Jul 10

Guvernul Boc a stabilit în urma şedinţei de guvern de miercuri că plata TVA-ului către societăţile care au de primit astfel de sume se va face în sistem computerizat. Ordinea plăţilor va fi în raport de vechimea sumei de primit, dar nu se va trece peste termenul de 45 de zile prevăzut şi de lege. Pentru luna iulie, guvernul şi-a prevăzut să restituie TVA către societăţi în sumă de peste un miliard lei, adică peste 200 milioane euro. În maxim n90 de zile, susţine ministrul Finanţelor Gheorghe Pogea, vor fi achitate toate plăţile restante, după care se va intra în normal, adică orice TVA de restituit va fi plătit înăuntrul termenului de 45 de zile.
Intenţia este mai mult decât nobilă, numai că ea ascunde de fapt o serie de capcane, menite să fie favorizate firmele agreate, premierul Boc punând astfel în practică indicaţia preşedintelui Băsescu dată la întâlnirea cu patronii firmelor de construcţii, supranumiţi şi „regii asfaltului”.
Să ne amintim că la acea întâlnire, preşedintele Băsescu a promis „regilor asfaltului” că-şi vor primi de la stat toate drepturile de TVA cuvenite. Numai că Guvernul Boc n-are bani suficienţi să achite drepturile de TVA. Încă din ianuarie acest an, în cadrul măsurilor anticriză, Boc a promis achitarea către firme a celor două miliarde de lei pe care acestea le au de încasat de la ministerul Finanţelor. A trecut luna iunie, adică jumătate de an, fără ca Finanţele să plătească vreun leu.
Faptul că preşedintele Băsescu le-a promis constructorilor participanţi la întâlnire că-şi vor primi banii, l-a pus pe Boc în situaţia de a acţiona cu toată slugărnicia de care este capabil. Numai că nefiind bani suficienţi pentru a se face aceste plăţi, s-a recurs la soluţia-capcană ca plăţile să fie făcute prin calculator şi în baza unui soft creat de ministerul Finanţelor.
Orice soft are şi posibilităţi de intervenţie a omului, prin a face anumite corecturi. Mâna celui împuternicit să aplice softul va veghea ca firmele agreat de preşedintele Băsescu să-şi primească banii. Dacă celelalte firme vor face scandal, Boc şi Pogea vor declara că aşa-i conceput programul, că plăţile le-a făcut calculatorul şi că ei n-au nici nun amestec.
Aşadar, din spatele unui calculator şi a unui soft „preparat” special, oamenii de casă ai PDL vor fi avantajaţi, fără ca cineva să poată fi acuzat de părtinire.
În momentul de faţă, în calculatoarele direcţiilor de finanţe există un haos total. Declaraţiile fiscale depuse nu sunt operate, sunt operate greşit sau pur şi simplu operatorul care introduce datele lucrează neglijent, ca să nu spun că este nepriceput.
Lunar, agenţii economici primesc somaţii de plată cu sume aberante. Când se duc la Finanţe şi demonstrează că ei sunt cu plăţile la zi, tot lucrătorii de aici sar cu gura mare. Practica restituirii TVA-ului se baza pe controalele efectuate de inspectori. Dacă ceva era greşit în calculatoarele Finanţelor, în urma controlului se făceau corecturile necesare, după care se stabilea suma de restituit.
Introducerea restituirii TVA-ului fără un control prealabil va da posibilitate la mai escrocherii. Este uşor să fabrici facturi în baza cărora să se nască obligaţia Finanţelor de a restitui TVA. Presupunând că programul de efectuarea plăţilor va funcţiona normal, la data scadentă calculatorul va vira suma în contul bancar al firmei. După care, prinde orbul, scoate-i ochii!
Toată acţiunea nu-i decât una de imagine, menită să satisfacă interesele clientelare de partid. M-aş bucura ca peste o lună, două să pot scrie că n-am avut dreptate şi că totul este OK, adică corect  şi cinstit.

