Blogul lui Rotundu

Drepţi! Spre faliment, marş! Este comanda pe care cei de la FMI au dat-o Preşedinţiei şi Guvernului României. Iar preşedintele Traian Băsescu, premierul Boc, au luat poziţia de drepţi şi duc România spre râpă. Căci încotro se îndreaptă România, dacă nu spre prăpastie, împinsă de spate de către FMI.
Este cunoscut faptul că FMI nu este o organizaţie financiară de caritate, ci este o organizaţie care execută întocmai politica ce i se ordonă. Iar deasupra FMI se află grupurile de interese care conduc lumea, care fac ordinea în lume, care stabilesc cine prosperă şi pe seama cui.
Analiştii politici şi economici ştiu foarte bine cum a fost îngenuncheată Rusia lui Elţân de către FMI. Elţân s-a bucurat de o deschidere largă a FMI-ului, Rusia s-a îndatorat cu zeci de miliarde de dolari, dar a trebuit să se supună regulilor stabilite. Iar regulile urmăreau ca Rusia să nu mai fie o putere mondială, o concurentă a SUA de la egal la egal. Aşa s-a prăbuşit economia Rusă, aşa s-a prăbuşit Rusia ca putere mondială.
A trebuit să intre în scenă Putin, rusul cu ochii albaştri, extrem de reci şi lucizi, care a pus la punct FMI-ul şi care a redat Rusiei puterea de odinioară. Ca Rusia a mai păţit-o Argentina, a mai tras-o pe cocoaşă Brazilia.
În anul 2008 România a avut cea mai mare creştere economică din Europa şi printre primele din lume. Prosperitatea României a stricat multora socotelile. Mai marii Europei şi ai SUA ne-au lăudat pe de-o parte, dar au pus FMI-ul să stea la pândă, să stea cu ochii pe noi.
Criza economică sfâşia SUA, zdruncina economiile puternice ale ţărilor europene dezvoltate,  iar România huzurea, Guvernul Tăriceanu împărţind bani cu nemiluita oricui se arăta dispus la o investiţie.
Poate că Tăriceanu a secat visteria ţării în mod conştient. Ştia că va pierde alegerile şi mai ştia că PDL-ul va veni la guvernare. Precum strămoşii noştri în faţa hoardelor de tătari, Tăriceanu a pustiit totul în calea guvernării PDL. Iar cei de la FMI au luat act.
Guvernul Boc a venit la cârma ţării nepregătit să facă faţă crizei, pentru că marinarul de la Cotroceni n-auzise la viaţa sa de aşa ceva. Dimpotrivă, brava în faţa naţiunii române că ţara nu poate fi afectată de criză. Apoi când criza şi-a înfipt colţii, marinarul a simţit că vaporul numit România ia apă. Aşa că a pus pompele în funcţiune, adică a cheltuit şi bruma de bani rămasă de la liberali, dar s-a ivit o altă problemă.  De la riscul de scufundare a apărut riscul ca economia românească să eşueze, să intre în faliment.
Atunci au intrat în scenă cei de la FMI. Precum coioţii stârvul, cei de la FMI au adulmecat moartea clinică în care intrase economia românească şi s-au oferit să ne ajute. Ştiindu-l pe Băsescu orgolios, au bătut la uşa sa şi s-au oferit să scoată ţara din colapsul în care tot Băsescu o băgase. Bucuros că cineva din puternicii lumii i-a călcat pragul, Băsescu şi-a trădat poporul şi a negociat la secret cu FMI-ul cum să-şi vândă ţara. Cum a vândut-o, am aflat peste jumătate de an! Prea târziu ca noi să mai putem face ceva.
De atunci FMI-ul ne dictează când să ne culcăm, când să ne sculăm, cât să muncim şi pe câţi bani, cât avem dreptul să mâncăm. România nu mai este ţara prosperă de anul trecut. Este roaba FMI-ului din anul acesta. Înrobirea au făcut-o chiar cei aleşi prin vot naţional. Nici măcar în al 12-lea ceas preşedintele Băsescu nu vrea să recunoască incompetenţa Guvernului Boc şi să-l demită.
Nu avem nici un fel de program anticriză. Doar vorbe. Banii de la FMI s-au topit şi noi nu ştim pe ce. Nu mai sunt bani de salarii, pentru plata pensiilor, iar Boc anunţă măsuri disperate şi aberante. Nici o măsură care să spijine economia ţării, care s-o ajute să se revigoreze. Dealtfel aceasta este şi dorinţa FMI, scopul urmărit. România să devină cât mai îndatorată iar economia cât mai slabă. UE, SUA n-au nevoie de o Românie puternică.
Iată de ce cei de la FMI au venit şi au comandat sentenţios: Drepţi! Spre faliment, marş! Iar conducătorii ţării execută conştiincios. Nu numai ei, ci şi noi, acceptând cu supuşenie deciziile conducătorilor!

written by Ioan Rotundu