fosta Securitate. La aceea data era redactor-sef al “Forumului Studentesc”, functie pe care a detinut-o din 1984 pana in 1986.

    “Strict secret. Exemplar unic”

    Documentul, “Strict secret”, Inspectoratul Judetean Timis al Ministerului de Interne, Nr. 1A/mc/ 1953, din 27.09.1985, privea informatiile obtinute despre obiectivul “Poetul” care, in viziunea Securitatii, “are in continuare preocupari literare, ramanand la parerea ca un scriitor este bun in conditiile actuale doar daca este impotriva regimului”.

    Nota de sinteza, semnata de Mataragiu, pe atunci cu grad de locotenent, “strict secret”, aflata in arhiva CNSAS, stabileste planul de masuri “elaborat in lucrarea de fata in care a fost atras la colaborare sursa Bucur Mihai, seful de colectiv al revistei «Forum Studentesc», la care colaboreaza obiectivul”. In text se mai arata ca pe langa “Bucur Mihai” au mai fost atrase alte doua persoane din redactia Forumului, ale caror nume sunt insa sterse, pentru infiltrarea Cenaclului Pavel Dan.

    Una dintre cele doua persoane desemnate de Securitate este prevazuta a fi folosita pentru “efectuarea unei patrunderi secrete in camera obiectivului, precum si pentru o mai buna incadrare informativa, intrucat candidatul are si el preocupari literare”. Planul de masuri prevedea intensificarea eforturilor in vederea recrutarii unui alt candidat din anturajul lui Bodiu.

    Se mai arata ca “sursa a fost instruita sa stabileasca daca obiectivul face afirmatii denigratoare la adresa realitatilor social-politice din tara noastra, precum si in ce relatii este cu Nicolae Manolescu”.

    Racolat de Mataragiu

    In nota informativa 001 semnata de “Bucur Mihai” la data de 30.01.1985, profesorul Pompiliu Craciunescu scrie, referindu-se la poeziile lui Bodiu, ca “inca de la inceputul anului universitar l-am remarcat pentru o atitudine de copil teribil, negand calitatea revistei «Forum Studentesc».

    Din lecturarea poeziilor pe care le scrie am dedus o vigoare a tiparelor clasice, din dorinta de noutate inserand in text “mucuri de tigara” sau chiar “grupa sanguina”. Un soi de dadaism. Frecventeaza un cerc literar la Bucuresti, intitulat «Cenaclul de luni» si condus de Nicolae Manolescu”.

    Profesorul Craciunescu recunoaste ca a scris aceasta nota informativa, precizand ca ar fi singura. “O buna perioada, in anul 1985, am fost supus unor presiuni. Atunci cand am scris acea nota am fost scos dintr-un curs de catre secretara de la Filologie, doamna Smaranda, si dus intr-un cabinet de la etajul cinci unde era Mataragiu.

    Acesta a exercitat presiuni psihice asupra mea, in acest conditii am scris acest text. Numele de «Bucur Mihai» este cel pe care acesta mi l-a dictat”.

    Pompiliu Craciunescu mai spune ca acest episod s-a adaugat altuia si anume hotararea sa, in calitate de redactor-sef al revistei, de a schimba prima pagina in numarul din ianuarie 1986, cand a schimbat culoarea rosie obligatorie cu cea albastra, iar in loc de portretul lui Nicolae Ceausescu, acesta ar fi luat hotararea de a pune un “copac cernit si titului poeziei lui Mihai Eminescu – Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie.

    A iesit un scandal monstru, am fost chemat la partid. Cea care mi-a luat apararea a fost Gabriela Coltescu, care facea parte din acel serviciu”, a mai spus Craciunescu.

    Bodiu nu stia ca e turnat de Craciunescu

    Scriitorul Andrei Bodiu, coleg de facultate cu Carol Sebastian, declara ca “spre deosebire de Carol Sebastian, despre care stiam ca are legatura cu fosta Securitate, intrucat aceasta mi-a marturisit acest lucru chiar atunci in acei ani, de Craciunescu nu am stiut pana acum cum a scris acea nota informativa”. Bodiu a mai precizat ca aceasta nota semnata de Craciunescu intregeste tabloul unei retele de informatori care se aflau in jurul sau.

    “Constat ca intre anii 1984 -1988, in jurul meu s-a creat o retea. In cei patru ani nu am avut de-a face personal cu Matargiu, am avut de-a face cu capitanul Vladica. Nu pot sa spun ca am fost batut, acesta cred ca nu a luat in serios, era mai rezervat. Ultimul securist cu care am avut de-a face a fost in 1988. Acela, al carui nume nu mi-l mai amintesc, era o bestie. Imi spunea ca ar trebui sa ma gandesc sa renunt la a mai scrie poezii, si ca daca ar fi vrut sa imi faca rau in timpul facultatii puteau sa ii puna pe profesori sa imi dea note mici”, povesteste Bodiu

    ——————————————————————————–

    Amnezie

    Mataragiu nu isi aminteste

    Contact telefonic, Mataragiu a declarat, referindu-se la episodul legat de obiectivul “Poetul” si de sursa “Bucur Mihai” ca nu isi mai aduce aminte nimic. “Sunt 30 de ani de atunci. Nu imi mai aduc aminte nimic de atunci. Asta e tot ce va pot spune. Va doresc o zi frumoasa, la revedere”.

    Costi Mataragiu a fost ofiter de Securitate pana in 1989, raspunzand de studentii din centrul universitar Timisoara, iar acesta a ramas in sistem si dupa ‘89. Numele lui a aparut si in cazul Carol Sebastian si al Monei Musca, fiind de asemenea cunoscut si pentru legaturi cu lideri PSD Timis.

  2. 2. Un om care vorbeste Says:

    Cica sunt niste inregistrari care arata cam cum se comporta conducerea unitatii. Razboi psihologic notat cu “Magna cum laude”

Leave a Reply

i3Theme sponsored by Top 10 Web Hosting and Hosting in Colombia