written by Ioan Rotundu

Jul 08

muzeu1.jpg  În ultima perioadă se constată un atac concertat asupra unor instituţii botoşănene de cultură şi, implicit, asupra culturii noastre în sine, atacuri venite din sfera politicului. De parcă n-ar fi fost îndeajuns că cei din PSD au pus şef la Cultură o cântăreaţă de muzică populară, mai pricepută la nunţi decât la tradiţiile noastre folclorice, care sunt mult mai complexe decât cântatul la o nuntă, cei din PRM s-au lansat în atacuri la adresa Memorialului Ipoteşti. Pe Gheorghe Marcu sau Costică Macaleţi, lideri ai PSD, nu i-am văzut pe la Ipoteşti, la evenimentele culturale de rang naţional, dar s-au arătat foarte interesaţi să impună în fruntea Culturii  botoşănene, cultură ce-l are în centrul său pe marele Eminescu, o cântăreaţă pe la nunţi. Să fi ştiut cântăreaţa cum să investească mai bine bacşişul primit de la meseni? Poate!
Nici pe Codreanu sau Niţură, cei doi lideri ai PRM nu i-am văzut pe la Ipoteşti. Dar au făcut afirmaţii extrem de dure la adresa directorului Valentin Coşereanu, afirmaţii care sugerează că directorul n-ar fi doctor în eminescologie, ci doctor în escrocherii.
Ieri, pe site-ul Jurnalului, a fost publicată intenţia preşedintelui Consiliului Judeţean Botoşani, Mihai Ţâbuleac, de a transforma muzeul de istorie într-o pinacotecă „Achiţenie”. Intenţia a izvorât din gândirea sa, după ce a vizitat Muzeul judeţean şi a constatat că pe pereţi sunt expuse hărţi, de parcă muzeul ar fi un punct de Stat Major al Armatei.
Modul în care gândeşte preşedintele Ţâbuleac mă face să cred că în cei patru ani cât a fost senator, n-a călcat prin Muzeul Naţional de Istorie a României. Dacă ar fi călcat prin acest lăcaş reprezentativ pentru cultura naţională a poporului român, ar fi observat lucruri interesante. De exemplu, că hărţile expuse nu sunt de tip militar, ci hărţi istorice vechi, cu menirea de a-l ajuta pe vizitator să localizeze mai bine în epocă, ca arie geografică, anumite exponate ce reprezintă tipuri cultură.
Ei bine, şi la Muzeul judeţean Botoşani, acele hărţi nu reprezintă ridicări topografice cu caracter militar, ci reîntregeşte istoric momente din cultura noastră medievală, că o cultură antică nu ne-a fost dat să avem decât numai în plan arheologic. Îl mai informez pe preşedintele Ţâbuleac că muzeul de istorie este propria noastră identitate, el adăposteşte dovezile că în acest spaţiu geografic numit Judeţul Botoşani a existat cultură şi civilizaţie de acum câteva mii de ani, iar hărţile indică aceste situri arheologice care împânzesc tot judeţul. Poate, dacă era mai curios, preşedintele avea să observe un vas din bronz, provenit de la Iacobeni – Dângeni, vas din perioada sciţilor. Ca să-şi poată imagina vizitatorul pe unde au hălăduit sciţii, o hartă este mai mult decât necesară.
Depozitele de la subsol sunt pline de vase din cultura Cucuteni, extrem de preţioase, cu care orice alt muzeu din ţară s-ar mândri să le aibă pe inventar. Preşedintele nu s-a arătat interesat de aceste valori, el a ajuns la concluzia că tablourile lui Petre Achiţenie sunt neexpuse. Motiv pentru care vrea să desfiinţeze muzeul de istorie şi să expună aceste tablouri. Iar de nu-l va desfiinţa, i-a găsit loc în grajdurile fostei UM 01170 din strada Petru Rareş, la margine de Botoşani şi departe de căile de comunicaţie ale urbei noastre.
Îl informez pe domnul preşedinte că , lunar, CJ-ul plăteşte social-democratei Elena Condrei 1000 euro, cu titlu de chirie, pentru Secţia de artă găzduită într-o clădire a acesteia, situată în centrul medieval al Botoşanilor. Oare colecţia Achiţenei nu s-ar potrivit să fie expusă în această locaţie? Întreb, nu dau nimănui în cap cu sticla de votcă Săniuţa, votcă ce pe vremuri l-a îmbogăţit pe actualul preşedinte Ţâbuleac. Botoşănenii ştiu la ce mă refer.
Şi în vremea când Constantin Conţac era preşedinte al CJ, acesta a încercat să scoată Galeriile de artă din actuala locaţie pentru a face loc comercianţilor de duzină. Numai că, luând act de protestele apărute în presa locală, Conţac a a avut tăria să renunţe la planul său.
Sper că şi preşedintele Ţâbuleac va evita să-şi lege numele de hulirea culturii botoşănene. Ca să înţeleagă mai bine cum s-au comportat înaintaşii săi cu cultura autohtonă, îi recomand să citească Monografia Botoşanilor semnată de Artur Gorovei (ed. 1923). Altfel riscă să-l blesteme copii şi generaţiile viitoare de botoşăneni. Pentru că o astfel de ispravă nu va rămâne neconsemnată şi sancţionată istoriografic.
Actuala clădire a Muzeului judeţean Botoşani (foto) are istoria sa. O istorie demnă să găzduiască alte dovezi istorice. A desfiinţa muzeul sau a-l muta unde a înţărcat dracul copilul este echivalent cu a ne şterge, sau mai rău, a ne renega trecutul. Sper ca preşedintele Ţâbuleac să nu sufere de „cultură”, ci să sufere cu adevărat pentru cultura care ne putem mândri, spre invidia multor alte judeţe din ţară.
Iar dacă preşedintele Ţâbuleac simte că trebuie să facă ceva pentru cultura botoşăneană, atunci să-l acţioneze în judecată pe escrocul de Mihalcea, cel care a revendicat şi primit în proprietate clădirea în care a funcţionat Secţia de etnografie, deşi încasase şi câteva miliarde bune de lei, cu titlu de contravaloare. Nu se poate trece cu vederea o astfel de escrocherie. A luat clădirea, să dea banii înapoi, că-s banii noştri!

written by Ioan Rotundu

Jul 06

Scriam în comentariul meu din 4 mai a.c., intitulat „Puterea întunecă judecata şi compromite persoana”, printre altele, şi rândurile următoare: „Este evident că Guvernul Boc va reduce salariile celor din învăţământ. Numai că a greşit tactic, iar acum o va scălda din cauza ameninţării cu greva. Va încerca ca astăzi să-i ameţească de cap pe liderii de sindicat, numai să obţină amânarea grevei. Le va promite marea cu sarea, numai să vadă trecută perioada tezelor unice. După care, venind vacanţa mare, în locul promisiunilor făcute va aplica ceea ce s-a răsuflat public deja: reducerea cu 20% a veniturilor celor din învăţământ.”
Din nou modul în care au evoluat evenimentele referitoare la lefurile celor din învăţământ mi-a dat dreptate. Iată că a venit vacanţa mare, iar profesorii nu s-au ales cu nimic la lefuri, dimpotrivă, anumite venituri şi drepturi salariale fiindu-le dijmuite.
În primul rând că prin ameninţarea din primăvară, cu reducerea a 20 % din salarii, Guvernul Boc şi-a atins scopul. Diminuarea era o diversiune menită să anuleze majorarea salariilor promisă începând cu luna mai. Profesorii au fost mulţumiţi că Guvernul nu le taie 20 % din salarii, aşa că n-au mai făcut scandal pentru majorarea care li se cuvenea de drept şi negociată de liderii lor de sindicat cu Guvernul Boc.
A venit vremea tezelor unice. Din nou profesorii s-au burzuluit că nu vor participa la orele de teză, dacă nu li se acceptă oarece pretenţii băneşti legate de grila noii legi de salarizare. Guvernul le-a promis satisfacerea pretenţiilor. Ba a semnat şi un document cu liderii lor de sindicat Iar profesorii au luat de  bună promisiunea, deşi m-am săturat eu de câte ori au fost înşelaţi cu astfel de promisiuni. Au intrat la ore, iar elevii au dat tezele.
Apoi Guvernul la dijmuit tarifele pentru perioada examenelor de Bac. Din nou profesorii s-au răţoit, dar s-au prezentat în comisiile de examinare. Aici fac o paranteză. Chiar dacă Guvernul le-ar fi tăiat toată prima pentru examene, profesorii tor s-ar fi prezentat. În acest an, cine a avut copil de Bac, şi-a rupt bucăţica de la gură şi a dat cele 300 de lei, cât s-a strâns de la fiecare absolvent de liceu pentru ca domnii profesori să „nu vadă” nimic din ce-ar fi putut vedea. Chiar şi unii dintre profesorii participanţi la Bac s-au arătat surprinşi de sumele de bani adunate şi care au fost împărţite între ei.
Povestea că s-au pus poliţişti care să supravegheze eventuala mituire a profesorilor este de râsul curcilor. Mita nu s-a împărţit în zilele de examen şi nu în cancelaria sau pe holul şcolii. Mita s-a dus direct acasă la cei care au făcut parte din comisii, şi cu mult înainte de ziua de examen.
Probabil pe acest fapt ce se consumă în fiecare an a mizat şi Guvernul Boc, când le-a tăiat jumătate din prima cuvenită.
După ce s-au dat şi examenele de Bac, profesorii au aflat şi cum vor sta cu noua grilă de salarizare. Un trepăduş din ministerul Muncii, dintr-un condei, le-a redus salariile negociate cu 40%. Unele salarii de bază vor fi mai mici decât cele în prezent. Iar lovitura dată profesorilor s-a făcut când aceştia au păşit în vacanţa mare. Până la toamnă se vor obişnui cu ideea că lefurile lor sunt cele aprobate de guvern şi nu cele negociate de liderii lor de sindicat.
Iar ca tratamentul pe care Guvernul Boc îl aplică celor din învăţământ să fie complet, Guvernul Boc l-e anulat şi acea 100 de euro destinată pentru cumpărarea materialului didactic şi cărţi. Aşadar i-a umilit până la capăt.
Umiliţi de preşedintele ţării, umiliţi de primul ministru, umiliţi de miniştrii Guvernului Boc, profesorii acceptă toate aceste umilinţe publice fără a ridica măcar privirea. Şi vor respect social! Mai întâi să demonstreze că-l merită!

written by Ioan Rotundu

Jul 02

memorial-ipotesti-valentin-cosereanu-25-iulie.jpg  Cercul direct interesat să ajungă la conducerea Memorialului Ipoteşti lucrează intens. Mai întâi “specialiştii în marea cultură socialistă” precum peremiştii Dumitru Codreanu şi Eugen Niţură, care în viaţa lor n-au călcat pe la Memorialul din Ipoteşti la vreun eveniment important dedicat memoriei lui Eminescu, l-au acuzat pe actualul director Valentin Coşereanu (foto) de furtişaguri, abuzuri şi conducere dictatorială. Iată că lor li s-a alăturat şi vicepreşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, ing. Cristian Achiţei. Vicelui inginer i se pare prea mare suma de 8.000 lei cu care este plătit un cercetător ştiinţific care se ocupă de promovarea operei celui mai valoros poet din cultura şi civilizaţia poporului român de la origini şi până în prezent. Domnului inginer nu se pare mult ca un km de asfalt să coste un milion de euro, deşi este turnat peste un alt strat de asfalt. Însă dumnealui i se pare mult prea mult ca un cercetător să primească 8000 lei lunar şi să scrie o carte care să impună respect faţă de valorile umane româneşti.
Ca inginer ar trebui să ştie că un inventator nu este plătit pentru cele două ore pe care le-a consumat să realizeze o invenţie. Este plătit pentru revoluţia tehnică pe care acea invenţie o va produce.
Un cercetător ştiinţific este un om instruit, cu rang universitar, o autoritate în domeniul său şi nu poate fi plătit la nivel de salariu minim pe economie plus ceva sporuri. Creativitatea muncii sale de cercetător nu poate fi cuantificată în timpul de muncă socialmente necesar (termen folosit de Karl Marx în Capitalul) şi plătit la tarif orar.
Ar mai trebui să ştie domnul inginer că la un tablou de Ştefan Luchian, costul de producţie (pânză, vopsele, timp consumat la pictat) poate fi de cel mult 300 – 400 lei. Valoarea artistică se măsoară în milioane de lei. Acesta este preţul creaţiei sale şi nu al costului material efectiv. Nu se poate măsura cultura cu aceiaşi dimensiune cu care se măsoară asfaltul turnat pe şoselele judeţului.
În ce privesc acuzaţiile de tip managerial care i se aduc actualului director Valentin Coşereanu, este treaba celor abilitaţi să-l controleze în a stabilit ce este adevăr şi ce este măsluire. Ce nu va putea stabili controlorii, este identitatea acelei grupări de pretinşi oameni de cultură care vor să pună mâna pe Memorialul Ipoteşti, pentru a-şi satisface interesele de grup. Sunt printre ei şi nişte scriitoraşi locali, unii au barbă pentru a-şi acoperi originea etnică, alţii şi-au lăsat barbă pentru a acoperi lipsa de valoare a creaţiilor pe care în afară de ei nu le mai citesc nimeni altcineva.
Sunt în Botoşani mai mulţi poeţi decât răhăţeii de câini de pe Pietonalul Unirii. Am acasă un teanc de volume de poezii, adaos la maculatura din librării. Puţine scrieri poetice sunt valoroase. Marea lor majoritate sunt nişte creaţii puerile, fără mesaj emoţional, doar nişte asocieri de cuvinte mai trăsnite decât vorbele copiilor din trecuta emisiune televizată a lui Virgil Ianţu, asocieri ce vor să pară rod al unei adânci meditaţii. Pe dracu’, sunt rodul prostiei, ignoranţei şi, mai grav, a unei crase lipse de cultură generală. Puţini scriitori botoşăneni au realizat creaţii din care respiră cultură, filozofie de viaţă, putere de sinteză a fenomenelor vieţii, care au creat personaje ce tind să devină modele de viaţă.
Toţi aceşti scriitori valoroşi n-au aspirat la a deveni membri în Uniunea Scriitorilor, pentru că n-au acceptat să se umilească în faţa nonvalorilor ca să obţină referinţe, nici nu aspiră să conducă Memorialul Ipoteşti. Ei îşi văd de creaţiile lor şi bine fac!
Cum bine a făcut şi Maria Baciu, o voce autoritară a învăţământului botoşănean, în prezent pensionară, care mi-a trimis spre publicare articolul intitulat “Pe cine îl doare în pix pentru Memorialul Ipoteşti?”, pe care l-am publicat pe site-ul jurnalului cu reală plăcere. Maria Baciu ia apărarea culturii autentice, a oamenilor de cultură devotaţi cu dragoste muncii lor şi-i atenţionează pe cei care râvnesc la ceea ce nu li se cuvine să-şi vadă de nevolnicia lor. Epigonii n-au ce căuta la Memorialul Ipoteşti!

written by Ioan Rotundu